AFECTIUNI

REUMATISMALE
• Clasificarea bolilor reumatismale
• Boli reumatice infectioase I.
• 1. Reumatismul articular acut
• 2. Sindromul Reiter
• 3. Reumatismul secundar infectios
• 4. Reumatismul prin boli infectioase (scarlatinos, gonococic, dizenteric).
• II. Reumatisme de cauzà imunà.
• 1. Poliartrita reumatoida
• 2. Spondilita anchilozantà
• 3.Artrita psoriazicà
• 4. Reumatismul cronic fibros de tip Jacoud
• 5. Sindioame artitice periodice si intermitente (hidartroza intemnient,
enta.boll periodice)
• 6. Artropatii enterale
• III. Colagenoze
• 1. Lupusul eritematos diseminat
• 2. Periarterita nodoasà
• 3. Colagenoza mixtà
• 4. Vasculite
• 5. Sarcoidoza
• 6. Sclerodermia difuzà
• 7. Polimiozita
• 8. Sindromul Sjögren
• IV. Artropatii metabolice
• 1. Guta.
• 2. Pseudoguta
• V. Artrozele (Boli degenerative articulare)
• 1. Coxartroza
• 2. Gonartroza
• 3. Artroza cotului
• 4. Omartroza
• 5. Mânã artrozicà
• 6. Poliartrozá
• 7. Cerviatroza
• 8. Dorsartroza
• 9. Lombartroza
• VI. Reumatism abartricular
• 1. Bursita
• 2. Tendinita
• 3. Boala Dupuytren
• 4. Sindromul canalului tarsian si carpian
• 5. Celulita
• 6. Paniculita
• 7. Miozite, mialgii
• 8. Periatrita scapulo-humerala
• 9. Algodistrofit
• Notiuni de anatomie si fiziologie
• Definite: articulatia inseamná modul de unire a douá sau mai multor
oase intre ele.
• O "articulatie-tip" este alcátuità din urmátoarele extremitáti osoase, cu
fete articulare netede, plane sau bombate (excavate) si sferice, care vin
in contact, si unele anexe (ex. meniscul); cartilaje articulare (suprafete
de alunecare); capsula articulará si ligamentele; sinoviala, care secretá
lichidul sinovial;
• mentionám bursele seroase - adevarate pungi conjunctive situate sub
tendoane sau muschii articulari, in scopul de a le favoriza alunecarea
(ex.: bursa subdeltoidianá, retrocalcaneaná,bicipitalá etc.); inflamatiile
lor determiná bursitele.
• Oasele indeplinesc mai multe roluri functionale:
• 1. Rol de parghii ale aparatului locomotor (fig. 68).Asupra lor
actioneazà muschii, asigurând sustinerea corpului si locomotia. Se
constituie, astfel, pârghii de cele trei ordine:
• I - articulatia craniului cu coloanal vertebralà;
• Il - articulatia dintre oasele gambei si picior;
• Ill - articulatia dintre osul bratului si cele ale antebratului.
• 2. Rol de protectie a unor organe vitale:
• • cutia cranianá pentru encefal;
• • canalul rahidian pentru maduva spinárii;
• • cutia toracica pentru inimá si plamâni;
• • bazinul osos pentru organele pelvine.
• 3. Rol antitoxic.
• Oasele retin numeroase substante toxice (Hg, Pb, F) pâtrunse
accidental in organism si le elibereazà treptat, find apoi eliminate
renal. In felul acesta, concentratia sangvinã a toxicului nu creste prea
mult si sunt prevenite efectele nocive asupra altor organe.
• 4. Rol de sediu principal al organelor hematopoietice. La copii, toate
oasele, iar la adult oasele late contin máduva rosie, hematogena. La
adult, máduva din canalul central al diafizei oaselor lungi este
galbená (tesut adipos cu rol de rezerva), iar la vârstnici,este cenusie,
nefunctionalà.
• 5. Rol in metabolismul calciului, fosforului si electrolitilor. Oasele
reprezintà principalul rezervor de substante minerale al organismului.
Compozitia chimica a oaselor
• Osul contine 20% apá si 80 % reziduu uscat. Este alcätuit dintr-o matrice
organicà solida care este foarte mult intärità de depozitele de sáruri de
calciu.
• Matricea organicà a osului. Este alcatuità 90-95 %din fibre de colagen, iar
restul este un mediu omogen numit substantà fundamentala, impreunà
constituind oseina. Fibrele de colagen se extind in primul rând de-a lungul
liniilor de fortá de tensiune si dau osului marea sa rezistentà la tensiune.
• Särurile minerale. Sunt reprezentate in special de fosfatul de calciu, iar ca
mai importantá substanta cristalina este hidroxiapatita.
• La nivelul oaselor au loc procese metabolice similare celorlalte organe. O
particularitate metabolicá o constituie mare afinitate a substantei
fundamentale fatà de särurile minerale.
• Articulatiile
• Articulatile sunt organe de legäturá intre oase,find sediul miscárilor. Dupa
gradul de mobilitate, articulatiile se impart in sinartroze si diartroze.
• Sinartrozele
Sunt articulatii fixe, mobile; nu poseda cavitatea articulará. In acest tip de
articulatii se executá miscári foarte reduse.
Dupa tipul tesutului care se interpune intre cele douá oase care se articuleazã,
distingem sindesmoze - se interpune tesut fibros (suturile craniene),
sincondroze - se interpune test cartilaginos(simfizele) si sinostoze- se
interpune test osos(sindesmoze si sincondroze osificate cu vârsta).
• Diartrozele
• Sunt articulatii care posedá un grad variabil de mobilitate si se
impart in amfiartroze (articulatii semimobile) si artrodii (articulatii
mobile).
• Amfiartrozele au suprafete articulare plane sau usor concave.
(articulatile dintre corpurile vertebrale care se fac prin interpunerea
discurilor intervertebrale).
• Artrodile sunt articulatii sinoviale, cu o mare mobilitate.
• La nivelul unei articulatii mobile, miscärile depind de forma
suprafetelor articulare.
• Ele se pot realiza in jurul unui ax, a douà axe sau a trei axe.
• Artrodiile prezintá mai multe elemente structurale:
• suprafete articulare;
• capsula articularà:
• membrana sinovialà;
• cavitatea articularà;
• ligamente articulare.
• Notiuni elementare de igienà si
patologie
• Deformarile
• Pot aparea la nivelul oricarui
component al sistemului osos; cele
mai intalnite sunt cele de la nivelul
coloanei vertebrale: cifoza, lordoza si
scolioza.
• Cifoza reprezintà o exagerare a
curburii coloanei toracale;lordoza
reprezintà o exagerare a convexitâtii
coloanei lombare, iar scolioza o
curbare lateralã, anormalà a coloanei
vertebrale, putând aparea la orice
nivel al acesteia.
• Fracturile
• Interuperea continuitatii anatomice a unui os. De regulà survin in urma
unor traumatisme dar existá si situatii particulare, in cadrul unor boli,
când pot fi si spontane (osul este fragil sau fragilizat in cadrul unei
suferinte sistemice).
• Entorsele
• Se constituie prin alungirea ligamentelor componente ale unei
articulatii, precum si a ligamentelor de vecinätate. Pot avea diverse
grade de gravitate, tratamentul fäcându-se diferentiat.
• Luxatiile
• Semnifica dislocarea elementelor componente
ale unei articulatii, in special a suprafetelor
articulare.Cele mai vulnerable articulatii sunt
cele ale genunchiului si umárului.

• * Bolile reumatismaleTermenul de artrità este

general pentru un numär depeste 50 de afectiuni
articulare diferite, toate având casimptom
edemul, inflamatia si durerea. Cauzele celormai
multe artrite rámân necunoscute, dar multe
dintre ele survin unor traumatisme sau procese
infectioase.
• Sufixul „ită” precizează, în cele mai multe cazuri, caracterul inflamator al afecțiunii prin
apariția, la nivelul articulației, în special a sinovialei (sinovită) a tetradei lui Celsius:
• tumor
(umflarea, tumefierea țesuturilor periarticulare),
• calor (articulația este foarte caldă),
• rubor
(înroșire) și
• dolor (durere mare la mobilizare).
• În ceea ce privește terminația „oză”, aceasta
precizează caracterul degenerativ al bolii prin deteriorarea treptată a cartilajului, iar în
final dispariția acestuia, cu durerea și anchiloza articulației, respectiv osteoartrozele.
*Unii autori menționează în grupa afecțiunilor reumatismale și guta din cauza durerilor
atroce ale articulațiilor provocate de acumularea microcristalelor de acid uric în capsula
articulară, respectiv ca inflamație microcristalină sau boala reumatismală metabolică.
• Functional, articulatia este organul miscärii.
• Miscarile articulare sunt de mai multe feluri: alunecare, rostogolire,
rásucire (rotatie) si opozitie (flexie, extensie).
• Clasificare: reumatismul (de la cuvântul grec rheuma = curgere) este o
afectiune care intereseazá predominant articulatiile. Termenul vrea sá
sugereze caracterul curgator, fluxionar sau chiar migrator al manifestárilor
articulare.
• Manifestärile reumatice sunt foarte variate si sunt determinate de cauze
diferite: cunoscute(microbiene sau nemicrobiene) si necunoscute incã.
• L1.REUMATISMUL ARTICULAR ACUT
• Reumatismul articular acut este o boalà secundará unei infectii cu
streptococ betahemolitic de tip A. Aceasta afectiune inflamatorie afecteazà
articulatiile, inima,pielea si sistemul nervos central.
• Streptococul betahemolitic de tip A declanseazà o infectie faringianã, iar
ulterior se räspândeste in organism depunându-se pe articulatii,inima.
• Anticorpii antistreptococici atacà antigenele si implicit tesuturile
respective.
• Clinic: boala este precedatá cel mai adesea de angina, amigdalita acuta sau
simpla faringita. Urmeaza o pericada de vindecare aparenta de 1 - 3
saptamani. In aceastá perioada apare uneori o stare subfebrilá, cu astenie,
artralgii si epsistaxis cunoscute sub denumirea de sindrom postanginos.
• Dupa 1 - 3 saptamani de la vindecarea anginei streptococice incepe
perioada de stare, caracterizata prin:
• - Manifestári articulare: poliartritá acutá mobila, fugace, care
intereseaza mai multe articulatii in acelasi timp, in special cele mari
(sold, genunchi, tibio-tarsiene) avand caracter inflamator (tumefiere,
cáldurá, congestie si dureri)}; caracteristica de"mobila" este conferitá
de faptul ca inflamatia articulará se mutá de la o articulatie la alta
(durata medie pentru o atingere articulará find de 4 - 5 zile), miscárile
articulare sunt forte dureroase; cu sau fará tratament poliartrita se
vindecá fará sechele.
• Manifestári generale: febrá aproape constantá, mai ales la copii si
adolescent.cu puseuri de hipertermie la fiecare nouá atingere
articulará sau viscerala, reactionand la salicilat si cortizon;
tahicardie la fel de constantá, persistand si dupá normalizarea
temperaturii; paloare frapantá, transpiratii abundente; uneori
epistaxis.
• - Manifestäri cutanate: nodozitati Meynet de márimea bobului de
mazire, nedureroase, localizate in jurul articulatiilor inflamate; eritem
marginat; eritem nodos
• - Manifestári viscerale: pleurezii, congestii pulmonare, nefrite,
hepatite, dureri abdominale, uneori avand caracter pseudo-
apendicular etc.
• - Manifestári nervoase: coree (miscari involuntare si dezordonate ale
extremitatilor), reumatism cerebral (delir, confuzie, insomnie,
anxietate, hipertermie).
• Manifestari cardiace: sunt cele care conferá boli nota de gravitate,
"reumatismul linge articulafiile, dar musca inima": sunt mai frecvente la
copil si adolescent si mult mai rare la adult.
• Termenul de cardita include afectarea miocardului si a endocardului.
Obisnuit, leziunea cardiacà apare in prima sáptamânà de boalá
• Atingerea cardiaca trece uneori neobservatà. Poate fi sugerata de cresterea
temperaturi (nejustificatà de prinderea articulatilor).
• Principalele semne clinice constau in: asurzirea zgomotelor cardiace,
aparitia suflurilor.
• Leziunile endocardului - stenoze sau insuficiente - sunt localizate,in ordine,
la valvele mitralà (50%) si aorticà (20%), izolat sau impreunà (30%).
• - Manifestari biologice: anemie discretà, hiperleucocitozà, dar in special
cresterea considerabila a V.S.H. (cel mai bun test de urmárire a evolutiei
boli) si a fibrinogenului;,cresterea alfa,- si y-globulinelor.
• Streptococul beta-hemolitic este prezent in exsudatul faringian in timpul
anginei (inaintea instituirii penicilinoterapiei), iar titrul A.S.L.O.
(antistreptolizinele) este crescut la 15 zile de la debutul anginei
• (1 000 - 2 000 mm).(10% dintre cazuri evolueazà cu titru scázut).
• Evolutie: boala dureazà 3 - 4 saptamâni in formele usoare si câteva luni in
cele severe.
• Copiii fac forme grave, datorità afectârii frecvente a cordului.
• Formele maligne, cu pancardità si hipertermie, evolueazà câtre exitus.
Recidivele sunt mai frecvente in primii ani de la primul puseu, la bolnavii
cu titru A.S.LO. ridicat, la bolnavii cu determinäri cardiace si la cei cu
puseuri repetate de R.A.A in antecedente.
• Recidivele pot fi asemanätoare sau nu primului puseu.
• Cu fiecare recidiva creste riscul prinderii inimii sau al agravärii leziunilor
preexistente.
• Diagnosticul depinde de starea miocardului, importanta leziunilor
valvulare,numarul recidivelor, aparitia insuficientei cardiace si a altor
complicafii.
• Diagnosticul este relative usor in prezenta semnelor caracteristice de
reumatism articular acut: poliartritá acutá,febrili, mobilã, cu semnele
biologice prezentate, in contextul cárora apare o atingere cardiac.
• Diagnosticul este dificil la copii si adolescenti. Se observã in prezent, in
special la adult, cresterea formelor clinice atipice, inselätoare.
• La adult, caracteristicile R.A.A. sunt: absenta coreei si a manifestárilor
cutanate, frecventa formelor monoarticulare, numärul redus al recaderilor,
atingerea redusá a inimii.
• Diagnosticul bolii se face pe baza criteriilor stabilite de Jones:
prezenta a douá semne majore (cardità,poliartrita, coree, eritem
marginat, noduli subcutanati) sau a unuia major si a douá minore
(antecedente de R.A.A., artralgii, febrà, prelungirea intervalului P - 2
peelectrocardiogramä, semne umorale-V.S.H. acceleratà, leucocitozà,
proteinã C reactiva- evidenta unei infectii streptococice in antecedente
- anginã + cresterea titrului A.S.L.O.
• Profilaxia R.A.A. constà in tratamentul continuu cu Penicilinà, Moldamin
(- 1200 000 u.i. la 14 zile, 5 ani de la episodul acut sau pâná la 20 de ani.
Cand suntem absolut siguri de cooperarea bolnavului, se recurge la
Penicilina V, 2 comprimate/zi)
• Se practica amigdalectomia si se asaneazà infectile de focar, dentare, sub
protective de Penicilinà G (1 - 2 milioane u. i/zi, intramuscular, la 6 ore).
Toate infectiile acute streptococice se trateazà cu doze bactericide de
Penicilinã.
• Tratament: repausul absolut la pat este obligatoriu.
• Activitatea se reia dupa 6 saptamani - cand nu a apärut cardita -
dupa 2 - 3 luni - in caz de cardita minimá si dupa 3 - 6 luni (urmate
de alte 6 - 12 luni de activitate redusa) cand existà cardità severa.
• *Antibioterapia cu Penicilina G (2 milioane u.i/zi i:.m. la 6 ore) timp de
10 zile(Ampicilinà sau Eritromicinä in caz de rezistentä) este obligatorie.
• In absenta carditei se instituie tratamentul antinflamator cu Acid
acetilsalicilic 6 g/zi, sub protectie de antiacide, timp de 2 - 3 luni.
Corticoterapia ramâne tratamentul de elecie mai ales in cazurile in care
coexistà cardita la primul puseu si in cazurile severe.
• Se administreazä Prednison 1 - 1,5 mg/kilocorp/zi, doza reducandu-se
sáptámánal, din a doua saptâmanã, durata tratamentului find de 8 - 12
saptamâni.
• Regimul hiposodat,antiacidele si clorura de potasiu (2 g/zi) sunt mijloace
de protectie.*
• Concluzii:R.A.A. este deci o boalà datoratà infectiei cu streptococ
betahemolitici,din grupa A, precedatà cu 2-3 sáptämâni de o infectie cu
acesti germeni - afectiuni ale rinofaringelui (anginä usoará, faringità etc.)
sau dupà scarlatinà.
• Dupá vindecarea infectiei streptococice (care se vindecã in câteva zile),
urmeazà o perioadã de latenta (in jur de 18zile) in care se instaleazà
procesul imuno-alergic.
• Boala incepe brusc cu febrá si prinderea succesivà a mai multor articulatii
mari.
• Tumefactile sunt fugace (dispar in 3-10 zile);articulatiile sunt prinse
simultan sau succesiv, simetric.
• Articulatia afectatà este calda,tumefiatà, rosie si dureroasà si se vindecà
farà sechele. In timpul puseului articular care este mobil, o articulatie
poate fi prinsã de mai multe ori.
• Un bolnav care a avut un episode acut are toate sansele sã il repete si dacã
prima datà a scâpat farà sechele in urmätoarele poate sá le facã.
Importanta bolii stä in gravitatea sechelelor cardiace.
• Criterile lui Jones pentru diagnostic sunt revelatoare.
• Boala apare in copilärie, are maximul de frecventà in adolescentà pânà la
30 de ani.
• Cardita poate apárea si in lipsa artritei si interescazà endocardul,
miocardul si pericardul; iar uneori toate la un puseu (pancardita).
Tratamentul impune: repaus, antibioterapie (peniciliná,
ampicilina,augumentin moldamin etc.).
• L2. Reumatismul secundar infectios
• Cuprinde anumite reumatisme articulare determinate de diferite infectii.
Vom deosebi reumatismul infectios secundar, de cauze cunoscute si
necunoscute.
• Este produs de infectiile de focar sau unele boli infectioase.
• 1. Infectiile de focar (amigdaliene, dentare, sinuzale), ce pot apárea la
orice vârstà, determinà monoartrite sau poliartrite (cu V.S.H. crescutà si
leucocitoza),fenomene care cedeazà la un tratament antiinfectios
(antibiotice) si antinflamator(Aminofenazonã, Fenilbutazonà etc.).
Asanarea focarului de infectie (de exemplu amigdalectomia) se impune
dupà trecerea episodului acut.
• 2. Reumatismul scarlatinos, care apare mai ales la adolescenti sau adulti
in perioada de exantem sau/si in convalescentà, prezintà urmätoarele
manifestäri clinice: artralgii, artrite, care pot merge spre vindecare sau
anchilozà. Tratamentul recurge la antibiotice (penicilinã).
• 3. Reumatismul gonococic este rar astázi, este insã important prin urmärile
sale. Pot fi prinsi: pumni, genunchii, gleznele, ca si soldul (coxita
neisseriana, care este foarte grava, dä leziuni mutilante, anchiloze, scurtare
de membre etc.
• Tratamentul, care implicà antibiotice, trebuie facut cu perseverenta.
Tratamentul sechelelor este foarte complex si foarte indelungat. El
presupune balneofizioterapie si kinetoterapie
• 4. Reumatismul dizenteric: este vorba de artrite care apar in cursul
enterocolitelor dizenteriforme sau al epidemiilor de dizenterie (intr-o
proporfie de 1 - 10%).
• 5. Artritele tifo-paratifice: infectia tifo-paratifica afecteazà coloana
vertebralä sau diferite articulati, sub formà de mono- ori poliartrite, cu
evolutie fie benigna fie alteori, spre anchiloze.
• 6. Artrita tuberculoasà: mai poartà si denumirea de reumatism Poncet.
Boala afecteaza copii care suferà de tuberculozà sau prezintá semne de
impregnare bacilará .
• 7. Artrita lueticà apare in perioada secundará a sifilisului si imbracã
aceleasi forme: artralgicä monoartritica, poliarticulará.
• 8. Reumatismul subacut, denumit si reumatism Ravault-Vignaut, prinde
mai ales genunchii si gleznele, cu inflamatii articulare mai putin explozive
si febrà.
• 9. Reumatismul alergic (Kahlmetter) este o formã de reumatism
caracterizata prin artralgii sau artrite, insotite de urticarie, stare febrilà.
Cedeazà la antialergice.
• Tratament: in reumatismul infectios, tratamentul este in primul rând
etiologic.Avand in vedere rolul infectici care determiná inflamatia
articulatiilor, se va face untratament antiinfectios (antibiotice, chiar in
asociere) si antiinflamator (Aminofenazona.Fenilbutazonä etc.); de
asemenea este indicatá vitaminoterapia .
• In cazul in care apar sechele (redori, anchiloze etc.) se va face un
tratament complex(balnefizioterapie si kineziterapie = terapie prin
miscare), care sã redea bolnavului functionalitatea sa articularà, integral
sau partial, pentru ca acesta sá poatá fi redat muncii sale sau altei munci,
adaptate la noua sa stare.
• . Boli reumatismale de cauzà imuna
• Existà si boli reumatismale infectioase, a cáror cauzà nu este cunoscutà
si anume:
• - Poliartrita reumatoidà sau P.C.E. (poliartrita cronicã evolutivã).
• - Spondilita anchilozantà(S.A.) sau pelvispondilita.
• L3. Poliartrita reumatoida (P.R.)Este o inflamatie poliarticularà
cronicã, care evolueazà indelungat, cu puseuri acute, localizatà de
predilectie la articulatiile mici ale extremitátilor, simetrica, cu
modificäri radiologice de osteoporozà si teste biologice pozitive pentru
factorii reumatoizi. Spre deosebire de reumatismul articular acut, care
"muscà inima si linge articulatiile",poliartrita reumatoidã nu
intereseazà inima, dar "muscà articulatiile"
• Etiopatogenie: boala afecteazà in special sexul feminin, la värste tinere
(25 -40 de ani). Se pare cá un rol adjuvant il are climatul rece si umed.
Astázi P.R. este prività ca o boalà imunologica.
• P.R apare deci ca o boala imunologicà cu localizare articulará, avand
ca primá manifestare sinovita reumatoidã.
• Leziunea debuteazá la nivelul sinovialei, care devine granuloasã,
burjoneazà (inmugureste) si, de aici, prinde cartilajul articular, pe care-l
distruge.
• In locul tesutului distrus apare tesut fibros, care face sã adere cele douá
suprafete osoase, diminuând miscárile si producându-se anchiloza
fibroasá partialã.
• Totodatà, osteoporoza - care este un semn precoce in P.R
• In continuare, capsula si tendoanele vor prezenta edem si muschii vor fi
atrofiati.
• In evolutia bolii se deosebesc patru stadii:
• stadiul I (polialgic), dominat dedurere;
• stadiul Il (exsudativ), in care, aláturi de durere, apar redoarea
articulari,tumefactile si deformárile articulare:
• stadiul III (proliferativ), dominat de atrofimusculare, anchiloze si
subluxatii;
• stadiul IV (terminal, reprezentând ultima fazà din evolutia bolii), apare
dupã 15 - 20 de ani de la debut, bolnavul devenind un invalid care-si
petrece toatá viata in pat
• Dupà intensitatea osteoporozei, a deformárilor articulare si a anchilozelor, se
deosebesc:
• stadiul precoce (I), fará leziuni distructive,dar cu discretá osteoporozà si
capacitate functionalà completä;
• stadiul moderat(II), cu osteoporozã, durere, redoare, atrofie muscularà
redusà si capacitate functional incá normalã;
• stadiul sever (III), cu osteoporozà, leziuni distructive intinse,mari atrofii
muscular si deformári articulare (subluxatii) si capacitate functionala
limitatà;
• stadiul terminal (IV), cu osteoporozà, leziuni distructive mari, anchilozä
osoasã, atrofii musculare intinse, mari deformári articulare si infirmitate
importantá,bolnavul find obligat sá stea in pat sau in fotoliu si neputându-se
ocupa de sine.
• Diagnosticul P.R in perioadele avansate este relativ usor, dar atentia trebuie
indreptatá câtre diagnosticul precoce.
• S-au elaborat 11 criterii pentru stabilirea diagnosticului in faza incipientà:
• I) redoare articularà matinalà;
• 2) durere sau sensibilitate la mobilizare la cel putin o articulatie;
• 3) tumefierea pártilor moi la cel putin una dintre articulatii, pe o duratà minima
de 6 saptâmâni:
• 4) tumefierea (observatà de medic) a uneia sau mai multor articulatii intr-un
interval de 3 luni;
• 5) tumefierea articularà simetricà (observatà de medic), cu atingerea articulará,
chiar farà simetrie absolutà, a articulatiilor metacarpo-falangiene, interfalangiene
proximale sau metatarso-falangiene, dar nu si a interfalangienelor distale;
• 6) nodozitäti subcutanate(observate de medic);
• 7) leziuni radiologice tipice, cel putin cu decalcifiere osoasã(modificärile
degenerative nu exclud o PR.);
• 8) prezenta factorului reumatoid (pozitivà la mai mult de 5% fatà de cazurile-
martor);
• 9)lichidul sinovial sarac in mucinã;
• 10) prezenta a cel putin trei din alterárile histologiceale sinovialei:
hipertrofie viloasã, infiltrate limfo-pasmocitará cu tendintà la formare de
noduli limfocitari, depozite de fibrinà la suprafata sinovialei, proliferare de
cellule sinoviale superficiale, focare de necrozá;
• 11) prezenta histologicã a nodulului rheumatoid in nodozitätile
subcutanate.
• Pentru un diagnostic probabil sunt necesare 4 criterii,pentru un diagnostic
sigur 4 - 7, iar pentru unul evident, 7 criterii.
• SEMNE SI SIMPTOME
• Redoare articularà matinalã;
• Durere sau sensibilitate la mobilizare la cel putin oarticulatie;
• Tumefierea pärtilor moi;
• Tumefiere articularà simetricà;
• Obosealà;
• Mialgii;
• Pierdere ponderala;
• Deformari;
• Anchiloze;
• Artrità cronicà distructivà deformantà;
• Impotentà functionala;
• Invaliditate in stadii terminale.
• Nu existà tratament care sa vindece poliartrita reumatoidà.Prognosticul
este rezervat.
• Tratamentul este simptomatic(antiinflamatoare,corticoterapie, recuperare
medical). Acesta este complex si de lungà duratã, in vederea recuperârii
functionale a bolnavului.
• Poliartrita reumatoidà este una dintre afectiunile cu cel mai puternic
caracter invalidant,care determina infirmitáti destul de grave, din aceastà
cauzà se impugn másuri terapeutice eficiente, recuperare medicala si
perseverenta. Tratamentul trebuie sa fie precoce,continuu, complex si
individualizat.
• Succesul tratamentului depinde de depistarea cât mai precoce a bolii si
instituirea timpurie.
• Tratamentul profilactic constà in asanarea focarelor infecfioase, desi nu
s-au observat legáturi intre acestea si ameliorarea bolii.
• Se pare totusi câ acest tratament prezintà un avantaj care constá in
evitarea complicatiilor si toleranta mai buna a celorlalti factori
terapeutici.
• Tratamentul curativ face apel la:
• - Tratamentul igieno-dietetic: repaus la pat (uncori chiar aparat
gipsat - 7 - 8zile), in pozitie relaxatà, decontracturatà, sub
supravegherea permanentà a asistentei medicale.
• In ceea ce priveste dieta, bolnavilor li se recomandã un regim
alimentar bogat in proteine, vitamine, sáruri mineral, grásimi. Mediul
ambiant trebuie sá fie cald si uscat.
• - Tratamentul medicamentos: utilizeazà 5 tipuri de medicamente:-
1.Aspirina este cea mai putin periculoasà, dar si cea mai putin activa.
Actioneaza antipiretic, antalgic si antiinflamator (partial prin
hipersecretie de cortizol), indoza de 3 - 4/zi.
• Aspirina efervescentá, cea asociatà cu un antiacid este de preferat.
Efectul redus si reactiile adverse (hemoragii digestive) ii restrang
utilitatea,
• 2.Brufenul, antiinflamator nesteroid, administrat oral (3 - 6 drajeuri de 200
mg/zi)sau in supozitoare, are efect asupra durerilor si redorii articulare.
Fenilbutazona da rezultate mai bune in spondilita. Deoarece reactiile
adverse sunt numeroase si grave (digestive, retentie hidrosalinã etc.),
Fenilbutazona si derivatii sai nu reprezintá o medicatie de cursá lungá, ci
numai de atac (7 - 10 zile).
• Indometacinul, in dozà de 50 - 100 mg/zi, este forte util, dar toleranta sa
rámâne redusã.
• 3. Sárurile de aur (crizoterapia), introduse in tratamentul P.R. incà din
1929(Forestier), isi pastreazà incã indicatiile.
• Se utilizeazà: Mioral, Aurol etc. Reactile adverse sunt frecvente:
prurit, eritrodermie, stomatita,diaree, nefrozà.
• Dacá prima serie este ineficientà, nu se continuà tratamentul.
• -4. Imunosupresoarele sunt din ce in ce mai utilizate, pe baza conceptului
cu privire la patogenia imunologicà a P.R.
• Eficacitatea este neindoielnica. Cele mai folosite sunt: Clorambucilul (6
comprimate de 2 mg/zi), Ciclofosfamida (Endoxanul)(50 - 150 mg/zi),
Azatioprina (Imuran), Methotrexatul.
• Terapia imunosupresivà rámâne totusi o metodà de exceptie, datorità
numeroaselor accidente si incidente.
• 5. Corticoterapia este intrebuintatà când medicatiile
precedente, izolate sau in asociere, nu mai dau
rezultate. In mod curent se utilizeazà Prednison
(Supercortil),in tablete de 5 mg, si Superprednol, in
tablete de 0,5 mg si, in situafi speciale;
Medrol(metilprednison), Triamcinolon, Decadron,
Volon etc.
• Calea de administrare este generalà sau localà
(intraarticular - injectii cu Hidrocortizon, Volon etc.)
• Corticoterapia nu este un tratament de fond, ci se
administreazà numai in circumstante speciale:in caz
de febrá mare, anemie severà, deficit ponderal,forme
hiperalgice etc.; pe cale local - intraarticular -, in
formele severe, ce au contraindicatii pentru calea
general, ca adjuvant in terapia de fond, in procedurile
ortopedice sau in reabilitarea si prevenirea
deformárilor articulare si in articulatiile dureroase,
• Tratamentul chirurgical: consta in sinovectomie (curátirea articulatiei
de mugurii sinoviali) si sinoviortezã, care constá in distrugerea
sinovialei articulare infla-mate, prin injectarea in articulatie a unei
substante radioactive sau neradioactive.
• Tratamentul ortopedic: este mai mult un tratament corectiv si aduce
reale servicii, mai ales prin corectarea pozitiilor vicioase.
• Recuperarea: poliartrita reumatoidá este una dintre afectiunile
reumatice cu cel mai puteric caracter invalidant, care determinã
infirmitáti uneori destul de grave, facand din bolnavi, adevarati
dependent sociali.
• L4.Spondilita Anchilozanta
• este un tip de artrità in care existà o
inflamatie pe termen lung a articulatiilor
sacroiliace si ale coloanei vertebrale.
• Spondilita anchilozantà este o boalà
cronicã si progresiva cu evolutie câtre
anchilozà vertebrala.
• Ocazional, pot fi implicate alte articulatii
periferice (glezne,picioare, genunchi, mâini,
umeri), realizându-se astfel spondilita
perifericä. Formele cu atingeri periferice
sunt mai invalidate.
• La femei sunt prinse mai frecvent
articulatiile periferice.
• Etiologie
• Cauzà necunoscuta;
• Este o boalà imunologicà;
• Posibilà predispozitie geneticà;
• Infectiile streptococice, tuberculoase,
gonococice sunt incriminate, dar nu este
dovedit;
• Existà relatii cu traumatisme, psoriazis.
• Tipuri
• Formà cifotica in Z;
• Formá rectilinie in scândurá;
• Formà periferica;
• Formà suedezà cu manifestari analoage;
• Forme grave, medii, usoare.
• EVOLUTIE
• Apare indeosebi la bärbati (90%)
tineri (20 - 40 ani);
• Primele manifestäri (in jurul
vârstei de 20 de ani) sunt discrete
si nu sunt luate in seamà de
pacient;
• Manifestärile propriu-zise apar
in jurul vârstei de 40 de ani;
• Leziunea initialà apare la nivelul
articulatiilor sacro-iliace, sub
forma unei artrite initial
unilateralà, apoi bilateralà;
• Ulterior e prinsà coloana vertebralà in mod progresiv,incepând
calcifierea tuturor ligamentelor intervertebrale;
• Coloana ia aspect rigid, de "baston de bambus", vertebrele sunt
incorsetate de punti osoase (semnul Ventz) si sindesmofite, iar orice
miscare este imposibilà;
• Evolutia este cronicà, progresivà, spre anchilozá;
• Afectarea organelor interne.
• SEMNE SI SIMPTOME
• Primele manifestäri sunt discrete si nu sunt luate in seamà de pacient;
• Durerea de spate este un simptom caracteristic si adesea apare si dispare;
• Rigiditatea articulatiilor afectate se inräutäteste in general in timp.
• in faza de debut
• Dureri lombare inferioare matinale si redoare la nivelul soldurilor,
necalmate de repaus;
• Durere si redoare toracica;
• Limitarea miscárilor coloaneivertebrale;
• Limitarea expansiunii cutie toracice;
• Irita;
• Modificäri radiologice caracteristice sacro-iliace;
• Semne de gravitate: febrä, anemie, astenie, pierderea controlului sfincterian
vezical sau rectal, insuficientà aortica,inflamatie gastro-intestinalã,tulburári
de conducere cardiacã.
• in faza de stare
• Durerea poate sà disparà sau sà persiste;
• Persistent durerii aratà evolutia procesului inflamator;
• •Mobilitatea coloanei vertebral e diminuatà.
• Manifestári extraarticulare
• Afectare ocularà: irità
• Afectare cardio-vascularà;
• Afectare pulmonarà;
• Afectare neurologicà: sindrom de coadà de cal;
• Afectare renalã.
• DIAGNOSTIC
• VSH crescut, Proteina C reactivà crescutà;
• Modificari radiologic caracteristice;
• 4 din 5 criterii clinice (1. dureri lombare inferioare matinale si redoare
la nivelul soldurilor, necalmate de repaus, 2. durere si redoare toracica,
3. limitarea miscárilor coloanei vertebrale, 4. limitarea expansiunii
cutiei toracice, 5. irità, 6. modificári radiologice caracteristice sacro-
iliace);
• Atât poliatrita reumatoidà, cât si spondilita anchilozantàevolueazà spre
anchilozà, insã mecanismul este diferit: poliartrita distruge articulatiile
producând anchiloza, pe când spondilita anchilozantà construieste
anchiloza.
• TRATAMENT
• Oprirea procesului inflamator, prevenirea
deformatilor coloanei vertebrale, recuperarea
functional prin tratament medicamentos similar
cu cel aplicat in poliartrita
reumatoida(antiinflamatoare,
analgezice,corticoterapie);
• Kineziterapie - tratament de recuperare, exercitii
deposturà, exercitii de gimnasticà medical,
gimnasticarespiratorie;
• Tratament chirurgical ortopedic - in formele
avansate,netratate corespunzator;
• Succesul tratamentului depinde de depistarea cât
mai precoce a bolii si instituirea timpurie.
• Boli degenerative articulare
• Douá constatari sunt adevárate :
• a) artroza este o degenerescentá a cartilajului articular si
• b) degenerescenta este o,, imbatrânire" a tesutului cartilaginos in general
(nelegatà in mod necesar de vársta).
• Este un proces de uzurá spre deosebire de artrità, care este un
procesinflamator. Suferinta, cel putin la inceput nu imobilizeaza, dar este
exasperanta prin tenacitate.
• Tesutul cartilaginos este mai gros in locurile de maximà presiune si scade
cu inaintarea in vârstá. Substanta fundamentala, fibrele de colagen si
celulele cartilaginoase au menirea sã facã fatá presiunilor, fenomen care nu
se mentine mult timp.
• Find lipsit de irigatie se hräneste prin imbibitie din lichidul sinovial si alte
structuri.
• Când presiunea depáseste o anumitá limità, se deformeazà ireversibil, prin
leziune, iar hránirea devine defectuoasã. Cu vârsta apar si modificári
degenerative (cartilajul hialin pierde din continutul sãu de apã, deci si
elasticitate).
• Procesul nu este zgomotos (cartilajul nu are inervatie proprie).
• Durerea apare când sunt interesate epifizele sau pártile moi. Cu timpul
apar fisuri si denudare epifizarà (spatiul articular se ingusteazá si devine
neregulat).
• Desi este mai frecventà la femei dupà 40 de ani si la bárbati de la 55 - 60 de
ani, in realitate se intälneste si la tiner,chiar adolescenti. Aici intervine
traumatismul, mare sau minor. In geneza artrozei intervin si alti factori:
traumatismul (repetat, uneori profesional - strungari, sportivietc.). Acesta
survine fie sub forma traumatismului unic, major - accidente, contuzii,
fracturi-, fie sub forma traumatismului minor-microtraumatisme-care
trebuie sa fie insa repetat, continuu, situate care de cele mai multe ori este
profesionala(incárcätori, perforatori cu ciocanul pneumatic, strungari,
sportivi etc.), obezitatea(care impune un efort suplimentar), guta (prin
precipitarea acidului uric in articulatii), tulburari de staticà (picior plat,
luxatii congenitale, coxa vara etc.), tulburári endocrine (insuficienta
ovarianã, insuficienta tiroidianá etc.), factorii meteorologici(frigul, umiditate
etc.), tulburari circulatorit, infectii specifice (TBC).
• Sunt interesate in special articulatiile de "suport" (soldul, genunchiul,
coloana vertebralã).
• Se descriu douà stadii:
• 1. Stadiul preartrozic. Tabloul clinic este discret, mai frecvent la femei,
precedecu 10-12 ani instalarea artrozei. La femei apare obezitatea de
tip ginoid. Cu timpul apar lombalgii, gonalgii sau dureri difuze la
efort. Radiologic nu existà semne.
• 2. Stadiul artrozic: atrage atentia durerea articulara, care apare cu ocazia
miscárilor, de obicei diminuatà cu ocazia primelor miscári, dispar in timpul
zilei si reapar seara.
• Apar prin iritatie mecanicã, suprafetele osoase se freacã una de
alta,cartilajul find distrus. Cu timpul apare si o inflamatie localà, care
explicá aparitia-durerii in miscare. Redoarea articularà este moderatà.
Tumefactia poate fi consecinta unui exsudat articular supraadäugat.
Limitarea miscarilor apare tärziu si este moderatà. Se datoreazà faptului cà
suprafetele articulare (prin deformári,osteofite si hipertrofie dar si prin
durere) se freacá una de alta si nu se mai adapteazil.
• Crepitatiile sau cracmentele articulare sunt uneori fine, alteori groase (se
aud de la distant) (ex. genunchi). Se datorese traumatizärii articulatilor,
frecárilor, lipsitede cartilajul articular.
• Existà patru mari semne radiologic importante: osteoporoza
marginala,osteoporoza macrogeodica, ingustarea spatiului articular,
osteoporoza.
• Se mai adaugà semnele unor malformatii congenitale sau cästigate. Nu
existà relatie direct intre semnele radiologice si intensitatea durerii. Semne
de laborator. nu au valoare diagnostica.VSH putin crescut.
• 1.Coxartroza (artroza soldului, artroza
coxo-femuralà)
• Este ca mai importantà dintre artroze,
constituie cauza a 90% dintre suferintele
soldului adultului trecut de 50 de ani.
Rolul predominant in geneza bolii il
defineste factorul mecanic.
• Articulatia soldului formeazä o pârghie cu
brate inegale, chiar märeste de 7 ori
greutatea corpului.
• Se deosebesc douà forme:
• 1. forma secundarà:subluxatia si displazia
congenitalã, distroficà apärutà in copilärie
(traumatismul cu fracturá sau luxatie) si
• 2. coxartrozele primitive, farà malformatie
cefalicã sau cotiloidianä.
• Se manifestà o formà senilà (involutia senescentá a articulatiei), uneori
asociatà unor factori metabolici (obezitate, diabet) si ortostatismul
prelungit(profesional) si forma traumatica.
• Pot apárea mai rar datorità unor procese necroticeaseptice primitive, de
cap femural, probabil printr-un factor vascular sau inflamator.
• Clinic, se constituie insidios cu durere si limitarea miscârilor.
Caracteristic, bolnavul nu mai poate face miscâri uzuale: nu poate sta
picior peste picior, nu se poate incheia la pantof, nu poate incrucisa
picioarele. Se mai intâlnesc redoare si cracmente.
• Uneori apar pozitii vicioase: hiperlordoza, deformári articulare si
scurtarea membruluiinferior.
• Semne radiologic: osteosclerozà marginalã, osteoporozà, osteofitozá
macrogeodica,hipertrofie osoasá, subtierea liniei interarticulare.
• Evolutie progresivã, cu deformarea bazinului, scurtarea membrului
inferior, afectarea si celeilalte articulatii coxo-femurale. Este cea mai
• 2. Gonartroza (artroza genunchiului) Mai frecventà decât coxartroza. Se
intälneste mai mult la femei. Cauze:traumatisme, obezitate, hidartrozà,
suprasolicitári profesionale, tulburári de statica,picior plat, genu
valgum, .Aceleasi simptome radiologice. Clinic: durere la mers, la
inceputul mersului (gonal gia).limitarea miscarilor, cracmentele
articulare, uneori hidroartrozà limitatà, redoare,osteofitozà, deformare
articularã. Evolutie progresivã.
• 3. Omartroza (artroza umárului)
• Este mai rará. Apare dupà traumatisme, factori profesionali (munci
fizice grele,muncitori cu utilaje vibratorii), sportivi, factori congenitali,
necroze ischemice. Clinic:dureri mai ales la miscári active sau pasive,
redoare, osteofitoza, ingustarea spatiului articular, osteoporozà etc.
• 4.Artrozele piciorului
Artrozele gleznelor sunt destul
de frecvente (tibio-tarsianà).
Artroze medio-tarsiene,
artrozele tarso-metatarsiene,
metatarso-falangianã a
halucelui. Aceleasi manifestäri
anatomo-patologice. Dominã
osteofitoza calcaneanà. Uneori
tumefierea durá.
• 5.Artroza cotului Rar este o localizare primitiva. Este intalnità la mineri,
pavatori. Apare si la distantà dupà traumatisme la cot sau fracturà; de
obicei asimptomaticá. Nu modificâ miscárile. Durerea este simptomul
principal. Apare in repaus si se accentueazà la miscäri. Uneori apare aspect
discret inflamator. Semele radiologice similare celorlalte artroze descrise.
• 6. Mana artrozica Apar dureri moderate, redoare matinalá, limitarea
discretá a miscárilor. Noduli Heberden localizati in partea lateral a
membrelor la femei, simetricà este revelatoare(policele este respectat).
Localizarea la nivelul articulatiei interfalangiene (proximale)a degetelor
este frecvent crescutà. Localizarea procesului degenerativ la
nivelularticulatiei mâinii poartá numele de mâna artrozica». Sunt
freevente puseurile inflamatorii.Radiologic:osteofite paraarticulare,
ingustarea liniei articulare, deviatia falangei distale, chisturi osoase.
• Poliartroza (boala artrozica)
• Suferinta este localizata la nivelul articulatiilor periferice si ale coloanei
vertebrale.Mai frecventa la femei; este simetrica; apar noduli Heberden.
• Evolueazä in puseuri dureroase si inflamatorii. Apare dupä traumatisme,
eforturi, infectii, variatii-meteorologice, tulburäri hormonale si
metabolice.
• Spondiloze
• Spondiloza caracterizata prin alterarea discurilor vertebrale. Leziunea
intereseazà vertebra si discul intervertebral. Nucleul pulpos, care ocupã
partea centralà, se deplaseazá in toate directiile, dupá fiecare miscare.
Inelul fibros este format din lame concentrice,solidarizate pin fibre
transversale. Discul suferá o involutie de la vârsta de 30 ani.Nucleul
pulpos, bogat in apã, se retractá, devine friabil, iar inelul fibros se usucà si
se necrozeazà. Procesele degenerative disco-vertebrale sunt consecinta
presiunilor la nivelul discului.
• La baza suferintelor coloanei cervicale stau: componenta mecanicã,
elemental inflamator, stare musculaturii, componenta degenerativã,
traumatismul, obezitatea si vársta.
• Radiologia aratà: osteofitozá, osteoporozà si osteoscleroza. De multe
ori se constatà manifestári radiologice fará fenomene clinice. Dupá
localizare se constatá trei forme:
• 1. Spondiloza cervicalà Se descrie artroza interapofizará, cu durere la
ceafà. In aceastá formá apar durerii vii, iradiind spre umeri. Apare la
vârstnici. Pe lângá durere cervicala si cracmente in miscari, apar nevralgii
(plexite) cervico-brahiale; periartrità scapulo-humeralà (P.S.H.);
simpatalgii, cu fenomene algodistrofice, realizând sindromul umär-mânã
sau Steinbrocker; torticolis; brahialgie, nevralgia Arnold; astenie
nervoasã,sindromul Barré-Liéou.
• 2.Spondilaza dorsala Este mai rará, coloana
dorsala find mai putin solicitatà. Se descriu:
• Discartroza adultului, banalã, apare la
pacienti peste 50 de ani
(osteofitozà,osteosclerozá marginalá si turtirea
discului).
• Boala Scheuermann este o distrofie de
crestere. Apare cifoza dorsalà. Durerea este
surdã, se accentueazà in ortostatism prelungit
si cedeazà la repaus.
Radiologic prezintà platouri neregulate si
vertebre usor cuneiforme. Apare la femei tinere
cu tulburäri neurovegetative sau nevrotice.
• 3.Spondiloza lombara Intereseazà discul 5, dar poate fi difuza. Este poate
cea mai frecventà prin mobilitatea si calitatea de suport a coloanei dorsale.
Astfel, ridicarea unei greutäti de 50 kg determiná asupra coloanei o
greutate de 10 ori mai mare, adicà 500 kg. Durereasau lombalgia se
numeste lumbago. Durerile sunt mai vii dimineata la primele miscari si
câtre seará. Iradiazà pre regiunile fesiere sau sacru, iar alteori pe membrul
inferior,sub forma unei sciatici, nevralgii crurale sau de femuro-cutanat
datorità alterárii radicular.
• Este conflictul disco-radicular.Punctele cele mai dureroase sunt L4 – L5
si L5 – S1. Deteriorärile discale produc alunecäri vertebrale, numite
spondilolistezis (retro-, antero- sau laterolistezis). Apar aceleasi
modificári radiologice. Formele difuze de spondilozà evidentiaza:
• Forma obisnuità de spondilozà difuzä: osteofitele apar in locuri de
presiune maximá. Durerea apare odatà cu procesul de osteoporozà sau cu
modificarea detons a musculaturii sau a staticii vertebrale.
• Hiperostozà anchilozantà vertebralà senilà se caracterizeazà prin redoare
dorsalà si lombarà. Este forte mult asemänätoare spondilitei. Osteofitele
prolifereaza mult, apropiindu-se, fará insã a se suda.
• Sindromul trofostatic apare tardiv, in jurul vârstei de 60 de ani.
• Tratamentul in artroze si spondiloze
• Tratamentul in artroze si spondiloze este medical si chirurgical.
Tratamentulmedical:
• Repaus, mai ales in perioadele dureroase, combaterea durerii prin: antalgice ca
aspirina, aminofenazonã, fenilbutazonã, indometacin, brufen, uneori infiltratii
epidurale cu corticoizi.
• Combaterea contracturii muscular cu Clorzoxazon, Paraflex,
Clormerazonã,Clortrenyl, Cinamamidà, Mefenezinã etc.
• Balneofizioterapia. Are cele mai largi recomandäri.
- electroterapia (diadinamice, ionizäri etc.);
- - hidroterapia, Felix, Herculane, Pucioasa, Govora, Sovata, Amara,
Techirghiol,Eforie etc.
- - termoterapie progresivã, incepând cu caldurá umedà, apoi caldurà uscatà.
- - galvanizäri, iontoforeze cu histaminà, calciu, histamine, bai prelungite cäldute.
- • Manipuläri vertebrale etc.
• In sciatica importantà este combaterea durerii injectii epidurale cu
cortizon, gimnastica medicalá.
• Tratamentul chirurgical revine herniei de disc (ablatia nucleului pulpos
herniat). Dupà caz, osteotomie, artroplastie sau artrodezà.