Sunteți pe pagina 1din 15

Explorarea

Vulnerabilitatii
Sistemului
alimentar European
Studenta: Ungureanu Irina
EFPA
Securitatea Alimentara

■ Problematica securităţii şi siguranţei ■ Potrivit Comisiei Codex Alimentarius


alimentare reprezintă una dintre cele mai siguranța alimentelor este o noțiune care
mari provocări ale lumii contemporane. denotă că produsele alimentare nu vor
afecta într-un mod negativ consumatorul
■ Siguranța alimentară e noțiunea ce se daca acestea sunt preparate și consumate
răspândește pe o gamă largă de principii, conform utilizării prescrise.
scopul principal fiind asigurarea protecție
sănătății umane la un nivel cât mai ■ Siguranța alimentului este un constituent a
ridicat, iar obiectivul acesteia fiind securității alimentare şi a hranei
reflectarea intereselor în raport cu umane,făcând referire la trei ipostaze pe
alimentele. care le cere să le realizeze un aliment, care
nu este prelucrat sau la care prelucrarea
este parțială sau chiar în totalitate.
Siguranţa alimentară constituie o problema publică importantă, din perspectiva faptului că
îmbolnăvirile legate de alimente sunt cauzate de agenţii patigeni

■ Minimizarea problemei alimentare


globale este abordată, în mod realist şi
cognitiv.Se parcurge la elemente esenţiale ■ Protecţia consumatorilor,stabilitatea şi
referitoare la resursele financiare calitatea alimentelor sunt percepute ca
mondiale,resursele umane, vectori ai asigurării siguranţei
alimentare.Acest fapt dă un aspect unitar
în ceea ce priveşte exercitarea unui
anumit tip de management al calităţii.
■ Cunoaşterea trasabilităţii produselor
agroalimentare,precum şi auditul
siguranţei alimentare,sunt componentele
care întregesc lucrarea şi îi confer valoare
ştiinţifică ridicată.
Nevoile alimentare şi consumul

■ Astfel,pe masură ce venitul individului


■ Nevoile alimentare reprezintă cantitatea de va creşte ,consumul se va diversifica
energie şi nutrienţi necesari unei persoane,cu ceea ce i-ar creşte aportul caloric şi i-ar
o stare de sanatate buna,pentru a duce o viaţă satisface nevoile alimentare.
normal şi a se dezvolta corespunzător.
■ În funcţie de persoană,vârstă,greutate,stare ■ Factorii psihologici,economici ,sociali
psihologică şi activitatea pe care o are zi de şi culturali sunt cei care determină
zi,sunt exprimate şi nevoie care variază de la nevoile alimentare,atunci
individ la individ. consumul,definit pe a locuri sub
■ Cantitatea de alimente consumate de un conceptual de cerere alimentară,ar
individ reprezintă consumul alimentar,unde putea fi influenţat şi de politicile
volumul şi conţinutul acesteia variază în aferente sectorului agroalimentar.
funcţie venitul acestuia.
Politici Agroalimentare la Nivel European
• Îmbunătăţirea achiziţiei şi alocării factorilor • Îmbunătăţirea
de producţie competitivităţii
• - intersectorial - interregional internaţionale
• Creşterea productivităţii factorilor prin • Participarea la comerţul
progrese tehnice
internaţional
Eficienta Piata

Aprovizionar
Stabilitate
e

• Menţinerea activităţii agricole pe toată suprafaţa agricolă, chiar şi în


regiunile defavorizate din punct de vedere natural
• Preţuri scăzute pentru consumatori
• Garantarea unei calităţi ridicate a produselor
• Contribuţia la asigurarea alimentaţiei în perioade de
criză şi în regiuni în criză
Factorii de decizie ai politicii agroalimentare:
Instituţii publice Reglementări juridice

pot lua decizii privind utilizarea unor instrumente politice


măsuri politice agroalimentare măsuri în alte domenii politice

care au efecte asupra sectorului agricol


implementarea acestora unor instituţii
realizarea măsurilor
specializate respectiv unor asociaţii private
Riscurile securităţii alimentare

. Stabilitate
. Acces Utilitate
Disponibilitate

■ În primul rând,vulnerabilităţile economice negestionate corect se pot transforma în riscuri la adresa
securităţii alimentare ,cum ar fi diminuarea resurselor economice vitale prin lipsa unor proiecte de
reconstrucţie a infrastructurii critice sau tendinţa de monopol asupra unor părţi substanţiale din resursele
naturale.
Riscurile securitatii alimentare

■ Disponibilitate ■ Stabilitate
■ Prezenţa fizică a alimentelor obţinute din ■ Stabilitatea şi fiabilitatea lanţului de
producţia internă sau din import. aprovizionare cu alimente.
■ Acces ■ Utilitatea
■ Acces fizic,social şi economic la alimente ■ Calitatea,stocul,producerea
suficiente pentru a satisface nevoile.
■ alimentelor,dar şi modul de percepere al
calitatii nutritionale.
Fraudele alimentare – practici, legislaţie, standarde şi audit

