ELECTROLIZA

Electroliza reprezinta un proces fizico-chimic complex provocat de campul electric dintre doi electrozi introdusi in solutia sau topitura unui
electrolit si legati la bornele unei surse de curent continuu.
La baza oricarei electrolize se afla un proces de oxido-reducere, dar electroliza incepe cu inchidrea circuitului, continua cu orientarea ionilor in
cimpul electric si deplasarea acestora catre electozii de semn contrar si apoi cu procesele electrochimice de la electrozi.
Denumirea electrozilor in procesul de electroliza este deci aceeasi ca la orice proces electrochimic si nu trebuiesc facute legaturi mentale
mecanice cu semnele lor.
Prin urmare anodul este electrodul la care are loc reactia de oxidare-la electroliza se vor oxida ionii negativi numiti anioni si de aceea acest
electrod este polarizat pozitiv- iar catodul este electrodul la care are loc reactia de reducere a cationilor si va fi deci este polarizat negativ.
O instalatie de electroliza cuprinde conform desenului de mai jos utilajul propriuzis care este o celula de electroliza confectionata dintr-un
material adecvat agresivitatii solutiei de electrolit, solutia de electrolit ,electrozii ,circuitul electric format din conductori electrici, rezistenta
variabila, sura de curent continuu si instrumente de masura (ampermetre A, voltmetre V).

(-) ionii pozitivi se indreapta catre polul negativ al celulei unde primesc elctronii necesari si se
reduc.

Mz+ + ze- → M

(+) ionii negativi se indreapta catre polul pozitiv care are un deficit de electroni; aici are loc o reactie
de oxidare.

An-→ A + ne-

Simultan cu aceste reactii principale, au loc si o serie de reactii secundare, ca rezultat al diferitelor
reactii care au loc in jurul electrozilor intre produsele de electroliza, intre acestea si electrozi, intre
produse si electrolit.
Schema instalatiei de electroliza
Exemplificind pe reactia de electroliza a unei solutii de acid clorhidric cu electrozi de platina (inerti) reactiile la electrozi sunt urmatoarele:
Solutia de electrolit este formata din urmatorii ioni :

HCl + 3H2O → 2H3O+ +Cl- + OH-

(-) Reactia de reducere: H3O+ + e- → H▪ + H2O H▪ + H▪ → H2↑

(+) Reactia de oxidare: Cl- → Cl▪ + e- Cl▪ + Cl▪ → Cl2 ↑

Electroliza are loc atunci cind intre electrozi se aplica o diferenta de potential numita tensiune de descompunere . Tensiunea de descompunere
este tensiunea minima necesara pentru a se produce electroliza.
Tensiunea de electroliza este o suma a trei tensiuni:

Eelectroliza = (εa - εc) + (Pa + Pc) + Ir

εa - εc = diferenta de potential intre anod si catod

Pa si Pc reprezinta supratensiunea de polarizare a anodului respectiv a catodului.
Ir reprezinta tensiunea necesara invingerii rezistentei electrice a baii de electroliza.

Polarizarea este fenomenul electrochimic care modifica starea electrozilor astfel incat electrozii cu electrolitul si produsii de reactie din
vecinatate formeaza o pila care genereaza o tensiune contraelectromotoare ce se opune tensiunii de electroliza.
Electroliza cu anozi inerti (in topitura sau solutie). Electroliza cu anozi solubili
Diferenta intre electroliza cu anozi inerti in topitura sau solutie apoasa a aceleiasi sari de NaCl
este ilustrata de desfasurarea reactiilor la anod si la catod.
In topitura de Na Cl reactiile ce au loc sunt:
La anod: Cl-  ½ Cl2 + e-
La catod: Na+ + e-  Na
Reactiile de oxido-reducere in solutia de electrolit NaCl sunt altele deoarece are loc simultan
si spontan disocierea moleculelor de NaCl si a celor de apa.
si
La anod Cl-  ½ Cl2 + e-
La catod: H2O + e-  1/2H2 + OH-
Reactia globala de oxido-reducere va fi:
NaCl +H2O  NaOH +1/2Cl2 +1/2H2
Electroliza cu electrozi inerti sau solubili se diferentiaza si ea prin reactiile la anod
si la catod.
De exemplu la electroliza CuCl2. Are loc disocierea CuCl2 anterior si independent de
trecerea curentului electric astfel:
La electrozii inerti reactiile de oxido- reducere sunt:
La anod 2Cl-  Cl2 + 2e-
La catod: Cu++ + 2e- Cu
In cazul electrolizei cu anod solubil de cupru reactiile sunt:
La anod Cu  Cu++ + 2e-
Relatii cantitative in electroliza. Legile electrolizei (Faraday)

