UNIVERSITATEA “ANDREI ŞAGUNA”

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE, ȘTIINȚE COMPORTAMENTALE

ȘI JURIDICE
SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE

PSIHOLOGIE COGNITIVĂ

CURS NR 1
INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA COGNITIVĂ

Ulrich Neisser –’’ Cognitive

psychology”, 1967
Titular curs: Lector dr. Aurelia Moraru
2022
 OBIECTIVELE
PSIHOLOGIEI COGNITIVE
1.Obiectivul general al disciplinei
• Însuşirea noțiunilor teoretice fundamentale specifice psihologiei cognitive, concretizate prin
formarea unei imagini detaliate asupra sistemului cognitiv uman și al subsistemelor sale și
care permite studentului o abordare a fenomenelor psihice și comportamentale din
perspectiva psihologiei cognitive.
2.Obiectivele specifice
• Utilizarea adecvată a conceptelor și cunoștințelor specifice psihologiei cognitive în actul
„radiografierii” psihismului uman din perspectivă cognitivist-informațională, precum și
integrarea acestora în demersul terapiilor cognitiv-comportamentale;
• Cunoașterea și utilizarea diverselor conținuturi, paradigme, principii și abordări ale
psihologiei cognitive, în încercarea de integrare sistemică a acesteia în multidisciplinaritate
(neuroștiințe, inteligență artificială și psiho-cibernetică, filosofie, lingvistică, psihoterapie,
antropologie);
• Cultivarea eticii şi deontologiei profesionale în desfăşurarea activităţii de cercetare ştiinţifică
DEFINIȚIA SI ISTORICUL PSIHOLOGIEI COGNITIVE
• Cognoscere (lt)= cunoaștere; gignoskein (gr)= a ști, a percepe.
• Psihologia Cognitivă = studiul modului în care oamenii învață, structurează, stochează, folosesc
cunoștințele (Neisser).
• Activitatea experimentală a început odată cu studiul lui Fechner asupra relaţiei dintre proprietăţile stimulului
şi senzaţiile interne şi cu înfiinţarea primului laborator de psihologie experimentală în Leipzig, Germania,
1879.
• La începutul anilor 1900, F. Donders şi J. Cattell realizau experimente asupra „gândirii fără imagini”, iar
Frederic Bartlett investiga memoria dintr-un punct de vedere naturalist.
• La sfârşitul anilor ’50 perspectiva asupra proceselor mentale (dominată de behaviorismul american) s-a
schimbat şi apare „psihologia cognitivă”.
• Noua abordare a cognitiviştilor susţinea că psihicul uman este un sistem de prelucrare a informaţiilor
şi nu unul bazat pe simpla relaţie stimul-răspuns.
• Ulrich Neisser – lucrarea ’’ Cognitive psychology”, 1967 - revoluția cognitivă în psihologie. Neisser
abordează procesele cognitive în contexte valide ecologic.
• 1956, Istitutul Tehnic din Masachusetts org. Simpozionul cu tema “Teoria informației”- prefigurare a
cursului pe care avea să-l urmeze psihologia cognitivă. Ziua de naștere a științei cognitive.
• 1970 – Psihologia Cognitiva se afirmă ca un domeniu major de studiu în psihologie deținând un
 TREI STUDII CARE AU MARCAT EVOLUȚIA
PSIHOLOGIEI COGNITIVE
1. Simon şi Newell, 1956 - prezentau pentru prima dată o simulare pe calculator a unei teoreme
logice, arătând paşii prin care computerul realiza acest demers, de aici născându-se ideea unei
analogii între modul în care mintea umană rezolvă o problemă şi modul în care calculatorul
operează cu simboluri;
2. Chomsky - iniţiază lingvistica teoretică; pune accent pe bazele biologice și potențialul creativ al
limbajului.
3. Miller - demonstrează existenţa anumitor limite în capacitatea umană de procesare a informaţiei.
Toate acestea au în comun analiza modului în care gândirea umană prelucrează informaţia, prin
manipulare de simboluri.
Două domenii de cercetare, în plin progres, erau interesate de cercetările psihologiei - inteligenţa
artificială şi neurobiologia - dar totodată nemulţumite de rezultatele acesteia (cei din domeniul
inteligenţei artificiale erau preocupaţi de construirea unor sisteme artificiale inteligente care să
obţină performanţe cognitive similare cu cele ale creierului uman, iar cei care activau în domeniul
neurobiologiei se simţeau neajutoraţi în faţa lipsei de concordanţă dintre datele neurobiologiei şi
cele ale psihologiei, cu toate că substratul fizic al psihicului este creierul.
 DOMENII DE CERCETARE INTERESATE DE CERCETĂRILE
PSIHOLOGIEI
• Inteligenţa artificială şi neurobiologia- interesate de cercetările psihologiei.
• Între anii 1980 şi 1990 au fost întrepinse demersuri susţinute pentru a fi
descoperite componente neuronale care sunt legate de constructele cognitive
specifice.
• Drept urmare apare o nouă disciplină, din convergenţa psihologiei cognitive
cu ştiinţa calculatoarelor şi neuroştiinţe, „ştiinţa cognitivă”.
• Odată cu apariţia unor noi modalităţi de vizualizare a activităţii cerebrale
(imagistică prin rezonanţă magnetică funcţională fMRI, tomografia prin emisie de
pozitroni PET, electroencefalograma EKG), psihologii cognitiviști şi-au axtins
activitatea spre neuroştiinţe, din dorinţa de a fi capabili să localizeze empiric
componentele creierului care sunt implicate în operaţii specifice ale sistemului
cognitiv.
 METODE DE CERCETARE ÎN PSIHOLOGIA COGNITIVĂ

