Comunicarea interpersonală

(față în față)
 a te înțelege
pe tine însuți
(imaginea de sine)
O bună comunicare
interpersonală
presupune : a-l înțelege
pe celălalt
(imaginea despre
interlocutor)
Imaginea lui Ion Imaginea lui Gheorghe
despre Ion despre Gheorghe

Ion Gheorghe
Imaginea lui Ion Imaginea lui Gheorghe
despre Ion Imaginea lui Ion Imaginea lui Gheorghe despre Gheorghe
despre Gheorghe despre Ion

Ion Gheorghe
Imaginea lui Ion Imaginea lui Ion
despre Ion despre imaginea lui Gheorghe
Imaginea lui Ion
despre Ion
despre Gheorghe

Ion Gheorghe
Imaginea lui Ion Imaginea lui Ion
despre Ion despre imaginea lui Gheorghe
Imaginea lui Ion
despre Ion
despre Gheorghe

Ion Gheorghe
cel “ascuns” cel “ascuns”

Ion Gheorghe
Versiuni ale imaginii de sine:

versiunea mea
EU, CEL CARE CRED EU CĂ SUNT
despre mine

versiunea ta
EU, CEL CARE CREZI TU CĂ SUNT
despre mine

versiunea mea
EU, CEL CARE CRED CĂ TU CREZI
despre versiunea ta
CĂ SUNT
despre mine

versiunea ta
EU, CEL CARE TU CREZI
despre versiunea mea
CĂ EU CRED CĂ SUNT
despre mine

EU, CEL PE CARE

versiunea ascunsă
NICI EU NICI TU NU-L ȘTIM
 Fereastra lui Johari (Joseph Luft si Harry Ingham)

spațiul de comunicare

arena zona oarbă

Eu știu Eu nu știu,
Tu știi Tu știi

fațada zona necunoscută

Eu știu Eu nu știu,
Tu nu știi Tu nu știi
“Arena” : zona din spațiul interpersonal în care informația este
cunoscută atât de sine cât și de ceilalți.

Cu cât această zonă este mai largă, cu atât comunicarea este mai bună.

Un bun comunicator va tinde să lărgească “arena” prin deschidere spre

interlocutor și receptare de feedback de la interlocutor.
Zona “oarba” : conține informație necunoscută de sine
dar cunoscută de alții.

Include : - comportamente și atitudini proprii

de care noi nu ne dăm seama, dar ceilalți le văd ;

- atitudinile și sentimentele altora legate de noi,

pe care noi nu le cunoaștem, dar ceilalții le cunosc.

Lipsa acestor informații face comunicarea dificilă.

Lucrurile se pot îmbunătăți dacă se transferă informație

din zona “oarba” în “arena” comunicării,
prin solicitare/furnizare de feedback.
“Fațada” : zona cunoscută de sine dar necunoscută de alții.

Poate conține : - informații despre sine pe care le considerăm

dăunătoare relației cu ceilalți ; (ex. : părerea despre intrlocutor)

- informații despre sine care, dacă ar fi cunoscute,

ne-ar face rău ; (ex. : dorința de a câștiga cât mai mult, muncind cât mai puțin)
- informații despre sine care, dacă ar fi cunoscute,
ar dăuna anumitor interese pe care le avem
în relația cu ceilalți. (ex. : dorința de a lua locul șefului)

Tansferarea de informatie din “fațadă” spre “arenă” este posibilă prin

deschidere spre interlocutor (autodezvăluire, autoexpunere).
Zona “necunoscută” de sine și de alții exista în subconștient
și poate să ne influențeze comportamentul de comunicare,
fără să ne dăm seama.

Se poate manifesta imprevizibil, mai ales în situatii critice,

când nu ne mai recunoaștem în propriile reacții, cuvinte, sau idei
( “ nu sunt eu acela care a fost în stare să spună așa ceva” ).

Poate conține : - tendințe comportamentale,

- potențiale și talente ascunse,
- informații inconștiente.

Zona “necunoscută” este baza de date a creativității.

Spațiul de comunicare crește dacă există o atitudine reciproc-deschisă.

feedback
spațiul de comunicare

zona oarbă
arena
Eu nu știu,
Eu știu Tu știi
Tu știi

fațada zona
deschidere

necunoscută
Eu știu Eu nu știu,
Tu nu știi Tu nu știi
Concluzii :

Deschiderea (“autoexpunerea”) este un mecanism de dezvoltare

a încrederii în interlocutor și de legitimizare a “expunerii” mutuale.

