Rujetul la porc

Patologie animală
Student: Dan Eduard Cornel
Biotehnologii Medical Veterinare
 Cuprins:
• Rujetul porcului (drânca porcului)
• Istoric
• Rezistența bacteriei Erysipelotrix rhusiopathiae
• Răspândire şi importanţă
• Receptivitate
• Surse şi căi de infecţie
• Formele rujetului
• Tratamentul animalelor
• Prevenirea acestei boli
• Bibliografie
 Rujetul porcului (drânca porcului)

Este o boală infecțioasă produsă de Erysipelotrix rhusiopathiae, care afectează în general

porcinele, dar este întâlnită și la alte specii de animale, inclusiv la om, are caracter endemic și se
manifestă clinic prin evoluție septicemică, febrilă, cu tulburări generale și leziuni cutanate
congestive și urticariforme sau prin evoluție cronică, cu localizari cardiace, articulare și cutanate.
Istoric:
Rujetul a fost mult timp confundat cu alte boli din grupul “bolilor roșii ale porcului”. Pasteur
si Thuillier în 1883 au fost cei care au izolat pentru prima oară agentul etiologic al bolii. În țara
noastră a fost semnalat pentru prima oară în 1894, dar se presupune că exista mai demult.
Profesorul Nicolae Stamatin a adus un aport deosebit în studiul acestei boli, preparând vaccinul
antirujetic, dintr-o tulpină atenuată, numita VR2, folosită și în ziua de astăzi.
Rujetul porcului (drânca porcului)
 Rezistența bacteriei Erysipelotrix
rhusiopathiae

• Bacteria rujetului are o rezistență puternică și de durată în mediul ambiant.

De exemplu, în carne și sânge rezistă câteva luni, chiar dacă acestea au
intrat în putrefacție. Dacă temperatura este până în 10-12 grade Celsius,
bacteria rezistă câteva luni și în dejecții. De asemenea și în carnea afumată.
• La temperatura de peste 50 grade Celsius, bacteria rezistă doar 5 minute.
 Răspândire şi importanţă
• Rujetul a fost semnalat pretutindeni unde se practică creşterea porcinelor însă cu o frecvenţă
mai mare în ţările cu climă caldă şi temperată decât în ţările cu climă rece.
• În ţara noastră, vaccinarea antirujetică a porcilor fiind făcută sistematic, pierderile sunt legate
mai puţin de mortalitate şi costul tratamentului decât de cheltuieli cu imunoprofilaxia. În afară
de porcine, la noi rujetul a mai fost înregistrat rareori, la ovine, fazani, păsări sălbatice aflate în
captivitate şi chiar la câine.
• Rujetul prezintă şi o anumită importanţă sanitară, întâlnindu-se mai frecvent ca boală
ocupațională, la persoanele care, prin specificul profesiei, vin în contact cu animalele bolnave,
produsele sau cadavrele acestora. La om se manifestă sub forma unei dermatite acute, numite
“erisipeloidul lui Rosenbach”, sau su formă de artrite, endocardite şi, mai rar, ca septicemie.
 Receptivitate
• Cele mai sensibile sunt porcinele între vârstele de 3 luni şi 1-2 ani. Se pare
că rezistenţa animalelor foarte tinere se datorează imunităţii maternale, iar
rezistenţa animalelor mai în vârstă, unor infecţii subclinice, imunizante,
survenite după epuizarea imunității maternale. Rasele perfecţionate sunt mai
sensibile decât rasele rustice. În zonele endemice, o bună parte dintre porcii
sănătoși sunt purtători asimptomatici de E. Rhusiopathiae.
 Surse şi căi de infecţie
• Rezervorul cel mai important de germeni este reprezentat de porcine. S-a constatat că o parte
din porcii domestici sănătoşi pot să fie purtători asimptomatici de bacilul rujetului, în amigdale
sau în alte formaţiuni limfoide, eliminând cu intermitenţă germenii în mediul ambiant prin
fecale, nefiind afectați de mediul ostil din stomac și intestin.
• Nu întotdeauna bacilii purtaţi şi eliminaţi de animalele sănătoase sunt de patogenitate plină. În
schimb, animalele bolnave, în special cele cu forme acute, elimină cantităţi mari de germeni
virulenţi, prin toate secreţiile şi excreţiile, contaminând solul, apa şi furajele, care se constituie
în surse secundare de infecţie, persistente.
• Importanţa epidemiologică a cadavrelor provenite de la astfel de animale rezultă din faptul că
bacilul rujetului nu numai că rezistă, dar se crede că s-ar şi multiplica, în condiţii de
putrefacţie.
 Formele rujetului:
Forma supraacută:
– animalele au o temperatura de 41-42 grade Celsius, starea acestora devine
foarte proastă, boala evoluează septicemic, nu mai manancă și nu mai bea
apă, iar moartea poate surveni între 12-36 ore de la debut.
 Formele rujetului:
• Forma acută:
• – sunt aceleași simptome ca la forma supraacută, însă aici intervine și o
înroșire a pielii animalului. În plus, apare și diaree, enterită. Boala poate
dura 4-5 zile în acest caz, procentul de mortalitate fiind și aici foarte mare,
potrivit cărtii “Crestea porcilor in fermele mici si mijlocii” (Gheorghe
Ștefanescu, Gheorghe Domocos-Reman, Petre Niculae, Florin Dron).
 Formele rujetului:

