ALIMENTAŢIA VACILOR CU LAPTE

În decursul unui an, vacile au o lactaţie normală de 305 zile şi o perioadă de repaus
mamar de 60 zile, alimentaţia făcându-se în funcţie de aceste două mari perioade.
În decursul lactaţiei, alimentaţia se face în funcţie de modul cum evoluează curba
lactaţiei.
În primele 10- 12 săptămâni după fătare, producţia de lapte este în creştere, dar apetitul
este foarte redus, în furajarea vacilor se vor utiliza nutreţuri de calitate, care să aibă o
concentraţie mare în substanţe nutritive.
Se folosesc nutreţuri concentrate care să acopere chiar până la 60% din necesarul de
hrană, fânul, semifânul, sfecla furajeră şi porumbul siloz reprezentând 40%.
În următoarele 5 luni de lactaţie (care se suprapun şi peste prima parte a gestaţiei),
producţia de lapte se menţine în faza de platou, apoi începe să scadă. Creşte în schimb în
această perioadă apetitul şi capacitatea de ingestie.
Se administrează raţii de tip voluminos folosindu-se nutreţuri fibroase, grosiere,
suculente, reziduuri industriale (borhoturi) cu sau fără nutreţuri concentrate.
Ultimele 2 luni de lactaţie sunt caracterizate prin scăderea şi încetarea lactaţiei. În
această perioadă de gestaţie- lactaţie, ritmul de creştere a fătului se intensifică, depunerile de
rezerve corporale în organism cresc, în schimb apetitul vacii tinde să scadă. Se va folosi tipul
de hrănire voluminos (70%) şi nutreţuri concentrate (30%).
Repausul mamar este obligatoriu în vederea pregătirii organismului pentru lactaţia
următoare şi a refacerii rezervelor corporale. În această perioadă fătul se dezvoltă foarte mult
(aprox. 75%) din greutatea corporală la naştere. Vacile îşi intensifică metabolismul, apetitul
scade, fiind cel mai redus în această perioadă.
Se evită furajarea abundentă pentru a preveni creşterea exagerată a fătului. Nutreţurile
suculente se folosesc în cantităţi mici.
Structura raţiei în ultima lună de gestaţie este alcătuită din fânuri de bună calitate şi
nutreţuri concentrate, care cresc de la 1 kg/ zi în ultimele 3 săptămâni înainte de fătare până la
2- 3 kg/ zi cu o săptămână înainte de fătare.

Evoluţia cerinţelor vacilor în lactaţie în funcţie de producţia de lapte

 Nutreţuri folosite în raţia vacilor cu lapte

În perioada de stabulaţie care durează aproximativ 7 luni se pot utiliza diferite furaje în
funcţie de stadiul lactaţiei, gestaţiei, greutăţii corporale.
Cele mai folosite nutreţuri sunt:
- porumb siloz (20- 25 kg/zi)
- semisiloz (10- 15 kg/zi)
- sfeclă furajeră (20- 30 kg/zi)
- fânuri de leguminoase (4- 6 kg/ zi)
- fânuri de graminee (2- 3 kg/ zi)
- nutreţuri grosiere (3- 5 kg/ zi)
- nutreţuri concentrate (2- 3 kg/ zi sau mai mult în funcţie de producţia de lapte).
În perioada de păşunat alimentaţia se face cu nutreţuri administrate la iesle, prin
păşunat sau sistem mixt.
Cantitatea de nutreţ verde consumată de o vacă este în funcţie de producţia de lapte şi
de calitatea ierbii, de conţinutul acesteia în substanţă uscată.
Pentru producţii de până la 20 l lapte, o vacă poate consuma o cantitate de 40- 60 kg /
zi masă verde. Iar peste 20 l lapte, consumul poate să crească la 80 kg/ zi.
Raţiile se pot suplimenta cu nutreţuri concentrate în cazul unor producţii mari de lapte
sau când iarba are valoare nutritivă scăzută sau la sfârşitul sezonului de păşunat.
Raţiile se echilibrează mineral prin utilizarea suplimentelor cu Ca (cretă furajeră), P
(fosfat dicalcic) şi sare bulgări.
ORGANELE TRACTUSULUI DIGESTIV LA RUMEGATOARE ŞI FUNCŢIILE PE CARE
LE ÎNDEPLINESC

1 - Rumegarea (ruperea în particule) şi producţia de salivă

(substanţă tampon)
 Rumegarea reduce dimensiunea particulelor de fibră şi
permite fermentaţia microbiană a glucidelor.
 Se produc 160- 180 l de salivă atunci când vaca rumegă 6-8
ore/ zi, dar mai puţin de 30- 50 l dacă rumegarea nu este
stimulată (dacă se administrează o cantitate prea mare de
concentrate în raţie).
 Substanţele tampon din salivă (bicarbonaţi şi fosfaţi)
neutralizează acidul produs de fermentaţia microbiană pentru
a menţine un pH neutru care favorizează digestia celulozei şi
creşterea populaţiei microbiene din rumen.

Gaze 2 - Reticulo-rumen (fermentaţie)

 Reţinerea particulelor mari de furaj care stimulează
rumegarea.
 Fermentaţia microbiană produce: 1) acizi graşi volatili
Particule mari de fibre (AGV) şi produşi finali ai fermentaţiei celulozei şi a altor
glucide; 2) masă microbiană bogată în proteină cu mare
Particule mici în valoare biologică.
suspensie lichidă  Absorbţia AGV prin pereţii rumenului. AGV sunt folosiţi ca
sursă de energie pentru vacă şi pentru sinteza grăsimilor
(trigliceride) şi a glucidelor (lactoza) din lapte.
 Producerea şi eliminarea prin eructaţie a unei cantităţi de
aprox. 1000 l gaze/ zi.

3 – Omasum (reciclarea unor substanţe nutritive)

 Absorbţia apei, Na, P şi reziduuri de AGV.

4 - Abomasum (digestia acidă)

 Secretarea acizilor puternici şi enzimelor digestive
 Digestia fracţiunilor alimentare nefermentate în rumen
(câteva proteine şi lipide).

 Digestia proteinei bacteriene produsă în rumen (0,5 – 2.5 kg/

zi).
5 – Intestinul subţire (digestie şi absorbţie)
 Secreţia enzimelor digestive de către intestinul subţire, ficat
şi pancreas.
 Digestia enzimatică a hidrocarburilor, proteinelor şi lipidelor.
 Absorbţia apei, a unor minerale şi produşi de digestie:
glucoză, aminoacizi şi acizi graşi.
6 - Cecum (fermentaţie) şi intestinal gros
 Populaţie microbiană redusă care fermentează produşii de
digestie neabsorbiţi
 Absorbţia apei şi formarea fecalelor.