Michael Faraday descrie descompunerea acizilor, bazelor, sărurilor şi apei la trecerea curentului electric, stabilind denumirile
folosite şi astăzi în acest domeniu: ion (în greacă, cel care merge), electrod (drumul electronului), anod (electrodul pozitiv) şi
catod (electrodul negativ), cation şi anion, electrolit, electroliză. El introduce şi echivalentul electrochimic (numit şi constanta
Faraday, F), ce reprezintă sarcina necesară pentru a descompune un mol dintr-o sare monovalentă:
Echivalentul electrochimic a permis prima estimare a valorii sarcinii electrice elementare prin măsurarea cantităţii dintr-un metal
depus pe un electrod la trecerea unei anumite cantităţi de sarcină (ulterior experienţa lui Millikan a stabilit o valoare mai precisă a
sarcinii electrice elementare).

a) Prima lege alui Faraday

Cantitatile de substante transformate la electrozi in timpul electrolizei sunt proportionale cu cantitatea de electricitate
trecuta prin electrolit.
m=kIt=kQ
unde :
*m - masa de substanta transformata la electrozi , grame;
*I - intensitatea curentului de electroliza , A;
*t -. timpul de electroliza in secunde, s;
*k - constanta de proportionalitate;
*Q - cantitate de electricitate, C.
 b) A doua lege a lui Faraday
Masele diferitelor substante separate la electrozi de aceeasi cantitate de electricitate, sunt proportionale cu echivalentii lor chimici,
pentru depunerea unui echivalent gram de substanta fiind nevoie de o cantitate de electricitate de 96 485 coulombi, C.
Aceasta cantitate de electricitate este denumita constanta sau numarul lui Faraday.
Stiind ca:
1 coulomb = 1 amper. secunda
rezulta ca
1F = 96495 amperi x secunda = 26,8 amper x ora
Deoarece 96495 C separa la electrozi un echivalent gram de substanta, atunci un coulomb va separa “k” grame de substanta:
in care:
E A1 E este echivalentul gram al substantei separate, grame;
k  A - masa atomica a substantei separatte, g;
F z F z - numarul de electroni implicati in reactia de electrod;
k- reprezinta cantitatea de substanta in grame, separata de un coulomb de electricitate; se numeste echivalent
electrochimic

A
Cumuland cele doua relatii => m I t
zF
c) Randamentul de masa si randament de curent
Datorita proceselor secundare de la electrozi, sau diferitelor rezistente ce pot aparea in circuitele de electroliza, cantitatea de substanta
separata practic este intotdeauna mai mica decit cea calculata.
it
Randamentul de masa se calculeaza cu relatia:
 100 [%]
ip
mp unde:
 100 [%] *mp este masa practic depusa
mt *mt este masa teoretic depusa, calculata cu legea lui Faraday pentru acelasi consum de electricitate.
Ordinea desfasurarii reactiilor la electrozi

