BIOTEHNOLOGII DE OBȚINERE A VITAMINELOR

Survase, S.A., Bajaj, I.B. and Singhal, R.S., 2006. Biotechnological Production of
Vitamins. Food Technology & Biotechnology, 44(3).
 Tocoferolul (vitamina E)
• α-tocoferolul este un valoros antioxidant ce există în surse naturale (uleiuri
vegetale), dar se poate obține și prin sinteză chimică;
• Sinteza chimică nu este însă eficientă, sinteza decurge neselectiv,
produsul obținut este un amestec de 8 stereoizomeri, patru 2R și patru 2S.
• Când este administrat acest produs, izomerii 2R sunt asimilați preferențial,
deși administrați în cantități egale, biodisponibilitatea este de 2:1 între ei;
• Microalgele de apă dulce Euglena gracilis Z. și de apă marină Dunaliella
tertiolecta produc α-tocoferol în concentrații mai mari decât alimentele
considerate în mod tradițional surse bogate de vitamină E;
• Studiile de optimizare pentru producerea de α-tocoferol cu E. gracilis Z au
implicat modificarea condițiilor de cultură, cultivarea în două etape şi
screening-ul de substraturi favorabile care măresc producția;
• Densitatea mare de celule în mediul de cultură determină reducerea
luminii ce ajunge la fiecare celulă, scăzând activitatea fotosintetică, iar
aceasta scade concentrația de oxigen și crește conținutul de vitamina E;
• Consumul de oxigen și glucoză prin respirație sporește metabolismul
heterotrof, iar conținutul de vitamina E din celulele crescute astfel prin
cultură în reactor discontinuu ating 1,21 mg/g masă celulară uscată;
• Cultivarea în două etape presupune separarea celulelor la sfârșitul fazei
exponențiale târzii, spălarea și resuspendarea în mediu Cramer și Mayers
(CM) în a doua etapă de cultivare măresc densitățile celulare și
productivitate ridicată la obținerea simultană a vitaminelor A, C și E
Fabricarea formelor farmaceutice medicamentoase
pentru diferite metode de administrare

• Administrare orală
- Tablete;
- Capsule;
- Pudre, granule;
- Drajeuri, pastile, pilule;
• Administrare parenterală – perfuzabile, injectabile
(soluții, suspensii);
• Medicamente cu administrare cutanată
 Tablete (comprimate)
• Tabletele se prepară prin turnarea sau comprimarea în forme a
unui amestec de substanță activă cu excipienții adecvați pentru a
permite asigurarea masei/volumului, aspectului, stabilității,
siguranței, biodisponibilității corespunzătoare ale produsului, în
condițiile unor costuri acceptabile de către piață;
• Formele tabletelor: plate, biconvexe, rotunde sau ovale, formă de
inimă, ursuleţi, păsărele etc.– pentru copii;
• Pot avea mărimi, forme, masă, duritate, grosime diferite, în
acord cu cantitatea de medicament și modul de administrare;
• Pe suprafaţă pot exista linii, puncte, litere uşor adâncite etc. sau
chiar denumirea scrisă întreg, specifice fiecărui medicament;
• În funcţie de metoda de preparare, variază duritatea, grosimea,
caracteristicile de dizolvare şi/sau dezintegrare;
• În compoziţia peliculei exterioare se includ componenţi care să
ajute la alunecare, capabili să reziste ca peliculă stabilă un
anumit timp, pentru a păstra gust agreabil până la înghiţire;
• Sunt folosite cel mai des cu efect sistemic, mai rar local.
 Rolurile excipienților (Curs 2)
Facilitează manipularea şi dozarea componentului activ, când
dozele ce trebuie administrate sunt foarte mici, de ordinul
miligramelor (fără excipienţi, dozarea fiind dificilă sau chiar
impracticabilă).
În unele medicamente, excipienţii reduc expunerea la factorii de
mediu (lumină, umiditate) sau stabilizează chimic componentul
activ, care poate fi instabil chimic.
Forme medicamentoase se aleg în aşa fel încât organismul beneficiar
să aibă un profit maxim, respectiv:
a) forma aleasă să realizeze efectul terapeutic aşteptat la doze cât
mai mici
b) să se evite pe cât posibil încărcarea organismului cu un surplus
de SA, care ar putea expune bolnavul la reacţii adverse (toxicitate,
potenţial alergen)
c) să se realizeze atingerea unor concentraţii cât mai apropiate de
optimul de SA pentru efect terapeutic, pe durate cât mai lungi,
mai ales în cazul unor administrări incomode (injecţii intramusculare
sau subcutanate, administrarea unui număr mare de doze pe parcursul
unei zile etc.)
 Tablete (comprimate)
• Se obţin prin presarea amestecului de substanţă
medicamentoasă şi excipienţi adecvaţi, folosind maşini speciale;
• Tabletele suferă dezintegrare mai mult sau mai puţin uşoară în
medii apoase;
• Cele mai multe păstrează mirosul şi culoarea SA;
• Unele pot fi uşor divizate în două sau patru părţi, pentru
administrarea unor doze mai mici la nevoie;
• Pot conţine una sau mai multe SA.
 Tablete - clasificare
a) Obişnuite, se înghit întregi. Ca efect terapeutic pot fi foarte
diverse: antihipertensive, analgezice (antidureroase),
antiinflamatoare, antipiretice (împotriva febrei), unele
antibiotice, numeroase tipuri de suplimente alimentare. Pot
fi: comprimate simple, acoperite cu zahăr, filmate, acoperite
cu peliculă enterică, multistrat. Pot fi cu eliberare
susţinută, prelungită sau controlată;
b) Efervescente: au dimensiuni mai mari şi conţin carbonaţi
alcalini şi acid citric sau tartric, care în contact cu apa
reacţionează producând dioxid de carbon şi producând
astfel dispersarea fină sau dizolvarea SA, care devine
uşor asimilabilă, dar capătă şi o savoare care o fac agreabil
de administrat. Exemple: calciu efervescent, polivitamine,
analgezice, antipiretice, antitermice, vitamine şi suplimente
alimentare.
c) Masticabile, care se înghit pe măsura dezagregării
comprimatului în saliva din gură. Sunt uşor de administrat,
plăcute, se pot adresa şi copiilor (exemple: antiacide –
Dicarbocalm, calciu masticabil (eventual cu vitamina D3),
vitamine pentru copii.
d ) Dispersabile
 Excipienți pentru tablete (comprimate)
• Excipienții ajută la:
- Facilitarea administrării
- Conservarea structurii (și deci a activității scontate) a
componentei active
- Transportul (asistat al) SA până la locul de absorbție
• În general, este de dorit ca excipienții să nu aibă efect propriu,
totuși unii au acțiuni sau efecte medicamentoase sau sinergice
cu substanța activă.
 Cerințele impuse excipienților
• Să fie fiziologic inerți și netoxici
• Să fie compatibili în privința culorii și a mirosului între ei și
cu substanța activă
• Să fie stabili chimic și fiziologic, inclusiv în combinații
• Să nu conțină microorganisme (să fie sterili)
• Să nu aibă efecte de scădere a biodisponibilității
medicamentului
• Să fie disponibili comercial în forme și purități adecvate
standardelor farmaceutice
• Să aibă costuri rezonabile
• Să îndeplinească cerințele menționate în standardele
specifice domeniului
• Să fie acceptabili de către agențiile de reglementare a
medicamentelor
 Lianţi şi adezivi

