GLICOPROTEINE ŞI PROTEOGLICANI

GLICOPROTEINELE (GP)

 proteine care conţin fragmente

oligozaharidice liniare sau ramificate
(3-15 unităţi), legate covalent la lanţurile
polipeptidice
 conţinutul glucidic al glicoproteinelor
variază între 1 şi 60-80 % din masa
moleculei
 Monozaharidele din GP
 Hexoze: man, gal
 Acetilhexozamine: N-acetil-glucozamina(NAcGlc),
N-acetil-galactozamina(NAcGal)
 Pentoze: arabinoza,xiloza
 Metil-pentoze: L-fucoza
 Acizi sialici
 Legăturile fragmentelor
oligozaharidice cu proteinele
 de tip N-sau O-glicozidic
 se stabilesc prin azotul amidic al Asn sau grupările
hidroxil ale Ser,Thr, HO-Lys, HO-Pro
 participă în special NAcGlc şi NAcGal
 cealaltă extremitate a lanţului oligozaharidic este
reprezentată esenţial de acidul sialic
 cea mai frecventă - legătura N-glicozidică utilizând
ca monozaharid de legătură NAcGlc
 Principalele tipuri de oligozaharide
N-glicozidice:
 simple – conţin exclusiv NAc Glc şi multe unităţi
manozil(Man)
 complexe –conţin în plus acid sialic, Gal, NAc Gal
 Ambele tipuri –miez comun- reprezentat de trei resturi
Man şi două de NAc Glc legate de Asn
 Sometimes,la NAcGlc din miezul oligozaharidic se
leagă un rest fucozil(Fuc)
 Ramificaţiile
 la cele simple- număr variabil de unităţi Man
 la cele complexe - frecvent unitatea trizaharidică:
acid sialic-Gal-NAcGlc
 Mucina salivară - GP cu rol lubrifiant şi
protector în care abundă legăturile O –
glicozidice
 Biosinteza GP
 include 3 etape principale:
 1- formarea unui oligozaharid precursor
 2 -transferul oligozaharidului pe proteina acceptoare
 3 -prelucrarea oligozaharidului precursor cu formarea
GP mature- conţin un fragment oligozaharidic specific
 Etapa 1
 Formele activate ale monozaharidelor sunt
nucleozid-difosfat-glicozil (UDPglicozil, CDP-
glicozil, sintetizate ca UDP-glucoza)
 Legarea -prin enzime specifice pentru donor şi
acceptor, glicozil transferaze, fiind valabil
principiul – o legătură–o enzimă
 Etapa 2
 este un proces posttraducere
 Toate glicoproteinele primesc acelaşi
oligozaharid, care este transferat în bloc
de pe un donor cu structură poliizoprenică,
dolicol, fosforilat în prealabil în prezenţa
ATP
În organismul uman n = 22
 To be continued …
 Dolicolul- puternic hidrofob- străbate de mai
multe ori stratul dublu lipidic al membranei
reticulului endoplasmic
 Idem acidul retinoic- vitamine
 Oligozaharidul se leagă la dolicol printr-o
legătură pirofosfat care îl activează, facilitând
ulterior transferul său pe proteină
 Etapa 3
 Prelucrarea GP constă în înlăturarea unor
resturi glicozil şi adăugarea altora
 operaţie efectuată de glicozidaze (esenţial
manozidaze) şi glicozil transferaze
(galactozil-, fucozil-, sialil transferaze)
 To be continued …
 Variabilitatea fragmentului oligozaharidic din GP
mature sugerează abilitatea celulei de a adopta un
program de prelucrare diferit al oligozaharidului
precursor, în funcţie de lanţul polipeptidic de care este
legat
 GP mature- transportate →orientate spre membranele
intercelulară sau plasmatică →orientare probabil
decisă de o unitate monozaharidică variabilă
Semnificaţia clinică a glicoproteinelor

 Prezenţa ubicuitară a GP →funcţie vitală a acestora

 procesele de apărare şi recunoaştere: Ig, factorii sistemului
complement, interferonul, receptorii hormonali, GP care
mediază recunoaşterea celulă-celulă, bacterie-celulă, virus-
celulă, fibronectina cu rol important în adeziunea celulară şi
transformarea neoplazică a ţesuturilor
 transportul unor compuşi endogeni şi exogeni: feritina,
ceruloplasmina, haptoglobina, factorul intrinsec, proteinele
care transportă hormoni
 coagulare: trombina, fibrinogenul
 To be continued …
 edificarea unor structuri intra- şi extracelulare:
colagen, elastină, glicoforine
 protejarea împotriva unor factori mecanici,
chimici, agresiuni bacteriene sau virale
 Fragmentul polipeptidic- semnificaţie biologică, iar
oligozaharidul -rol informaţional
 Organizarea pe domenii structurale→ specificitate
înaltă funcţiilor lor biologice
GLICOPROTEINELE SALIVARE

