GLUCIDE

DIZAHARIDE
POLIZAHARIDE
PROTEOGLICANI
GLICOPROTEINE
 OLIGOZAHARIDE - DIZAHARIDE
• Dizaharide reducătoare (monocarbonilice) – se
obțin prin eliminarea unei molecule de apă între o
grupare –OH glicozidică a unui monozaharid și o
grupare –OH alcoolică a celuilalt; deoarece mai
posedă o grupare –OH glicozidică, prezintă caracter
reducător și fenomenul de anomerie.
• Dizaharide nereducătoare (dicarbonilice) – se
obțin prin eliminare de apă între cele două grupări
–OH glicozidic ale celor două monozaharide
 Dizaharide reducătoare
• Maltoza – 2 α-glucopiranoze se leagă între ele prin
legătură 1🡪4 glicozidică

• Este produsul de hidroliză al amidonului

• În organismul uman există enzima numită maltază care
poate hidroliza legătura dintre cele 2 monozaharide
 Dizaharide reducătoare
• Celobioza – 2 β -glucopiranoze se leagă între ele prin
legătură 1🡪4 glicozidică

• Este unitatea structurală din celuloză

• Omul nu posedă enzima capabilă să hidrolizeze
celuloza și o va elimina ca atare prin fecale
 Dizaharide reducătoare
• Lactoza – β-galactopiranoză și α- glucopiranoză se leagă 1🡪4
glicozidic

• Se găsește în laptele mamiferelor care o sintetizează din

glucoză
• În organismul uman există enzima numită lactază care poate
hidroliza legătura dintre cele 2 monozaharide
 Dizaharide nereducătoare
• Zaharoza (sucroza) – α-glucopiranoza se leagă
1🡪2 glicozidic de β-fructofuranoză
• Hidroliza zaharozei se face enzimatic în
prezența zaharazei (invertaza), formând un
amestec echimolecular de glucoză și fructoză;
deoarece amestecul este levogir (-) iar
zaharoza este dextrogiră (+), procesul se mai
numește și invertirea zahărului.
 Polizaharide (glicani)
• Clasificare:
– Homoglicani – sunt produși de condensare a unui singur
tip de monozaharid și sunt denumiți în funcție de
unitatea structurală
• glicani (din glucoză),
• manani (din manoză),
• galactozani (din galactoză), etc.
În natură cei mai răspândiți sunt glicanii: amidon, glicogen, celuloză
– Heteroglicani – sunt produși de condensare a mai
multor tipuri de unități structurale. Cei mai răspândiți
sunt proteoglicanii și poliozidele bacteriene.
 Polizaharide
• Amidonul – polizaharid de rezervă din lumea vegetală
• Constituit din:
– Amiloză – conține resturi de α−glucoză legate 1🡪4 glicozidic;
are structură liniară; formează o structură tridimensională
elicoidală, în care pasul elicei este de 4-5 resturi de glucoză
– Amilopectina – conține resturi α−glucozil legate 1🡪4 glicozidic
și 1🡪6 glicozidic; între 2 puncte succesive de ramificare sunt
25-30 resturi de glucoză; are o structură de tip globular
• Prin hidroliza parțială a amidonului rezultă maltoză și
dextrine
Amidonul
 Polizaharide
• Glicogenul – polizaharid de rezervă din lumea
animală; la om rezervele de glicogen sunt în ficat
(sunt folosite pentru restabilirea glicemiei) și mușchi
(folosite exclusiv pentru nevoile proprii)
• Structură asemănătoare cu a amilopectinei; mai
ramificat decât aceasta, între 2 ramificații existând 5-
15 resturi de glucoză
• Ca și amilopectina conține un singur capăt reducător
și numeroase capete nereducătoare, unde au loc
procesele de sinteză și degradare
Glicogen
Amidon vs glicogen
 Proteoglicani
• Sunt molecule ce conțin fragmente
heteropolizaharidice neramificate, legate
covalent de o componentă proteică.
• Porțiunea heteropolizaharidică se numește
glicozaminoglican (mucopolizaharid, GAG) și
este alcătuită din unități dizaharidice
repetitive:
 Proteoglicani
• S-au identificat peste 30 tipuri de proteoglicani:
– Sindecan
– Betaglican
– Serglicin
– Perlecan
– Agrecan
– Versican
– Decorin
– Biglican
– Fibromodulin, etc
• Clasificarea lor se face după distribuția tisulară, natura
proteinei, tipul de GAG, funcție
 Structura GAG
• Unitatea repetitivă:
– Aminozaharuri (N-acetilate sau N-sulfatate)
• D-glucozamina
• D-galactozamina
– Acizi uronici
• Acid D-glucuronic
• Acid L-iduronic
 Structura GAG
• Cu excepția acidului hialuronic, GAG se leagă
covalent de proteine formând proteoglicani; acidul
hialuronic se asociază ionic cu proteoglicanii
• Legătura dintre GAG și proteină este de cele mai
multe ori O-glicozidică, între o serină din proteină
și o xiloză ce aparține unui trizaharid de legătură
-aa-aa-aa-serină–xiloză–galactoză-galactoză-

