Aminoacizi

Amino-acizii sunt combinații organice care conțin în

molecula lor două grupe funcționale o grupă amino. NH,
și o grupă carbonil C001. Aceste grupe funcționale pot fi
legate de un radical alifatic sau de anul aromatic,
rezultând astfel amino acizi alifatici sau aromatics:
Aminoacizii sunt componente principale ale proteinelor, iar
proteinele constituie una din sursele importante de lianți ai
culorilor (vor fi discutate in Partea II-a a lucrării). După
poziția ocupată de grupa amino in catena faţă de grupa
carboxil, amino-acizii alifatici se clasifică în a ß yamino-
acizi, Amino-acizii au atât funcțiuni acide (datorită grupei -
COOH), cât şi funcţiuni bazice, datorită grupei amino (-
NH). Cele două grupe se neutralizează reciproc. Au
structura unor ioni bipolari sau amfioni
:H3N+-R-COO
Structura generala a unui amfion

 Din această cauză aminoacizii formează saruri cat și cu acizii, cât și cu bazele:
 H2 N+-R-COO- +H+ - H2 N+-R-COOH
 H3 N+ -COO- + HO- - H₂N-R-COO- + H₂O
Reacțiile aminoacizilor cu acizi și
baze:
 In media acid se comporta ca niște baze, ur in mediu bazic ca nişte acizi. În
solurile de amino acizi grupa carboxil (-COOH) este mai disociată decât grupa
bazică (NH), soluțiile lor fiind uşor acade. Soluțiile conțin deci o mică proporţie
de loni de I, anioni H,N-R-COO şi amfioni în exces mare.
 Concentratia ionilor de hidrogen la care disociația acida este egală cu cea bazică
(adică atunci când soluția congine cationi a unions in proportie egala), se numeste
punct izoelectric (pH). Punctul izoelectric este o constantă caracteristică pentru
fiecare aminoacid. Prin condensares mai multor molecule de aminoacizi şi
eliminarea de apă, a formează polipeptidele. Polipeptidele cu caracter
macromolecular (cu greutate molecular mare, de ordinul 10-10) se numesc
proteine (v. Partea a II-a, cap, 5.2.10).
Lianți Proteici

 Printre substanțele de natură organica folosite ca lianți, se

găseşte o serie de substanțe cu structură macromoleculara,
de origine animală (laptele, ouale, serul din sange, cleiurile
animale), denumite proteine. Acestea sunt formate prin
policondensarea mai multor molecule dea-amino-acizi,noua
legătură formată (-CONH-)numindu-se legătura peptidică.
 H2 N-CH-COOH + H2 N-CH-COOH + H2 N-CH-COOH
 | | |
 R R1 Rn
 H2 N-CH-CONH - HN-CH-CONH- HN-CH-CO....
 | | |
 R R1 R2. HN-CH-COOH
 |
 Rn
Formarea unei proteine prin policondensareu
moleculelor de a aminoacizi