Deschiderea NU se refera la informații manipulative, false,

sau cu scop de inducere în eroare.

Procesul de feedback presupune solicitarea activă de informație

despre interlocutor.

Cantitatea și calitatea informației obținute sunt la latitudinea celui

care o furnizează și depind de calitatea relației dintre cei doi.

Cooperarea interlocutorului este favorizată de existența

unui climat de deschidere reciprocă.
 Bariere în comunicarea interpersonală

Fizice: - deficiențe verbale,

- locul nepotrivit
- ora nepotrivită
- mediul neconfortabil,
- durata întâlnirii
etc..

Semantice: - vocabular,
- gramatică,
- conotații emoționale ale unor cuvinte.
 Implicarea aprioric-pozitivă

”Imi place Traian, deci cred tot ce-mi spune”.

Implicarea
apriorică

Implicarea aprioric-negativă

”Mirela m-a pârât acum 14 ani la grădiniță,

deci interpretez tot ce spune
ca fiind împotriva mea”.
Frica

“Sunt atât de preocupat de ceea ce voi spune dupa aceea încât

nu sunt capabil să ascult ce mi se spune acum“.

Presupunerile subiective

“Arăți exact ca vecinul meu cel ursuz și necioplit,

așa că, ori de câte ori vorbești, parcă îl aud pe el“.
Diferențele de percepție :
Modul în care un om privește lumea este influențat de experiențele
sale anterioare.
Inevitabil, persoane diferite vor percepe situațiile în mod diferit.

Lipsa de obiectivitate :
Adeseori vedem ce vrem să vedem și auzim ce vrem să auzim,
refuzând să recunoaștem realitatea.

Stereotipiile :
Există riscul de a trata la fel toți oamenii care aparțin
unei anumite categorii profesionale sau sociale.
(Ex. : dacă am cunoscut o dată un zidar bețiv, avem tendința să
credem că toți zidarii sunt bețivi, ceea ce e absolut fals).
Diferențele de educație :
Este dificil să comunicăm cu cineva care știe mult mai multe
sau mult mai puține de cât noi, în legătură cu subiectul discutat.

Lipsa de interes:
Dacă lipsa de interes se manifestă evident și e de înțeles,
trebuie să vă sprijiniți cu abilitate mesajul pe elemente motivante
pentru auditor.

Emoția / stresul :
Emoția puternică sau stresul pot bloca complet comunicarea.
Daca vrem într-adevăr să comunicăm cu cineva, trebuie să ne
asigurăm că amândoi suntem într-o stare de echilibru emoțional
stabil.
 Reguli
pentru o buna comunicare interpersonală
Comunicare “bună” = Discuție constructivă

- conduce la concluzii utile

- găsește soluții la probleme
- lărgește orizontul de cunoaștere
- îmbunătățește relația
“Rețeta” unei bune comunicări :

să vă purtați în așa fel

încât să fiți acceptat și simpatizat
de interlocutor
3 adevăruri universal-valabile despre oameni :

1. Pentru orice om este esențial să se simtă

important și apreciat.

Cu cât veți face o persoană

să se simtă mai importantă,
cu atât îi veți fi mai simpatic.
 2. Pe oameni îi interesează în primul rând
propria persoană

Vorbiți cât mai puțin despre

persoana d-v și cât mai mult
despre interlocutor
și problemele lui.
3. Legea reciprocității :

Oamenii se vor purta cu d-v

exact așa cum va purtați d-v cu ei.
 În concluzie :

fiți politicos și prietenos cu toată lumea

că sunt mai importanți

de cât d-v
lăsați-i pe toți să creadă
că vă interesează
foarte mult
persoana lor
și problemele lor
 Cum sa-i faceți pe oameni să se simtă importanți ?

Faceți-le complimente sincere, ori de câte ori aveți ocazia.

Un compliment reușit are două componente :
compliment + argument
« Îmi place cum vorbești, fiindcă întotdeauna spui lucruri interesante »

Evitați complimentele nesincere, care sună a lingușală.

Învățați să ascultați activ

a asculta cu interes,
A asculta activ :
a ajuta vorbitorul să se facă înțeles
 Cum să vă arătați interesul față de persoana celuilalt ?

Puneți întrebări care să-l facă să să vorbească despre el

și problemele lui.

Vorbiți cât mai puțin despre persoana d-v

(lăsați-i pe ceilalți s-o facă).