• Sunt materiale adăugate în stare uscată, fie în formă lichidă,

pentru a se forma granule sau pentru a promova
compactarea coezivă pentru comprimare directă.
• Glucide și derivate ale lor: glucoză (soluţie 50% în apă, uşor
de preparat, dar sensibilă la bacterii), lactoză, derivaţi de
celuloză: metil-celuloză, etil-celuloză, hidroxipropil- celuloză,
hidroxipropil-metil-celuloză (în stare uscată - liant, în soluţii
apoase – adeziv), amidon (pastă în apă cu 10-20% amidon)
• Proteine naturale: geluri cu 10-20% gelatină (E441) în apă;
material eficient, uşor de preparat; gelatina conține prolină,
hidroxiprolină, glicină, acid glutamic, arginină, alanină și alți
aminoacizi esențiali și neesențiali;
• Polimeri sintetici: polivinil-pirolidonă – povidonă (PVP), 2%
• Alginat de sodiu E401 (polimanuronat de sodiu, extras din
alge brune)
• Gume naturale de acacia şi tragacant, folosite ca soluţii de
concentraţii 10-25%; dezavantaje: originea naturală
presupune compoziţie și performanţă inconstante,
contaminarea cu bacterii; uscarea rapidă la 37°C reduce
proliferarea microbiană)
 Dezintegranţi
• Au rolul de a facilita spargerea sau dezintegrarea comprimatelor în
prezenţa apei, în stomac
• Acționează prin absorbția uşor cantităţi mari de apă, se umflă puternic
(cresc în volum de 2-5 ori), având loc explozia tabletei
• Astfel, ajută la dizolvarea SA şi la obţinerea unei biodisponibilităţi
ridicate
• Amidon, 5-20% din tabletă și derivaţi de amidon – carboximetil-
amidon (1-8% din tabletă, 4% de obicei optim), amidon pre-gelatinizat
(5%)
• Argile naturale şi modificate : silicat de magneziu tip smectit
(Veegum), bentonită (10%)
• Celuloză microcristalină și derivați de celuloză:
carboximetilceluloză (CMC) reticulată intern
• Povidonă, PVP (polivinilpirolidonă reticulată)

Superdezintegranţi
Se umflă de până la 10 ori în 30 de secunde la contact cu apa
• Croscarmeloza (carboximetil celuloză reticulată),
• Crospovidone (polimer de povidonă reticulat)
 Caracteristicile dezintegranților
Dezintegrantul ideal trebuie să aibă următoarele caracteristici:
- Solubilitate redusă
- Tendință scăzută de a forma geluri
- Capacitate bună de hidratare (rapidă)
- Bună compresibilitate și proprietăți de curgere
- Să nu formeze complecși cu medicamentul
Factorii care influențează acțiunea dezintegranților:
- Proporția de dezintegranți din tablete
- Tipuri de substanțe prezente în tablete
- Combinațiile de dezintegranți
- Prezența unor tensioactivi
- Duritatea tabletelor
- Natura substanțelor medicamentoase

PVP K30 (povidona) Croscarmeloză sodică (CMC) Amidonglicolat de sodiu