IMPLICAREA STATULUI ÎN

DEZVOLTARE TURISTICĂ

ECTS, anul II
Factorii care contribuie la
dezvoltarea turismului unei ţări
 a. în funcţie de natura social-economică a
factorilor
 - factori economici: preţuri şi tarife, veniturile
populaţiei, oferta turistică
 - factori sociali: urbanizarea şi timpul liber
 - factori demografici: evoluţia numerică a populaţiei,
modificarea duratei medii de viaţă, structura pe vârste şi
pe categorii socio-profesionale
 - factori psihologici, educativi şi de civilizaţie: nivelul
de instruire, temperamentul, dorinţa de cunoaştere s.a.
 - factori tehnici: performanţele mijloacelor de
transport, tehnologiile în construcţii, parametrii tehnici ai
instalaţiilor, etc
 - factori politico-organizatorici: regimul vizelor,
facilităţi în turism, formalităţi la frontiere s.a.
Factorii care contribuie la
dezvoltarea turismului unei ţări
 b. după durata în timp a acţiunii lor
 - factori cu influenţă permanentă: puterea
de cumpărare a populaţiei, mişcarea
populaţiei, stabilitatea politică, timpul liber s.a.
 - factori conjuncturali: crizele economice,
dezechilibre politice, catastrofe naturale,
conflicte armate, condiţii meteorologice s.a.
Factorii care contribuie la
dezvoltarea turismului unei ţări
 c. - după natura provenienţei şi sensul
intervenţiei
 - factori exogeni: sporul natural al populaţiei
care determină o creştere a numărului de
turişti potenţiali, creşterea veniturilor destinate
practicării turismului, creşterea gradului de
urbanizare, mobilitatea populaţiei
 - factori endogeni: lansarea de noi produse
turistice, în concordanţă cu nivelul cererii,
ridicarea nivelului de pregătire a personalului
din turism, etc.
Factorii care contribuie la
dezvoltarea turismului unei ţări
 d. - după profilul de marketing
 - factori ai cererii turistice: veniturile
populaţiei, urbanizarea, timpul liber,
dinamica evoluţiei populaţiei, etc.
 - factori ai ofertei turistice: diversitatea
şi calitatea serviciilor, costul prestaţiilor,
nivelul de pregătire şi structura forţei de
muncă etc.

Factorii reprezentativi cu influenţă
decisivă în evoluţia turismului:
 - veniturile populaţiei = suportul material al
dezvoltării turismului;
-produsul naţional brut (P.N.B.) pe locuitor
 - preţurile şi tarifele
- vizează produsul turistic în ansamblu sau
numai una dintre componentele sale:
transport, cazare, alimentaţie, agrement, etc.
 - oferta turistică, reprezentată prin sursele
turistice şi echipamente, acţionează pozitiv
asupra fenomenului turistic.
Factorii reprezentativi cu influenţă
decisivă în evoluţia turismului:
 - progresul tehnic in domeniul transporturilor are
consecinţe asupra creşterii gradului de mobilitate a
populaţiei, favorizând deplasarea în interes turistic.
 - creşterea demografică, mutaţiile în structură a
populaţiei influenţează circulaţia turistică
 - procesul de urbanizare determină schimbări la
nivelul nevoilor populaţiei, influenţând şi circulaţia
turistică (nevoia acesteia de a căuta spaţiile verzi
înafara” betoanelor”)
 - timpul liber
~30% din totalul timpului liber al populaţiei.
Factorii reprezentativi cu influenţă
decisivă în evoluţia turismului:
 factorii psihosociologici: moda, tradiţiile,
dorinţa de cunoaştere şi instruire, etc.
 Factorii cu statut special sunt: acţiunile
guvernamentale şi facilităţile acordate de
organizatorii de turism pentru promovarea şi
stimularea circulaţiei turistice.
 Factorii negativi ai dezvoltării turismului:
urmarea poluării şi degradării mediului,
îngrădirea posibilităţilor de agrement şi
destindere în centrele urbane au efecte
negative asupra stării de sănătate.
Necesitatea implicării statului
 - implicarea a numeroase sectoare de activitate,
 - investiiţii masive necesare
 - politica turistică este de multe ori fragmentată
 - integrată în mod fracţionat în diferitele politici
sectoriale, politica balanţei de plăţi, politica industrială,
politica monetară, politica de amenajare teritorială.
 - subestimarea aportului turismului la dezvoltarea
economică şi risipirea unei surse de creştere
economică
 - stabilirea unor obiective clare la nivel naţional în
domeniul turismului, în vederea obţinerii rezultatelor
de ansamblu vizate.
Obiectivele politicilor turistice :