■ Ce sunt fraudele alimentare? ■ Falsificarea alimentelor, rareori este


■ Trăim într-o perioadă în care ştirile despre însoţită de afectarea sănătăţii
comiterea unor fraude nu ne mai surprind. Însă consumatorilor (declanşarea unor alergii
fraudele care au ca subiect alimentele nu sunt alimentare, stări de boală datorită
foarte bine înţelese sau se confundă cu alte noţiuni, prezenţei unor componente nedestinate
de exemplu siguranţa sau securitatea alimentelor.
De aceea, este necesară clarificarea terminologiei.
consumului uman, de exemplu melamina
sau uleiuri minerale etc.).
■ Frauda alimentară este o substituţie frauduloasă şi
intenţionată, diluţie sau adăugare în produse sau
materii prime, sau prezentare falsă a produselor
sau materialelor, în scopul unor câştiguri
financiare, prin creşterea valorii aparente a
produsului sau reducerea costului de producție [1].
Practici incorecte

• Substituirea – înlocuirea unui ingredient sau o • Diluția – amestecarea unui ingredient lichid de
parte a produsului de înaltă valoare cu un alt valoare mare cu un altul de valoare scăzută,
ingredient sau o parte din produs de valoare precum:
mai mică, de exemplu: ■ diluarea uleiurilor superioare (de exemplu, ulei de
• comercializarea cărnii de cal ca fiind măsline extravirgin sau ulei de trufe) cu uleiuri
carne de vită; inferioare (de exemplu, ulei de porumb) sau chiar
uleiuri minerale.
• amestecarea unor condimente provenite
din plante aromatice (de exemplu, • Contrafacerea – copierea numelui de marcă,
oregano, şofran) cu părţi concept de ambalare, reţetă, metoda de prelucrare
a produselor alimentare etc., pentru a obţine
• din plante necomestibile; câştiguri economice, cum ar fi:
• diluarea mierii de albine cu sirop de •  vânzarea unor vinuri inferioare sub denumiri
zahăr sau comercializarea mierii fără de marcă (Murfatlar, Jidvei etc.);
polen (mierea este unul dintre • menţiunea pe etichetă a utilizării unor
• alimentele cele mai falsificate, tehnologii avansate, care garantează siguranţa
produselor,
reprezentând 7% din cazurile de fraudă
alimentară; 75% din mierea
Etichetarea incorectă

• Etichetarea incorectă – introducerea unor afirmaţii false pe ambalaj pentru câştig economic, de
exemplu:
• comercializarea alimentelor obişnuite drept alimente ecologice;
•  comercializarea sării pentru drumuri drept sare alimentară;
• comercializarea pâinii negre fabricată din făină alba cu coloranţi;
•  etichetarea peştelui provenind din acvacultură ca fiind pescuit în mediul sălbatic sau
comercializarea
• unei varietăţi inferioare de peşte sub denumirea unei categorii superioare sau a unei specii
mai scumpe;
•  indicarea incorectă pe etichete a greutăţii;
Măsuri

■ Măsurile care pot reduce fraudele


alimentare trebuie să fie luate tot la nivel
macroeconomic.
- îmbunătăţirea trasabilităţii
ingredientelor şi a produselor în cadrul
întregului lanţ alimentar;
- crearea unui laborator de referinţă al UE
pentru autenticitatea alimentelor;
- auditurile să includă aşa-numitele
„verificări ale bilanţului de masă” privind
fluxurile de intrări, de ieşiri şi de deşeuri;
Principalele amenințări la
adresa sistemului
alimentar al UE selectate
de respondenți
Concluzie
Importanța unei bune coordonări între statele membre și instituțiile UE:
■ ·crearea unui forum permanent pentru gestionarea crizelor, care ar putea servi drept
platformă pentru delegații care reprezintă Comisia, statele membre și toți actorii din sectorul
alimentar;
■ ·înființarea unui punct central de contact pentru a asigura raportarea crizelor alimentare,
inclusiv pe piețele mondiale;
■ ·crearea unei platforme digitale deschise în cadrul căreia pot fi partajate cele mai bune
practici existente la nivel național și la nivelul UE în materie de gestionare a riscurilor; 
■ ·implicarea tuturor părților interesate din cadrul lanțului de aprovizionare cu hrană pentru
animale și cu alimente; 
■ ·asigurarea unei capacități suficient de dezvoltate de detectare timpurie și gestionare a
crizelor alimentare
Bibliografie

■ 1. Raluca Andreea Ion,2017 – Securitatea şi ■ 4.Petruţa Elena Ispas,2014 – Siguranţa


siguranţa alimentară ,Edit. ASE, Bucureşti; Pentru Produsele
Alimentare,Edit.Hamangiu,Bucureşti
■ 2. Steluţa Mădălina Pătrăşescu
Neacşu,2015 – Agrointelligence,Securitatea ■ 5. Emilia Pascu,2014 – Calitatea
agroalimentară – o nouă paradigmă a Produselor Alimentare,Editura
globalizării,Institutul European; Universitară,Cluj:
■ 3. Mihaela Georgiana Iliescu,2014 – ■ 6. Acad.Cristian Hera,2013 –
Dreptul protecţiei Agricultura,Domeniu Strategic Pentru
Consumatorilor,Edit.Hamangiu, Bucureşti; Securitatea şi Siguranţa alimentară,Edit.
4.Petruţa Elena Ispas,2014 – Siguranţa Academiei Române,Bucureşti;
Pentru Produsele
Alimentare,Edit.Hamangiu,Bucureşti

S-ar putea să vă placă și