AMPRENTAREA

SUBSTRUCTURILOR
ORGANICE
Amprenta = negativul câmpului
protetic înregistrat cu un material de
amprentă de fidelitate
corespunzătoare şi o tehnică
adecvată, trebuie să îndeplinească
anumite obiective:

 o amprentă corect înregistrată trebuie să redea forma,

dimensiunile şi detaliile morfologice ale prepararţiilor
realizate,
 să preia şi să reproducă cu fidelitate rapoartele substructurii
preparate cu parodonţiul marginal, cu dinţii vecini şi cu dinţii
antagonişti;
 prin turnarea amprentei trebuie obţinut un model de lucru
corect, din materiale dure sau extradure, pe care se va
realiza mai târziu, prin metoda indirectă, macheta viitoarei
microproteze.
Tehnicile de amprentare prezintă caractere de precizie, fidelitate,
sensibilitate la fluidul sulcular, care depind atât de proprietăţile
fizico-chimice ale materialelor utilizate cât şi de maniera de a le
utiliza.

Clasificarea tehnicilor de amprentare

 Scoala anglosaxonă face clasificarea amprentelor în

funcţie de numărul şi tipul de material utilizat:
- amprentă mono, bi sau trifazică (amprenta într-un singur
timp)
- amprenta în doi timpi realizată prin tehnica wash (amprenta
de spalare - wash technique).

 Şcoala franceză este cea care a introdus clasificarea

amprentelor în: amprentă segmentară sau sectorială şi
amprentă globală.
 TIPURI DE AMPRENTARI

A. AMPRENTA GLOBALA
1. CU GHIDAJ UNITAR
•AMPRENTA UNITARA
•AMPRENTA DE SITUATIE
2. FARA GHIDAJ UNITAR
B. AMPRENTA SEGMENTARA
C. AMPRENTA FUNCTIONALA DENTO-
PARODONTALA
D. METODE SPECIALE DE AMPRENTARE
1. METODA ELECTRONO-MECANICA
2. METODA OPTICA
A. AMPRENTA GLOBALA înregistrează simultan toată
arcada: dinţii preparaţi, dinţii
vecini şi dinţii omologi.
AVANTAJE:
•STABILITATE OCLUZALA ÎN INTERCUSPIDARE MAXIMA
•UTILIZAREA UNUI SIMULATOR
•POSIBILITATEA INREGISTRARII RELATIEI CENTRICE
•PERMITE REALIZAREA SIMULTANA A PROTEZARILOR MIXTE SAU
COMPOZITE
•REPERE ESTETICE SI FUNCTIONALE PRIN PREZENTA DINTILOR
OMOLOGI

DEZAVANTAJE:

•EXIGENTA ÎN REALIZAREA MODELELOR DE LUCRU

•RISCUL DEFORMAREII AMPRENTEI
 A. AMPRENTA GLOBALA

• Inregistreaza:
- Substructura organica preparata
- Dintii vecini
- Parodontiul marginal
- +
- Dintii antagonisti
- +
- Relatiile de ocluzie
Inregistrarea se face in 1, 2 sau 3 timpi.
Ca tehnica se face prin :
- Tehnica amprentei globale cu ghidaj unitar
- Tehnica amprentei globale fara ghidaj unitar 6
1. AMPRENTAREA CU GHIDAJ UNITAR – cu inel
AMPRENTA UNITARA

ghidajul unitar realizează

amprentarea strict la nivelul
substructurii preparate, utilizând
un material de fidelitate
crescută, susţinut într-un
suport rigid (inel metalic sau
din folie termoplastică).
-Inelul poate fi prefabricat sau
confecţionat extemporaneu
Înainte de utilizare inelul trebuie adaptat.
Adaptarea inelului variază în funcţie de substructura organică preparată pe care
urmează să o amprentăm: coroane de înveliş sau incrustaţii.
În cavităţile ocluzale, inelul se adaptează până la circumferinţa maximă (ecuatorul
anatomic) al dintelui.
În cavităţile de clasa a II-a inelul se răscroieşte în partea opusă cavităţii verticale
până la nivelul punctului de contact, iar pe feţele vestibulare şi orale până la nivelul
ecuatorului anatomic al dintelui.
În porţiunea proximală în care este preparată cavitatea de inlay inelul va fi adaptat
până la nivelul sulcusului gingival, depăşind în sens vestibulo-oral marginile cavităţii.
Marginile portamprentei unitare nu trebuie să ajungă în zonele retentive deoarece
acestea constituie elemente de deformare a masei de amprentă.

