Universitatea din Craiova LOGO

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Specializarea Marketing şi Comunicare în Afaceri
Master, Anul I

Principalele categorii de anunţători

Negreanu Cristian
Praxiu Cristina
www.themegallery.com
Cuprins

Definirea publicităţii

Jucătorii din domeniul publicităţii

Definiţia anunţătorului

Concluzii
 Definirea Publicităţii

Firmele nu trebuie să se limiteze la a oferi bunuri sau

servicii de calitate. Ele trebuie să-i informeze pe
consumatori în legatură cu avantajele fiecăruia. Pentru
aceasta, este necesar ca firmele să utilizeze în mod
corespunzător instrumentele de promovare în masă ale
publicităţii, promovării vânzărilor şi relaţiilor publice.
Publicitatea o putem defini ca fiind orice formă plătită de
prezentare şi promovare impersonală a ideilor , bunurilor
sau serviciilor prin mijloace de informare în masă
(ziare,reviste,programe de radio şi TV, internet, afişe) de
către un sponsor bine precizat.
 Multe organizaţii folosesc publicitatea pentru a transmite
unui anumit public mesaje referitoare la ele însele, la
produsele şi serviciile lor sau la modul lor de comportament,
cu scopul de a determina un răspuns din partea acestuia.
Răspunsul poate fi de natura perceptuală: de exemplu,
consumatorul îşi formează anumite păreri în legătură cu un
produs sau o marcă.
La publicitate nu apelează numai firme, ci şi organizaţii cu
scop nelucrativ şi instituţii sociale, cum ar fi instituţiile
filantropice, muzeele şi organizaţii religioase care-şi
promoveaza cauza în rândul unui public divers. Ţările
Uniunii Europene cheluiesc anual cu publicitatea
aproximativ 45 miliarde €. Pe măsură ce recensiunea se
apropie de sfârşit şi economiile naţionale se reînviorează se
prognozează o creştere a cheltuielilor cu publicitatea în
majoritatea ţărilor Uniunii Europene.
 Sponsorii, adică cei care susţin financiar acţiunile de
publicitate , rămân precauţi în privinţa utilizării optime a
bugetului de publicitate, aşa încât să fie atinse obiectivele
de comunicare propuse.
Organizaţiile se ocupă de publicitate în diverse moduri. În
cadrul firmelor mici şi mijlocii de acestea se poate ocupa
cineva din compartimentul comercial sau de marketing. În
marile companii pot exista compartimente specializate, care
să aibă drept atribuţii stabilirea bugetului publicitar ,
colaborarea cu agenţii de profil şi derularea de acţiuni de
publicitate prin poştă, expoziţii cu vânzare şi alte forme de
care nu se ocupă agentiile respective. Majoritatea firmelor,
fie ele mici sau mari, înclină să apeleze la agenţii
specializate de publicitate.
 Jucătorii din domeniul publicităţii
Anunţătorul este cel care finanţează o campanie
publicitară şi cel care trimite un mesaj despre produsele
sale. Anunţătorul iniţiază procesul publicitar prin
identificarea unei probleme de marketing pe care
publicitatea o poate rezolva. De asemenea, anunţătorul
este cel care ia decizia finală legată de audienţă target şi
mărimea bugetului campaniei. Această personă sau
companie aprobă, de asemenea, proiectul de campanie
care cuprinde detalii legate de mesaj şi strategiile media.
Agenţia de publicitate este cel de-al doilea jucător din
acest domeniu. Este cea care crează campania
publicitară sau reclama.
 Anunţătorii angajează agenţii independente pentru a
planifica sau implementa parţial sau integral activităţile lor
legate de publicitate. De regulă un anunţător angajează o
agenţie de publicitate deoarece consideră că aceasta va fi
mai eficientă în a creea o reclamă sau o întreagă campanie
decât ar fi el însuşi. Acest lucru se întâmplă deoarece
agenţiile dispun de personal experimentat, cu un anumit
nivel de pregătire şi expertiză, un bagaj complex de know-
how şi – nu în ultimul rând – de abilitatea de a negocia
contracte bune cu furnizorii.
Departamentul de publicitate. Anunţătorii care sunt
companii foarte mari dispun de regulă de departamente de
publicitate interne. Principala lor responsabilitate este
aceea de a acţiona ca principal liant între departamentul de
marketing şi agenţia (sau agenţiile) de publicitatate sau alţi
furnizori din domeniul publicitar (case de producţie,
tipografii, etc.).
Agenţia “in-house”. Companiile care au nevoie de un
control mai ridicat al propriilor activităţi publicitare au
propriile lor agenţii de publicitate. O astfel de agenţie
realizează aproape toate sau uneori toate funcţiile unei
agenţii externe .
Mass-media este un alt jucător din lumea publicităţii. Acest
jucător este format din canalele de comunicare care duc
mesajul de la anunţător la audienţă, iar în cazul Internetului,
poartă şi răspunsul de la audienţă înapoi la anunţător.
Furnizorii se referă la toate acele companii care asistă
anunţătorii agenţiile de publicitate sau media, în crearea şi
plasarea reclamelor.
 În această categorie intră: regizori, actori, fotografi,
producători, tipografi, compozitori, cei ce realizează
studiile de piaţă, consultanţii în relaţii publice, etc.
Audienţa (publicul) ţintă. Profilul audienţei ţintă are un
efect direct asupra strategiei generale de campanie şi în
special asupra strategiei creative şi a strategiei media.
Noile tehnologii de comunicare interactivă (Internetul)
permit chiar o adaptare şi mai mare a mesajelor
publicitare în funcţie de utilizatorii sau cei care
accesează diverse site-uri web, facând posibilă o
personalizare a mesajului.
 Definiţia anunţătorului
Anunţătorul este organizaţia sau persoana care oferă
bani pentru o campanie publicitară şi este cel care
comandă agenţiei de publicitate realizarea unui mesaj
de informare sau de tip persuasiv, menit să informeze
sau să modifice atitudinea unui grup ţintă în vederea
cumpărării unui produs/serviciu. Ceea ce agenţia de
publicitate elaborează devine publicitate, iar produsul
finit realizat de către aceasta la cererea anunţătorului se
numeşte reclamă, cea pe care receptorul, adică
consumatorul o va primi ca mesaj.
 Concluzii