 - de natură extra-economică: legate de aplicarea în

practică a drepturilor fundamentale ale oamenilor, dintre
care a libertăţii de circulaţie şi de comunicare între ţări;
 Politicile turistice - un obiectiv cultural, de valorificare a
patrimoniului natural artistic, arhitectural al ţărilor.
 - de natură economică
 - Obiectivele cantitative
 - Obiectivele calitative
 - favorizarea anumitor tipuri de consum pentru a creşte
producţia şi a o orienta spre sectoarele şi regiunile ce
prezintă un interes special.
 - au un efect pozitiv de antrenare asupra creşterii
economice a comerţului exterior şi ocupării forţei de
muncă.
Efecte ale politicilor turistice
 Dacă avem:
 ΔDi – creşterea cererii turistice DG – cererea globală
naţională
 OG – oferta globală naţională PT – producţia totală
 X – exporturile M – importurile
 N – ocuparea forţei de muncă P – preţurile,
 I.scenariu de dezvoltare economică a ţării:
 I. ΔDi+DG>OG → creşterea PT → Creşterea N →
creştere economică → utilizare completă a forţei de
muncă
II. Scenariul II:
 II. ΔDi+ DG>OG → creşterea P , M →
reducere X, PT → deficit extern → inflaţie → şomaj.
 Instrumentele politicii turistice

 - politicile turistice şi-au accentuat caracterul

protecţionist în numeroase ţări
 - liberalizarea în interiorul Uniunii Europene.
Instrumentele de politică turistică:
 I. - politica economică globală
 II. - planificarea sectorială
 III. - instrumentele specifice sectorului turistic.
 I. Politica economică globală a unei ţări -
pârghii pentru a favoriza dezvoltarea activităţilor
turistice.
 pârghii (instrumente) financiare şi fiscale,
 pârghii economice
 pârghii sociale.
I.1. Instrumente financiare şi fiscale

 - se referă la ansamblul politicilor de credit,

a ratei dobânzilor şi a impunerilor fiscale.
 - scop: crearea unui climat favorabil
acumulărilor, investiţiilor şi creării de noi
activităţi turistice care să avantajeze
ansamblul economic naţional.
 Ex: O diminuare a fiscalităţii, combinată cu
o scădere a dobânzilor favorizează
turismul, creând condiţii pentru creşterea
investiţiilor turistice, adică realizarea unei
oferte competitive, premise pentru
creşterea cererii.
Instrumentele economice
 - cuprind politica bugetară şi monetară.
 - efecte ce se reflectă asupra evoluţiei preţurilor
interne şi asupra ratei de schimb valutar.
 O politică de creştere prea rapidă a bugetului şi a
masei monetare poate provoca efecte negative
asupra economiei naţionale, favorizând inflaţia şi
deficitul extern. Măsurile de stimulare bugetară vor
avea, în aceste condiţii, un efect minin asupra
dezvoltării turistice. Astfel, politicile
macroeconomice bugetare şi monetare nu au
suficientă forţă pentru influenţarea turismului.
 Adoptarea unei politici de schimb valutar favorabile
(devalorizarea) poate stimula exportul de turism,
acţionând asupra cererii turistice externe.
Instrumentele de politică socială

 - pot influenţa direct dezvoltarea turismului (cererea şi

oferta):
 - măsuri legate de durata timpului de muncă
 - durata vacanţelor
 -formarea profesională
Planificarea turismului
 clasificate în funcţie de mai multe criterii:
 - în funcţie de perioada pentru care se realizează
planurile
 - în funcţie de raza de acţiune a planificării
 - în funcţie de tehnicile de planificare
 - în funcţie de subsectorul turistic la care se aplică
 - la scară locală pentru dezvoltarea unei staţiuni
turistice sau în scopul profilării unei zone pe un
specific turistic (ex. Consiliul Judeţean Braşov,
împreună cu USAID, prin programul RADP, a lansat
Strategia de dezvoltare a agroturismului în Vama
Buzăului în anul 2006)
Planificarea turismului

 - la scară regională (pentru o suprafaţă de peste 1000

kmp), - integrarea geografică optimă a turismului într-
un spaţiu care aparţine mai multor celule
administrative sau mai multor forme de relief (ex:
Planul Regional de Acţiune pentru Turism Nord-Est
2009-2013)

