Rolul literaturii in

perioada pasoptista
DUMITRU SERBAN-ANDREI MANOLACHE DAVID
GRECU ROBERT OCTAVIAN
Ce reprezinta perioada pasoptista?
◦ Perioada paşoptistă (1830-1860) este o epocă de afirmare a literaturii
naţionale, în preajma Revoluţiei de la 1848. Perioada se caracterizează printr-
o orientare culturală şiliterară cu trăsături specifice epocii de avânt
revoluţionar, de emancipare socială şi naţionala.
◦ A fost perioada în care se încercase „arderea" unor etape care nu fuseseră
parcurse de literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile
occidentale, în decursul a mai bine de un secol şi jumătate.
◦ Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor
literare, nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie.
Curentele literare(iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism
incipient) sunt asimilate simultan.
Ce este pasoptismul ca ideologie?
◦ Paşoptismul este o ideologie literară niciodată sintetizată într-un program
particular şi supusă unor comandamente exterioare: mesianism cultural şi
revoluţionar, spirit critic, deschidere spre Occident şi lupta pentru impunerea
unui specific naţional, conştiinţă civică şi patriotică, conştiinţa pionieratului în
mai toate domeniile vieţii, o retorică a entuziasmului şi a trezirii la acţiune.
◦ Afirmarea unei generaţii de scriitori, gazetari, istorici şi oameni politici, numită
de posteritate generaţia paşoptistă,
determină începutul modernităţii noastre culturale, o perioadă de tranziţie şi
de prefaceri palpabile. Scriitorii paşoptişti au vocaţia începuturilor şi, poate de
aceea, disponibilitatea de a aborda mai multe domenii, genuri, specii, mai
multe tipuri de scriitură
◦ Până la 1830 nu se poate vorbi la noi de o tradiţie a literaturii culte sau de
ointenţionalitate estetică a scrierilor literare. Conştiinţa faptului artistic, ideea
de beletristică, senasc în această perioadă, când se petrece şi transformarea
autorului în scriitor. Curentele suntimportate o dată cu formele, ideile literare
vin împreună cu tiparele narative sau prozodice.Occidentalizarea nu s-a
produs brusc, ci a traversat etapa iniţială a traducerilor, a adaptării, aimitării
modelelor, a respectării structurilor date (în fond, conform ideologiei
clasicismului).Activitatea publicistică a lui Kogălniceanu, Russo, Alecsandri şi
Negruzzi, prin atitudinea
lor lucidă şi responsabilă, a contribuit la instituirea premiselor culturii române
moderne.
◦ Asadar Paşoptismul cuprinde perioada literară care pentru literatura română
înseamnă epoca demodernizare, de afirmare a romantismului şi de
fundamentare a majorităţii speciilor.
Personalitati importante in perioada
pasoptista
◦ Andrei Mureseanu
◦ Mihail Kogalniceanu
◦ Ion Heliade Radulescu
◦ Vasile Alecsandri
◦ Costache Negruzzi
◦ Alecu Russo
◦ Nicolae Balcescu
◦ Grigore Alexandrescu
◦ Dimitrie Bolintineanu
Romantismul
◦ Romantismul este o mişcare artistică şi filozofică apărută în ultimele decenii ale secolului
XVIII în Europa care a durat o mare parte din secolul XIX. A fost o mişcare
contraraţionalismului care marcase perioada neoclasică, ce se va pierde la apariţia spiritului
romantic.
◦ Romantismul pătrunde în literatura română după 1830, cu oarecare întârziere, prelungindu-şi
însă influenţa până la Mihai Eminescu şi chiar mai târziu, în secolul douăzeci, ca o stare de
spirit ce nu dispare niciodată. Romanticii timpurii sunt Andrei Mureşanu, Vasile Cârlova,
Grigore Alexandrescu, Ion Heliade-Rădulescu, poeţi ce oscilează între romantism şi
clasicism. Romantismul, în ţara noastră, este stimulatorul luptei pentru eliberare şi aldeşteptă
rii conştiinţei naţionale. Literatura romantică din perioada paşoptistă nu se pierde în
zugrăvirea zbuciumului şi a căutărilor intime, ea este o literatură angajată, pusă în slujba
idealului naţional
 Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară, cu un program bine
definit, care ridică literatura noastră de la încercările minore ale Văcăreştilor, la
geniul universal al lui Eminescu. Este o reacţie la imobilismul şi schematismul
clasicist, presupunând o eliberare aminţii de “închisoarea vieţii”, şi cuprinde destul
de repede întreaga Europă. Multe dinmotivele frecvente ale romanticilor sunt
preluate şi de scriitorii români: mitul strigoiului,
evocarea trecutului istoric, trecerea ireversibilă a timpului, omul nemuritor, nopţile,
titanismul, natura, geniul, ierarhia divină. Romantismul se traduce prin ironie,
prin satiră, prin
demonism, promovând meditaţia, nuvela şi romanul istoric, epopeea sociogonică.
