Spune-mi ce mănânci, ca să-ți spun cine ești.

(Jean Anthleme Brillat-Savarin)

FEICHTER NARCISA LILIANA

COLEGIUL ECONOMIC ,,ION
GHICA’’, BRĂILA

SĂ ÎNVĂȚĂM SĂ MÂNCĂM SĂNĂTOS

Cerinţele consumatorului referitoare la hrană, depind de mai mulţi
factori:
mediul de viaţă;
situaţia financiară;
gradul de cultură, de instruire;
sex, vârstă;
obiceiuri, tradiţie;
modul în care este promovat produsul.
Calitatea produselor alimentare

Calitatea produselor alimentare are implicaţii profunde,

deoarece alimentaţia stă la baza vieţii, constituind un
factor cu acţiune permanentă şi care poate avea influenţă
determinantă asupra dezvoltării organismelor.
Realizând produse pentru colectivităţi mari, specialiştii din
industria alimentară devin responsabili de starea de
sănătate a naţiunii, participând la una din cele mai
eficiente căi de ocrotire şi promovare a sănătăţii.
Pentru un produs alimentar, toate elementele constituente
ale acestuia reprezinta elemente constitutive ale calitatii.
 Calitatea produselor alimentare trebuie să asigure consumatorului
satisfacerea celor patru S-uri (nevoi) explicite: satisfacere prin cele cinci
simţuri (gust, tactil, văz, miros, auz); serviciu (preparare, conservare)
precum şi a nevoilor implicite: siguranţă sau inocuitate şi sănătate (valoare
nutritivă şi energetică).

Siguranta Sanatate

Serviciu Satisfactie
 Valenţa legală
 Aspectele legale ale alimentelor se referă în special
la: igienă, aditivi utilizaţi, reziduuri toxice, contaminanţi Legislaţia alimentară nu este unică,
şi într-o măsură mai mică la compoziţie. înregistrându-se diferenţe mari de la o ţară
 Pe lângă cerinţele legale ale produselor propriu-zise, la alta, ceea ce crează dificultăţi, mai ales
există şi unele reglementări legate de ambalaje şi în cazul comerţului internaţional de
etichetare care trebuie de asemenea respectate. produse alimentare.
 Un anumit produs alimentar comercializat sau servit în
reţeaua de alimentaţie publică trebuie să respecte
toate cerinţele legale impuse. Nu există posibilitatea
unui compromis: produsul fie e legal, fie nu e legal.
 În scopul respectării tuturor cerinţelor legale, naţionale
şi internaţionale, toate unităţile implicate într-o formă
sau alta în producţia şi comerţul de alimente trebuie
să fie la curent cu reglementările legislative, chiar şi
cu cele în formă de proiect, pentru a-şi putea planifica
din timp toate activităţile într-un deplin cadru legal.
 Pentru a verifica dacă toate materiile prime şi
produsele finite respectă cerinţele legale sunt
necesare analize fizico-chimice, microbiologice,
senzoriale ale acestora. Datorită complexităţii
echipamentelor, aceste analize se fac de multe ori în
laboratoare externe.
 Valenţa nutritivă
Este legată de compoziţia produsului
alimentar în substanţe nutritive.
Valoarea sau calitatea nutritivă a unui
produs alimentar este apreciată în
funcţie de capacitatea acestuia de a
răspunde cerinţelor energetice,
plastice ale organismului.
Necesităţile nutritive ale organismului Lumea se confruntă la ora actuală cu două
uman variază în funcţie de: aspecte negative:
vârstă; subnutriţia (în ţările subdezvoltate din Africa şi
ocupaţie; Asia);
starea sănătăţii; hipernutriţia (în ţările dezvoltate).
climat.
 În ţările dezvoltate, principalul risc îl constitue
alimentele superconcentrate.
 Valoarea nutriţională este evaluată pe baza
compoziţiei chimice determinate analitic. Tot de
acest aspect ţin şi produsele profilactice,
digestibilitatea, asimilabilitatea.
 Valenţa igienico-sanitară
Acest aspect al calităţii se suprapune
într-o oarecare măsură cu valenţa
legală şi cu cea nutriţională. Deşi
pentru un număr limitat de
contaminanţi, există limite maxime
admise legal, sunt foarte multe alte
substanţe sau compuşi ce pot
contamina alimentele într-o anumită
etapă, periclitând sănătatea sau chiar
viaţa consumatorilor.
Inocuitatea se referă la lipsa dintr-un
aliment a oricărui factor dăunător
organismului uman. Lipsa inocuităţii
poate fi dată de toxicitatea naturală
sau contaminarea (fizică, chimică,
radioactivă, biologică) a produselor
alimentare.
Lipsa inocuităţii anulează celelalte
aspecte ale calităţii.
 Valenţa tehnologică

Are un caracter subiectiv, întrucât depinde de

atitudinea producătorului sau a consumatorului
privind posibilitatea şi uşurinţa de prelucrare a unui
anumit produs.
În multe ţări există o tendinţă de consumare a
alimentelor proaspete, naturale. Dar există şi o
tendinţă de preferare a alimentelor gata de consum
(ready to eat, ready to heat). Aceste tendinţe fac parte
din ceea ce se defineşte ca convenience food.
Este important ca producătorii şi cei implicaţi în
serviciile alimentare să-şi dezvolte strategii în care să
combine aceste tendinţe pentru satisfacerea unei
game largi de consumatori.
Este cel mai important aspect al Valenţa senzorială
calităţii pentru consumator, întrucât
este singurul care poate fi sesizat şi
apreciat.
Pe baza aprecierii senzoriale, un
consumator va decide dacă un
produs îi place sau nu şi dacă îl
acceptă sau nu. În aprecierea
senzorială sunt implicate organele de
simţ. Datorită subiectivismului şi
variabilelor în gusturi, caracteristicile
organoleptice sunt complexe şi
această valenţă este greu de
satisfăcut.
Pentru a satisface un număr cât mai
mare de consumatori, producătorii
pot pune la punct teste aplicate
consumatorilor pentru a stabili
aspectul de acceptibilitate al unui
anumit produs alimentar. Aceste
tehnici sunt dificile şi costisitoare.
 Valenţa estetică