Ordinea desfasurarii reactiilor la electrozi are drept criteriu potentialul standard de electrod si seria
potentialelor standard (seria Volta)
Pentru reactiile ce au loc la catod cu cat potentialul standard al metalului este mai pozitiv cu atat
ionul sau metalic se reduce mai usor la catod.
Exista 4 cazuri caracteristice pentru reducerea ionilor pe catod:
a) Cationii elementelor chimice ce se gasesc la dreapta hidrogenului avand potentialele standard mai pozitive
decat potentialul standard al hidrogenului. Exemplu: Cu, Ag, Au; se reduc cu randament mare % 100%

b) Cationii elementelor chimice avand potentialele standard foarte negative de la Li+ pana la Al+3 inclusiv, care
nu se reduc la catod. Deci randamentul tinde catre zero.
c) Cationii elementelor chimice avand potentialele standard mai mici decat cel al hidrogenului dar mai mare
ca al aluminiului, se reduc la catod simultan cu moleculele de apa conform urmatoarelor reactii:
Ordinea desfasurarii reactiilor la anod depinde de prezenta moleculelor de apa si de natura anodului. Pentru
anozi insolubili (inerti) cum ar fi grafitul (C), platina (Pt), iridiul (Ir), aur (Au)- etc in timpul electrolizei are loc
reactia de de oxidare a anionilor sau a moleculelor de apa.

a) Anionii acizilor ce nu contin oxigen ex S-2, Cl-, Br- se oxideaza usor. Cu cat potentialul standard al elementului
chimic este mai negativ cu atat ionul sau se oxideaza mai usor. Intr-un amestec de ioni de Cl -, Br-, I-, si S-2 avand
potentialele standard:

b) Anionii acizilor ce contin oxigen cum sunt SO4-2; NO3-; PO43- nu se oxideaza la anod. In locul lor se oxideaza
moleculele de apa:

2H2O→O2+4H+ + 4e
 Aplicaţiile electrolizei în tehnologii

Electrodepunerea
Electrodepunerea reprezintă procesul de depunere a unui strat metalic pe o suprafaţă conductoare, folosind o celulă de electroliză în care
catodul este piesa de acoperit, anodul este metalul ce urmează să fie depus (anod solubil), iar electrolitul este topitură ionică sau soluţie care
conţine ionii metalului de depunere (Me z+).
Scopul electrodepunerii poate fi:
-acoperirea unor suprafeţe mai active cu altele mai nobile (galvano-tehnică) pentru evitarea coroziunii sau în scopuri decorative
(galvanoplastice);
- elaborarea unor aliaje, prin depunerea simultană a două sau mai multe metale, din aceeaşi baie electrolitică.
Reacţia generală a depunerii catodice a metalelor este: Mez++ze->Me

Ea reprezintă, însă, un proces complex, alcătuit din mai multe etape elementare, caracterizate din punct de vedere cinetic, de viteze diferite,
cum ar fi: transportul ionilor din electrolit la electrod, desolvatarea ionilor (în cazul soluţiilor de electrolit) ; transferul de sarcină între ioni şi
electrod, încorporarea particulei în reţeaua cristalină, continuarea procesului de creştere a cristalului etc.
Piesa ce urmează să fie acoperită, după ce a fost pregătită corespunzător (decaptată, degresată, spălată etc) se introduce în baia de
electroliză la catod, la densitatea de curent cerută de proces şi un timp suficient pentru a realiza grosimea dorită.
Reacţia generală anodică, în cazul electrodepunerilor cu anod solubil,
este:
Me→Mez++ze-
 Băile de electrodepunere au următoarele caracteristici:

- Compoziţia băii
Băile de electrodepunere pot fi formate din soluţii (sau topituri) de săruri simple (băi acide) sau băi de săruri complexe (băi alcaline). Pentru
a mări conductivitatea electrică a băilor de săruri simple (sulfaţi, azotaţi) se adaugă acestora un acid tare (de exemplu: H 2SO4). Băile de săruri
complexe pot fi băi de cianuri, stanaţi, zincaţi etc. Cei mai mulţi ioni complecşi cianici sunt descompuşi în soluţii acide cu degajare de acid
cianhidric, motiv pentru care băile cianice sunt alcaline.

Puterea de pătrundere
Calitatea băii de a forma straturi de grosime uniformă pe suprafeţe catodice care nu sunt echidistante faţă de anod. Puterea de pătrundere
creşte cu conductivitatea electrică a soluţiei şi cu gradul de polarizare a catodului.

Puterea de nivelare
Calitatea băii de a forma straturi fără microasperităţi sau microdepresiuni. Efectul de nivelare a suprafeţei se obţine prin folosirea unor
substanţe tensioactive (agenţi de nivelare) care se adsorb preferenţial pe microproeminenţe, încetinind viteza de depunere în această zonă, în
microdepresiuni viteza de creştere a stratului fiind mai mare.

Adaosul agenţilor de luciu

Aceştia sunt substanţe tensioactive, ce se adsorb pe suprafaţa metalică reducând viteza de depunere. în consecinţă, se vor forma cristale
fine, care conferă un aspect lucios stratului.

Codepunerea ionilor metalici

Se produce atunci când baia conţine mai multe tipuri de ioni ale căror potenţiale au valori ce nu diferă mai mult de 50mV; se pot obţine
astfel aliaje.

Descărcarea simultană a ionului de hidrogen determină obţinerea de straturi poroase, cu rezistenţa mecanică scăzută
 În cele ce urmează exemplificăm câteva procese de electrodepunere a unor metale mai importante din punct de vedere practic:
CUPRAREA
- Electrolit: soluţia de CuS04 250g/l, H2S04 75g/l; temperatura 25°C; anod de cupru; densitate de curent 1-3 A/dm 2; randament de curent 95-
99%. Aceste depuneri din băi acide nu se practică pe piese de oţel, deoarece fierul depune chimic cuprul, conform relaţiei:
Fe+CuS04-»FeS04+Cu iar cuprul depus astfel nu este aderent;
- Electrolit: cianură de cupru 90g/l, cianură de sodiu 20g/l, carbonat de sodiu 44g/l; temperatura 25°C; anod de cupru; densitate de curent
1,5-2 A/dm2, randament de curent 80%. Se foloseşte pentru piese de oţel şi aliaje de zinc.

ZINCARE
- Electrolit: ZnS04500g/l şi sulfat de aluminiu 30g/l; temperatura 18-25°C; anod de zinc; densitate de curent 8-10 A/dm 2, randament de
curent 98%;
- Electrolit: sulfat de zinc 300g/l, cianură de sodiu 13g/l, acid boric 19g/l; temperatura 50°C; anod de zinc; densitate de curent 1-10 A/dm 2,
randament de curent 98-100%; se foloseşte pentru zincarea sârmelor şi benzilor de tablă;
- Electrolit: oxid de zinc 40g/l, hidroxid de sodiu 100g/l, cianura de sodiu 70g/l; temperatura 30°C; anod de zinc; randament de curent 85-
95%; se foloseşte pentru piese cu formă complicată.

NICHELARE
- Electrolit: sulfat de Ni 350g/l, clorură de sodiu 30g/l, acid boric 35g/l, sulfat de magneziu 15g/l; temperatura
50°C; anod de Ni; densitate de curent 4-5 A/dm 2; randament de curent 90-95%;
- Electrolit: laurii sulfonat de sodiu 0,2g/l, zaharină 5g/l, furfurol 0,5g/l; temperatura 50°C; anod de Ni; densitate de curent 4-5 A/dm 2;
randament de curent 90-95%;
în ambele cazuri rezultă straturi lucioase.
- Electrolit: sulfat de nichel 300g/l, clorură de nichel 40g/l, acid boric 30g/l; temperatura 30-50°C; anod de nichel; densitate de curent 1-2
A/dm2; randament de curent 90-95%; rezultă straturi semilucioase.
CADMIERE
- Electrolit: sulfat de cadmiu 110g/I, acid boric 30g/l, clorură de sodiu 6g/l; temperatura 50°C; anod de cadmiu; densitate de curent 1-3 A/dm 2;
randament de curent 90-98%;
- Electrolit: oxid de Cd 30g/l, cianură de sodiu 130g/l, hidroxid de sodiu 25g/l; temperatura 20-30°C; anod de cadmiu; densitate de curent 2-4
A/dm2; randament de curent 98%.

CROMARE
Electrolit: anhidridă cromică 250g/l, acid sulfuric (d=1, 84g/cm 3) 2,5g/l; temperatura 45-50°C: anod de Pb cu 6% Sb; densitate de curent 15-50
A/dm2; randament de curent 13%; strate rezistente la uzură şi coroziune;
Electrolit: anhidridă cromică 250-400g/l, sulfat de stronţiu 5-8g/l; temperatura 35-45°C; anod de Pb cu 6% Sb; densitate de curent 8-15 A/dm 2;
randament de curent 27%;
Electrolit: anhidridă cromică 150-250g/l, acid sulfuric 1,5-2,5g/l; temperatura 50°C; anod de Pb cu 6% Sb; densitate de curent 50-55 A/dm 2;
randament de curent 17%; cromare dură.

STANARE
Electrolit: sulfat de staniu (II) 55g/î, acid sulfuric (d=1, 84g/cm 3) 90-100g/l, crezol 1g/l, gelatină 2g/l; temperatura 25°C; anod de Sn; densitate de
curent 1- 2,5 A/dm2; randament de curent 95%; pentru piese cu profil simplu;
Electrolit: stanat de sodiu 85g/l, hidroxid de sodiu 15g/l, acetat de sodiu 20g/l; temperatura 70°C; anod de staniu; densitate de curent 2-3 A/dm 2;
randament de curent 70%; pentru piese cu configuraţie complicată.
 Electroformarea

Electroformarea se bazează pe electroliza cu anod solubil şi reprezintă un procedeu de obţinere a unor piese cu profile
complicate, piese de mare pecizie, prin depunerea catodică a metalelor în matrite care au ca model imaginea negativă a viitoarei
piese. Se foloseşte o celulă de electroliză în care catodul este matriţa, anodul - metalul din care se confecţionează piesa, iar
electrolit este o sare a anodului. Matriţele (mulajele) pot fi confecţionate din materiale metalice sau din materiale nemetalice (în
general polimeri sintetici), făcute bune conducătoare prin acoperirea cu un strat metalic, grafitate, etc. Obţinerea matriţei este
operaţia cea mai dificilă din cadrul procesului de electroformare deoarece ea trebuie să întrunească o serie de calităţi: uşurinţa de
prelucrare pentru a obţine forma dorită, uşurinţa desprinderii obiectului electroformat, rezistenţa mecanică, rezistenţă la coroziune
etc. Matriţele din materiale metalice sunt confecţionate din materiale pasivabile, al căror strat de oxid facilitează desprinderea
piesei electroformate sau din metale care se pot îndepărta prin topire (Sn, Pb, Cd) sau prin dizolvare (ex: Al şi Zn se dizolvă în
soluţii puternic alcaline).

Băile de electroformare sunt caracteristice pentru metalul care se depune. De exemplu, pentru depunerea de cupru se
folosesc băi acide ce constau din sulfat de cupru 150-250g/l, acid sulfuric 45-110g/l; temperatura 25- 50°C; băi alcaline compuse
din cianură de cupru 30-60g/l, cianură de sodiu 40- 90g/l şi carbonat de sodiu 44g/l; densitate de curent 3-4 A/dm 2. Se obţin
depuneri dure, cu rezistenţă mecanică bună.

Prin electroformare se pot obţine scule de tăiere cu diamant (diamantul se găseşte fin pulverizat în masa sculei de tăiere
obţinute prin electroformare), benzi circulare fără cusătură, ghiduri de undă, componente aerospaţiale, matriţe pentru imprimarea
plăcilor de patefon, matriţe sau plăci pentru tipar (plate sau rotative).
- Strunjirea electrochimică
Electrostrunjirea constă în prelucrarea dimensională a pieselor metalice prin dizolvarea anodică. Metoda se aplică pieselor din
aliaje de nichel şi cobalt, cu duritate mare, a căror prelucrare este deosebit de dificilă prin mijloace convenţionale precum şi celor cu
contururi foarte complicate şi grosimi mici. în acest scop, se foloseşte o celulă de electroliză în care:

- anodul este piesa de prelucrat, la suprafaţa căreia se produce aşchierea electrochimică a metalului, conform reacţiei anodice de
oxidare a metalului:
Me→Mez++ze"
Acest tip de prelucrare nu este influenţat de proprietăţile mecanice ale metalelor, piesa obţinută nu conţine tensiuni reziduale şi
zone deformate deoarece materialul se desprinde atom cu atom de pe suprafaţa piesei. în consecinţă, piesa va avea o rezistenţă
apreciabilă la coroziune, oboseală şi uzură.
- catodul este scula, al cărui profil este imaginea în oglindă a formei finale a piesei ce se prelucrează. El este construit din aliaje de
cupru, cupru - wolfram, oţel inoxidabil. Forma sculei se determină din încercări empirice. Scula se fixează la 0,12-1 mm de piesă,
iar în spaţiul dintre ele curge electrolitul. Reacţia catodică este reacţia de reducere a hidrogenului:
2H++2e-→H2

- electrolitul cel mai utilizat este NaCl 15% în amestec cu NaNO 3 10%. Se mai pot folosi clorat de sodiu, hidroxid de sodiu, citrat de
sodiu, acid sulfuric, acid azotic şi acid clorhidric. El trebuie să aibă conductivitate electrică ridicată, să fie ieftin şi uşor de
manipulat.
Instalaţia practică de strunjire electrochimică este complexă, ea cuprinzând dispozitiv de asamblare a piesei şi a sculei, dispozitiv
de purificare şi alimentare a electrolitului, sistem de extragere a hidrogenului produs în timpul prelucrării, instalaţie electrică de
alimentare şi dispozitive electronice de detectare a scânteilor ce pot apărea între sculă şi piesă. Se lucrează la densităţi de curent mari
45-110 A/dm2 sau chiar 465 A/dm2 pentru găuri; temperatura electrolitului de maxim 40°C; randament de curent 75-100%. Această
metodă se foloseşte la prelucrarea suprafeţelor piane din materiale dure, foarte dure sau refractare, copierea suprafeţelor complexe,
struniirea interioară, exterioară sau frontală, găurirea, calibrare de bare. Metoda nu permite obţinerea de muchii ascuţite.
Şlefuirea electrochimică
Această metodă se bazează pe dizolvarea anodică a stratului superficial al pieselor. Spre deosebire de metoda strunjirii
electrochimice, unealta de cupru mai conţine granule abrazive din oxid de aluminiu, nitruri şi carburi, care, în timpul mişcării sculei. freacă
suprafaţa de prelucrat, erodând-o.
Aşadar, celula de electroliză implică anodul - piesa de prelucrat, catodul
- unealta si electrolit format din azotat de sodiu, silicat de sodiu, borax.
Materialul, în proporţie de 90%, este prelevat prin dizolvare anodică. Datorită folosirii abrazivilor, metoda permite obţinerea muchiilor
ascuţite. Procedeul se foloseşte la ascuţirea sculelor, tăierea tuburilor şi barelor din materiale metalice dure, rectificarea suprafeţelor şi
lustruirea cilindrilor etc.
Lustruirea electrochimică (electropolisarea)
Elecropolisarea este un procedeu de finisare a suprafeţei prin dizolvare anodică în soluţii concentrate de acizi sau bază. Celula de
electroliză este formată, în acest caz din:
- anod - piesa de prelucrat care prezintă la suprafaţă microdepresiuni şi microproeminenţe. Ca urmare a reacţiei anodice de dizolvare a
metalului:
Me→Mez++ ze-
în imediata apropiere a suprafeţei piesei concentraţia ionilor Me z+ este foarte mare. Grosimea stratului de ioni este mai mare în
microadâncituri decât în microproeminenţe şi, prin urmare, rezistenţa la trecerea curentului electric este mai mică în proeminenţe şi mai
mare în microdepresiuni. Aşadar, curentul de dizolvare va fi mai mare în microproeminenţe, determinând dizolvarea lor cu o viteză mare,
ceea ce are drept consecinţă nivelarea suprafeţei metalice.
- catodul - este confecţionat din materiale conductoare inerte;
- electrolitul - conţine ioni mari cu sarcină electrică mică: acid fosforic sau pirofosforic, acid percloric, acid acetic, acid cromic, acid
sulfuric etc, sau electroliţi ce conţin ioni complecşi: wolframaţi, molibdaţi, zincaţi, cianuri.
Densitatea de curent folosită este de 5-20 A/dm 2. Prin lustruire eiectrochimică se realizează un grad mai ridicat de lustruire decât se
realizează prin procedee mecanice, iar suprafatele nu conţin impurităţi, nu au tensiuni si au o rezistentă mai bună la coroziune.
Electropolisarea se foloseşte la lustruirea interioară şi exterioară a ţevilor, polisarea paletelor de turbină, lustruirea părţilor active ale
sculelor de aşchiere, la burghie, roţi dinţate, supape, armături, polisarea continuă a benzilor şi şinelor metalice.
 APLICATII ELECTROCHIMIE