 Deşi structura de bază este asemănătoare, GP salivare

etalează diferenţe structurale şi funcţionale datorate
modificărilor posttranslaţionale (fosforilare, acilare,
dezaminare, glicozilare, etc.)→ membrii aceleiaşi
familii devin diferiţi
 Modificările pot fi intrinseci (afectează direct
biosinteza) sau extrinseci (prin degradarea bacteriilor)
 Au roluri în:
 1. Lubrifiere (proprietatea peliculei orale de a proteja
suprafeţele de agresiuni mecanice sau abrazive)
 datorată fragmentului oligozaharidic → deglicozilarea
→scăderea proprietăţilor lubrifiante
 - Mucina – familie de compuşi cu proprietăţi biochimice
şi biofizice asemănătoare dar structuri şi funcţii distincte
 formează pelicule la suprafaţa dinţilor→ Salivary mucins-
important sugars for oral health !!!!!
 - IgAs – stimulează funcţia altor compuşi
 - lactoferina, amilaza, PRG (GP bogate în Pro)-
formarea de pelicule)
 2. Aderarea microflorei

 prin modularea colonizării bacteriilor în cavitatea

orală prin interacţiunea cu Streptococcus mutans
( VIP-ul cariilor !!!!!), etc.
 Ex. mucina, PRG, FRG (glicoproteine bogate în
fucoză) şi care leagă S. mutans), fibronectina,
amilaza, IgAs
 3. Activitate antimicrobiană

 PS (peroxidaza salivară), lactoferina (o GP cu Fe

sintetizată de neutrofile şi celulele epiteliale
glandulare), PRG, IgAs, amilaza (o metaloenzimă
care necesită calciu), kallicreina (grup de serin-
proteaze cu activitate specifică proteolitică)
 PS – catalizează oxidarea SCN- (tiocianat sau
sulfocianat) de către H2O2 la OSCN-(hipotiocianit) -
foarte reactivă → compuşi foarte toxici pentru S.
mutans
 To be continued ….
 - neutralizează efectele H2O2 produsă de
microorganismele orale
 SPS (PS + SCN + H2O2)-foarte eficient în
scăderea producţiei de acid lactic prin glicoliza
anaerobă din placa dentară şi inhibă captarea
glucozei de către S. mutans
 Alte roluri
4. Activitate antivirală
- IgAs (activitate antivirală directă inhibând legarea S.