([monozaharid I]-[monozaharid II])n

 Tipuri de GAG
• Cele mai cunoscute tipuri de GAG:
– Acidul hialuronic (nu este sulfatat, nu se leagă
covalent cu proteinele)
– Condrotin 4 și 6 sulfații
– Dermatan sulfat
– Keratan sulfații (nu conțin acid uronic)
– Heparan sulfatul
– Heparina
 Caracteristici generale ale GAG
• Nu se află în stare liberă în țesuturi
• Sunt componenți ai matricei extracelulare din:
– Cartilagii
– Tendoane
– Piele
– Lichidul sinovial din articulații, asigurând elasticitatea
acestuia și a corpului vitros din ochi
• Sunt macromolecule liniare, polianioni (care rețin mari
cantități de apă datorită numărului mare de grupări
sulfat și carboxil), formând geluri intercelulare, cu rol
lubrifiant și proprietăți antișoc
 Denumire Aminozahar Acid uronic Grupări sulfat Distribuție tisulară

Acid hialuronic D-glucozamină Acid glucuronic - Țesut conjunctiv, fluid

N-acetilată sinovial, umoare
vitroasă, cordon
ombilical, țesuturi
embrionare
Condroitin sulfat D-galactozamină Acid glucuronic 4 și/sau 6-sulfat Cartilaj, cornee, oase,
N-acetilată galactozamină artere, piele
Dermatan sulfat D-galactozamină Acid iduronic 4 sulfat galactozamină Piele, sânge, valve inimă,
N-acetilată tendoane, cartilagii
Keratan sulfat D-glucozamină D-galactoză 6 sulfat glucozamina Cartilaj, discuri
N-acetilată intervertebrale
Heparan sulfat D-glucozamină Acid glucuronic  6-sulfat și N-acetil (sau Plămân, artere
(majoritar) și acid N-sulfat) glucozamină și
iduronic 2-sulfat iduronat
Heparină D-glucozamină Acid glucuronic 6-sulfat și N-acetil (sau Ficat, piele, mucoasă
și acid iduronic N-sulfat) glucozamină și intestinală
(majoritar) 2-sulfat iduronat
Agregat de proteoglicani
 GAG
• Proteoglicanii se pot asocia între ei sau cu proteine
ale matrixului (colagen, elastina) sau cu proteinele
de adeziune din matrix (fibronectina și laminina)
• Proteoglicanii asociați cu acidul hialuronic
formează agregate de proteoglicani
• Acidul hialuronic și condroitin sulfații prezenți în
cantități mari în țesutul cartilaginos, contribuie la
elasticitate și rezistență la compresibilitate
• Condroitin sulfații sunt implicați în procesul de
osificare (concentrația lor în țesuturi scade cu
vârsa)
 GAG
• Heparina este un GAG de secreție; este
sintetizată de toate țesuturile care cuprind
mastocite (mastocitele căptușesc pereții
arteriali la nivelul organelor: plămân, ficat,
miocard)
• Heparina este anticoagulant: mărește
capacitatea antitrombinei III plasmatice de a
inhiba trombina
 Glicoproteine
• Sunt heteroproteine rezultate prin legarea
covalentă la lanțurile polipeptidice a unor
fragmente oligozaharidice liniare sau ramificate
• Pe o proteină se pot lega de la 1 la 30
oligozaharide ce conțin 2-10 monozaharide
(manoză, galactoză, acid sialic, glucozamină,
galactozamină, xiloză, etc)
• Legăturile între cele două componente sunt O-
sau N-glicozidice, după cum ultimul aminoacid
din partea proteică este serina (sau treonină) sau
asparagină
 Tipuri de glicoproteine
• Cu multă manoză (simple)
• Cu multă manoză și alți componenți (hibride)
• Complexe
 Glicoproteine
• Activitatea biologică este dată de partea proteică, partea
glucidică având mai mult rol de modulare a activității
biologice dar și rol decizional asupra destinației și duratei
activității biologice efectuate.
• Au rol:
– de lubrifianți (sunt componenți ai mucusurilor)
– intervin în comunicarea intercelulară, celulă-virus, celulă-bacterie
– au rol de hormoni (gonadotropinele, tireotropina)
– în apărarea organismului (interferon, imunoglobuline, factorii
sistemului complement)
– în coagularea sângelui (fibrinogen, trombina)
– sunt transportori ai unor compuși endo- și exogeni (feritina,
ceruloplasmina, proteinele transportoare ale hormonilor)
– rol structural (colagen, elastina)