SPECIFICUL ALIMENTAŢIEI IEPURILOR

•A elaborat: Adriana GÎLCA și Ion IFTODI, studenți a.IV, MedVet

•A verificat: Eugeniu VOINIȚCHI, conf. univ.
 PLAN
1.Origine şi încadrare sistematică

2.Domesticire

3.Particularitaţi anatomice ale tubului

digestive

4.Particularităţi ale digestiei

5.Utilizarea substanţelor nutritive

6.Cerinţe de hrană

7.Cerinţe de energie

8.Cerinţe de proteine

9.Cerinţe de minerale

10.Cerinţe de vitamine

11.Regimul de furajare

12.Bibliografie

Presentation title 2
 ORIGINE

Iepurii sunt clasaţi în mod

obişnuit în Ordinul
Rozatoare(Rodentia) cu toate că
au două perechi de incisivi pe
maxilarul superior. După
H.Sebastier(1971) sistematica
corecta a iepurelui ar fi
următoarea:
Încrengătura: Mamifere
Ordinul : Lagomorpha
Familia: Leporidae

Presentation title 3
 DOMESTICIREA
IEPURILOR
Iepurele de casă provine din iepurele de vizuină,
domesticirea lui facându-se cu 2000-2500 de ani în urmă în
Spania, de unde s-au răspândit apoi în toată Europa şi Asia.
Domesticirea a determinat o serie de modificări ale
însuşirilor biologice şi de exterior ale iepurilor concretizate
prin sporirea greutăţii corporale, a prolificităţii, a vitezei de
creştere şi o mai bună valorificare a hranei precum şi
alungirea urechilor şi a firelor de par.
 De asemenea s-au produs modificări ale unor ţesuturi şi
organe, dezvoltarea musculaturii, reducerea ţesutului
conjunctiv, reducerea volumului tubului digestiv şi sporirea
proporţiei de grăsime în corp.
Tot ca o consecinţă a domesticirii a scăzut şi rezistenţa
iepurilor la condiţiile de mediu şi la îmbolnaviri.

4
 PARTICULARITĂŢI ANATOMICE ALE TUBULUI DIGESTIV
 Tubul digestiv al iepurilor este foarte lung, reprezentând de 10-11 ori lungimea corpului. Anatomia tubului
digestiv al iepurelui este caracterizată prin existenţa a două rezervoare având o capacitate echivalentă (100-
250ml):stomacul şi cecumul. Între cele două compartimente se găseşte intestinul subţire cu o lungime de
aproximativ 3m care asigura cea mai marte parte a digestiei si absorbţiei. Cecumul are o o lungime de aproximativ 70
cm şi se termină cu un apendice vermiform în care de elaborează un număr mare de macrofagi care constituie cea 5 mai
mare parte a populaţiei microbiene din cecum.
PARTICULARITĂŢI ALE DIGESTIEI

O importantă particularitate digestivă la

iepuri este coprofagia sau
cecotrofia,particularitate care influenţează
intr-o anumita măsură şi nutriţia la această
specie. În cazul iepurilor nu se poate
discuta de o coprofagie în adevăratul sens
al cuvântului(consum de excremente)
deoarece aceştia consuma doar o anumită
categorie de
excremente,semilichide,eliminate noaptea
care se numesc crotine moi.Celelate
crotine(crotinele tari) au un conţinut ridicat
de substanţa uscată şi nu sunt supuse
fenomenului de coprofagie. 6
În procesul de digestie la iepuri un rol
important îl are cecumul care conţine flora
microbiana foarte bogată si activă. În mucoasa
apendicelui vermiform se găsesc insule
limfoide care elaborează un număr mare de
macrofagi ce conţin bacterii iodofile. Aceşti
macrofagi permit iepurilor să recupereze o
mare parte din proteinele sintetizate la nivelul
bacteriilor.
Hrana ingerată,după o digestie parţială în
intestinul subţire este dirijată spre cecum unde
este supusă acţiunii bacteriilor şi rezultă o
solubilizare parţială a celulozei cu eliberare de
acizi graşi folosiţi ca sursă de energie.
De asemenea peretele cecumului este locul
unor reacţii de desaminare şi de sinteză a
aminoacizilor. Atfel iepurii pot utiliza o serie de
substanţe nutritive cu valoare biologică
mare(proteine,vitamine) sintetizate de
microflora bacteriană datorită feonomenului de
coprofagie.