mutans), fibronectina
5. Digestie – amilaza, mucina, PRG
6. Tamponare – PS, AC (o metaloenzimă care necesită
zinc)
7. Formarea unor complexe: GP salivare
interacţionează necovalent cu alte molecule salivare
având rol de carrier
 PROTEOGLICANII (PG)
 biomolecule care conţin fragmente heteropolizaharidice
neramificate, legate covalent la partea proteică a
moleculei
 conţinutul în glucide al proteoglicanilor este de 85-90%
 se găsesc în substanţa fundamentală care umple spaţiul
dintre celule, în cartilagii, tendoane, piele, dinţi (smalţ,
dentină, cement)
 interacţiunile PG cu moleculele de colagen şi elastină
fiind decisive în organizarea matricei extracelulare
 Polizaharidele din componenţa
proteoglicanilor
 constituite din unităţi dizaharidice repetabile care conţin
invariabil o hexozamină (glucozamină sau galactozamină)→
fragmentele monozaharidice ale proteoglicanilor se mai numesc
şi glicozaminoglicani (GAG)(sau mucopolizaharide)
 cealaltă componentă a unităţii dizaharidice este (cu o excepţie)
acidul glucuronic sau epimerul său la C5 – acidul iduronic
 toate unităţile dizaharidice (cu o excepţie) conţin grupări sulfat
legate covalent la oxigen sau azot
 Diferenţele structurale dintre GAG
sunt determinate de:
 • natura monozaharidelor din unitatea dizaharidică
 • configuraţia anomerică şi poziţia legăturii
glicozidice dintre unităţile dizaharidice
 • numărul şi localizarea grupărilor sulfat (donor de
grupări sulfat este PAPS)
 PG- macromolecule liniare cu o structură repetitivă
Se disting următoarele tipuri de
GAG
Structură şi asocierea cu proteine
 GAG- polianioni, datorită numărului mare de anioni
carboxilat şi sulfat- caracteristică structurală
esenţială care le determină implicarea funcţională
 Cu excepţia acidului hialuronic, care formează lanţuri
heteropolizaharidice solitare, ceilalţi GAG se
asociază covalent (printr-o legătură O-glicozidică în
majoritatea cazurilor), cu proteine formând PG
 Legătura O-glicozidică
 se realizează între serină şi xiloza
aparţinând unei unităţi trizaharidice de
legătură
 uneori legătura cu proteina se stabileşte
între NAcGal şi Ser, Thr sau Asn
 Relaţia structură- funcţii
 Caracterul puternic hidrofil şi densitatea mare de sarcină
negativă→PG leagă reversibil cationi (de ex. Ca2+) şi cantităţi mari
de apă
 Această proprietate şi rigiditatea lanţurilor polizaharidice exclud
formarea de structuri globulare compacte→PG ocupă volume
disproporţionat de mari comparativ cu procentul de greutate pe
care-l reprezintă din masa proteinelor mediului extracelular
 Organizarea difuză şi hidratarea avansată a moleculelor care
formează geluri chiar la concentraţii mici, facilitează migrarea
moleculelor hidrosolubile în mediul extracelular→ conferă PG
proprietăţi lubrifiante , antişoc (la nivelul articulaţiilor) şi filtru
selectiv
GLICOPROTEINE vs PROTEOGLICANI
 Glicoproteine Proteoglicani

Fragmente, legate covalent la Lanțuri de glicozaminoglicani (GAG) legate la o catenă

Structură
lanţurile polipeptidice polipeptidică

Fragmentele oligozaharidice sunt

Natura liniare sau ramificate, scurte (3-15 Lanțurile GAG sunt lungi, liniare și încărcate negativ
lanțurilor unităţi), cu sau fără sarcină datorită numeroaselor grupe de sulfat și acid uronic
negativă

Conținutul
10 – 15% 50 – 60%
neproteic

În general, în funcție de legăturile

Subtipuri fragmentelor oligozaharidice cu Clasificarea depinde de natura GAG
proteinele N- sau O-glicozidice

GP se găsesc la suprafața celulelor

Localizare cu fragmentul oligozaharidic PG se găsesc în țesutul conjunctiv
orientat la exteriorul celulei

GP se comportă ca proteine
PG oferă suport structural și rezistență mecanică matricei
membranare integrale, au rol în
Funcții extracelulare, au rol în modularea proceselor de creștere celulară și
recunoașterea celulă-celulă și
"căptușesc" articulațiile
semnalizare
 Acidul hialuronic
 caracter polar, hidrofil, conferit de numeroasele sarcini negative→
solubil în apă → o soluţie cu vâscozitate foarte mare, dependentă
de concentraţia şi lungimea macromoleculei
 Legăturile glicozidice- hidrolizate de hialuronidază - specificitate
pentru legătura hexozamidinică→ fragmente mai mici cu
vâscozitate mai redusă
 Hialuronidaza-descoperită întâi la microorganisme→alterarea
capacităţii de filtru selectiv al substanţei fundamentale→
expunerea ţesuturilor la invazia bacteriană
 Enzimele streptococice acţionează similar →fragmentarea şi în
final, desfacerea completă a macromolelculelor de GAG→proces
ce are loc în dentina „moale” (alterată) din jurul regiunilor cariate
 To be continued ...
 Componenta majoră a matricei extracelulare din
majoritatea ţesuturilor
 Rol principal-legarea apei→transportul
metaboliţilor cheie esenţiali pentru menţinerea
integrităţii structurale a ţesuturilor
 Activează inhibitorii MMP→suprimă distrugerea
matricei extracelulare
 Inhibă citokinele inflamatoare (de ex., TNF, IL-
1, IL-8 ) →reducerea inflamaţiei şi grăbeşte
procesul de vindecare
 Ar fi interesant de reţinut ...

