Prof. univ. dr.

Mariana Marinescu
Scopul unităţii de curs:

formarea unei viziuni realiste și globale privind noile

educaţii;
operarea cu concepte specifice noilor educaţii.
Obiective operaţionalizabile la nivelul activităţilor propuse cursanţilor:

definirea unor concepte: educația și problematica

lumii contemporane, noile educații, modalităţi
practice de realizare ale noilor educaţii
(posibilităţi de acţiune);
identificarea obiectivelor noilor educații;
identificarea situaţiilor în care este indicată utilizarea
calculatorului;
aplicarea noilor tehnologii în procesarea informaţiei;
extragerea informaţiilor de pe Internet utile
procesului instructiv-educativ.
Conținut:

Considerații generale privind educația și

problematica lumii contemporane
,,Noile educații” și societatea cunoașterii –
abordare succintă
Modalităţi practice de realizare ale noilor
educaţii (posibilităţi de acţiune)
Intrebări de reflecție și autoreflecție
Problemele mondiale în şcoală:

drepturile omului şi libertăţile fundamentale;

sărăcia şi progresul economic;
protejarea copilăriei şi a adolescenţei;
proliferarea conflictelor între naţiuni;
alimentaţia şi subnutriţia etc.
Problematica lumii contemporane

caracter universal, toate regiunile şi toate ţările sunt plasate în

miezul acestor problematici; soluţiile sunt cooperarea şi
solidaritatea;
caracter global, este prezentă în toate sectoarele vieţii sociale,
constituind o sursă de probleme deschise, dar şi dificultăţi, atât
în sfera vieţii materiale cât şi în cea spirituală;
evoluţie rapidă şi greu previzibilă, în sensul că omul modern
foarte frecvent este pus în faţa unor situaţii inedite, şi de cele
mai multe ori nu este pregătit pentru abordarea acestora;
complexitate, caracter pluridisciplinar şi interdisciplinar,
adesea în rezolvarea unor probleme trebuie luate în considerare
conexiunile cu alte probleme;
caracter prioritar sau presant, din partea comunităţilor
naţionale şi mondiale se
 Fig. nr.1. Sistemul culturii contemporane.
Locul tehnologiei în sistemul culturii contemporane (după M. Bunge)
 Fig. 2. Relaţia om – societate – tehnologie

Fig. 3. Reprezentarea grafică a relaţiei: Om-Societate-Tehnologie-Educaţie

Noile educaţii, în ordinea apariţiei lor ar fi:

 - Educaţia relativă la mediu (sau educaţia ecologică);

 - Educaţia în materie de populaţie (sau educaţia demografică);
 - Educaţia nutriţională;
 - Educaţia pentru noua tehnologie şi progres;
 - Educaţia faţă de mass-media;
 - Educaţia pentru pace şi cooperare;
 - Educaţia pentru democraţie şi drepturile omului;
 - Educaţia sanitară modernă;
 - Educaţia economică şi casnică modernă;
 - Educaţia pentru timpul liber;
 - Educaţia pentru o nouă ordine internaţională;
 - Educaţia cu vocaţie internaţională;
 - Educaţia pentru o viaţă de calitate;
 - Educaţia interculturală etc.
Obiectivele educaţiei relative la mediu

 formarea atitudinilor de responsabilitate faţă de natură, raporturile om-

natură, om-om;
 definirea corectă a unor concepte: educaţie ecologică, bioetica,
analfabetism ecologic, conștiință ecologică, cultură ecologică etc.;
 valorificarea unor termeni de specialitate în comunicare;
 însuşirea unui sistem coerent de cunoştinţe cu privire la troposfera şi
biosfera fenomenul viu;
 urgentarea găsirii unor soluţii de ameliorare a unor dezechilibre
ecologice;
 asumarea unor atitudini de responsabilitate faţă de locul în care trăim;
 formarea atitudinilor de responsabilitate pentru apărarea patrimoniului
natural, pentru gospodărirea raţională a planetei, pentru igiena ei;
 sensibilizarea faţă de principiile politicii ecologice, faţă de oportunitatea
soluţiilor de ecologizare a economiei, a relaţiilor interumane;
 cooperarea în problemele de ecologizare a ştiinţei şi tehnicii care
reprezintă „şansa sănătăţii planetei”.
Educația tehnologică
Obiective cognitive:

asimilarea fundamentelor conceptuale şi teoretice ale

tehnicii contemporane – bază a producţiei moderne -;
cunoaşterea interdependenţelor normale dintre teorie
şi practică;
formarea şi consolidarea unei gândiri tehnice
creative, inventive, critice; al spiritului polemic,
evaluativ;
formarea şi consolidarea capacităţilor senzitivo-
motorii fundamentale.
Obiective afective:

formarea unor atitudini adecvate faţă de ştiinţă, de tehnică şi

activitatea productivă;
dezvoltarea intereselor tehnico-profesionale ale elevilor, a
creativităţii tehnologice;
formarea unei conduite responsabile în producţie;
formarea unei atitudini de respect pentru descoperirea
adevărului, pentru valorile culturii şi civilizaţiei;
formarea convingerii că asimilarea şi trăirea culturii este un
mod de existenţă;
formarea atitudinilor şi convingerilor de resposabilitate morală
faţă de folosirea ştiinţei şi tehnicii în favoarea omului, a
raporturilor echilibrate om-natură;
cultivarea spiritului de organizare şi iniţiativă, a curajului de a
intreprinde ceva, asumarea riscului.
Obiective psihomotorii:

formarea de priceperi şi abilităţi practice de bază;

consolidarea savoir-faire-ului într-un cadru acţional şi
interacţional;
accentuarea transferabilităţii gesticulaţiilor
psihomotorii în situaţii noi.
Obiectivele educaţiei pentru democrație vizează complexul cunoştinţe -
capacităţi - atitudini şi valori.
Cunoştinţe şi reprezentări
concepte-cheie: libertate, egalitate, demnitate
umană, non-discriminare, democrație, cetățănie,
drepturi și responsabilități, interdependență și
solidaritate, stat de drept;
cunoașterea modului de funcționare a instituțiilor
democratice;
familiarizarea cu instrumentele naționale și
internaționale de protecție a drepturilor omului;
înțelegerea rolului drepturilor omului în viața
cotidiană.
Capacităţi

comunicarea activă – capacitatea de a asculta puncte de

vedere diferite, de a-și apăra poziția personală și a altor
persoane;
gândirea critică – procurarea informației relevante,
evaluarea critică a experiențelor, sensibilitatea față de
prejudecăți și discriminări, recunoașterea diferitelor forme
de manipulare, luarea de decizii pe bază rațională;
cooperare, interacțiune și rezolvare pașnică a conflictelor;
participarea și organizarea unor activități sociale;
promovarea și apărarea dreptului omului la nivel local și la
nivel global.
Atitudini și valori

responsabilitatea față de acțiunile proprii,

preocuparea pentru dezvoltarea personală și
schimbare socială;
curiozitatea, acceptarea și aprecierea diversității;
empatia și solidaritatea cu alții și dorința de a sprijini
pe cei ale căror drepturi sunt amenințate;
sentimentul demnității umane, a valorii personale și a
celorlalți;
justiția socială, dorința de a activa pentru idealurile
libertății și a respectului pentru diversitate.
Modalităţi practice de realizare ale noilor
educaţii (posibilităţi de acţiune)

- introducerea de noi discipline centrate pe un

anumit tip de educaţie;
- crearea unor module educaţionale specifice,
respectiv a unor capitole speciale, în cadrul
disciplinelor tradiţionale;
- infuzarea (introducerea) disciplinelor clasice cu
mesaje educaţionale înglobând conţinuturi
informaţionale specifice noilor educaţii (approche
infusionelle);
Întrebări și teme de reflecție și autoreflecție

1. Realizați un inventar al marilor probleme ale lumii

contemporane și încercați să găsiți locul educației în
soluționarea/ameliorarea acestora.
2. Poate educația interveni pentru soluționarea
problemelor lumii contemporane? Argumentați răspunsul!
3. Cum s-ar putea introduce conținutul noilor educații în
cadrul disciplinei pe care o predați?
Recomandări bibliografice
Recomandări bibliografice pentru studiul individual
Bibliografie selectivă

Macavei, E., (2001), Pedagogie. Teoria educaţiei,

Editura Aramis, Bucureşti.
Marinescu, M., (2003), Educaţia pentru noua
tehnologie şi progres, Editura Universităţii din Oradea.
Marinescu, M., (2010), Locul și rolul educației
tehnologice în școala românească, in Conferința
Internațională Real și virtual în evoluția educabilului,
Cluj-Napoca, pp. 475-478.
Momanu, M., (2002), Introducere în Teoria educaţiei,
Editura Polirom, Iaşi.
Bibliografie recomandată pentru aprofundări

Cozma, T.; Momanu, M., (2009), ,,Noile educații” și

problematica lumii contemporane, in C. Cucoș (coord.),
Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade
didactice, Editura Polirom, Iași , pp. 132-134.
 Ionescu, M., (2001), Pedagogie. Suporturi pentru formarea
profesorilor, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
 Marinescu, M.; Marcu, V., (2009), Educația pentru noua
tehnologie și progres, in V. Marcu, Psihopedagogie pentru
formarea profesorilor, Editura Universităţii din Oradea, pp.
389-400.
VĂ MULȚUMESC