Adaptarea inelului în scopul amprentării

substructurii preparate pentru coroana de
înveliş se realizează în trei etape:
1.etapa adaptării transversale,
2.etapa adaptării axiale şi
3.etapa adaptării ocluzale.
Utilizarea inelului în amprentarea unitară :
•avantaj principal pătrunderea materialului de amprentă până la limita subgingivală a
substructurii organice preparate.Prin rigiditatea sa inelul protejează deasemeni
portamprenta împotriva deformării.
•Dezavantajele utilizării inelului în amprenta unitară constau în posibilitatea lezării
parodonţiului marginal cu apariţia sângerării precum şi forţarea ţesutului parodontal
printr-o amprentă intempestivă urmată de obţinerea unei amprente eronate la nivel
gingival. Lezarea inserţiei epiteliale este foarte gravă permiţând pătrunderea agenţilor
microbieni în spaţiul parodontal care, supraadaugaţi traumatismului mecanic, pot
genera parodontopatia marginală localizată. Vindecarea inserţiei epiteliale se realizează
dificil impunând realizarea unei supraveghieri şi dirijări din partea medicului stomatolog
ce poate face apel la o serie de mijloace dar care îngreunează metodologia şi
prelungesc tratamentul gnatoprotetic.
Un dezavantaj major în amprentarea unitară constă în metodologia laborioasă
de confecţionare, de alegere, de adaptare a inelului şi de amprentare
• Tehnica:
1. Alegerea inelului
2. Adaptarea
3. Prepararea materialului siliconic
4. Incarcarea inelului
5. Uscarea substructurilor organice
6. Centrarea inelului si presiune axiala moderata
7. Indepartarea de pe SO
8. Verificarea finala
AMPRENTA DE SITUATIE
 2. AMPRENTAREA FARA GHIDAJ UNITAR
nu utilizează inele pentru amprentarea
substructurii organice preparate

ETALAREA SULCUSULUI GINGIVAL

Gingia marginală sănătoasă in contextul unui parodontiu sănătos poate fi deplasată de
pe supraţă dură dentară, în sens atît vertical cît şi orizontal deplasarea fiind de ordinul
zecimilor de milimetri şi depinzînd de gradul şi durata compresiunii.
- Acest fenomen face posibilă inducerea temporară şi în scop terapeutic a retracţiei
gingivale şi etalării sulculare.

•LIMITA PREPARATIEI ÎN INTREGIME

•PLASAMENTUL TERMINATIEI
•PORTIUNE DIN SUPRAFATA DENTARA NEPREPARATA
•INALTIME, GROSIME, TEXTURA GINGIEI ATASATE,
• PROFUNZIMEA SULCUSULUI SI CONTURUL FESTONULUI GINGIVAL
•PLASAMENTUL LIMITEI PREPARATIEI
•STAREA DE SANATATE PARODONTALA
A. METODE DE ECARTARE
•TEHNICA FIRULUI SIMPLU

•TEHNICA FIRULUI DUBLU

•MATERIALE EXPANSIVE

B. METODE DE SUSTRACTIE (EVICTIE)

•CHIURETAJ ROTATIV

•TEHNICI DE ELECTROCHIRURGIE
 A. METODE DE ECARTARE
principiul metodei constă în inserţia la nivelul sulcusului, dincolo
de limita cervicală, a unuia sau două fire retractoare, care prin
acţiunea lor mecanică îndepărtează marginea gingiei libere.
Sulcusul, menţinut astfel deschis pentru cîteva minute, după
indepărtarea unuia sau a ambelelor fire, pemite accesul
materialului de amprentă

Firele utilizate pentru evictiunea gingivala pot

fi de mai multe feluri, precum si substanţele
astringente folosite.

 Firele retractoare sunt disponibile în

diverse forme (torsade, trese, buclat) şi
grosimi ( 00, 0, 1, 2, 3 ).
  Firele retactoare pot fi neimpregnate,
fiind livrată şi soluţia de impregnare
sau preimpregnate şi uscate

Substanţele folosite pentru impregnarea

RACESTYPTINE - solutie firelor sunt în general clorura de aluminiu,
sulfatul de fier şi epinefrina.
-Cele mai importante contraindicaţii le are
cea din urmă, deoarece după cum bine
ştim, adrenalina cauzează modificări la
nivelul aparatului cardio-vascular. 
-Primele două nu prezintă contraindicaţii
atât de importante, însă de reţinut este
faptul că au gust neplăcut şi lezează minim
ţesutul.
Avantajele sunt reprezentate
Caracteristici:
de hemostaza excelentă pe care acestea
- Contine clorura de aluminiu hexahidratata 25% o realizează.
m/v si oxichinol cu efect astringent ce induce
hemostaza locala;

- Compatibila cu orice material de amprenta;

- Induce o retractie rapida si persistenta.