• Forma subacută:
– Pe lângă simptomele anterioare, această formă aduce și ea la rândul său un
nou simptom și anume urticaria. Zonele acestea de pe animal au o culoare roz
sau violet. Dacă se apasă pe această zonă, pe timpul compresiei, roșeața
dispare, reapărând imediat ce se eliberează locul. Spre comparație, la pesta
porcină zona roșie a pielii rămâne în această culoare chiar și pe timpul
compresiei. În această formă subacută boala poate dura și 2 săptămâni.
 Formele rujetului:
• Forma cronică:
• – Boala se instalează la nivelul unui organ, acest lucru putând fi detectat
doar cu ajutorul unui medic veterinar.
 Tratamentul animalelor

• În rujetul supraacut, tratamentul este, de regulă, inoperant dar, în formele

acute şi subacute, se instituie cu foarte bune rezultate. Tratamentul se poate
face cu antibiotice, cu ser antirujetic, sau cu ambele, asociate.
• Dintre antibiotice se indică întotdeauna penicilina cristalină, preferabil
asociată cu peniciline retard (efitard, moldamin, tripedin), în doze uzuale,
deoarece bacilul rujetului este foarte sensibil faţă de penicilină, până în
prezent nefiind identificate tulpini penicilino-rezistente. Tetraciclina,
lincomicina şi tylosina dau rezultate bune, de asemenea, dar nu şi
streptomicina sau sulfamidele.
 Tratamentul animalelor
• Serul antirujetic se prepară, în ţara noastră, prin hiperimunizarea cailor. În
alte ţări se prepară pe porcine, pentru evitarea reacţiilor anafilactice. Se
administrează în doză de 30-100 ml, în funcţie de greutate. Se poate repeta
după 12-24 ore, dacă nu scade febra.
• Se pot obţine rezultate satisfăcătoare şi fără ser antirujetic, dar în acest caz
antibioticele retard trebuie administrate repetat, asigurând penicilinemia pe
durata a 5-6 zile, pentru evitarea recrudescenţelor şi cronicizărilor.
 Prevenirea acestei boli
• Toate porcinele in varsta de peste 3 luni vor fi supuse vaccinarii, sub forma
unei campanii sau ori de cate ori va fi necesar.
• Se va evita orice achizitionare de animale din focare de boala sau din locuri
care nu au reguli clare in privinta igienii suinelor si a conditiilor de adapost.
 Bibliografie

• https://www.scribd.com/presentation/96064575/RUJETUL-PORCULUI
• https://www.scribd.com/doc/61295770/RUJETUL
• https://www.scribd.com/presentation/622602947/LP-RUJET
• https://www.radumogamanzat.ro/profesional-stiintific/rujetul-2/
• https://cultivaprofitabil.ro/rujeta-la-porc-simptome-tratament/
Vă mulțumesc pentru atenția acordată!