Romantismul românesc s-a înfăţişat , în general, în două ipostaze: una plină de
tumult, patetică şi declamatoare în Muntenia, alta mai senină şi mai temperată în M
oldova.Caracteristice îi sunt angajarea în istorie şi descoperirea folclorului.
◦ Ca prima generatie a literaturii noastre moderne, scriitorii paşoptisti au intrat în conştiinţa
românească drept oamenii începutului de drum. Reprezentanţii romantismului de acum dau
operei lor un pronunţat caracter militant ei fiind deopotrivă scriitori şi revoluţionari. Ideologia
literară: articole programatice şi de doctrina-REVISTE - Curierul românesc. Articolele
programatice ale unui curent sau ale unei mişcări literare au avut întotdeauna o importanţă
majoră, pentru că au cristalizat şi au dat coerenţă tendinţelor fundamentale ale epocii. În
Principatele Române, pe la finele secolului XVIII şi în primii ani ai secolului XIX, începuse să
pătrundă diferite ziare străine, mai ales franceze, germane şi greceşti.
◦ Nevoia unui mijloc de a se răspândi mai repede ştirile despre întâmplările din ţară şi din
străinătate se simţise de mult. Cel dintai care a schiţat un program teoretic avand ca scop
modernizarea literaturii române a fost Ion Heliade Radulescu. El este fondatorul „Curierului
romanesc” , revistă in limba română, apărută pe 8 aprilie 1829. Revista a apărut cu
sprijinullui Dinicu Golescu, comandantul armatelor ruşeşti, care a obţinut aprobarea apariţiei
gazetei. Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă şi cu apariţie îndelungată,
gazetă care pune bazele presei româneşti. Încet, încet, „Curierul românesc” devine ecoul
întregii mişcări literare din ţară.
Revista “Dacia Literara”
Ce a fost?
◦ Dacia literară fusese revista apărută pe 30 ianuarie 1840 la Iaşi, sub redacţia
luiMihail Kogălniceanu. În ciuda titlului, revista nu şi-a propus să se axeze exclusiv peliteratură. Pe
parcursul apariţiei, ea a avut următoarea rubricaţie, marcată prin supratitluri:
◦ Nr. 1: Scene istorice din cronicile Moldaviei (text: Constantin Negruzzi, Alexandru
Lăpuşneanul), Scene pitoreşti din obiceiurile poporului(M. Kogălniceanu, Nou chip de a face curte), Aleg
eri din alte foi româneşti (texte reproduse din „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, „Curierul
Românesc” şi „Albina românească”),Telegraful Daciei (ştiri culturale);
◦ Nr. 2: Scene pitoreşti din obiceiurile Moldaviei (studiul lui C. Negruzzi, Cîntece populare
a Moldaviei), Literatură străină (fragmente din jurnalul de călătorie în Banat, Valahia şi Moldova
de D. A. Damidoff, şambelan al împăratului Rusiei,cu prezentare şi comentarii de M.Kogălniceanu), Poezi
e (Cavalerul C. Stamate, A.Donici), Alegere din alte foi româneşti („Arhiva românească”, „Curierul
românesc”), Critica,Telegraful Daciei;
◦ Nr. 3: Scene contemporane (C. Negruzzi, O alergare de cai), Suvenire din Italia (Vasile
Alecsandri, Buchetiera de la Florenţa), Literatură străină (continuare Damidoff), Poezie (Grigore
Alexandrescu), Alegeri din alte foi româneşti („Mercur”, „Curierul românesc”,„Albina românească”),
Telegraful Daciei.
“Junimea” si “Convorbiri literare”
◦ „Junimea” a reprezentat cea mai importantă mişcare literară românească, prin care se produce în
cultura autohtona o schimbare radicală de mentalitate. „Societatea Junimea” a fost înfiinţată la Iaşi, în
iarna anului 1864, din iniţiativa unor tineri cărturari (Petre P. Carp,Vasile Pogor, Teodor Rosetti, Iacob
Negruzzi), colegi de generaţie, strânşi în jurul lui Titu Maiorescu,la puţin timp de la întoarcerea lor de la
studii din străinătate.