Este un alt aspect al calităţii, care a căpătat din ce

în ce mai multă importanţă.
Ea se referă la faptul că un produs alimentar
trebuie să satisfacă şi cerinţele de frumos şi plăcut
ale consumatorilor.
Calitatea estetică se referă la formă, dimensiuni,
colorit, mod de prezentare.
Pentru produsele ambalate, cerinţele estetice se
extind şi asupra ambalajului, care trebuie să atragă
ca: formă, colorit, grafică şi materiale de ambalaj.
 Valenţa socio-ecologică

Nu este legată de calitatea

produselor în mod direct.
Aspectele ecologice ale vieţii
omului sunt considerate din ce în
ce mai importante şi de aceea
trebuie analizat atent impactul
asupra mediului al tuturor etapelor
implicate în realizarea şi consumul
unui produs din stadiul de materie
primă, ambalare şi consum.

 Se consideră că cea mai
veche referire la noţiunea de
calitate este întâlnită în
Geneză: „lumea a fost creată
în şase zile şi după fiecare zi
Dumnezeu a zis: a fost bine
făcut”.
 Etimologic, cuvântul calitate
provine din latinescul
„qualitas”, care înseamnă fel
de a fi.
Definitii ale calităţii:
Calitatea reprezintă ansamblul de
proprietăţi şi caracteristici ale unui
produs sau serviciu, care îi conferă
acestuia aptitudinea de a satisface
cerinţele exprimate sau implicite ale
clientului.
Ea nu poate fi analizată în afara
cantităţii. Corelaţia dintre calitate şi
cantitate se poate exprima prin
noţiunea de măsură, aceasta fiind limita
cantitativă dincolo de care se schimbă
calitatea.
O ratie alimentara trebuie sa indeplineasca cateva
conditii de baza:
1. sa fie completa, adica sa satisfaca cantitativ si Ratia alimentara reprezinta
calitativ cerintele nutritionale ale individului prevazute cantitatea de alimente
de normograme, in corelatie cu varsta, masa ingerate, care satisface,
corporala, starea fiziologica, tipul si intensitatea cantitativ si calitativ, toate
activitatii desfasurate, starea de sanatate etc. cerintele nutritionale ale
organismului, pe o perioada
de 24 de ore.

2. sa fie echilibrata, adica sa asigure anumite

raporturi optime intre nutrienti. Astfel, in asigurarea
cerintelor energetice, intre nutrienti trebuie sa se
pastreze o proportie optima.
* glucidele trebuie sa asigure 55-75%
* grasimile nu trebuie sa asigure mai mult de 30%
din caloriile necesare, iar in structura grasimilor o
pondere importanta trebuie sa o aiba acizii grasi
polinesaturati (uleiurile vegetale)
* proteinele trebuie sa asigure 10-15% din totalul
caloriilor necesare.
Pentru ca ratia alimentara sa asigure un
aport echilibrat al factorilor nutritivi,
alimentele trebuie sa fie combinate intr-un
mod judicios, respectiv in anumite proportii.
Astfel, carnea si derivatele ei trebuie sa
reprezinte 4-8% din aportul caloric total al
zilei; laptele si derivatele lui, cca. 12% (3-
35% in functie de varsta); ouale cca. 2-4%;
grasimile, 12-18%; painea si celelalte
derivate de cereale, 25-45%; legumele, 17-
18% (inclusiv fructele); zaharul si derivatele,
7-8%.
 RATIA ALIMENTARA
Distribuţia standard a alimentelor pe
cele cinci prize alimentare ,este:
- mic dejun = 25% - 550 kcal;
- gustare 1 = 5% - 110 kcal;
- dejun = 50% - 1100 kcal;
- gustare 2 = 5% - 110 kcal;
- cina = 15% - 330 kcal.
Rația alimentară trebuie împărțită
în 5-6 mese pe zi. Repartiția
caloriilor zilnice trebuie făcută
astfel: 25-30% dimineata; 5-10%
la gustarea de la ora 11; 30-35%
la pranz; 5-10% la gustarea de la
ora 17, iar restul seara.
Se recomandă menținerea
constantă a orelor de masă, iar
ultima masă se va servi cu cel
putin 2 ore înainte de culcare.
 Din vechime se cunoaște faptul că înainte de a lua masa trebuie să
uităm de toate grijile și nevoile noastre. Starea interioară având un efect
colosal asupra alimentație și respectiv asupra calității alimentației
noastre. Trebuie să conștientizăm importanța menținerii unei stări
emoționale pozitive atunci când mâncăm. Nu este indicat să mâncăm
atunci când suntem furioși sau când suntem pe paleta emoțiilor
negative. Stresul este mult mai bine eliminat prin efort fizic sau mental,
decât cu ajutorul alimentelor compuse din zaharuri. În acel moment
suntem dispuși să cedăm „mâncatului emoțional”, astfel riscăm să
ajungem la obezitate „doar din emoții”.
Va multumesc pentru atenţie!!!