Aşa cum am văzut, companiile comerciale îşi pot

realiza politica de publicitate în moduri diferite.
În cazul firmelor mici, cel mai adesea, de activităţile
publicitare se ocupă o persoană din compartimentul
comercial sau de marketing care colaborează şi
reprezintă interfaţa cu o agenţie de publicitate
specializată.
O companie mare poate decide să îşi înfiinţeze un
departament propriu de publicitate, subordonat de regulă
celui de marketing.
 Din punctul de vedere al anunţătorului, agenţia de
publicitate reprezintă un adevărat “rezervor” de aptitudini şi
abilităţi profesionale dificil de copiat la un preţ rezonabil,
chiar şi pentru cele mai mari companii producătoare.
Anunţătorul (compania producătoare) îşi recuperează
investiţia făcută în campania de comunicare numai dacă
informaţia potrivită este transmisă consumatorilor potriviţi, în
momentul potrivit. Acest lucru este dificil de realizat dacă
responsabilii pentru publicitate din acea companie nu înteleg
corespunzător natura pieţei pe care activează produsul /
serviciul lor; natura produsului / serviciului; natura canalelor
de distribuţie şi natura canalelor de comunicare - suporturile
publicitare disponibile şi caracteristicile lor, sau dacă nu
oferă agenţiei de publicitate toate datele de marketing
necesare elaborării campaniei de comunicare.
 LOGO

Mulţumim pentru atenţia acordată

www.themegallery.com