 First, of course, utilizat în cosmetică-key factor in

fighting aging process-extrem de eficient umectant,
antioxidant(protejează împotriva radiaţiilor solare şi
ponderea sa creşte în prezenţa vitaminei A), stimularea
biosintezei colagenului-datorită proprietăţilor fizico-
chimice specifice determinate de particularităţile
structurale
 In dental practice ...
 Utilizat de peste 10 ani, deşi în alte domenii- cosmetică,
farmacie, oftalmologie- se aplica de mult timp
 F important-nu s-au semnalat efecte adverse sau contraindicaţii !
 Proprietăţi perfecte-compus natural, sintetizat şi în organismul
uman-reduce inflamaţia, grăbeşte procesele de vindecare a
rănilor, sigur, extrem de bine tolerat ţi netoxic-utilizarea în
concentraţii scăzute ca geluri sau ape de gură în diferite procese
inflamatorii în cavitatea orală

 To be continued ...

 Utilizare în inflamaţiile gingivale sau orice alte

afecţiuni inflamatorii din cavitatea orală, ulceraţii,
gingivite, lichen plan oral, parodontopatii
 Este recomandat pentru a grăbi procesul de vindecare
şi a durerilor după intervenţii chirurgicale, extracţii
 Extrem de util în igiena orală şi în procesele de albire-
protejarea gingiei, diminuarea durerii
 Aplicaţii în chirurgia orală
 Proprietăţi antiinflamatorii care accelereaz ă
vindecarea plăgilor
 Proprietăţi antiseptice şi bacteriostatice –
prevenirea riscului de infecţie
 Stimulează proliferarea de fibroblaşti
 Stimulează proliferarea de osteoblaşti
 Aplicaţii în implantologie
 Reduce riscul de formare a cicatricelor postoperatorii
prin reducerea depunerilor de colagen
 Efect de barieră pentru protejarea defectelor osoase
 Îmbunătăţeşte fixarea granulelor osoase folosite în
reparaţii osoase
 Susţine şi accelerează vindecarea post implant
(cheagul sangvin este stabilizat de proprietatile
hidrofile ale AH rezultând o vindecare mai rapidă)
 Aplicaţii în parodontologie
 Efectul bacteriostatic grăbeşte procesul de regenerare
post intervenţie parodontală
 Creşterea nivelului osos alveolar
 Imbunătăţire semnificativă a indicelui de sângerare
gingivală
 În estetica dentară - folosit la tratarea
defectelor de papilă
 Condroitin-4 sau 6-sulfat

 Numărul mare de sarcini negative→

răşini schimbătoare de cationi→rol foarte
important în procesele de mineralizare
din oase şi dinţi
 Heparina
 Singurul GAG intracelular
 Numărul dublu de grupări anionice (sulfat)→proprietatea
specifică de anticoagulant prin combinarea specifică cu un
factor al coagulării
 Acţiunea anticoagulantă se explică prin abilitatea ei de accentua
acţiunea de inhibare a trombinei
 rol şi în clarificarea plasmei prin eliberarea LPL din pereţii
capilarelor
 Enzima are drept substrat chilomicronii şi VLDL
 PG pot fi, de asemenea, clasificați pe baza
lanțurilor GAG→
 PG de tip condroitin sulfat, dermatan sulfat,
keratan sulfat, heparan sulfat, PG de tip
heparină și PG de tip acid hialuronic
 Degradarea GP şi PG
 Sub acţiunea enzimelor lizozomale
 proteazele lizozomale degradează componenta
proteică
 glicozidazele lizozomale degradează
fragmentul oligozaharididc
 Principalii PG sunt:
 Versican – PG de tip condroitin sulfat
 lanțuri 12-15 GAG-în celulele musculare netede,
rinichi,creier, piele și fibroblaste

 Sindecan- PG de tip heparan și condroitin sulfat

 în celulele limfatice, celulele mezenchimale, plasmocite
și celulele epiteliului embrionar
 PG transmembranari-partea extracelulară atașată la
heparină, fibrile de colagen și fibronectină- structurile
intracelulare-atașate la actina citoscheletică
SINDECAN
 Perlecan – PG de tip heparan sulfat-în membrana
bazală
 implicat în răspunsul inflamator, angiogeneză
(formarea de noi vase de sânge), vindecarea rănilor și
formarea osului
 Decorină și Biglican – PG de tip condroitin și
dermatan sulfat-conține doar un lanț de GAG
 bogat în leucină
 în fibroblaste, țesut conjunctiv, cartilaj și oase
 Decorina și versicanul-cei mai abundenți PG din
piele la om
 AGRECANUL
 denumit pentru capacitatea sa de a forma agregate
mari în cartilaj (un PG cu agregare mare)
 PG cu M mare >2,500 kDa- proteina ~300 kDa
 Structură “bottlebrush”
 GAG-chondroitin și keratan sulfat- aprox 100 lanțuri
GAG
 Constă din 2 domenii structurale (G1 and G2)-la
capătul N-terminal și unul (G3) la capătul C-terminal
– implicate în agregare,legarea hialuronatului,
adeziunea celularăd și apoptoza condrocitelor
Aggrecan (ACAN)
 împreună cu colagenul tip II- componenta
majoră a cartilajului, în special cel articular
 Familia agrecan include alți membri
importanți, cum ar fi versican, neurocan,
brevican și receptori
 Sunt PG care conțin combinații de domenii
structurale, cum ar fi domenii asemănătoare
EGF, domenii de recunoaștere a glucidelor,
domenii asemănătoare proteinei de legare a
complementului
 Funcții
 esențial pentru structura cartilajului și funcția articulațiilor
 asigură hidratarea cartilajului→oferă discului intervertebral și
cartilajului capacitatea de a rezista la compresiune
 asigură proprietățile osmotice necesare pentru funcționarea
normală a țesuturilor
 contracarează compresia asupra țesutului
 în disc, concentrația de agrecan atinge vârful la vârsta de
douăzeci de ani a unei persoane și scade ulterior-produșii de
degradare ai agrecanului acumulându-se lent în următoarele
decenii→discurile devin mai rigide și mai puțin rezistente
odată cu vârsta
 rol important în organizarea spațiilor extracelulare dintre
neuronii din creier
 Semnificația clinică
 Sinteza și degradarea agrecanului-investigate pentru rolul lor
în deteriorarea cartilajului în timpul leziunilor articulare,
bolilor și îmbătrânirii.
 Domeniul interglobular dintre G1 și G2-foarte sensibil la
proteoliză→degradare a fost asociată cu artrita
 Afecțiunea degenerativă a articulațiilor-sursă principală de
morbiditate-impact social și economic semnificativ
 Osteoartrita-deteriorarea lentă, progresivă a cartilajului
articular
 Cartilajul articular conține până la 10% PG-majoritatea este
agrecan, iar pierderea acestuia este un semn precoce al bolii
 Funcțiile PG
 PG fac parte din matricea extracelulară a unei celule și
sunt implicați în funcția matricei extracelulare de
“umflare” și hidratare care ajută celula să reziste
forțelor de compresie
 PG din cartilaj formează componenta structurală
celulară a țesuturilor care ajută la hidratare, lubrifiere
și protecție
 - promovarea sechestrului factorului de creștere
 - implicați în inhibarea sau inducerea angiogenezei
 - implicați în moderarea creșterii celulare, proliferarea
celulară, aderența și reglarea-PG-rol critic în controlul
creșterii celulare
 PG de la suprafață celulară- implicare în căile
de semnalizare intercelulară
 implicați în eliberarea de citokine și chemokine
inflamatorii din celulele inflamatorii
 PG inhibă creșterea neuronală și sunt
responsabili pentru neregenerarea celulelor
neuronale
 rol în stabilizarea fibrelor de colagen, fixarea
calciului şi reţinerea apei în ţesut
 Semnificația biologică și clinică
 PG-biomoleculele implicate în modelarea matricei
extracelulare, homeostazia celulară și semnalizarea
intercelulară
 fiind biomolecule încărcate negativ, interacționează
cu mai multe molecule precum factori de creștere,
citokine, chemokine etc.→dezvoltarea terapiei
Glycan pentru gestionarea diferitelor boli complexe
precum cancerul, regenerarea tisulară etc.
 Glipicanul – PG de tip heparansulfat- țintă potențială
pentru suprimarea metastazelor în cancerul gastric,
pancreatic, de sân, glioblastoame, etc.
GLIPICAN
 Sindecan - potențial de regenerare a țesuturilor și de
vindecare a rănilor
 Condroitin sulfatul-eficient pentru gestionarea
osteoartritei
 Biglicanul - potențial candidat pentru tratamentul
distrofiei musculare Duchenne
 Testican – PG care abundă în condroitin sulfat
 implicat în rezistența la medicamentele pentru
cancer→potential for future use in combatting drug
resistance
 as a novel diagnosis of sepsis !
 Semnificația clinică
 Sinteza și degradarea agrecanului-investigate pentru rolul lor
în deteriorarea cartilajului în timpul leziunilor articulare,
bolilor și îmbătrânirii.
 Domeniul interglobular dintre G1 și G2-foarte sensibil la
proteoliză→degradare a fost asociată cu artrita
 Afecțiunea degenerativă a articulațiilor-sursă principală de
morbiditate-impact social și economic semnificativ
 Osteoartrita-deteriorarea lentă, progresivă a cartilajului
articular
 Cartilajul articular conține până la 10% PG-majoritatea este
agrecan, iar pierderea acestuia este un semn precoce al bolii
 ATM – Proteoglicanii (PG)
 AGRECANUL-domeniul N-terminal al proteinei constă dintr-o
unitate globulară legată covalent de acidul hialuronic
 -asocierea agrecanului cu acidul hialuronic - stabilizată printr-o
proteină a cărei structură mimează partea N-terminală a
miezului proteic din agrecan
 -fiecare moleculă include aproximativ 100 de condroitin sulfaţi
şi mai puţin keratan sulfat→densitatea mare de sarcină negativă
permite moleculelor să absoarbă apă