1).La elemental galvanic(-) Zn/ZnSO4//NiSO4/Ni (+) in care concentratiile solutiilor sunt 1n, sa se precizeze
care din posibilitatile de mai jos sunt reale (0Cu=0.34V, 0Zn= - 0.76V);
a).Oxidarea se desfasoara la electrodul de Zn,
b).Tensiunea electromotoare a elementului galvanic este 1.1V
c).Electronii circula printr-un fir exterior de la zincul metalic la nichelul metallic
d).Electrodul de Ni este consumat

2)Se formează a celulă dintr-un electrod de argint scufundat într-o soluţie de azotat de argint, 1 molar şi
unul de zinc scufundat într-o soluţie 1 molar de sulfat de zinc. Să se găsească formula electrochimică
corectă a celulei şi să se calculeze TEM (în V). Se dauεoAg=0,80 V şiεoZn=-0,76 V
o (+)Zn|Zn+||Ag|Ag+(-); E=-1,56 V.
o (+)Zn|Zn2+||Ag|Ag+(-); E=-0.8 V.
o (-)Ag|Ag+||Zn+|Zn(+); E=0,76 V.
o (-)Ag|Ag2+||Zn2+|Zn(+); E=0,04 V.
o (-)Zn|Zn2+||/Ag+|Ag(+); E=1,56 V.
 La electroliza NaCl topit, reacţiile (pe electrozi inerţi) sunt:
a) anod (-) 2Na+ + 2e- --> Na2; catod (+) Cl- + e- --> Cl2-.
b) anod (-) Cl- + e --> Cl; catod (+) Na+ --> Na + e.
c)anod (+) Cl- --> Cl + e- ;catod (-) Na+ + e- --> Na.
d) catod (-) Na+ + e -->NaCl; anod (+) Cl- -->Clo+ e.
c) catod (-) Na+ - e --> Na2+; anod (+) Cl- + e --> Cl2-.
Potentialul de electrod al unui electrod de hidrogen scufundat intr-o solutie de electrolit este 0.25V. Se cere
concentratia ionilor de hidrogen si p-OH-ul solutiei.

Se da urmatoarea serie de electrozi:

Zn/ZnSO4; Cu/CuSO4; H2(Pt)/H+; Ag/AgCl,KCl; Sb/Sb2O3, KOH; Pt, Fe2+,Fe3+
Sa se indice care sunt electrozi a) de speta I, b) de speta II si c) de speta III
 Aranjaţi următoarele elemente în ordinea posibilităţii lor termodinamice de a fi oxidate: Hg, Al, Fe, Au, Cr,
Zn, Ag, Mg. potentialele standard sunt: Hg (0,85 V), Al (–1,66 V), Fe (–0,44 V), Au (1,50 V), Cr (–0,74 V), Zn
(–0,76 V), Ag (0,80 V), Mg (–2,36V).

Se considera elemental galvanic Cu/Cu2+//Ni2+/Ni in care concentratia ionilor de Cu este 10-2n, iar cea a
ionilor de Ni este 10-3n. Potentialele standard de electrod sunt 0Cu=0.34V, respectiv 0Ni= -0.25V. Se cere:
identificarea anodului si catodului, scrierea reactilor ce au loc la cei doi electrozi si calculul tensiunii
electromotoare a elementului galvanic.