7
 DUPĂ FLEMING,SUBSTANŢELE NUTRITIVE
INGERATE PARCURG DOUĂ CICLURI:

Ciclul 1
Hrana ingerată parcurge
faringele,esofagul şi trece în
stomac in regiunea
pilorului,apoi în intestinul
subţire,de unde trece in
cecum unde rămâne
aproximativ 6 ore şi este
tranformată în crotine
moi,acoperite cu
mucus;aceste crotine moi trec
in intestinul gros,apoi în anus
de unde sunt consumate
ulterior.
Ciclul 2
Începe cu ingerarea
crotinelor moi şi se
continuă cu absorbţia,timp
în care crotinele moi se
deshidratează şi se
tranformă în crotine tari
care trec în intestinul gros
de unde sunt eliminate.
8
Cercetările au constatat că fenomenul de
coprofagie se află sub influenţa glandei
suprarenale. După F. Lebas(1983) cecotrofia se
manifestă o dată pe zi,in timpul
diminetii.Crotinele moi ingerate au un conţinut
proteic ridicat rezultat din corpul bacteriilor,din
resturi alimentare nedigerate şi din secreţii
digestive. Suprimarea experimentală a
cecotrofiei a determinat o reducere cu 10-20%
a digestibilităţii proteinelor şi a altor substanţe
din hrană.
Particularităţile de digestie la iepuri permit
acestei specii să valorifice bine nutreturile de
volum,bogate în celuloză,cu toate că
digestibilitatea ei este foarte redusă. Mai mult
chiar,o bună funcţionare a tubului digestiv
presupune aportul prin raţii a unei cantităţi de
celuloză de cca.12-15%.

9
 COMPOZIŢIA CELOR DOUĂ TIPURI DE CROTINE LA IEPURE

Crotine
Specificare Dure Cecotrofe

Substanța uscată (%)

58,3 27,1

Proteine
13,1 29,5

Celuloza brută
37,8 22,0

Lipide
2,6 2,4

Extractive fară azot

37,7 35,1

Minerale
8,9 10,8

Sursa: Proto,1980 10
UTILIZAREA SUBSTANŢELOR NUTRITIVE
 În general subtanţele nutritive din hrana iepurilor sunt bine digerate,valorile coeficienţilor
de digestibilitate sunt apropiate de cele înregistrate la alte specii de animale domestice cu
menţiunea ca la iepure coeficientul de digestibilitate al grăsimii brute este mult mai mare.

 Pentru ca energia şi substanţele nutritive din hrană sa fie bine utilizate trebuie ca hrana pe
care o administrăm să fie în cantităţi suficiente şi să asigure o distensie corespunzătoare a
tubului digestiv, un volum al hranei insuficient determină încetinirea tranzitului bolului
alimentar şi pot avea loc fermentări toxice.

 Un volum de hrană prea mare prezintă de asemenea inconveniente în sensul că

substanţele nutritive din hrană scapă acţiunii sucurilor digestive şi rezultă o pierdere de
substanţe nutritive prin fecale.

11
 CERINTE DE HRANĂ
La iepuraşii nou născuţi, suptul este dirijat de iepuroaică, care alăpteaza puii in genereal o dată pe zi şi scurt timp, 2-3 minute.
Sunt însă şi iepuroaice care alăptează puii de 2 ori pe zi. Laptele constituie singura hrană până în a treia saptămână, după care
iepuraşii încep să consume cantităţi reduse din hrana mamei şi să bea puţina apă; consumul de hrană solidă creşte foarte repede
ajungând să constituie hrana de bază.
 Consumul hranei solide se face în cantităţi mici(2-5g) dar în reprize foarte dese(25-30 ori pe zi). 12
Cantitatea de hrană consumată depinde de
felul nutreţului,tipul
animalului,vârstă,greutate,stare fiziologică.
La iepuroaice,ingesta hranei variază foarte
mult în funcţie de ciclul de reproducţie,fiind
mai redusă in perioada de gestaţie(mai ales
dupăa a 20-a zi) si de 2-3 ori mai crescută in
perioada de lactaţie.
Apa este un element foarte important în
alimentaţia iepurilor,lipsa apei determinând
oprirea consumului de hrană dupa 24 de ore.
Iepurii adulţi pot supravieţui fară apă doar 4-8
zile,însa fara hrană pot supravieţui 3-4
săptamâni(dacă au la dispoziţie apă).
Iepurii au anumite preferinţe faţă de nutreţuri
astfel:preferă lucerna faţă de porumb sau de
ovăz,în cazul în care grăunţele sunt umede ele
sunt mai bine consumate;in cazul folosirii
granulelor de lucernă consumul scade datorită
gustului amar al acestora. 13
 NECESARUL DE APĂ LA RASELE DE TALIE
MIJLOCIE

Animale tinere 0,2-0,3 l

Animale mature 0,3-0,5 l

Iepuroaice la puţin timp

1,0 l
inainte de fătare
Iepuroaice cu mulţi pui la 14
0,8-1,5 l
zile după fătare
Iepuroaice cu mulţi pui la
1,5-2,5 l
14-28 zile după fătare
Iepuroaice cu mulţi pui la
2,5-3,5 l
28-42 zile după fătare