 ACIDUL HIALURONIC
 -în matricea cartilajului, sute de molecule de agrecan sunt
ataşate la acidul hialuronic
 -reţeaua polianionică agrecan-acid hialuronic stabilizează fibrele
de colagen, umple spaţiul dintre fibrele de colagen şi formează
geluri cu proprietăţi lubrifiante şi antişoc
Componentele majore ale matricei cartilajului
Molecula de agrecan
 Alţi PG din matricea cartilajului

 BIGLICANUL ŞI DECORINA-ambele molecule sunt mult

mai mici decât agrecanul
 -rolul biglicanului-neclar dar decorina leagă colagenul I şi II
 FIBROMODULINA-se leagă la colagen
 -alături de decorină-influenţează formarea fibrelor de colagen
şi diametrul acestora
 PERLECANUL - PG care protejează matricea cartilajului de
degradare
 ANCHORINA- proteină de la suprafaţa celulelor cu o mare
afiniate pentru colagenul de tip II
 -acţionează ca un situs de ataşare între condrocite şi fibrele de
colagen şi transmite informaţia la celule despre intensitatea
proceselor mecanice ale matricei extracelulare (compresie,
tensiune)
 PG-OSUL ALVEOLAR

 principalii PG din os, inclusiv osul alveolar-conţin

lanţuri laterale de condroitin sulfat→lipsa activităţii
epimerazei în celulele osteoblastice care transformă
acidul glucuronic în acid iduronic prezent în
dermatan sulfat

 PG cu dermatan sulfat – prezente în celulele osoase

nediferenţiate →activitatea epimerazei - marker de
diferenţiere pentru osteogeneză
 Decorina şi biglicanul

 un PG cu condroitin sulfat- extras din matricea osoasă

nemineralizată
 doi PG mai mici- biglicanul şi decorina - predomină
în extractele osoase mineralizate
 ambii PG pot interacţiona cu colagenul şi factorii de
creştere
 reprezintă < 10 % dintre proteinele necolagenice
osoase şi scad cu maturarea osului
 BIGLICANUL

 are un nucleu proteic de 45 kDa cu 2 lanţuri de

condroitin-sulfat de  150 kDa fiecare, ataşate la
capătul N-terminal
 predomină în osul imatur
 localizat în ariile pericelulare
 funcţia precisă a biglicanului- necunoscută, asemenea
decorinei
 poate lega TGF-β (citokină multifuncțională, rol în
semnalizarea celulară) şi macromoleculele matricei
extracelulare, inclusiv colagenul
 DECORINA
 are un nucleu proteic de  46 kDa cu un singur lanţ de
condroitin sulfat de dimensiuni variabile, legat la capătul N-
terminal
 se leagă la fibrele de colagen şi, după cum îi spune numele,
decorează suprafaţa fibrei
 rolul fundamental -reglarea formării fibrelor de colagen
 calcificarea primară a osului
 se leagă puternic la citokina TGF-β şi-i reglează activitatea
 decorina umană-implicată în reglarea TGF-β şi factorului
nuclear kB(NFkB-complex proteic care controlează
transcrierea ADN, sinteza de citokine și supraviețuirea
celulelor)
 DECORINA