 - la nivel naţional: elaborarea unor studii directivă care

cuprind obiectivele unei specializări turistice în cadrul
programelor de dezvoltare economică a ţării, prin
punerea în valoare a potenţialului turistic (ex: Master
Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional în
România 2007-2026 )
Master Plan al dezvoltării
turismului pe termen lung, 2007-2026
 Acest plan reprezintă politica de umbrelă
care include diferite planuri si strategii,
descrise in asa fel incat să optimizeze
contributia sectorului la economia
natională.
 Se anticipează că populatia Romaniei va
beneficia din dezvoltarea turismului, prin:
- Cresterea incasărilor valutare;
- Aducerea economiei si societătii romanesti la
nivelul existent in tările Uniunii Europene
Master Plan al dezvoltării
turismului pe termen lung, 2007-2026
- Cresterea calitătii vietii;
- Cresterea si incurajarea investitiilor in toate domeniile
adiacente ale turismului;
- Stimularea creării de locuri de muncă;
- Stimularea dezvoltării;
- Consolidarea sporirii si păstrării patrimoniului cultural;
- Contributia la dezvoltarea si conservarea resurselor
materiale si naturale din intreaga tară;
- Distribuirea beneficiilor turismului in toate regiunile
Romaniei.
Planificarea turismului

 - la nivel internaţional: dezvoltarea unor regiuni sau

zone geografice ce se extind peste frontierele uneia
sau mai multor ţări, precum şi rezolvarea unor
probleme (de exemplu, ecologice) care interesează
mai multe ţări
 Ex: „Aegean Sea” (Grecia şi Turcia) pentru
dezvoltarea turismului în bazinul Mării Egee;
„Plan Neige” – zona Alpilor;
Planul „Africii de Vest”, ca proiect de integrare
turistică regională a ţărilor din zonă;
Bazinul Mediteraneean” - ţările riverane pentru
utilizarea raţională a coastelor Mării Mediterane etc.
Instrumentele de politică economică
 - au ca scop favorizarea dezvoltării turismului,
orientarea acestei dezvoltări şi obţinerea de efecte
eonomico-sociale maxime.

 măsuri de politică economică specifice turismului:

a. - instrumentele bugetare
b. - instrumente monetare
c. - instrumente fiscale.
a. Instrumente bugetare:
a. - instrumentele bugetare

- finanţarea din bugetul de stat a

activităţilor turistice este destinată să
încurajeze dezvoltarea anumitor zone sau a
unor componente din oferta turistică
- creditele cu dobânzi mici acordate de
către stat pentru a favoriza investiţiile în
infrastructura transporturilor, în echipamentele
de cazare sau în echipamentele de transport.
b. Măsurile cu caracter monetar

 - adoptate pentru a menţine sau chiar a mări

competitivitatea internaţională a produselor
turistice exportabile
 -strategie a schimburilor monetare: măsuri de
devalorizare destinate să compenseze inflaţia
anterioară sau să reducă astfel concurenţa
externă.
Măsurile de natură fiscală

- stimularea întreprinderilor turistice prin exonerările,

reducerile sau amânările de plată a impozitelor
- creşterea veniturilor bugetare prin impozitarea
diferenţiată a activităţii turistice şi a turiştilor (uzitată în
ţările în curs de dezvoltare cu economie turistică)
- taxele hoteliere sunt cele mai frecvente.
- România: un comision pentru hotel, stabilit prin Codul
fiscal între 0.5 şi 5% din preţul camerei pe fiecare zi de
cazare, în funcţie de hotărârea Consiliilor locale
- taxe de aeroport – transporturi
- Taxele cvasituristice: asupra biletelor de intrare la
spectacole, casinouri, competiţii, curse etc, ce se vând
turiştilor
Măsurile de natură fiscală
 - politică fiscală deosebit de blândă faţă de alte domenii, ca
urmare a dorinţei ţărilor respective de a impulsiona
dezvoltarea economică pe baza acestui sector
 - taxele percepute asupra cheltuielilor turistice - limitate de
natura competitivă a comerţului cu turism.
 - impozitarea producătorilor prin taxe asupra valorii
adăugate şi taxe asupra conţinutului de import la producţia
turistică - o soluţie acceptabilă şi aplicabilă pentru oricare
dintre ţările exportatoare de turism, indiferent de gradul de
dezvoltare economică.
 În România:
- biletele la muzee, grădini zoologice, cărţi, reviste, ziare :
taxate cu TVA 5%;
- TVA pentru cazare - 5% pentru unele servicii de cazare
(modificarea Codului Fiscal prin OUG nr.89/2018)