• Numitorul comun al fenomenelor studiate este faptul că toate reflectă operarea „inteligenţei” într-un fel sau altul,
cel puţin dacă inteligenţa este larg definită ca abilitatea unui individ de a acţiona cu un scop, gândi raţional şi
interacţiona eficient cu mediul. La nivel general, psihologia cognitivă vizează explicarea structurii şi operaţiilor
mentale ale inteligenţei cât şi manifestările sale comportamentale.
• Observația naturală – observarea situațiilor reale de viață; accentul este pus pe diferențele de mediu și nu pe
cele individuale.
• Metode cronometrice – folosirea timpilor de reacţie pentru a măsura viteza operaţiilor mentale.
• Metode vizând memoria – unul dintre primii care a studiat experimental memoria umană a fost H. Ebbinghaus,
care a dezvoltat o tehnică pentru a evalua retenţia silabelor fără sens.
• Studiul de caz – rar utilizat în psihologia cognitivă.
• Studii cross-populaţionale – studiile asupra cogniţiei de la copilăria timpurie până la maturizarea târzie .
• Măsurători ale activităţii cerebrale - fMRI, PET.
• Experimentul - psihologii cognitivişti se bazează pe metoda experimentală, în care variabilele independente sunt
măsurate pentru a oferi insight-uri în ceea ce priveşte specificitatea sistemului cognitiv subiacent. Pentru a evalua
statistic rezultatele în urma experimentelor, psihologia cognitivă se bazează pe testarea standard a ipotezelor,
alături de statistica inferenţială.
 PARADIGME ȘI METAFORE ÎN PSIHOLOGIA COGNITIVĂ

• Psihologia cognitivă îşi concentrează eforturile pe două planuri:

• Pe plan conceptual , cognitiviştii subliniază faptul că noul aparat de concepte nu
reformulează vechile noţiuni de psihologie într-un nou limbaj, ci definesc un nou
aparat conceptual care să aibă relevanţă semantică pentru neuroştiinţe şi inteligenţă
artificială. Noul aparat include termeni ca: procesări ascendente, procesări
descendente, memorie de lucru, memorie implicită, reprezentarea cunoştinţelor,
metareprezentări, prototip, mediul problemei, neuromim, valori şi pattern-uri de
activare,etc.
• Pe plan metodologic , psihologia cognitivă apelează la vechile metode, selectând în
special experimentul, metode pe care, însă, le redimensionează, în funcţie de axa
metodologică specifică teoriei informaţiei: modelare – simulare pe calculator. În
acest context, noţiunea de model cognitiv este centrală în psihologia cognitivă,
fiind înţeleasă ca o construcţie teoretică ce explică mecanismul unui proces
cognitiv. Odată modelat teoretic, procesul cognitiv este implementat pe calculator.
 DEFINIREA SISTEMULUI COGNITIV