 Se obțin astfel catene polipeptidice lungi, formate din numeroşi aminoacizi,

Inproporții diferite, ce caracterizează diverse proteine. O catenă polipeptidică
poate contine in afara grupelor-NH, şi-COOH, marginale și alte grupări acide
sau bazice care provin din resturile laterale ale unor aminoacizi dicarboxilici
sau diamino-acizi.Ca şi aminoacizii, proteinele sunt amfioni macromoleculari.
Punctul izoelectric este specific fiecărei proteine, găsindu-se situat la pH 4,6-
5,3. Datorită caracterului lor puternic polar, proteinele sunt insolubile în
solvenți organici. În apă solubilitatea lor e minima la punctul izoelectric.
Solubilitatea proteinelor în apă se datorează solvatării grupelor polare. Proteinele
fibrilare (cum este gelatina), suferă o imbibiție puternică înainte de dizolvare şi
formează la răcire geluri elastice (piftii). La adaugarea de electroliți în soluțiile de
proteine acestea precipită reversibil.
 Prin încălzire în soluție apoasă, proteinele trec brusc, la o anumită temperatură
critică, într-o formă insolubilă. Se spune că proteina s-a denaturat. Un exemplu
bine cunoscut este coagularea albuşului de ou. Denaturarea proteinelor mai poate
fi produsă și de alte surse de energie cum este lumina ultravioleta, sau de
substanțe chimice.
 Proteinele sunt denaturate de substanțe ionice (acini, baze), subotnje care leprecipita
la punctul izoelectric (detergenti în concentrate mică), precum şi de unii solvenți
organici (alcoolul, acetona).Prin îmbătrânire proteinele își micsorează solubilitatea.
În arma acestui proces rezistenta lianților proteici creşte. Trebuie reținut faptul ca
multe protrice in stare denatuta sunt mai uşor hidrolizate de enzime decât in stare
sativa. Acest fapt poate constitui un indiciu asupra posibilității de degradare a
lianților proteici in picturi prin agenți de biodeteriorare. Unele proteine se
denatureaza mai uşor, sau mai greu. altele, deloc, ca gelatina sau caseina. În unele
caruri prin denaturare se produc transformări mai profunde ale moleculelor, astfel
ca denaturarea devine ireversibilă, cum este în cazul albușului de ou.
 Denaturarea proteinelor este cauzată de ruperea unui mare
mare de legături intermoleculare şi schimbări în conformația
molecules. După solubilitate și structura chimică, proteinele
utilizate is diversele tehnici de pictură pot fi clasificate în
proteine solubile, insolabile și proteide grotrine conjugue). În
descrierea lianților proteici, vom urma această clasificare.
Proteine Solubile

În această categorie intes albuminele din albușul de ou, cele din zerul
obținut după precipitarea cascinei din lapte și cele din serul de sânge
Albumina din ou (ovalbumina). Oul a fost folosit la prepararea
culorilor, atât la pictura pe panou cât şi în pictura murală. Se folosea
fie oul intreg, fie numai albusal sau numai galbenugal. Pictura veche in
tempera, se baza pe folosirea onilor ca materie cu rol de liant principal.
Compozitia chimică a albuşului şi a gălbenușului este diferită. Partea
activă ca liant a albusului se datoreaza ovalbuminei. Albaşul conține
12% proteine, formate din ovalbumine (două treimi), precum și din
globuline, mucine şi alte proteine, Mai conţine hidrap de carbon,
substante minerale şi foarte multă apă.
Este un liant fragil. lacios, transparent, care crapă după uscare dacă este aplicat în strat
gras. Pentru plastifiere se foloseşte glicerina, zaharul, mierea. Prin imbatranire se
îngălbenește sau devine brun-portocaliu. S-a folosit mult ca liant in Evul Mediu, în
pictura miniaturilor. Este întâlnit intr-o serie de rețete pentru poleirea cu foiță de aur. În
amestec cu varul formează un albuminat de calciu. Acesta se întăreşte repede și devine
insolubil. Este folosit ca adeziv. A mai fost folosit ca verni temporar pentru pictura în ulei
şi, se part, ca strat protector în pictura murală.
Proteine insolubile în apă

 În această categorie intră proteinele de constituție a cartilagiilor, tendoanelor.