 Vârfuri aplicatoare pentru
soluţiile astringent/hemostatice
 Firele retractoare sunt disponibile în
diverse grosimi ( 00, 0, 1, 2, 3 ).
 Inserţia firelor se realizează cu ajutorul unor spatule fine şi
rotunjite la vîrf, sau a instrumentelor speciale livrate de
producători (Fischer’s Ultrapack Bisico, Track 2000, GCP
113, Hu-Friedy).
Fischer’s Ultrapak sonde cu zimţi /
Ultradent ® sonde fără zimţi
R-55 Circlet
 Fir de retractie
gingivala Ultra Pack
Ultradent 000

Indicatii:
Retracta gingivala inainte de amprentarea protezelor fixe, inainte de cimentarea capelor,
coroanelor si puntilor.
 Avantaje :
Pozitionarea usoara si rapida in santul gingival, fara distorsiuni si fara a se rupe datorita
structurii sale impletite;
Stabilitate dimensionala, cu trauma minima a tesutului gingival liber, datorita presiunii usoare,
dar constante aplicata de impletitura firului;
Control eficient al fluxului de lichid din santul gingival, datorita puterii mari de absorbtie a fibrelor
de bumbac 100%;
Pot fi utilizate neimpregnate sau pot fi impregnate cu solutie, dupa preferinta medicului.
Caracteristici:
Fir 100% bumbac, neimpregnat;
Stuctura de snur impletite in mii de ochiuri;
Lungime snur 275 cm;
Compatibil cu toate tipurile de solutii hemostatice disponibile pe piata.
 Snur de retractie
Re-Cord 000 - 2

 Firul de retractie Re-Cord este realizat din bumbac 100%, neimpregnat, cu o

impletitura stransa ("crosetat").
 Este proiectat astfel incat sa fie comprimat cu usurinta atunci cand este introdus in
sulcus. Dupa plasarea snurului, inelele "crosetate" se deschid, exercitand o
presiune delicata inspre exterior, minimizand efectul traumatizant asupra gingiei si
prevenind recesiunea gingivala.
 Retractia gingivala optima se obtine in mai putin de 3 minute.
 Snurul Re-Cord este puternic absorbant, astfel ca poate fi imbibat cu solutie
hemostatica.
 In plus, nu are memorie elastica, ceea ce asigura o plasare usoara si sigura.
 TEHNICA FIRULUI SIMPLU

• Tehnica firului simplu constă în utilizarea unui singur

fir, impregnat cu clorură de aluminiu, introdus în sulcus.
• Se alege cel mai gros fir disponibil, compatibil cu
profunzimea sulcusului, apreciată cu sonda parodontală
sau spatula.
• Inserţia sa presupune o anumită presiune, mai ales dacă
limita preparaţiei este plasată subgingival. Este o metodă
rapidă, utilizabilă pentru texturi parodontale groase şi
fibroase.
• Dacă parodonţiul este fin există dificultăţi la inserare şi
risc de lezare a ataşului epitelial; agresiunea poate fi
agravată de acţiunea prelungită a substanţei chimice.
• Aplicare a firului declansează adesea o uşoară
hemoragie care pericitează calitatea amprentării.
• Acest risc poate fi redus prin clătire cu spray-ul de apă şi
apoi uscare cu presiune uşoară, chiar înainte de aplicare.
O anestezie de contact poate fi indicată, reducînd în
acelaşi timp şi riscul de hemoragie, prin vasoconstricţie.
TEHNICA FIRULUI SIMPLU
 TEHNICA FIRULUI DUBLU
• Tehnica firului dublu – 2 fire
• al doilea fir, de diametru mai gros, impregnat sau nu, este plasat peste primul,
Este o tehnică laborioasă: înainte de aplicarea firelor se îndepărtează orice
urmă de cement provizoriu sau reziduuri din frezaj, se usucă şi izolează zona de
amprentat, se evaluează profunzimea sulcusului, cu ajutorul unei spatule fine
pentru a putea alege corect diametrul firului retractor. Plasarea firului se face
începînd cu zonele proximale şi orale.
 MATERIALE EXPANSIVE

O altă metodă, mecanică, de etalare sulculară prin expansiune este cea

descrisă de Martignoni; modificînd produsul Silastic (Dow Corning Co), a
fost elaborat un silicon elastomer, Gingifoam (Dow Corning Co) compus
ca bază dintr-un polidimetilsiloxan şi „tin”=cositor, ca şi catalizator. Reacţia
dintre bază şi catalizator, după formula chimică:
SiOH + HSi =Sn ==> Si- O- Si =Sn + H2 .
Degajarea de hidrogen produce expandarea materalului în timpul
polimerizării, siliconul elastomer mărindu-şi volumul de 4 ori în timpul
prizei. Produsul are o consistenţă dură elastică, păstrînd caracteristicile
generale ale siliconului elastomer şi reproducînd în acelaşi timp
detaliile topografice ale preparaţiei, întocmai unui material de
amprentă. Caracterul de hidrofilie şi absenţa iritaţiei fac acest produs
utilizabil la nivel subgingival; forţa exercitată asupra ţesuturilor nu
determină leziuni tisulare.
O altă metodă, de îndepărtare mecano-chimică a sucusului,
imaginată de Lesage este disponibilă astăzi utilizînd produsul
Expansil, produs al laboratoarelor Pierre Rolland; metoda
reuşeste prin concepţie să răspundă criteriilor impuse şi să fie
biocompatibilă: se obţine o terminaţie a preparaţiei obiectivată
pe modelul de lucru şi o porţiune din dintele nepreparat care
serveşte drept referinţă în realizarea unui profil de emergenţă
protetic
 B. METODE DE SUSTRACTIE (EVICTIE)
au ca principiu deschiderea sulcusului gingivo-dentar prin
eliminarea unui strat superficial din versantul intern al gingiei
libere. Se cunosc două posibilităţi de sustracţie: chiuretaj prin
instrumentar rotativ şi electrochirurgia.
CHIURETAJ ROTATIV
Chiuretajul rotativ a fost introdus pentru prima dată de Rex Ingraham, prin acest
procedeu realizindu-se simultan cu plasarea subgingivală a preparaţiei şi abrazia
epiteliului intrasulcular, utilizând o freză diamantată cu granulaţie fină (150μm).