 studii recente - identificat şi un PG cu keratan

sulfat specific osului, similar sialoproteinei
osoase- numit şi osteoderină
 rol în adeziunea celulară şi legarea mineralelor
 GINGIA

 porţiune a mucoasei orale care acoperă osul alveolar

 Ţesutul conjunctiv gingival-colagen - tipurile I, III, IV,
V, VI şi VII
 Proteoglicanii ţesutului conjunctiv gingival- decorina,
biglicanul şi versicanul - rol decisiv în formarea fibrelor
de colagen
 Dermatan sulfatul şi condroitin sulfatul - rol în
interconectarea fibrelor de colagen din gingie
 membrana bazală a epiteliului gingival - PERLECAN
 PERLECANUL
 sintetizat de celulele menzenchimale şi în principal, de fibroblaştii
adiacenţi membranei bazale
 include 5 domenii structurale
 interacţionează în cadrul membranei bazale cu laminina şi
colagenul de tip IV
 rol structural+interacţiuni cu factorii de creștere
 eliberarea sub acţiunea heparanazei- în procesul de vindecare
postoperatorie
 în cadrul membranelor bazale ale epiteliului gingival-mai mulţi PG
insuficient caracterizaţi
 În ţesuturile conjunctive gingivale
 aproximativ 60% din totalul de GAG este
format din dermatan sulfat, 30% -
condroitin sulfat, iar 10% - proporţii egale
de hialuronat şi heparansulfat
 spre deosebire de ţesutul conjunctiv,
heparansulfatul este GAG predominant în
epiteliul gingival
 GAG - diferiţi ca grad de sulfatare, sarcină
electrică şi mase moleculare
 PG în ţesutul periodontal
 Odată cu dezvoltarea de anticorpi specifici pentru
diferiţi PG studiile nu au confirmat doar prezenţa, ci
au determinat şi distribuţia diferiţilor PG în
compartimentele tisulare
 Dermatan sulfatul -îndeaproape asociat cu fibrele de
colagen şi este evident în special la interfaţa dintre
ţesutul epitelial şi conjunctiv
 Heparan sulfatul -localizat în special pe membranele
bazate ale epiteliul şi endoteliului capilar
 s-au identificat şi PG specifici ţesuturilor gingivale:
decorină, bliglicani, versican, sindecan şi perlecan
 To be continued ...
 Keratinocitele orale sintetizează PG bogaţi în heparan
sulfat
 SINDECAN- familie de PG superficiali, prezent în toate
celulele
 4 tipuri: SINDECAN 1, 2, 3, 4
 SINDECAN 1- ataşat condroitin sulfat (CS) şi heparan
sulfat (HS)
 Studii biochimice→celulele produc sindecani cu GAG
diferiţi→afinitate diferită de legare la moleculele
matriceale şi factorii de creştere
 Via GAG, sindecan 1 se ataşează cu fibronectina,
colagenul de tip I, III sau V
 Heparan sulfatul, în plus- situs de legare pentru factorii
de creştere
Domeniile moleculei SINDECAN 1
 Modificări cantitative şi calitative
ale PG gingivali
 mai puţine comparativ cu colagenul
 PG dispar din centrul focarelor inflamatorii, dar sunt
prezenţi în concentraţii mai mari la periferie
 analize biochimice ale omogenatelor de gingie
inflamată → scădere a cantităţii de DS şi creşterea
CS
 în plus, degradarea atât a proteinelor din nucleul
PG, cât şi a acidului hialuronic - caracteristice
ţesuturilor conjunctive gingivale inflamate
 PG – pulpa dentară
 matricea extracelulară a pulpei dentare - PG, GP, apă și ioni
 predomină în pulpa dentară-condroitin 4- și 6- sulfat (60%),
dermatan sulfat (34%) și keratan sulfat (2%), decorina și
biglicanul
 în dentină, condroitin 4-sulfat reprezintă 81%, condroitin-6
sulfat 14% și dermatan-sulfat 2%
 acidul hialuronic reprezintă 2% din GAG prezenți în țesutul
pulpar
 PG împreună cu acidul hialuronic contribuie semnificativ la
vâscozitatea matricei intracelulare a pulpei
 GP contribuie la formarea ECM-rol important în ECM sunt
fibronectina (predomină), laminina și tenascina