Pielii, părului, etc. Componenta principală proteică a ţesuturilor conjunctive,
a oaselor, tendoanelor şi pielii este colagenul. Printr-o încălzire prelungită cu
apă, colagenul se dizolvă transformându-se în gelatine sau clei. În reacția care
are loc, se rupe o parte din legăturile peptidice.
 Gelatina se dizolvă în apa la o uşoară încălzire, formând soluții vascoase,
care la răcire se transformă în geluri elastice (piftii) cu o concentratie foarte
mică în gelatina (2-3%). Gelurile sunt rezultatul imobilizării apei de către
macromoleculele filiforme de gelatina, care formează o retea neregulată. O
parte din apă e reținută şi prin hidratarea grupelor polare. Principala
intrebuintare a proteinelor extrase din oase, cartilagii sau piei, este de clei.
Aceste cleiuri sunt denumite cleiuri de glutina. Indiferent de provenienta
cleiurile conțin constant trei aminoacizi principali: glicocolul (glicina),
prolina și hidroxiprolina.
 Cleiul în stare pară este un produs amorf, inodor, incolor şi insipid. Se obține în
placi transparente, incolore, casante, de grosimi variind între 1 mm şi 10-12 mm,
sau în granule. Sortimentul cel mai curat constituie gelatina alimentara. Cleiul se
umflă în apă rece şi se dizolvă la cald. Alcoolul, taninul, formaldehida precipită
cleiul din soluție. Prin fierbere îndelungată sau repetată, soluțiile de clei şi pierd
mult din puterea de lipire, datorită hidrolizei pe care o suferă poli- peptidele
respective. Din această cauză, pentru obținerea soluțiilor de clei, după îmbibarea
prealabila cu apă rece, acestea se încălzesc pentru scurt timp pe baia de apa la
maximum 60 °C, temperatură la care rezistenta mecanică a cleiului nu este
afectată.
 Proteine Conjugate

 Substanțele ce fac parte din această categorie sunt combinații între o

proteină și o componentă neproteică. Dintre aceste proteine, o
importanță deosebită o are caseina. Caseina este o fosfoproteida ce
se gaseste în lapte. Substanțele proteice din lapte sunt formate din
caseină (80-85%), lactalbumina (10-12%) şi lactoglobulina (5 -8%).
Caseina conține 0.5% fosfor.
 Caseina este conținută în lapte sub forma unor particule globulare,
dispersate, de sare de calciu. La încălzire caseina nu coagulează. Acizii o
precipită imediat (caseină liberă), Cheagul o coagulează transformánd-o în
paracaseina (sare de calciu), insolubilă, care este componenta principalá a
branzei. Odată cu precipitarea paracaseinei, se formează și o peptida
solubilă, albumoza din zer. Cantitatea de grasime este sub 1% pentru caseina
obținută din cheag și 2-3% pentru cea acida
 Prin ruperea hidrolitică a moleculei caseinci, o parte din ca devine solubila.
Caseina industrială se obtine prin precipitarea laptelui de vacă degresat, cu
acid lactic (caseina lactica) sau acetic. După precipitare, caseina industrială
se spală cu apă, se usucă şi se macină. Caseina uscată, poate fi conservată
mult timp, dacă umiditatea ei este sub 12% (pentru caseina cheag) şi
maximum 10% pentru cea lactica. Raportat la substanță uscată, cascina
industrială conține 78-82% proteine.
 Cantitatea de săruri minerale este de 7-8% pentru caseina cheag şi mai mica,
de 2 -3% pentru cea acida. Continutul în grăsimi şi săruri minerale
micsorează puterea adezivă a cleiurilor de caseina. Caseina comercializată
pentru uz artistic este o pulbere fină, albă sau slab crem, obținută prin
precipitare cu acid lactic. Prospectele ce însoțește produsul nu dau date
privind continutul în proteine, grăsimi sau săruri minerale. Caseina este
insolubilă în apă sau solvenți organici. Se solubilizează cu amoniac, carbonat
de amoniu, horas, carbonat de sodiu, hiroxid de sodiu, cu formarea unei
mase vascoase, adezive.
Bibliografie

 Carte: Noțiuni de Chimie Picturii de Ioan Istudor, ACS 2011.

 Partea I: Aminoacizi, pagina 94, nr. 2.7.2.
 Partea II: Lanți Proteici, pagina 206, nr 5.2.10.
 : Proteine Solubile, pagina 207, nr 5.2.10.1
 : Proteine Insolubile in apă, pagina 208, nr 5.2.10.2
 : Proteine Conjugate, pagina 209, nr 5.2.10.3
Vă mulțumim pentru vizionare