◦ În anul 1864, „Societatea Junimea” adoptă un program prin care îşi stabilea principiile ce îi vor călăuzi
activitatea culturală:
◦ orientarea literaturii spre specificul naţional;
◦ promovarea specificităţiii esteticului; susţinerea principiului de autonomie a artei (arta pentru artă);
promovarea “valorii estetice” ;
◦ organizarea, la Iaşi, a unei serii de prelegeri publice (“prelecţiuni populare”);
◦ organizarea, cu regularitate, în casa lui Vasile Pogor, a unor lecturi din opera autohtone, producţii
originale ale junimiştilor, urmate de discuţii;
◦ achiziţionarea unei tipografii, cu ajutorul căreia să se tipărească manuale şcolare,cărţi de ştiinţă,
literatură şi mai ales, “editii ştinţifice,”cu note explicative şi index”, ale tuturor cronicarilor şi
istoriografilor români;
Reprezentanti ai pasoptismului literar

◦ Costache Negruzzi – „Alexandru Lăpuşneanul”
◦ Nuvela istorică „Alexandru Lăpuşneanul ” de C. Negruzzi apare în 1840 şi se încadrează tematic în
categoria lucrărilor inspirate din istorie, pe linia recomandărilor pe care Kogalniceanu le făcea cunoscută
Introductie la “Dacia literara”. Deşi literatura română se afla, pe atunci, în plin proces de formare,
Alexandru Lăpuşneanul este cea mai valoroasă nuvelă istorică, neintrecută până acum.
Sursa de inspiraţie a constituit-o Letopiseţul Ţării Moldoveide Grigore Ureche, capitolul Când au omorât
Alexandru Voda 47 de boiari. În cateva pagini sunt concentraţi cei cinci ani (1564-1569) al celei de a
doua domnii a lui Vodă Laspuşneanul în Moldova. Privită în profunzime şi în esenţialitatea ei strictă,
nuvela închide idei şi categorii existenţiale care o scot din limitele temporale, asigurandu-i perenitatea:
Destin, Vina, Pedeapsa, Rascumparare. Structural, nuvela este alcatuita din patru capitole, cu tot atâtea
motto-uri:
◦ “Daca voi nu mă vreţi, eu vă vreu…”
◦ “Ai să dai sama, doamna!”
◦ “Capul lui Motoc vrem…”
◦ “De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu…”
Ion Heliade Rădulescu – „Zburătorul”
◦ Publicată pentru prima oară în 1843, poezia "Zburătorul" , reprezintă
capodopera liricii lui Ion Heliade Radulescu. Sursa poeziei constă într-o
credinţă populară care a generat mitul erotic al Zburătorului. În folclorul
românesc , Zburătorul este o semidivinitate erotică,un demon simbolizând
chinurile iubirii . El este conceput ca putându-se metamorfoza în şarpe, zmeu
sau sul de foc spre a pătrunde neştiut în casă, unde se transformă într-un
tânar frumos şi pasionat, care îşi chinuieşte victima (fată sau femeie matură),
tulburănd-o până la epuizare cu senzaţia chinuitoare a dragostei neimplinite.
În fond el apare în vis, uneori ca
semizeu acoperit cu solzi argintii şi cu aripi albe pe umeri. Folclorul erotic cons
acră Zburătorului cântece lirice, farmece, vrăji şi descântece.
Vasile Alecsandri – „Peneş Curcanul”
◦ Elementul cel mai valoros din această analiză a lui Vasile Alecsandri, este
epicul de baladă împrumutat cântecelor bătrâneşti pe care poetul le cunoştea
atât de bine. De fapt, în cazul de faţa nu e vorba de un împrumut propriu-zis,
de prelucrarea unor motive folclorice — procedeu obişnuit la Alecsandri — ci
de o influenta mai adanca şi mai substanţială a poeziei populare asupra celei
culte. Intelectualul democrat care luptase la 1848 pentru libertate asocială, la
1859 pentru Unire, susţinand pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza, era un
mare patriot. Faptele de arme ale românilor în Razboiul de Independenţă de l
a 1877 l-au impresionat adânc şi le-a cântat în o serie întreaga de poezii
adunate sub titlul generic de "Ostaşii nostri"
Grigore Alexandrescu – „Umbra lui Mircea. La Cozia”

◦ Grigore Alexandrescu se înscrie în generaţia scriitorilor paşoptişti, care au cultivat tema

evocării istorice, a naturii meleagurilor româneşti, fiind animaţi de un adevărat şi înflăcărat
patriotism.
◦ Poezia \"Umbra lui Mircea. La Cozia\" a fost scrisă în urma unei călătorii pe care Alexandrescu
a făcut-o pe la mănăstirile din Oltenia, împreună cu prietenul său, Ion Ghica. Deşi a fost scrisă
în 1842, poezia va fi publicată în 1844, în revista \"Propăşirea\", editată de Mihail
Kogălniceanu.
◦ Poezia îmbină lirismul obiectiv cu lirismul subiectiv care se definesc prin pronume şi verbe la
persoana a IIl-a şi la persoana I, precum şi prin adresarea directă (pronume şi verbe
la persoana a II-a): \"îl\", \"el\" \"stau\", \"se întind\", \"izbesc\", \"mă-
mpresoară\", \"noi\", \"citim\", \"privim\", \"Ascultaţi!\" etc.
Concluzie
Momentul paşoptist a fost prima explozie a ideii
de libertate a culturii române. O afirmare
memorabilă, revoluţionară şi profund creatoare.