Sistemul respirator

Faringe si Laringe
• Faringele este un organ Laringele sau organul fonației este un organ al
musculos căptușit cu o aparatului respirator , situat în partea anterioară
a gâtului, în partea superioară a traheii, care
mucoasă care se continuă în
realizează legătura între faringe și trahee, și în
cavitatea bucală și nazală.
care sunt situate coardele.
Faringele este o încrucișare a
căilor digestive prin esofag și
respiratorii prin laringe.
 Trahee
• Traheea este un tub elastic fibros și cartilaginos, la oameni și la
animale, care leagă laringele de bronhii și prin care circulă aerul
necesar respirației din cavitatea bucală sau nazală în bronhii.
Traheea este un organ sub forma unui tub care continuă 
laringele până la vertebra toracică T4, unde se împarte în cele
două bronhii. Traheea se întinde de la cartilajul cricoid imediat
sub laringe, la limita dintre gât și torace. Are o lungime de 10 -
12 cm. Traheea este alcătuită dintr-un țesut fibroelastic
rezistent, în interiorul căruia se găsesc un număr de 16 - 20 de
inele incomplete de cartilaj hialin, cartilajele traheale. Diametrul
traheii la adult este destul de mare (2,5 cm), dar la copii traheea
este mult mai îngustă. Suprafața posterioară a traheii nu are
suport cartilaginos, ci este alcătuită numai din țesut fibros și
fibre musculare traheale.
 Bronhii
• Bronhiile sunt ramificații ale traheei care au inelele
cartilaginoase complet închise. La om traheea se
continuă cu două bronhii principale, dreaptă și
stângă, care se ramifică în cinci bronhii secundare
sau lobare, două bronhii secundare pentru
plămânul stâng și trei bronhii secundare pentru
plămânul drept. Bronhiile lobare se continuă cu
bronhiile segmentare care se divid în bronhiole
lobulare, care la rândul lor se ramifică în bronhiole
 respiratorii, ramificații care nu mai conțin cartilaj.
• Totalitatea bronhiilor constituie arborele bronhic,
sistem de tuburi care permite transportul aerului
către alveolele pulmonare, locul în care se realizează
schimburile gazoase la nivelul plămânului.
• Inflamația mucoasei bronhiilor se numește bronșită.
 Nasul. Cavitatea Nazala
• Nasul ( în anatomie înseamnă un organ al 
vertebratelor care este compus din orificiul nărilor
 și cavitatea nazală.
• La om ca și la celelalte mamifere, nasul este situat
în centrul feței sau în vârful botului, după cavitatea
 nazală urmând faringele unde se întâlnește calea
respiratorie cu calea digestivă.
• Funcțiile nasului[modificare | modificare sursă]
• funcția respiratorie, prin nas se inspiră și expiră aerul
necesar respirației, nasul având și un rol de filtrare a
impurităților din curentul de aer inspirat prin perișorii
și mucoasa nazală umedă.
La om prin inspirație sunt folosite nările alternativ (la
un interval de 20 -30 de minute), astfel există
posibilitatea de regenerare a mucoasei nazale.
• funcția mirosului este îndeplinit de Regio olfactoria din
nas.Fosele comunica cu exteriorul prin nari si cu
faringele prin coane.Este captusit cu mucoasa nazala
prevazuta cu perisori si glande ce secreta mucus.