• Touati a reluat acest procedeu imaginînd o freză diamantată care are un

profil specific, realizând în acelaşi timp o terminaţie în chanfrein a limitei
cervicale a preparţiei şi chiuretajul rotativ.
• Perelmuter propune utilizarea unor feze speciale, fără acţiune pe ţesutul
dur, preparaţia fiind definitivată anterior. Accesul frezei la peretele intern
gingival este facilitat de inserţia unui fir retractor în sulcus.
Avantajele sunt mai mult de ordin teoretic: sunt tehnici rapide, cicatrizarea este
rapidă dacă manopera este bine controlată.
Dezavantajele sunt însă reale şi constau în imposibilitatea de a controla
manopera, în timpul realizării chiuretajului exisţind riscul de lezare
ireversibilă a elementelor spaţiului biologic parodontal.
În plus tehnica este sângerândă, necesitând aplicarea unui fir retractor îmbibat
în soluţie hemostatică; este o metodă contraindicată pe un parodonţiu fragil:
gingie liberă fină şi înălţime redusă a gingiei ataşate. Anestezia este
obligatorie.
 TEHNICI DE ELECTROCHIRURGIE
- utilizează curenţi de înaltă frecvenţă, care printr-un electrod
foarte fin realizează vaporizarea (efectul Joule) celulelor din
peretele intern gingival. Acesta este aplicat la nivel sulcular,
sub un unghi de 10-30, printr-o mişcare rapidă şi continuă.
Electrodul terbuie menţinut în contact cu dintele şi pentru o a
doua trecere pe acelaşi sector este necesar un timp de
latenţa de 10 secunde; este indispensabilă utilizarea
electrodului neutru.

Prezentând avantajul rapidităţii, menţinerii deschise a sulcusului pe toată durata amprentării,

lipsa sângerării, este o metodă indicată mai ales pentru preparaţiile multiple.

Dezavantajele sunt de ordin material (achiziţionarea echipamentului necesar) şi de manualitate,

de aici rezultînd şi unele eşecuri (de aceea se indică mai ales pentru preparaţiile efectuate în
zona posterioară a arcadei, cu mai puţine prejudicii estice în caz de agresiune şi recesiune
ireversibilă);
- anestezia este imperativ necesară, sunt absolut contraindicate pe dinţii cu reconstituiri metalice
şi la pacienţii purtători de stimulatoare cardiace .
AMPRENTA GLOBALA FARA GHIDAJ UNITAR
Amprenta globală fără ghidaj unitar propusă de Thomson a inspirat utilizarea
amprentelor cu siliconi de vâscozităţi diferite.
Prin aceste tehnici de amprentare se folosesc siliconi de vâscozitate mare
(heavy-body) de tipul Dentaflex-ului solid, Optosil-ului, care au acelaşi rol ca şi
hidrocoloidul temperat din tehnica Thomson.
Siliconii cu fluiditate crescută (light-body) de tipul Xantopren-ului albastru, pot fi
injectaţi în toate detaliile substructurii organice preparate cât şi în şanţul
subgingival, unirea dintre siliconul vâscos şi cel fluid fiind perfectă.
Se utilizează port-amprente standard
metalice sau din plastic cu sisteme
de retenţi suplimentare.
Imbunătăţirea adeziunii materialului
de amprentă la portamprenta metalică
se poate realiza utilizând adezivi
chimici, cu compoziţie diferită în
funcţie de tipul de material de
amprentă – siliconic, polieteri respectiv
hidrocoloizi ireversibili.
 Tehnici de amprentare globală –fără
ghidaj unitar
1. Tehnica de spălare sau “wash”
Siliconi de două consistenţe diferite:
vâscos şi fluid
• Se alege şi se adaptează portamprenta standard ,
• Se prepară materialul vâscos şi
se introduce în portamprentă
• Se plasează pe câmpul
protetic, se înregistrează amprenta,
- Se prepară materialul fluid şi se aplică în portamprentă
- Se repoziţionează pe câmpul protetic
- Amprentarea si verificarea amprentei.
 Tehnica wash cu ajutorul seringii

