Tema: Sistemul și structura socială

(4 ORE)
 Structura prelegerii

1. Definiții și caracteristici ale sistemului social.

2. Societatea umană ca sistem social.
3. Conceptul de structură socială.
4. Statutul și rolul social: elemente fundamentale ale
structurii sociale.
 Definiții

Sistemul este un întreg, ale cărui elemente se află în

relații determinate unele față de altele, formând o unitate
distinctă, cu însușiri ireductibile la cele ale părților
componente.
Sistemul este un conglomerat de elemente, un ansamblu
organizat de entități, care depind reciproc unele de altele,
putând fi recompuse și transformate prin procedee
operaționale definite.
 Delimitări conceptuale

Sistemul este un ansamblu de elemente

interdependente, ale căror raporturi dinamice au o funcție
de integrare și conservare a sistemului.
Viața socială prezintă caracteristici de sistem la toate
nivelurile sale de organizare: grupul de muncă, familia,
întreprinderea, localitatea, societatea global, umanitatea.
Astfel, SOCIETATEA nu este un agent mecanic, ci o
totalitate de substructuri încadrate într-un ansamblu în
care toate elementele se completează reciproc.
 Premisele sistemului social 1

Arealul geografic - contribuie la

consolidarea relațiilor sociale, format
din teritoriu propriu, în care
conviețuiește comunitatea care s-a
dezvoltat datorită activităților
desfășurate în ea: ramuri ale
agriculturii, industriei, culturii etc.
 Premisele sistemului social 2

Universalitatea – în baza cărora societatea poate crea

condiții necesare pentru satisfacerea nevoilor indivizilor și
pentru a oferi o gamă largă de posibilități de autoafirmare
și autorealizare tuturor actorilor sociali. În baza acestei
caracteristici oamenii își pot crea condiții și forme de
organizare a vieții sociale prin atingerea scopurilor
propuse.
 Premisele sistemului social 3

Autonomia – constituie premisa definitorie a societății

ca sistem. Ea permite manifestarea capacității de existență
independentă, asigurând reproducerea continuă a
sistemului complex de relații sociale. Pentru ca acestea să
fie autoreglate în cadrul fiecărei societăți se instaurează
mecanisme de control social și de reglare a ansamblului
de interrelații.
 Premisele sistemului social 4

Integritatea – se evidențiază prin faptul, că societatea

reușește să subordoneze fiecare generație, să-i includă
pe indivizi într-un context unic al vieții sociale și în
baza activităților lor să-i stimuleze pe aceștia în
reproducerea structurii sociale hipercomplexe.
Mecanismele integrității sunt extrem de complicate,
dar datorită lor noile instituții, comunități, organizații
se subordonează continuu ordinii sociale.
 Proprietățile sistemului social

 totalitatea – se referă la cazul în care elementele pierd

din individualitate, fiecare capătă însușiri noi conferite de
raporturile celorlalte elemente ale întregului;
autoreglarea – autocorectarea, autostabilizarea,
menținerea stabilității sistemului, a capacității de a-și
restabili echilibrul, structura și funcționalitatea, indiferent
de acțiunile unuia sau altor factori de perturbare;
integrativitatea – dobândește dimensiuni distincte când se
are în vedere proprietatea de ierarhizare;
 Proprietățile sistemului social II

4. ierarhizarea – include structurarea elementelor în diferite

subsisteme, fiind păstrat raportul de ierarhie (suprasistem
pentru părțile sale și subsistem în componența altor
sisteme);
5. structurarea – fiecare sistem posedă o anumită
configurație de raporturi dintre elementele componente.
PENTRU MEDITAȚIE:
De prezentat schema societății din perspectiva diferitor
subsisteme sociale.
 2. Conceptul de structură socială.             

Termenul de structură provine din limba latină;

substantivul „structura” –
„ construcţie”, „ aşezare” şi „ ordine”,
și verbul „struo-struere” înseamnă a clădi; deci,
Structura desemnează o configuraţie. 
Sensul etimologic al termenului de „structură”
implică, iniţial ordinea de aşezare a elementelor
constitutive, legăturile care se stabilesc între ele, precum
şi poziţia pe care o ocupă în cadrul întregului.
 Definiții

În viziunea I. Mărginean, structură socială este

„ansamblul relaţiilor stabile ce caracterizează sistemul
social al unei societăţi, alcătuit din comunităţi,
colectivităţi, clase, categorii şi grupuri sociale existente
la un moment dat".
 Definiții ale structurii sociale

Claude Levi-Strauss  a conceput structura ca un model

de fapte reale, care se acceptă sau se exclud în interiorul
unor unități sociale, care alcătuiesc laolaltă un sistem de
relații numit civilizație sau cultură.
Anthony Giddens a analizat structurile sociale în
relație cu acțiunea socială. În concepția sa, cunoașterea
societății se poate face prin structurile sale așa cum se
conturează acestea în acțiunile actorilor sociali.
 Interpretări practice

Pentru a înțelege Structura socială ca sistem putem

menționa că, se produce pe 2 axe:
1. axa orizontală: familia, satul, orașul, națiunea.
2. axa verticală - grupuri clasice: de stratificare,
ocupaționale, generații, sexe, vârste, nivel de instruire
școlară etc.  
 Structura socială

