ColegiuldeMedicinaOrhei

"Hemoragia subarahnoidală”

Realizat: Migaevschi Nicoleta

grupa 46 a/m
Coordonator: Stăvilă Tamara-
profesoară Neurologie
  Date epidemiologice
 Etiologie
 Tabloul clinic
 Examenul neurologic
Obiective:  Diagnostic
 Management
 Bibliografie
  Hemoragia subarahnoidiană ( HSA) reprezintă cauza a 3% din
accidentele vasculare cerebrale (AVC) și este responsabilă de 5%
din mortalitatea prin accident vascular cerebral. Vârful incidenţei
pentru HSA este grupa de vârstă 55–60 de ani. Pe parcursul
internării pentru această patologie, 30–70% din indivizi suferă o
resângerare, iar dintre resângerări, aproximativ 90% se soldează cu
exitus, indiferent de tratamentul aplicat.

Date epidemiologice
  Hemoragia subarahnoidiană este consecinţa ruperii unui vas din spaţiul subarahnoidian sau din
vecinătatea acestuia. Prin urmare, în spaţiul subarahnoidian, adică între pia mater și arahnoidă, unde
în mod normal se află doar lichid cefalorahidian, se va extravaza sânge.
După etiologie, se disting următoarele tipuri de hemoragie subarahnoidiană: în context traumatic sau
spontană. Forma spontană este asociată valorilor ridicate ale tensiunii arteriale (HSA hipertensivă) sau
este consecinţa ruperii unui anevrism, a unei malformaţii arterio-venoase intracerebrale sau spinale ori
este secundară disecţiei arterelor cervico-cerebrale. De fapt, 85% din cazurile de HSA sunt secundare
ruperii unui anevrism cerebral. O situaţie mai rară de HSA spontană o reprezintă hemoragia
subarahnoidiană idiopatică, în prezenţa unor factori de risc consideraţi netradiţionali: alcoolism, tutun,
Etiologie consum de cocaină/amfetamine. În afara acestora, literatura de specialitate furnizează și o serie de
factori de risc tradiţionali, nemodificabili prin intervenţie medicală și stil de viaţă, puși frecvent în
legătură cu producerea unei HSA: istoricul familial, afecţiuni ale ţesutului conjunctiv, precum boala
rinichiului polichisti și alte boli de colagen, dar și sexul feminin (risc de 1,5 ori mai mare), rasa
africană (risc dublu), etnia japoneză sau finlandeză, prezenţa vasculitelor sau a unor factori rari:
parazitoze, boala Moya-Moya, eclampsia, afecţiuni hematologice, tulburări de coagulare. Este
important să atragem atenţia că prin creșterea prevalenţei factorilor de risc netradiţionali este de
așteptat o creștere a incidenţei HSA în următoarele decenii.
  Din punct de vedere clinic, primul simptom și totodată cel mai constant (aproximativ 97% din
cazuri) îl reprezintă cefaleea instalată brutal, descrisă de pacient drept „cea mai intensă durere de
cap din viaţă”. Alte simptome: hipertensiune arterială, fotofobia este o acuză subiectivă
frecventă, alături de alte manifestări oculare – hemoragie subhialoidă, intraretiniană sau
vitroasă. Examenul fundului de ochi poate evidenţia edem papilar, consecinţă a hipertensiunii
intracraniene secundare sângerării subarahnoidiene. Fenomene vegetative precum vărsături sau
sincope se întâlnesc frecvent. Alteori, dar nu și rareori, pacientul ajunge la medic în urma unui
episod de pierdere a stării de conștienţă sau în stare de conștienţă alterată, în fapt, starea
neurologică la prezentare putând varia de la ușoară confuzie până la comă profundă. Crizele
epileptice se întâlnesc frecvent, circa 20% din pacienţii cu HSA prezentând astfel de episoade în
primele 24 de ore de la producerea hemoragiei, și sunt considerate a fi corelate cu presiunea
intracraniană crescută, cu hiponatremia asociată și cu localizarea anevrismului (în special în
teritoriul
Tabloul clinic
  Examenul neurologic pune în evidenţă precoce semnele de iritaţie meningeală (redoarea cefei,
cefalee, fotofobie, dureri la nivelul globilor oculari, vărsături). Redoarea cefei apare, de obicei,
între 6 și 24 de ore de la producerea hemoragiei. După câteva zeci de minute sau ore, se pot
asocia semnele Kernig, Brudzinski, Lassègue bilateral, uneori semne neurologice de focar sau
manifestări psihiatrice acute (acestea sunt mai specifice la vârstnici). Alte semne și simptome de
acompaniament sunt: globul vezical și retenţia urinară, reflexele osteo-tendinoase diminuate sau
abolite (la mai mult de 4–6 ore de la debutul sângerării) și, eventual, semne neurologice focale.
Vârstele înaintate (peste 70 de ani) se asociază mult mai frecvent cu stare neurologică gravă sau
deosebit de gravă la prezentare.