• Un sistem cognitiv este un sistem fizic (entitate obiectuală) care posedă 2 proprietăţi:

de reprezentare – reflectare într-un mediu intern a realităţii exterioare; fără reflectare internă a
mediului extern, un sistem nu se poate orienta în spațiu, prin urmare, nu poate da dovadă de
inteligență; reprezentările utilizate în sistemul cognitiv uman pot fi simbolice (imagini, conținuturi
semantice) sau subsimbolice (patternuri de activare ale rețeleleor neuronale). Reprezentările se referă la
modul de codare a inputului, cum anume este el reprezentat în sistemul cognitiv: semantic, imagistic,
serial, prin valori de activare. Reprezentările și algoritmii își impun reciproc constrângeri: o anumită
reprezentare poate favoriza un anumit algoritm și nu altul, așa cum o anumită procedură de calcul
poate facilita o reprezentare specifică.
de calcul – manipularea reprezentărilor pe baza unor reguli; dacă repreezentările sunt simbolice,
regulile vor fi de manipuare a simbolurilor; dacă reprezentările vor fi neuromimetice, regulile vor fi de
modificare a valorilor de activare.
În funcție de tipul reprezentărilor și modul de tratare a lor, sunt puse în evidență două paradigme care
ghidează cercetarea sistemului cognitiv uman: Paradigma clasic-simbolică și paradigma
neoconexionistă.
 NIVELURI DE ANALIZĂ ALE SISTEMULUI COGNITIV
• Explicația modului de procesare a informației și implicit, a diferențelor
interindividuale se bazeză pe abordarea fenomenului cognitiv la patru niveluri:
• Nivelul cunoștințelor
• Nivelul computational
• Nivelul reprezentational-algoritmic
• Nivelul implementational
 ȘI PARADIGMA SIMBOLICĂ
• Punerea la punct a metodologiei cognitive s-a realizat în funcţie de două mari paradigme care guvernează
ştiinţele cognitive, felul în care sistemul cognitiv prelucrează informaţia: simbolică şi neoconexionistă.
• Teza principală a paradigmei clasice-simbolice din psihologia cognitivă este aceea potrivit căreia
cunoştinţele sunt reprezentate în sistemul cognitiv prin simboluri sau structuri simbolice. Conform
metaforei calculatorului, sistemul cognitiv al oamenilor poate fi înţeles cel mai bine prin analogie cu un
cadru de procesare a informaţiei.
• Calculatorul, luat ca model în înţelegerea sistemului cognitiv uman, funcţionează pe baza manipulării unor
simboluri cu ajutorul regulilor. Prin analogie, sistemul cognitiv uman este înţeles ca un sistem simbolic,
gândirea umană fiind o operare cu simboluri şi structuri simbolice, desfăşurată pe baza unor reguli.
• Sistemul cognitiv uman este un sistem fizic pentru că are o instanțiere neurobiologică și este simbolic
pentru că operînd cu cunoștințe, el și le reprezintă sub forma unor expresii simbolice, pe care le
manipulează după anumite reguli.
• Un simbol este o reprezentare care denotă obiecte sau stări de lucru şi se supune unor reguli de combinare –
gramatică ( ex.: expresii lingvistice, concepte, judecăţi, raţionamente, imagini). Simbolul este un pattern ce
reprezintă sau înlocuieşte „ceva” (ex.: un obiect real) astfel încât în loc să manipulăm un obiect real,
manipulăm simboluri, reguli.
• Metafora calculatorului - sistemul cognitiv al oamenilor, adică dispozitivul care intervine între input-ul din
mediu şi comportament, poate fi înţeles cel mai bine prin analogie cu un cadru de procesare a informaţiei.
 REPREZENTĂRILE
• Reprezentările iau forma unor propoziţii.
• O propoziţie este un enunţ cu valoare de adevăr. Poate exista într-un sistem cognitiv
sau în afară.
• Orice propoziţie dintr-un sistem cognitiv se numeşte credinţă (belive).
• O propoziţie şi argumentele care o susţin formează o ipoteză.
• Tot ceea ce numim cunoaştere într-un sistem cognitiv este format din ansamblul
ipotezelor adevarate ale sistemului.
• Există două modalităţi de abordare a informaţiilor:
• Abordarea logică constă numai din propoziţii; singurul mod de extindere a modelului
lumii reale (a bazei cunoaşterii) este raţionamentul deductiv.
• Abordarea informaţional propriu-zisă constă nu numai din propoziţii, ci din toate
tipurile de informaţii, include metode de tip deductiv, dar şi alte metode, analogice,
inductive, etc. Abordarea informaţională are două puncte de interes: valoarea de adevăr
 PARADIGMA NEOCONEXIONISTĂ