O derivatie de tehnica in care aplicarea materialului fluid se face cu seringa in

cavitatea orala.
1. Alegerea portamprentei standard
2. Prepararea materialului vascos
3. Inregistrarea amprentei
4. Realizarea santurilor de descarcare
B. AMPRENTA SEGMENTARA
 B. AMPRENTA SEGMENTARA
Metoda frecvent utilizata in reconstituiri unidentare
Se numeste parcelara (numai o parte a arcadei)
Se poate realiza in doua moduri:
Cu portamprenta standard -1, 2 sau 3 timpi
In “ bol muscat
Avantaje
- insertia/dezinsertia= facile
- contractii la dezinsertie reduse
- economie de material
- realizarea facilă a modelului
-risc redus de erori, datorită numărului
redus de elemente înregistrate
-INDICATĂ in zona laterală
-reconstituiri unidentare PM sau M, PM şi
M succesiv, inlocuirea M1 când ocluzia este
stabilă
Dezavantaje
-imposibilitatea modelarii ocluziei in
dinamica
-inregistrarea ocluziei este adesea
imperfecta
-nu ofera date despre dintii omologi
- dacă dinţii antagonişti sunt abrazaţi,
cheia de ocluzie se poate perfora,
poziţionarea modelelor imprecisă
-nu permite montarea in simulator,
-nu oferă imaginea de ansamblu a
arcadei,
-ocluzia înregistrată pe 2-3 dinţi nu
poate furniza date precise şi nu permite
funcţionalizarea machetei
 Tehnica amprentei parcelare cu
portamprenta standard

1. Alegerea portamprentei standard

2. Prepararea siliconului vascos
3. Incarcarea portamprentei
4. Inregistrarea amprentei
5. Demularea si verificarea amprentei
6. Santuri de descarcare; spalare, uscare
7. Aplicarea materialului fluid
8. Repozitionare si inregistrarea amprentei
9. Demulare
10. Cercetarea amprentei
45
1. Alegerea portamprentei
standard
• Prepararea siliconului vâscos, introducerea
în portamprentă, inregistrarea amprentei

se inregistrează ocluzia şi antagoniştii

 Amprenta parcelară in“bol muscat”
Tehnica de realizare :
- Prepararea materialului siliconic,
- aplicarea bolului de material pe hemiarcada cu preparaţiile,
- pacientul închide in RC,
- după priză, bolul se indepărteaza, se fac şanţuri de descărcare, se taie
langhetele subţiri, se usucă,
-se aplică silicon fluid şi se repoziţionează pe câmp

Dezavantaje:
-Nu permite montarea in simulator
-Nu ofera date despre omologi
-Nu da imaginea de ansamblu
-Ocluzia este imprecisa
 C. AMPRENTA FUNCTIONALA
DENTO-PARODONTALA

Accesul materialului de amprenta la limita cervicală a preparaţiei depinde de o serie de factori, în

legatură directă cu elementele spaţiului biologic parodontal şi plasarea terminaţiei preparaţiei în
funcţie de aceste elemente.
Din considerente estetice şi funcţionale, plasarea subgingivală a marginilor
microprotezelor este adesea un hazard şi un subiect controversat. GARGIULIO şi colaboratorii au
definit noţiunea de spaţiu biologic parodontal şi elementele lui componente.
Cuprins între creasta osoasă şi porţiunea inferioară a sulcusului gingival, spaţiul biologic
parodontal cuprinde ataşamentul conjunctiv şi epiteliul de joncţiune şi este zona de interdictie
pentru plasarea marginilor protetice. Singurul reper clinic pentru respectarea acestor elemente
bilogice este creasta gingivală, deoarece rebordul osos nu poate fi măsurat clinic.
 Elasticitatea gingivală este un element înşelător care poate
duce în eroare practicianul în timpul verificării clinice a
elementelor de agregare, motiv pentru care nu poate fi
acceptată nici o deplasare tisulară sau ischemie
parodontală în cursul acestei probe.

Consecinţele clinice ale supraconturării sunt evidente: tumefiere

şi sângerare gingivală şi, mai târziu, în timp, retacţia gingivală ca
răspuns la agresiune, cu prejudicii estetice şi funcţionale.
Supraconturarea s-a dovedit a fi mai nocivă decât
subconturarea.
Conservarea spaţiului biologic parodontal, în etapele
clinice şi tehnologice de realizare a protezelor conjuncte este
una din obligaţiile practicianului stomatolog în cadrul algoritmului
clinico-tehnologic de realizare a protezelor conjuncte.

Principiul acestei noi tehnici de amprentare functională dento-

parodontală este în primul rând unul profilactic, de conservare a spaţiului
biologic parodontal, de protecţie a substructurilor preparate printr-o proteza de
urgenţă şi de temporizare a protezării definitive până la stabilizarea
parodontală.
 Deşi poate părea mult mai laborioasă şi mai minuţioasă, tehnica de amprentare funcţională
dento-parodontală prezintă o serie de avantaje de necontestat.
Din succesiunea etapelor clinice ale algoritmului clasic etapa de preparare a
substructurii organice este aceeaşi; alegerea tipului de terminaţie se face în funcţie de indicii
clinico-biologici locali şi de exigenţele fizionomice impuse de cazul clinic.
- Dacă s-a realizat o preparaţie care nu a lezat în nici un fel parodonţiul marginal (clinic -
lipseşte sângerarea), adică o preparaţie cu prag supragingival sau juxtagingival, se poate
realiza amprenta în aceeaşi şedinţă, utilizând tehnica globală, fără ghidaj unitar, în 3 timpi;
această amprentă poate fi utilizată, după caz, la realizarea protezei definitive sau a uneia
provizorii.