14
 CERINŢE DE ENERGIE
Cerintele de energie sunt exprimate fie prin energie
digestibilă(ED) fie prin energie metabolizabilă(EM).Având
in vedere caracteristicile nutreţurilor folosite în hrana
iepurilor,raţiile acestora au un conţinut mai redus în
energie(2400-2700Kcal ED/kg, respectiv 2300-2600kcal
EM/kg). O concentraţie enrgetică ridicată determină o
reducere a ingestiei de nutreţ,fapt ce influenţează negativ
performanţele de producţie.
Acizii graşi volatili rezultaţi din fermentaţiile din cecum
asigură 12-40% din necesarul de energie pentru întreţinere;in
amestecu de AGV domină acizii acetic şi butiric,acidul
propionic fiind in cantităţi mai mici.
Cerinţele de energie sunt mai mari la iepuroaicele în
lactaţie datorită producţiei de lapte şi a valorii energetice
mari a acestuia(de 2,2 ori mai mare ca a laptelui de vacă).
Tineretul cunicul în creştere are de asemenea un necesar
de energie crescut(220-240kcal/kg),iepurii în repaus având
un necesar mai scăzut.

15
• Un rol important în alimentaţia iepurilor îl are celuloza nedigestibilă,care
are efect fizic asupra mucoasei intestinale şi menţine motilitatea normală a
tractusului intestinal. Un nivel scăzut de celuloză este asociat cu o
motilitate redusă şi tulburări digestive care sunt responsabile de
mortalitatea ridicată a iepurilor. Pe de altă parte,o proporţie prea mare de
celuloză în hrană influenţează negativ performanţele de producţie.
• Uneori pentru creşterea concentraţiei energetice a raţiilor se folosesc
grăsimile,până la 3% din raţie. Acizii graşi volatili pe care îi conţin
grăsimile vegetale au influenţă bună asupra blăniţei şi sunt folosiţi la
pregatirea iepurilor pentru expozitii.
• Sursele de energie sunt glucidele,mai ales amidonul care este bine
valorificat la femelele adulte şi mai puţin bine la tineretul cu vârsta până în
40 zile.

16
 CERINŢE DE PROTEINE

Cu toate că iepurii beneficiază de aport de proteine prin

cecotrofie şi la această specie se manifestă cerinţe
specifice pentru cei 10 aminoacizi esenţiali.
Cerinţele de proteine sunt estimate la 16-18% pentru
creştere şi lactaţie. Iepurii valorifică mai bine proteinele
din nutreţurile vegetale,în special din lucernă,având
posibilitatea de a reţine şi prelucra în cecum componenţi
nefibrilari din hrană.
Cerinţele de aminoacizi esenţiali sunt bine definite
pentru lizină,aminoacizi sulfuraţi şi arginină. În cazul
raţiilor foarte deficitare în azot se constată şi folosirea
azotului neproteic,însa într-un mod neeconomoc.
Excesul de proteină este dăunator mai ales mediului din
adăpost fiindcă se elimină cantităţi mari de urină,iar NH3-
ul format se dizolvă în vaporii din adăpost şi afectează
mucoasa nazală.

17
 CERINŢE DE MINERALE

Dintre minerale cerinţe mai mari se înregistrează pentru

Ca şi P,mai ales în perioada de lactaţie şi creştere. Aportul
de Ca este în general asigurat dacă în hrană se foloseşte
lucernă verde sau fân de lucernă.
Excesul de Ca este eliminat prin urină,sub formă de
carbonat de Ca dar excesul de lungă durată poate provoca
calculi urinari sau chiar blocarea tractusului urinar.
Cerinţele de P sunt satisfăcute prin nutreţurile
concentrate(tărâţe,şroturi,grăunţe) mai ales caă
biodisponibilitatea fosforului organic este ridicată datorită
enzimelor bacteriene din tubul digestiv.
Un aport dezechilibrat de Na,Cl,K determină nefrite şi
accidente de reproducţie.
Necesarul de microelemente se asigură prin
suplimente(premixuri) specifice.

18
 CERINŢE DE VITAMINE

Unii autori(Lebas,1996) afirmă că iepurii

manifestă cerinţe specifice în toate
vitaminele în timp ce alţii(Pond,1995)
susţin că vitaminele din complexul B şi
vitamina K sunt asigurate prin intermediul
cecotrofelor.
 Aceste vitamine asigura cerinţele pentru
întreţinere şi producţii medii, însă pentru
tineretul cu creştere rapidă este necesară
suplimentarea hranei, cel puţin cu
vitaminele B1,B2,B6 şi niacină.
Vitaminele A, D, şi E trebuie asigurate
prin suplimente corespunzătoare; excesul de
vitamine(A,D)produce tulburări grave, mai
ales la femelele de reproducţie.