• Paradigma neoconexionistă, paradigma procesărilor paralel distribuite

(modelare neuronală), porneşte de la ideea că activitatea cognitivă poate fi
explicată pe baza unor modele neuronale. Informaţia este reprezentată de
sistemul cognitiv uman prin valori şi pattern-uri de activare ale unor unităţi
simple (neuromimi).
• Conform metaforei creierului, cogniţia umană este cel mai bine înţeleasă în
termeni ai proprietăţii creierului.
 REȚEAUA NEUROMIMETICĂ
• Reţeaua neuromimetică numită și model conexionist este formată din următoarele concepte:
• Unităţi cognitive numite și neuromimi sau noduri. Acestea preiau două proprietăţi ale neuronilor reali –
valoarea de activare şi ideea grupării neuronilor într-o reţea de conexiuni.
• Starea de activare – orice unitate are o valoare (stare de activare) la un moment dat care indică nivelul
său de activare.
• Regula de activare este o funcţie ce stabileşte modul în care se modifică valoarea de activare a unităţilor
dintr-o reţea.
• Funcţia output stabileşte relaţia dintre valoarea de activare a unei unităţi şi output-ul pe care îl transmite
spre alte unităţi de reţea.
• Conexiunile leagă nodurile reţelelor. Cea mai importantă caracteristică a lor este ponderea conexiunii,
tăria ei, importanţa.
• Regula de învăţare – modificarea tăriei conexiunilor se face pe baza unor reguli de învăţare care sunt
nişte algoritmi, ce guvernează modularea ponderii conexiunilor în reţea.
• Mediul reţelei este structura mai largă în care este scufundată reţeaua respectivă.
• Spre deosebire de metafora calculatorului, reţelele conexioniste, pot într-o anumită măsură să se
„programeze” singure, în sensul că pot învăţa să reproducă output-uri specifice când li se dau anumite
 CONCLUZII

Psihologia cognitivă este un domeniu nou, pluridisciplinar, de „generaţie nouă”, aflat

în plină expansiune şi în plină dezvoltare, apelând în primul rând la cercetări
experimentale. Aflată între simularea şi implementarea pe calculator a funcţiilor
cognitive umane şi plauzibilitatea neuropsihologică şi comportamentală a teoriilor
susţinute şi cercetate, psihologia cognitivă trebuie să facă faţă tuturor criticilor şi
provocărilor. Începuturile sale se află în anii ’50, odată cu publicarea a trei lucrari
capitale (H.A. Simon şi A. Newell - prima demonstraţie pe calculator a unei teoreme
logice (Logic Theory Machine), N. Chomsky - Three Models of Language, G. Miller
- The Magical number seven, plus or minus two.) Cel care consacră termenul de
„psihologie cognitivă” este Ulric Neisser, care publică în 1967 o carte cu acelaşi titlu.
Domeniul psihologiei cognitive este robust, puternic, fundamentat pe cercetări
experimentale, fiind unul dintre domeniile care promit continuarea dezvoltării în
viitor.
 SEMINAR - TESTE DE AUTOEVALUARE

1. Definirea conceptului psihologie cognitivă

2. Descriere enumerativeă a metodelor de cercetare în psihologia cognitivă.

3. Descrierea paradigmei simbolice.

4. Descrierea paradigmei neoconexioniste.

 BIBLIOGRAFIE

1. M, Miclea (2000). Psihologie Cognitivă. Iași:Ed. Polirom

2. Moraru, A (2022). Note de curs. Constanța: Univ. ”Andrei Șaguna”
(pp.7- 11)

Cunoștințe preliminarii: Fundamentele psihologiei.