Presiunile exercitate pe portamprentă,

după declanşarea prizei, determină
Reticularea şi deformarea modificări ale amprentei
materialului datorită
nerespectării raportului
material/catalizator
 Butonii de distanţare poziţionează
amprenta şi impun efectuarea de presiuni
uniforme şi constante

Plasarea pragului faţă de marginea

gingivală
Dacă situaţia clinică impune realizarea unei preparaţii juxta sau subgingivale, oricât ar
fi de mare competenţa profesională a medicului, este uneori inevitabilă lezarea
parodonţiului marginal şi apariţia sângerarii. Amprentarea în acest moment ar fi o
gravă eroare, atât conceptuală cât şi de execuţie tehnologică ulterioară, rezultând
margini ale restauraţiei mult mai lungi decât situaţia reală. În plus, agresiunea spaţiului
biologic al sulcusului gingival prin preparaţie poate predispune la alterarea epiteliului
de joncţiune, cu consecinţe parodontale ireversibile; de aceea este necesar să se
temporizeze amprentarea definitivă şi să se urmărească statusul parodontal.
Laboratorul va confecţiona prin tehnica indirectă o punte provizorie, care se
va adapta ocuzal şi gingival (axial, transversal, vertical) şi se va purta 14 zile,
timp în care pacientul revine la fiecare 2-3 zile la control, urmărindu-se
efectul marginilor protezei asupra parodonţiului (modificări de volum,culoare,
sângerare). Realizarea cu caracter provizoriu a acestei lucrari protetice
permite retuşuri la nivelul marginilor şi la nivel ocluzal, urmărind în final, din
punct de vedere parodontal realizarea a doua obiective:
conformarea parodontală
condiţionarea tisulară
Conformarea parodontală –se referă la refacerea fibrelor gingivale
circulare alterate prin preparaţie.
Condiţionarea tisulară - urmăreşte obţinerea etanşeizării prin
manşonul gingival la nivel cervical şi aşezarea ţesuturilor în poziţia lor
funcţională.
Dacă la nivelul parodonţiului marginal,în scop proprotetic, au fost făcute
corecţii parodontale şi de contur gingival (gingivectomie sau gingivo-alveolo-
plastie), perioada de vindecare parodontală este mai lungă, de 3 săptamâni.
Lipsa semnelor de iritaţie parodontală confirmă obţinerea conformării
parodontale funcţionale. Se poate trece la amprentarea pentru construcţia
definitivă care se realizează după următorul protocol :
Se înregistrează într-un prim timp relaţia de ocluzie centrică, cu
proteza pe câmpul protetic (este deci obligatorie echilibrarea perfectă a
planului de ocluzie prin protezarea provizorie sau utilizând şi alte metode:
coronoplastii, reşapări coronare, şlefuiri selective).
Se realizează o amprentă, cu material elastic, peste puntea
provizorie amplasată peste substructurile organice preparate.
-se amprentează la fel antagoniştii;
-se decimentează puntea de acrilat, se curăţă foarte bine şi se degresează suprafaţa
internă de resturile de ciment provizoriu.
Fără a modifica dimensiunea, utilizind instrumentar abraziv fin, se realizează o
asperizare a punţii de acrilat, la nivelul marginilor interne şi externe, pe o lăţime de 3-
5 mm. Se creează astfel microretenţii mecanice, care vor fi suplimentate prin
pensularea unui adeziv la acest nivel, mărind asfel aderenţa materialului de amprentă
la suportul acrilic, fără risc de deformare.
-se prepară materialul fluid, cu fidelitate ridicată, şi se aplică atât în interiorul punţii,
care se repoziţionează pe câmp, cât şi în interiorul portamprentei (cu materialul
vâscos); portamprenta se repoziţionează peste lucrarea protetică.
-După priza materialului fluid şi îndepartarea de pe câmpul protetic, puntea provizorie
va ramâne în portamprentă.
-Marginile lucrării provizorii, dacă au fost modelate şi corectate pe parcursul celor 2-3
săptamâni de conformare parodontală, vor reda cu fidelitate dimensiunea preparaţiei
la nivel cervical.
-Se înlătură astfel imprecizia amprentării determinată de utilizarea unui material nu
totdeauna foarte fidel, de uscarea imperfecta, de etalarea sulculară inexactă (redusă
sau exagerată). Proteza conjunctă provizorie funcţionează ca un suprt rigid şi
nedeformabil pentru al doilea tip de material de amprentă.
După turnarea modelului proteza se va putea demula şi apoi reaplica în cavitatea
orală, până la definitivarea lucrării, pentru a menţine rezultatele obţinute.
 D. METODE SPECIALE DE AMPRENTARE
1. METODA ELECTRONO-MECANIC

Arsenalul terapeutic al metodologiei de amprentare este

completat de o serie de de metode moderne amprentare:
metoda electronico–mecanică şi metoda
Metoda electrono-mecanică introdusă în SUA constă în preluarea formei
dintelui din cavitatea orală cu ajutorul palpatoarelor electronice
(profilometre).
-Palpatoarele electronice sunt tije împinse de un arc astfel încât plimbarea tijei
pe un plan orizontal nu duce la modificarea poziţiei arcului, iar plimbarea pe
un plan înclinat va modifica arcul ce va realiza într-u reostat variaţii de curen
electric.
-Palpatorul electronic trece peste substructura organică preparată urmărind
mai multe sensuri (meridiane), traducând forma dintelui în valori matematice.
Introduse într-un computer care va aplica pe monitorul său forma substructurii
organice conform programării sugestiilor terapeutice se vor putea alege
formele protezelor conjuncte corecte din punct de vedere morfologic şi
funcţional.
-După stabilirea formei aparatului gnatoprotetic conjunct, proteza va fi
realizată prin utilizarea unui microrobot.
-Aceasta metodă este utilizată de către sistemele Celay sau Ceramatic.
2. METODA OPTICA
Metoda optică de amprentare permite transmiterea datelor la un computer, prelucrarea lor şi
execuţia aparatului gnatoprotetic cu ajutorul unui microrobot.
Această metodă presupune parcurgerea a trei etape.
- Prima etapă realizează amprentarea pe principiul holografiei (imagine în relief) cu ajutorul
unei raze laser care baleiază pe suprafaţa substructurii organice preparată ce a fost în prealabil
acoperită cu pulbere de dioxid de titan (produce uniformizarea indicelui de reflexie) pentru toate
suprafeţele de amprentat, permiţând calculatorului să reconstituie imaginea morfologică a
substructurii organice şi chiar a sulcusului gingival. Imaginea este achiziţionată de către un senzor
CCD (Charged Coupled Device)- dispozitiv dependent de sarcina electrică, format dintr-un număr
foarte mare de celule fotoelectrice care transformă intensitatea luminoasă într-o matrice de sarcini
electrice
A doua etapă constă în prelucrarea datelor de către computer şi
reconstituirea desenului la dimensiunile naturale ale substructurii organice.
În a treia etapă se realizează elaborarea soluţiei terapeutice şi executarea
aparatului gnatoprotetic prin frezaj cu ajutorul unui microrobot. Acest tip de
amprentă este caracteristic sistemelor CAD-CAM (Computer Aided Design-
Computer Aided Machining), cum ar fi sistemul sistemul Cerek.
 Sunt eliminate eventualele cauze
de erori datorate amprentelor
clasice precum:

• alegerea incorectă a portamprentei, fie de dimensiune

nepotrivită, fie din material plastic, ce se poate deforma ușor;
• deoarece nu necesită port-amprentă, nu mai există inconvenientul
ca materialul de amprentă să nu adere de lingura de
amprentă și să se deformeze la dezinserție
• în cazul depozitării improprii a materialului se amprentă, se
modifică timpul de priză al acestuia, deci pot apărea deformări
suplimentare
• uneori este necesară refacerea amprentei dacă se observă zone cu
lipsă de substanță sau o înregistrare incorectă, ceea ce
presupune risipă de material și timp suplimentar petrecut în cabinet
• dacă apar defecte în modelul de lucru, amprenta trebuie
returnată, dar fidelitatea ei nu va mai fi ca cea inițială; în
cazul amprentei digitale, informațiile nu se pierd, fiind stocate în
computer, deci fidelitatea amprentei va fi păstrată integral
Avantajele amprentei digitale
•Rapidă– amprenta optica dureaza mai putin de un minut;
•Comod ă– in gura intra doar o mica camera video; fara linguri si materiale de amprenta, deci
fara reflex de voma.
•Ambele arcade – mica camera video amprenteaza intr-o singura etapa toata gura, dar si
ocluzia (muscatura) pacientului; pe metoda clasica, erau necesare doua amprente separate,
in linguri de amprenta si o a treia etapa pentru inregistrarea muscaturii.
•Fara erori – nu exista reactii de contractie sau deteriorari ale siliconului ca in cazul
materialelor de amprenta clasice. Aceste accidente determinau de cele mai multe ori lucrari
inexacte sau reluarea amprentei.
•Precisă – orice microdetaliu al campului protetic (dinti, implanturi, gingii, plombe, lucrari)
sunt inregistrate la nivel de microni, cu maxima acuratete.
•Tratament de calitate – o amprenta precisa va genera intotdeauna o lucrare precisa.
•Stocare nelimitata – amprenta digitala poate fi stocata pentru ani buni pe orice mediu de
stocare a datelor – hard disk, stik de memorie, cd, etc; amprentele clasice se deteriorau dupa
scurt timp, neputand fi utilizate decat o singura data.
•Ecologice – datorita faptului ca nu se mai utilizeaza materiale metalice sau plastice pentru
confectionarea lingurilor de amprenta, dar nici siliconi pentru amprentare obtinuti prin
procedee chimice, amprenta optica este in totalitate in armonie cu mediul inconjurator
Dezavantajul amprentei digitale
Datorită preciziei, duratei reduse, confortului asigurat pacientului și nu în ultimul
rând, datorită reducerii consumului de material, scanarea intraorală a căpătat o
popularitate în creștere și se estimează că va înlocui treptat amprenta clasică.
 INREGISTRAREA
RELATIILOR INTERARCADICE
Relaţiile mandibulo-craniene au fost definite în diverse moduri, particularizând
concepţii ale diferitelor şcoli de gnatoprotetică.
Şcoala ieşeană :
 Relaţia de postură se poate defini prin suma rapoartelor mandibulo-craniene
când mandibula se află în poziţie posturală faţă de craniu sub efectul echilibrului tonic
antigravific al musculaturii (V.Burlui).