Abordați subiecte care-l interesează pe el,

chiar dacă nu sunt subiectele d-v preferate.
(Gândiți-vă că, atunci când vreți să câștigați simpatia cuiva, sunteți ca un pescar care vrea
să prindă un pește : nu puneți în cârlig ceva ce vă place d-v, ci ceva ce-i place peștelui :
o râmă, o muscă, etc...)
 Cum să câștigați simpatia și încrederea oamenilor ?

Pentru asta, are o mare importanță limbajul non-verbal :

•mimica feței,
•postura corpului,
•gesturile pe care le faceți când vorbiți sau când ascultați.

Teoria “neuronului oglindă” : (Ruth CAMPBELL)

În zona din creier responsabilă de recunoașterea fețelor
și decodarea expresiilor faciale există o structură
care ne face să imităm inconștient mimica persoanei
cu care vorbim.
 În consecință :

-Ce să faceți :
• Zâmbiți, și vi se va răspunde cu un zâmbet.
• Arătați-vă interesat de celălalt și vi se va arăta interes.
 -Ce să NU faceți :

• Nu vă încruntați, și ceilalți n-o să vă privească încruntați.

• Evitați mimica zeflemitoare și nu veți fi privit zeflemitor.
 Cum să deveniți o persoană agreabilă ?

Când sunteți de acord,

nu ratați ocazia de a i-o spune celuilalt.
« Da, ai dreptate », « Sunt de acord cu tine », sau măcar dați afirmativ din cap.

Dacă nu puteți fi de acord,

acceptați dreptul la opinie al celuilalt.
« Eu am altă părere, dar sunt de acord că ai dreptul să crezi asta ».

Dacă greșiți, recunoașteți deschis că ați greșit.

 Evitați disputele !
Certurile înlocuiesc relația de colaborare cu un război,
care întotdeauna este rău pentru toată lumea.
 Particularități de comunicare
cu femeile, respectiv cu bărbații
(Allan PEASE)
 Femeile și bărbații folosesc
două seturi foarte diferite de reguli
atunci când vorbesc cu alte persoane.

Dacă vreți să fiți percepuți pozitiv, trebuie

să vă adaptați acestor reguli.

Dacă discuția are loc între persoane de același sex,

nu sunt probleme, pentru că au aceleași cod de reguli.

Probleme apar în comunicarea dintre persoane de sex opus.

 Sfaturi pentru fete :

cum să discutați cu o persoană de sex masculin

Creierul masculin este împărțit
în compartimente,
fiecare fiind alocat
unei chestiuni distincte.
În consecință :

Când vorbiți cu un bărbat,

abordați subiectele pe rând,
și nu în paralel.

Comunicați unui bărbat

o singură informație
într-o secvență de vorbire.
 Creierul masculin este uni-tasking :
nu se poate conecta simultan
One
și pe vorbire și pe ascultare.
Task

În consecință :

Dacă vorbește el, lăsați-l să termine

ce are de spus.

Chiar dacă vă e greu, încercați

să nu vorbiți simultan cu el.
Schimbarea continua a expresiei celei cu care vorbesc
le dă bărbaților o senzație de bizar sau chiar de anormal.
În consecință :

Când ascultați ce vă spune un bărbat,

încercați să păstrați o expresie facială neutră.
 Sfaturi pentru băieți :

cum să discutați cu o persoană de sex feminin

Creierul feminin este multi-tasking,
putându-se seta simultan
pe vorbire și ascultare,
În consecință :

Nu le deranjează dacă
le întrerupeți in timp ce vorbesc,
sau dacă vorbiți simultan cu ele.
O expresie facială
neutră și rigidă
este percepută de femei
ca neprietenoasă.

În consecință :

Când ascultați
ce vă spune o femeie,
schimbați-vă
expresia feței
în funcție de
ceea ce auziți.
Eventual, imitați-i
expresiile faciale.
 Femeile sunt mult mai interesate de sentimentele d-v
față de o anumita problemă de cât de problema in sine.

În consecință :

Cand discutați o chestiune, chiar dacă e legată de serviciu,

nu ezitați să-i spuneți și ce credeți d-v personal
despre acea chestiune și faceți apel la sentimentele ei
în raport cu problema pe care o discutați.
 Când vorbiți cu o femeie
NU atacați direct subiectul și
NU vă grăbiți să ajungeți la concluzii și soluții.
 Lăsați discuția să valseze liber,
după cum dorește interlocutoarea d-v.