EROI AI PRIMULUI RAZBOI

MONDIAL

ECATERINA TEODOROIU
EROI AI PRIMULUI RAZBOI MONDIAL
 Ecaterina Teodoroiu
• Ecaterina Teodoroiu a • Provenită dintr-o familie modestă din 
Oltenia, Ecaterina Teodoroiu a plecat la 
fost o cercetașă și București pentru a deveni învățătoare,
iar acolo a contribuit la înființarea
participantă la  primelor organizații de cercetași din țară.
Primul Război Mondial, După intrarea României în Primul Război
Mondial, a activat ca asistentă medicală
unde a murit la sfârșitul  pe frontul din regiunea natalăProvenită
dintr-o familie modestă din Oltenia,
bătăliei de la Mărășești Ecaterina Teodoroiu a plecat la București
 luptând în fruntea unui  pentru a deveni învățătoare, iar acolo a
contribuit la înființarea primelor
pluton de infanterie al  organizații de cercetași din țară. După
Armatei Române. intrarea României în Primul Război
Mondial, a activat ca asistentă medicală
pe frontul din regiunea natală
EROI AI PRIMULUI RAZBOI MONDI
Ecaterina Teodoroiu
• Ecaterina Teodoroiu a fost o cercetașă și participantă la 
Primul Război Mondial, unde a murit la sfârșitul 
bătăliei de la Mărășești luptând în fruntea unui pluton
de infanterie al Armatei Române.
•

Provenită dintr-o familie modestă din 

Oltenia, Ecaterina Teodoroiu a plecat la 
București pentru a deveni învățătoare, iar
acolo a contribuit la înființarea primelor
organizații de cercetași din țară. După
intrarea României în Primul Război
Mondial, a activat ca asistentă medicală pe
frontu
După izbucnirea Primului Război Mondial, Ecaterina s-
l dina regiunea
transferat lanatală
Târgu Jiu, la cohorta „Domnul Tudor”.
După intrarea țării sale în război, a activat ca asistentă
medicală pe front, urmând Regimentul 18, în care
lupta fratele ei, Nicolae, chiar în zonele natale din
Gorj. După moartea lui Nicolae, căzut pe front, din
dorința de a-și răzbuna familia distrusă, Ecaterina a
hotărât să lupte activ și a cerut permisiunea
comandantului Diviziei 2 să fie transferată într-o
unitate de combatanți.
Informatii
Din această postură a participat la Bătălia de la Mărășești, unde a murit
comandând un pluton de infanterie, ultimele ei vorbe fiind: "Luptați
băieți! Apărați țara!".
 • După izbucnirea Primului Război
Mondial, Ecaterina s-a transferat la
Stiati ca?............ Târgu Jiu, la cohorta „Domnul
Ecaterina Teorodoiu a fost luată
prizonieră, dusă fiind la Cărbunești.[3]
Tudor”. După 
 De acolo, a evadat folosind un intrarea țării sale în război, a activat
revolver ascuns pentru a-l împușca pe
soldatul ce îi păzea pe ea și pe ca asistentă medicală pe front,
comandantul plutonului ei, fiind rănită
ușor la picior în timp ce fugea.[3] urmând Regimentul 18, în care lupta
 Revenită la unitatea sa, a continuat
luptele în zona orașului Filiași și a fost
fratele ei, Nicolae, chiar în zonele
din nou rănită,[4] de această dată mai natale din Gorj. După moartea lui
grav, suferind fracturi ale tibiei și 
femurului stângi. În timp ce se afla în Nicolae, căzut pe front, din dorința
spital, armata română s-a retras în
Moldova, și ea a fost mutată pe rând în de a-și răzbuna familia distrusă,
spitalele din Craiova, București și în
cele din urmă, Iași.[3]
Ecaterina a hotărât să lupte activ și a
cerut permisiunea comandantului
Diviziei 2 să fie transferată într-o
unitate de combatanți.[2]
 MEMORIA
• După terminarea războiului, Ecaterina Teodoroiu a devenit o
eroină a României Mari. Inițial înmormântată în 
comuna Fitionești din județul Putna, osemintele sale au fost
strămutate în iunie 1921 la Târgu Jiu într-un mausoleu din
centrul orașului. După anii 1960, regimul comunist a
virat spre naționalism, și în timpul lui Nicolae Ceaușescu
 imaginea Ecaterinei Teodoroiu a fost din ce în ce mai des
prezentată ca pe cea a unei eroine naționale, în 1978
realizându-se și un film despre ea.
Din anul 1938, casa familiei Teodoroiu,
construită în 1884, a fost amenajată drept casă memorială
„Ecaterina Teodoroiu”.
 ECATERINA TEODOROIU
• Ce nu va fi uitat nici peste un veac,
• Și rostit-am ''pe aici nu se trece''cu trac
Când cîștigat-am a noastră
Tu,suflet,pur, onorabil, independență,
Luptat-ai pe cîmpul bătăliei Și reușind să nu îți uităm acea
Cu arma prinsă în mîini,
Fiindu-ți acea iubire,vie
• Te-am ridicat la rang maiestuos de
erou,
Și ți-am dăruit iubirea noastră de
bibelou,
Ți-ai dat viața pentru a ta glie, Ce nu va fi niciodată spartă de nimeni,
Făcînd-o cu o mare simpatie, Că tu mi-ai fost și îmi vei rămîne,''Ioana
Ce mi te înalță printr-o bucurie d'arc'' a Romîniei vitejie.
Cînd ți se rostește al tău nume,
 ECATERINA TEORODOIU
• . Din dorința de a-i răzbuna pe toți cei patru frați ai ei care
muriseră în lupte, Ecaterina a cerut să fie transferată la o
unitate de combatanți. A fost luată prizonieră, a evadat și
a fost rănită de două ori. În spital a fost decorată de 
casa regală și avansată la gradul de sublocotenent. Din
această postură a participat la Bătălia de la Mărășești,
unde a murit comandând un pluton de infanterie,
ultimele ei vorbe fiind: "Luptați băieți! Apărați țara!".
Celebrată ca eroină națională după terminarea războiului,
imaginea ei a fost la început marginalizată și apoi
distorsionată de regimul comunist.
Constantin Prezan

În afară de participarea la 

Primul Război Mondial, a mai luat
parte la al Doilea Război Balcanic și
la 
operațiile militare pentru apărarea
Marii Uniri
, din perioada 1918-1920. În anul 
1920, la sfârșitul războiului, a fost
trecut în rezervă, petrecându-și
restul vieții la conacul său de la
Schinetea.
 • A fost unul dintre marii maresali ai
Armatei Regale Romane din timpul
Constantin Prezan Primului Razboi Mondial. Ofiter de geniu,
in anul 1930 a primit distinctia de
„Maresal al Romaniei”, ca recunoastere a
meritelor sale aduse pe timpul cat a
comandat Armata de Nord (unitate
operativ-strategica din 27 august 1916) si
Marele Cartier General (cea mai inalta
structura militara destinata operatiunilor
Armatei Romane, pe timp de razboi). A
mai participat la al Doilea Razboi Balcanic
si la operatiunile militare pentru apararea
Marii Uniri (1918-1920). Printre distinctiile
primite amintim: „Steaua Romaniei”, clasa
a V-a, „Ordinul Carol I”, conferit in anul
1937 de catre regele Carol al II-lea.