Experimentul Monster:
ce se întâmplă dacă
convingem pe cineva că
are un defect?
Psihologul american Wendell Johnson a
dorit să testeze efectele „terapiei vorbirii”
asupra copiilor dintr-un orfelinat din Iowa în
1939. Mai precis, dacă a spune lucruri
pozitive sau negative despre vorbirea lor ar
putea elimina o bâlbâială existentă sau,
dimpotrivă, , provoacă-o dacă nu avea una .
O parte din copii avea deficite de
vorbire, iar o altă parte nu. Astfel, odată
cu copiii care au avut aceste dificultăți,
a fost pusă în practică logopedia
pozitivă, care a constat în a pretinde că
nu au niciun deficit, încurajându-i să
vorbească și lăudându-i pentru
realizările lor lingvistice
Studiul nu a fost niciodată publicat și a fost
comparat cu experimentele umane efectuate de
naziști în al doilea război mondial. Chiar și așa, a
ieșit la lumină de-a lungul anilor și Universitatea din
Iowa a trebuit să-și ceară public scuze pentru
pagube.
În plus, în 2007, statul Iowa a trebuit să
plătească despăgubiri pentru șase victime care
au suferit repercusiuni psihologice pentru
întreaga lor viață pentru participarea la
experiment
Ce a arătat acest lucru? Ceea ce le spunem copiilor
despre abilitățile și potențialul lor este esențial pentru
a-și construi stima de sine și realizarea. Dacă
convingem un copil că este inutil, chiar dacă este fals,
el îl va crede și își va inhiba încercările de a o face. De
aceea este atât de important să îi educăm pe cei mici în
mod corespunzător, acordând atenție modului în care
vorbim cu ei.