Întemeierea

statului
medieval
Moldova
Colegiul Național ,,Andrei Mureșanu”
clasa: 12 D
Realizat de: Boloș Olivia
Profesor: Angelo Manea
 Descălecatul lui Dragos
Între anii 1345-1354, regele Ungariei, Ludovic I,
organizează mai multe expediţii împotriva tătarilor,
care aveau ca scop controlul asupra drumului
comercial ce lega Marea Baltică şi oraşele-porturi de la
Dunărea de Jos şi Marea Neagră, drum aflat sub
controlul Hoardei de Aur.

În acest context, are loc prima etapă a întemeierii

Moldovei – descălecatul lui Dragoş. Fruntaş al
românilor maramureşeni, Dragoş trece munţii însoţit
de cetele sale şi este numit de regele maghiar, Ludovic
I, conducătorul mărcii (unitate politico-administrativă
şi militară, înfiinţată în nord-vestul Moldovei, cu
scopul de a apăra zona respectivă), cu sediul la Baia.
 Descălecatul lui Bogdan
Statutul Moldovei aflate sub conducerea lui Dragoş şi a
urmaşilor săi, Sas şi Balc, este unul de dependenţă faţă de
regele Ungariei. Acest statut este de neacceptat de către
localnici, care se răscoală în 1359, ajutaţi de voievodul
maramureşan Bogdan din Cuhea. Nemulţumit de restrângerea
autonomiei Maramureşului de către Ludovic I, Bogdan trece
la est de Carpaţi împreună cu însoţitorii săi.

Descălecatul lui Bogdan (a doua etapă) este urmat de

înlăturarea lui Balc şi de unificarea formaţiunilor politice din
În timpul lui Bogdan (1359-1365) sunt respinse încercările de hegemonie la est
nordul şi centrul Moldovei.
de munţi, astfel că regele Ungariei, Ludovic I, este nevoit să recunoască
independenţa statului medieval românesc Moldova, cu capitala la Baia.
 Petru Muşat (1376-1391) organizează
Laţcu, fiul lui Bogdan, este
ţara din punct de vedere statal şi se
succesorul său în perioada 1365-
afirmă în plan internaţional. În 1387
1375; intră în legătură cu
sunt puse bazele mitropoliei Moldovei,
papalitatea, cu scopul de a
cu sediul la Suceava, care va fi
contracara tendinţele lui Ludovic I;
recunoscută de Patriarhia de la
va accepta constituirea unei
Constantinopol abia în anul 1401, în
episcopii catolice la Siret, în 1370.
timpul domniei lui Alexandru cel Bun.
Laţcu va fi recunoscut ca duce al
Moldovei.
Roman I (1391-1394) va elibera
teritoriul sud-estic până la Nistru şi
marea Neagră de sub dominaţia tătară şi
se va intitula în 1393 drept „voievod şi
domn singur stăpânitor al Ţării
Moldovei, de la munte până la Mare”.

Noul stat Moldova, al cărui proces de

formare se încheie în timpul lui Roman
I, este recunoscut şi în Europa vremii.
 Ștefan cel Mare
În vremea lui Ștefan cel Mare, Moldova era stabilă politic și bogată.
Incursiunile pretendenților la domnie erau rare, și opoziția boierilor slabă.
Buna securitate a drumurilor îmbia pe negustorii italieni, polonezi sau armeni
să treacă prin Moldova de la Marea Neagră spre Liov (Lemberg) și invers,
aducând din Orient mirodenii, covoare, blănuri, metale și pietre prețioase iar
din Apus postavuri și arme. Vămile culese de la aceștia aduceau bani în
vistieria domnească. Astfel se explică mijloacele materiale care i-au permis
lui Ștefan să lupte și să construiască fără încetare în lunga lui domnie.
Pericolul mare îl reprezenta însă expansiunea Imperiului Otoman, care - după
cucerirea Constantinopolului la 1453, de către sultanul Mehmed al II-lea Fatih
- își continua înaintarea spre centrul Europei.