19
 REGIMUL DE FURAJARE
În funcţie de sistemul de
creştere/exploatare se practică mai multe
regimuri de furajare a iepurilor:
•Furajarea cu nutreţ combinat
complet,granulat
•Furajarea cu nutreţuri de volum şi
supliment de concentrate
•Furajarea cu diverse
surse(subproduse) din gospodării
Influenţa modului de prezentare a nutreţului asupra creşterii iepurilor

20
Rezultatele obţinute până în prezent arată faptul că cele mai
bune rezultate se obţin cu regimurile bazate pe nutreţ combinat
complet, granulat, atât sub aspectul producţiei cât şi asupra
sănătaţii iepurilor.
 Iepurii au o mare aversiune faţă de nutreţurile măcinate fin,
care le irita căile respiratorii şi nutreţurile granulate evită acest
neajuns. În plus asigură consumul integral al componentelor,
evitarea risipei, nutreţurile sunt mai igienice, asigură un spor de
crestere mai ridicat şi o eficienţă mai buna a hranei.
Compoziţia nutreţurilor combinat complete trebuie să
îndeplinească condiţiile specifice fiecărei categorii de iepuri.
Acest regim se practică în sistemul intenisv de creştere a
iepurilor.
Folosirea regimului de furajare cu diferite nutreţuri din
gospodărie se practică în sistemele semiintesive de creştere şi
prezintă avantajul că este cel mai economic regim de furajare. În
acelasi timp acest regim are şi unele inconveniente:pierderi mari
prin mortalitate,iepurii nereuşind să-şi adapteze consumul de
hrană în corelaţie cu necesităţile fiziologice,mai ales in privinţa
celulozei. De asemenea,în acest regim de furajare se consumă
preferenţial nutreţurile mai palatibile;unele din aceste nutreţuri
pot proveni din surse alterate etc.

21
 PROPORȚIA DE
PARTICIPARE A
DIFERITELOR
NUTREȚURI ÎN RAȚIA
IEPURILOR CRESCUȚI
ETENSIV

Presentation title 22
 BAZA ALIMENTAŢIEI
IEPURILOR
Iarna-fânuri(în special de
leguminoase),suculente(sfeclă
furajeră,morcovi,cartofi) şi
concentrate(porumb,orz,ovăz,tărâţe,şroturi)
Vara –nutreţuri verzi şi mai puţin concentrate;
Sfecla furajeră este o bună furnizoare de
energie,fiind foarte digestibilă;frunzele de sfeclă sunt
şi ele bine consumate şi sunt surse bune de
proteine(17-18%PB în SU). Sfecla este bogata în
minerale,în special în K,care in cantităţi mari produce
tulburări digestive.
Morcovii fac parte din nutreţurile tradiţionale
pentru iepuri. Atât rădacinile cât şi frunzele conţin
12-13%PB,frunzele fiind bogate in minerale.

23
Cartofii fierţi pot fi folosiţi cu rezultate bune la iepure.
Se pot utiliza şi resturi de bucatarie,coji cu condiţia ca
acestea să nu fie înverzite deoarece pot conţine solanina.
Lucerna este nutreţul tipic pentru iepuri,fiind posibilă
folosirea lucernei verzi ca unic nutreţ pentru reproducători
sau iepuri în creştere.Fânul de lucerna este mai puţin
ingestibil decât lucerna verde.
Trifoiul se poate folosi în aceleaşi condiţii ca şi
lucerna;cu bune rezultate se pot folosi şi unele borceaguri.
Grăunţele de cereale sunt bogate în amidon,care în
cantităţi mari poate provoca enterite,mai ales la tineret.
Cu toate că porumbul este cel mai energetic la iepuri se
preferă ovăzul şi orzul pentru conţinutul lor mai mare în
celuloza.
Tărâţele, mai ales cele de grâu sunt un nutreţ excelent
pentru iepuri,fiind sărac în amidon şi mai bogat in
celuloza.În plus valoarea sa energetică este mai mare
decât la porci şi la păsări.
Dintre aditivii furajeri la iepuri se folosesc culturile vii
de drojdii şi bacterii lactice.
24
 BIBLIOGRAFIE
https://
agromedia.md/agricultura-moderna/zootehnie/crestere
a-animalelor/cum-hranim-corect-iepurii-de-casa-ratia-
alimentara-furaje-alimentatia-iepurilor-pentru-ingrasar
e
https://
ru.scribd.com/document/96011180/alimentatia-iepuril
or
https://
agromedia.md/agricultura-moderna/zootehnie/crestere
a-animalelor/cum-hranim-corect-iepurii-de-casa-ratia-
alimentara-furaje-alimentatia-iepurilor-pentru-ingrasar
e
https://
www.gazetadeagricultura.info/animale/animale-blana/
521-iepuri/14770-ce-trebuie-sa-stim-despre-hrana-iep
urilor.html

25