Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasic Romantic
• obiectiv • subiectiv
• unitar • conflictual
• echilibrat • dezechilibrat
• imitativ (mimesis) • imaginativ (phantasia)
• rațional • irațional, instinctiv
• static • dinamic
• apolinic • dionisiac
• plastic (Jean Paul) • muzical
• „Clasicism – Romantism sunt două tipuri ideale, inexistente practic în
stare genuină, reperabile numai la analiza în retortă”. (George
Călinescu, Clasicism, Romantism, Baroc)
• -diversificarea modulațiilor.
• Formele
• Alegerile strategice tipic romantice determină și o schimbare de perspectivă
asupra arhitecturilor clasice. Ilustrativă poate fi o privire comparativă
privind evoluția formei de sonată.
• Sonata clasică:
• -presupune în primul rând o definire sintactică (pe baza unui scenariu tonal
riguros);
• - atenția e îndreptată asupra procesului armonic (tonal)
• Sonata romantică:
• -accentul se mută asupra dialecticii/narativității tematice: teză-antiteză;
sinteză;
• -atenția se îndreaptă asupra originalității, expresiei individuale în
conceperea temelor, mascând instabilitatea armonică.
• Arhitecturi noi:
• -originalitatea formală a servit ca model deopotrivă pentru muzica programatică și
pentru cea eminamente autoreferențială (forma narativă a Baladelor de Chopin
reprezintă un exemplu în acest sens, vezi Ch. Rosen).
• - fragmentul, formă specific romantică:
• - este definit de Friedrich Schlegel drept „o lucrare artistică de mici dimensiuni,
completă în sine și separată de restul universului ca un arici”.
• - gândit ca parte a unui întreg, având în același timp un sens deplin, propriu,
fragmentul descrie o formă lapidară, derivând din maximele franceze ale secolului al
XVII-lea (La Rochefoucauld și La Bruyère). Spre deosebire de aforismul clasic,
fragmentul romantic pune accentul mai mult pe conotație decât pe denotație.
• Un exemplu tipic de fragment romantic: primul lied, Im wunderschönen Monat Mai,
din ciclul Dichterliebe (Dragoste de poet) de Schumann (versuri de H. Heine).
• - începe ca și când ar continua un proces și se termină nerezolvat, disonant;
• - introducerea nu fixează tonalitatea, iar finalul e pe acordul septimei de dominantă
din fa#; rezultatul: o formă deschisă, circulară.
Coordonate estetice ale romantismului muzical:
Muzică absolută versus muzică programatică
• Muzica programatică își propune să redea muzical sau să sugereze surse extra-
muzicale, prin asociere cu un „scenariu”, o sursă literară, o pictură, un peisaj
etc. Termenul vizează în general muzica romantică de secol 19 și se aplică de
obicei unor lucrări instrumentale (miniaturi, poeme simfonice, simfonii cu
program etc.), deși toată muzica cu text sau libret este, de asemenea, o muzică
cu program.
• Polemica muzică absolută – muzică cu program este cea mai mare dezbatere estetică a
romantismului:
• Criticul muzical Eduard Hanslick, profesor de estetică muzicală la Universitatea din Viena,
este principalul adept al muzicii absolute. În cartea sa Despre frumosul muzical (1854)
susține că:
• Franța:
• Grand Opéra (Rossini, Guillaume Tell, Meyerbeer, Hughenoții),
• Drame lyrique (Gounod, Faust)
• Opéra comique (Daniel F. E. Auber, Fra Diavolo)
• Germania
• - operă romantică germană (E.T.A. Hoffmann, Aurora, Undine; Ludwig
Spohr, Der Alchymist; C.M. von Weber, Abu Hassan, Freischütz, Euryanthe,
Oberon);
• - operetă/Komische Oper (Otto Nicolai, Nevestele vesele din Windsor;
Johann Strauss Fiul, Liliacul, Noapte la Veneția);
• - drama muzicală wagneriană.
• Italia
• - opera buffa: Gioacchino Rossini;
• - drame/ tragedii muzicale: Rossini, Gaetano Donizetti, Vincenzo Bellini,
Giuseppe Verdi;
• -opere veriste: Pietro Mascagni, Ruggiero Leoncavallo, Giacomo Puccini.