Șef. lucr. Dr. Derzsi Zoltán PhD.

UMF Târgu Mureș, Disciplina de Chirurgie și Ortopedie Pediatrică

Teratomul
Generalități
• Tumori formate din țesuturi diferite (celule stem multi- sau
tutipotențiale) din toate foițele (ecto-, mezo-, endoderm) pe parcursul
ezvoltării embrionului;
• Pot fi benigne (90%) sau maligne (10%);
• După localizare pot fi:
• sacrococcigiene →;
• ovariale;
• testiculare;
• mediastinale;
• retroperitoneale;
Generalități
• Au forme, mărimi, culori și de consistență diferită;
• Pot fi solide sau chistice (conțin mai rar celule carcinomatoase);
• Calcificări frecvente mai ales in cazul tumorilor benigne;
• Țesuturi mai frecvente:
• epiderm;
• țesut glial;
• mucoasa din tractul respirator sau digestiv;
• țesut conjunctival;
• cartilaj;
• țesut adipos;
• țesut osos;
• păr;
• dinți;
Teratoame sacrococcigiene
• Se dezvoltă pe partea anterioară a
osului coccis și se pot situa în linia
mediană în regiunea sacroccigieană
sau ușor lateralizat în țesuturile
gluteale, in micul bazin sau in
cavitatea abdominala
(retroperitoneal);
• Pot fi: intrapelvice (presacrale) sau
extrapelvice (mai frecvent); acestea
din urmă pot crește la dimensiuni
voluminoase – câteodată pot sta în
calea nașterii pe cale vaginală;
Teratoame sacrococcigiene
• Orificiul anal antepoziționat;
• Teratoamele mai mici intrapelvice – presacrate – cresc în direcția
retroperitoneului cauzând simptome compresive (constipație sau
dysurie;
• Au potențial de malignizare mai ales în cazul copiilor mai mari;
Teratoame sacrococcigiene
• Majoritatea cazurilor se
diagnostichează chiar după naștere;
• Indiciu clinic: asimetria regiunii
gluteale;
• RTG: se pot observa depunerile de
calciu intratumorale și/sau destrucția
coccisului (prognostic rău);
Teratoame sacrococcigiene
• Diagnostice diferențiale:
• mielomeningocel;
• dubluri rectale;
• tumori neurogene;
• limfoame;
• hemangioame;
• Tratament: rezecție chirurgicală cât mai precocee;
• în cazul tumorilor maligne se recomanda chimioterapie adjuvantă;
Teratoame sacrococcigiene
• Prognostic: bun în cazul teratoamelor benigne; rău în cazul celor
maligne – ȘI cu tratament combinat (chirurgie + chimioterapie);
Nefroblastomul – tumoara
Willms
Nefroblastomul – tumoara Willms
• A doua cea mai frecventă tumoară malignă
abdominală la copii;
• Provine din celulele stem multipotențiale din
țesutul renal la embrioni;
• O tumoară cu creștere accelerată – în
majoritatea cazurilor când se descoperă,
greutatea tumorilor variază între 100-5000 g
(!);
Nefroblastomul – tumoara Willms
• Este delimitată de la țesuturile învecinate de către o lamă fină de
țesut fibros (pseudocapsulă);
• Aproape întotdeauna se pot observa arii de necroză intratumorale;
• Aspectul microscopic este foarte variată: pot exista concomitent
componente epiteliale, blastomatoase și sarcomatoase;
• bazat pe aspectul histologic putem diferenția tipuri favorabile și nefavoraile
(în cazul în care există aplazie prognosticul scade);
Nefroblastomul – tumoara Willms
• Cel mai frecvent la copii între 2-3 ani;
• În 2/3-din cazuri pacienții nu prezintă simptome;
• Tumoarea este deseori descoperită de părinți ex.
când se face baie;
• Tumoara nu depășește linia mediană;
Nefroblastomul – tumoara Willms
• Simptomele:
• dureri abdominale: hemoragii intratumorale, tensiunea capsulei renale,
compresiuni exterioare;
• febră: necroză, hemoragii intratumorale;
• hematurie: afectare v. renală sau pielonală;
• creștere de tensiune arterială: ischemia rinichiului afectat;
• anemie, scădere ponderală, inapetență, apatie: extinderea procesului tumoral
malign;
• deseori în momentul diagnosticării: se observă și metastaze: plămâni, oase,
hepatice, cav. pelviană, nodul limfatici, etc.;
Nefroblastomul – tumoara Willms
• Cea mai importantă • Tratament: rezecție
metodă de diagnostic este chirurgicală + radio-/
urografie intravenoasă chimioterapie;
augmentată de
echografie, angiografie,
CT;