Examenul neurologic
  Metoda diagnostică de elecţie în HSA este reprezentată de examinarea prin CT cranio-
cerebral, care evidenţiază prezenţa sângelui în spaţiul subarahnoidian, ocazie cu care se face și
încadrarea într-un grup Fisher.

Diagnostic  Această investigaţie imagistică este de altfel și standardul de aur în diagnosticul hemoragiei
subarahnoidiene, având ca limită faptul că, dacă a trecut relativ puţin timp de la debutul
hemoragiei, rezultatul poate fi negativ la o primă examinare, pozitivându-se în câteva zeci de
minute. Scala Fisher se bazează pe aspectul CT-ului cranio-cerebral și prevede riscul de a
dezvolta vasospasm. Aceasta este ilustrată în tabelul următor.
 Angiografia cu substracţie digitală (DSA), devenită în momentul de
faţă un instrument de importanţă capitală în managementul HSA,
presupune injectarea selectivă de material radioopac (substanţă de
contrast pe bază de iod), folosind un cateter introdus într-o arteră de
calibru mare și studiu radiologic
 Reprezintă o investigaţie deosebită în evaluarea anevrismelor
cerebrale și se pretează atât ca instrument diagnostic, cât și
terapeutic, prin posibilitatea embolizării concomitente a
anevrismului sau a malformaţiei arterio-venoase incriminate.
  Odată confirmat diagnosticul de hemoragie subarahnoidiană, se instituie măsuri de ordin
terapeutic pe baza stării clinice și neurologice a pacientului și în funcţie de etiologia hemoragiei
și se completează bilanţul diagnostic cu alte investigaţii specifice. Pacientul va fi internat într-un
serviciu de neurochirurgie cu terapie intensivă adaptată, în cazul în care starea generală și
neurologică impune asistarea funcţiilor vitale.

 Asistenta de urgență
1. Solicitam 112
2. Poziționare în decubit lateral pentru a preveni asfixia cu mase vomitive;
Management 3. Monitorizam funcțiile vitale;
4. Dacă este nevoie recurgem la stop cardiorespirator;
5. Preparate hipotensive: sol. Sulfat de Mg sau sol. Eufilină
6. Diuretice: Furasemid;
7. Preparate hemostatice: sol. Vicasol, sol. Etamzilat, sol. Acid Aminocapronic
8. Spitalizare de urgență în secția terapie intensivă.
  În perioada postoperatorie, se continuă măsurile de ordin medical instituite din momentul
diagnosticării. Având în vedere riscul de resângerare, care se menţine la 30–70% în ciuda
tratamentului corect aplicat, și cunoscându-se că 90% din resângerări conduc la deces indiferent
de măsurile aplicate, pacientul va fi monitorizat postoperator în unitatea de terapie intensivă. Cu
toate acestea, în ciuda aplicării tuturor aceste atitudini și resurse terapeutice, se menţine riscul
major de producere a unor complicaţii serioase și dificil de tratat – vasospasm și ischemie
cerebrală tardivă, tulburări vegetative centrale, hematoame intracerebrale, resângerare,
dezechilibre hidroelectrolitice, hidrocefalie normotensivă internă. Riscul de a dezvolta
vasospasm survine încă de la debutul hemoragiei, dar se consideră că riscul major survine în
intervalul de 3–7 zile de la debut și până la 3 săptămâni. El se apreciază destul de fidel cu
Complicații ajutorul gradului Fisher, acesta fiind direct proporţional cu un grad Fisher mai ridicat.
  https://www.viata-medicala.ro/ars-medici/hemoragia-subarahnoi
Bibliografie diana-urgenta-majora-neurochirurgicala-18215