 Relaţia de ocluzie poate fi definită drept suma rapoartelor interarcadice în

contact static sau dinamic (V.Burlui).

 Relaţia centrică este definită ca poziţia mandibulo-craniană obţinută prin

contracţia echilibrată a muşchilor manducatori, care determină corespondenţa planurilor
mediane mandibulo-craniene, la o dimensiune verticală corectă, în ocluzie pentru
pacientul dentat, cu condilii centraţi în cavitatea glenoidă (V.Burlui).
 
După înregistrarea amprentei şi realizarea modelului, urmează etapa clinică a
înregistrării relaţiei centrice.
 Importanţa acestei înregistrări rezidă în asigurarea unor date clinice care trebuie
trasferate în laborator, pentru a facilita refacerea parametrilor morfofuncţionali ai
ocluziei.
Transferul parametrilor articulari ghidează tehnicianul în corelarea, în dinamică, a
determinantului ocluzal cu cel articular. Se asigură astfel premisele integrării
construcţiei gnato-protetice în funcţionalitatea sistemului stomatognat.
Edentaţia, chiar parţială redusă, perturbă echilibrul ocluzal. Prin prepararea
dinţilor pilieri este suplimentat acest dezechilibru. Din punct de vedere al stabilităţii
ocluzale putem întâlni diferite situaţi clinice, caracterizate prin sau nu prin stabilitate
ocluzală (înainte şi după efectuarea preparaţiilor
 Această înregistrare se poate face uneori, chiar din momentul amprentării,
atunci când amprenta se realizează prin tehnica globală unică, fără ghidaj
unitar.
 Această tehnică este posibilă când relaţia centrică a bolnavului este stabilă
după prepararea substructurilor organice, iar tiparul de închidere terminală este
exact.
 Înregistrarea ocluziei, ca un timp aparte, se face cu ajutorul unei chei de ocluzie
(cheie Tench).
- Această modalitate se realizează prin utilizarea unei folii de ceară în mai multe
straturi, având forma arcadei. Ceara ramolită se introduce în cavitatea orală,
bolnavul închizând gura pe traiectoria de închidere centrică, în ocluzie centrică.
Folia va fi uşor mulată pe versanţii vestibulari ai arcadei maxilare, după care se
răceşte cu apă şi aer. După îndepărtarea din cavitatea orală, se trimite la laborator
pentru poziţionarea modelelor de lucru.
Alte tehnici, completează metoda de mai sus, cu aplicarea în godeurile lăsate de dinţi,
de inlay-wax, care are o duritate mai mare ca ceara roz şi permite poziţionarea în
cavitatea orală.
 Autori ca Shilingburg şi alţii utilizează o altă
metodă de înregistrare a ocluziei. Acesta
recomandă utilizarea unei folii de ceară cu ½ cm
mai largă decât arcada, care se secţionează la
nivelul feţei meziale şi distale a caninilor,
îndepărtându-se porţiunea din zona frontală.
Porţiunea în zona laterală se decupează până la
impresiunile dentare pentru ca practicianul să
poată observa reperele ocluziei.

O altă metodă de înregistrare a relaţiei de ocluzie

utilizează pasta de oxid de zinc – eugenol,
plasată pe un cadru de sârmă, de forma arcadei, în
care se prinde o pânză de tifon. Pânza va fi tapetată
cu Z.O.E. pe ambele părţi, dinţii imprimându-se în
pastă. După priza de 5 minute, cadrul de sârmă se
extrage din cavitatea orală, fiind trimis în laborator
pentru repoziţionarea modelelor.

În ocluziile instabile, repoziţionarea modelelor se poate face folosind

aparatele gnatoprotetice tranzitorii utilizate în stabilizarea ocluzală.

În stabilirea relaţiilor mandibulo-craniene, atunci când între arcade nu există

contacte dento-dentare, se pot utiliza şi machetele de ocluzie după aceeaşi
metodologie folosită în edentaţiile parţiale întinse.