Structura socială este concepută din următoarele

perspective:
structura socială reprezintă totalitatea grupurilor,
claselor, păturilor sociale;
stuctura socială desemnează totalitatea organizaţiilor
sociale şi instituţiilor sociale;
structura socială reprezintă totalitatea statusurilor
sociale aflate în relaţii de interdependenţă.
 Concluzie

Datorită complexităţii proceselor și fenomenelor

care se produc în societate, a interdependențelor dintre
acestea, realitatea socială determină în mod obiectiv
necesitatea construirii unui sistem structurat atât pe
plan organizatoric (structura organizaţional-
instituţională), cât şi pe plan social (stratificare –
structură socială).
 Elementele structurii sociale 1

Statusul social reprezintă poziția ocupată de o persoană

într-un grup din societate. În mod obișnuit, statusul este
definit drept poziția sau rangul unui individ în cadrul
grupului sau ale unui grup în raport cu alte grupuri.
Max Weber aprecia că statusul social este
echivalent cu prestigiul social.
Robert Linton a definit statusul social ca
fiind o colecție de drepturi și datorii /
obligații determinate de locul ocupat de
individ în societate.
 Elementele structurii sociale 1

Fiecare individ deține o multitudine de statusuri si trece

mereu de la un status la altul. Talcott Parsons a
evidențiat 2 tipuri de statusuri sociale:
atribuit sau prescris, reprezintă poziția, treapta,
recunoașterea data de societate, ca urmare a unor
dimensiuni psihosociale (vârsta, religie, sex, rasa,
mediu familial etc.);
dobândit, care  se referă la poziția câștigata de o
persoana prin învățare, prin efort (statut de profesionist,
statut de mamă, bunică etc.).
 Status global

Fiecare individ deține o multitudine de statute, care

fiind asociate între ele formează statutul global. Ultimul
poate fi coerent dacă celelalte statute care-l formează sunt
congruente între ele. De ex., statut profesional presupune
anumite elemente: interesul muncii, prestigiu, libertatea
de acțiune și salariu.
Însă uneori unele atribute nu pot fi satisfăcute și la
persoana dată se produc conflicte de statut.
 Definiții

Rolul social reprezintă totalitatea așteptărilor care

definesc comportamentul oamenilor, exprimate în drepturi
și responsabilități ca fiind proprii sau improprii pentru
ocuparea unui status.
Statusul este o poziție ocupată de individ în societate
iar rolul social reprezintă comportamentul așteptat de
societate de la cel care ocupă acel status.
 Învățarea rolului

Învățarea rolului implica 2 aspecte:

1. dobândirea capacității de a exercita îndatoririle și de a
pretinde privilegiile rolului;
2. dobândirea atitudinilor, sentimentelor așteptărilor
pretinse de rol.
Primul aspect se realizează mai ușor, al doilea presupune
reorientări mentale și atitudinale necesare pentru
exercitarea eficientă a rolului. Personalitatea
influențează alegerea rolurilor, modul de exercitare al
acestora.
 Așteptările rolului

Față de fiecare rol există așteptări din

partea celorlalți. Deosebim 3 tipuri de
așteptări:
1. necesare
2. obligatorii
3. facultative.
 Așteptări necesare

Așteptările necesare se impun cu forța

maximă, iar deținătorul unui rol nu se
poate sustrage lor. Daca individul nu
satisface aceste așteptări, el este
sancționat în mod sever.
De ex., un judecător care ia mita, un preot
imoral, un contabil care fraudează etc.
 Așteptări 2,3

Așteptările obligatorii se manifestă la nivelul

grupurilor sociale, care impun anumite reguli de
conduită, iar gradul de conformare la ele este
variabil.
Așteptările facultative exprimă libertatea
individului de a le respecta mai mult sau mai puțin.

PENTRU MEDITAȚIE. Identificați și stabiliți rolurile statutului

Student al USM (în bază de exemple)
 
 Set, conflict și eșec de rol

Totalitatea rolurilor asociate unui statut formează un set de

roluri. De ex., Cineva este un bun administrator - dar un
soți dezagreabil, un tată priceput, dar total neinspirat în
afaceri etc.
Neconcordanța rolurilor cu statutele exercitate
conduce la manifestarea conflictelor de rol (exercitarea a
2 sau mai multe roluri de o persoană; între cerințele ce
configurează același rol).
Rezolvarea conflictelor de rol, se produce prin:
raționalizare, compartimentare și adjudecare.
 Eșec de rol
intervine în situațiile când n-a fost realizată o
pregătire adecvată pentru rol, exercitarea căruia fiind
făcută în mod neadecvat. În diverse societăți acestea și
sunt fie accidentale (integrate), fie frecvente (dinamice).
Eșecul de rol familial devine evident în situațiile de
divorț. Adesea eșecul căsătoriei se datorează lipsei
pregătirii tinerilor pentru rolurile de soț și soție,
devenind decisivă desfacerea acestei familii.
vă doresc să aveți o zi cât mai
frumoasă!

VĂ MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE!