MATERIALE

COMPOZITE
Materialele compozite reprezintă o asociere
eterogena de două sau mai multe materiale,
caracterizate printr-o combinaţie de proprietăţi ce nu
pot fi atinse de catre materialele componente luate
separat.
În general, materialele compozite sunt alcătuite din 2 faze:
• matricea (masa de bază) – reprezintă un mediu
continuu, care leagă între ele elementele de armare,
repartizează eforturile, preia o parte din acestea şi
protejează împotriva agenţilor fizico-chimici.
•elementele de armare – rol de a întări (consolida)
matricea şi de a prelua solicitările mecanice.
Cele 2 faze constitutive, în general, nu reacţionează intre ele nici
chimic şi nici mecanic.
După forma constituentului de armare, materialele
compozite se pot clasifica în:

lungi (10-20 mm)

monostrat scurte (< 10 mm)
 fibre continue
multistrat

 Particulele de armare:
 macroparticule cu dimensiuni > 1μm

 microparticule cu dimensiuni cuprinse

între 0,01 μm şi 0,1 μm
Materialele compozite pot fi clasificate în funcţie de
materialul matricei în:

 matriale compozite cu matrice metalică

 materiale compozite cu matrice ceramică

 materiale compozite cu matrice polimerică, uneori

fiind utilizată şi terminologia de matrice organică
Materialele compozite cu matrice metalică:

 matricea: relaziv moale şi flexibilă

• Constituentul de armare trebuie să prezinte rigiditate şi

rezistenţă mecanică ridicată

Materiale pentru armare în cazul materialelor compozite

cu matrice metalică:
 particule
 fibre lungi
 Materiale compozite cu matrice polimerică:
polimerică

 matricea: relativ moale şi flexibilă

• Constituentul de armare trebuie să prezinte rigiditate şi

rezistenţă mecanică ridicată – legătura matrice-element de
armare trebuie sa fie puternică.

Materiale compozite cu matrice ceramică:

ceramică
 matricea: relativ dură şi fragilă

• Constituentul de armare trebuie să prezinte rezistenţă la

tracţiune ridicată pentru a opri propagarea fisurilor – legatura
matrice-element de armare trebuie sa fie mai putin puternică.
 Materiale compozite armate cu fibre

 rezistentă mecanică, modul de elasticitate şi raport

rezistenţă/masă mai ridicate decât materialele
componente;

• Factori de influenţă:
• lungimea;
• diametrul;
• orientarea;
• cantitatea de fibre încorporate în matrice;
• tărie legăturii fibră de armare/matrice.

 Dimensiunea fibrelor – caracterizată de raportul l/d (l –

lungimea fibrelor, d – diametrul fibrelor).

l/d – mare, rezistenţă mecanică ridicată.

 Efectul orientării fibrelor de armare
asupra rezistenţei la rupere.

Rezistenţa maximă se obţine când

fibrele de armare sunt orientate
paralel cu direcţia solicitării.

Aranjament a) – unidirectional
b) quasi-izotropic
 Este posibilă şi orietarea
tridimensională a fibrelor
de armare.

Combinând diferite orientări ale fibrelor se pot obţine

materiale compozite cu izotropie ridicată a
proprietăţilor.
 Fibrele de armare trebuie să prezinte o densitate cât mai
mică, rezistenţă mecanică ridicată şi rigiditate mare.

Cele mai importante caracteristici ale acestora sunt date de:

• Modulul de elasticitate specific = E/ρ

• Rezistenţa specifică = Rm/ρ

Rm – rezistenţa de rupere la tracţiune, E – modulul de elasticitate

longitudinal şi ρ – densitatea.

Particulele de armare:
 macroparticule: carburi refractare (WC, TiC, TaC);

 microparticule: oxizi (Al2O3, ThO2, SiO2, CdO)

 Fibre de armare

Cele mai utilizate fibre pentru obţinerea de materiale compozite

cu matrice polimerică sunt:
• fibrelede sticlă
• fibrele de carbon
• fibrele de aramide (Kevlar)
Pentru obţinerea de materiale compozite cu matrice metalică
se utilizează:
• fibre de bor
• fibre de carbon
• fibre ceramice oxidice sau non-oxidice
Fibre de sticlă

• produsă industrial pentru prima dată in 1938

• materia prima SiO2

•Raportul suprafaţă/masă – mare

susceptibilitate ridicata la atac chimic

• compozitele polimerice armate cu fibră

de sticlă – dezvoltate de englezi în timpul
celui de-al II-lea război mondial, în aviaţie
şi marină datorită transparenţei la
microunde şi a rezistenţei mecanice
ridicate.
Fibrele de carbon
• obtinere: oxidarea şi piroliza PNA,
urmată de tratament termic a
fibrelor de C rezultate (încălzire la
1500 – 2000 ˚C pentru creşterea
Rm: 5600 MPa, şi respectiv 2500 –
3000 ˚C pentru creşterea modulului
de elasticitate E: 531 GPa).

• compozitele armate cu fibre de C

cu cele mai largi aplicaţii sunt cele
cu matrice polimerică

Tesatură din fibre de C

Kevlarul
• produs pentru prima dată de compania
DuPont în 1971
• prezintă cea mai mare rezistenţă specifică
dintre toate fibrele utilizate ca elemente de
armare în materialele compozite.

• rezistenţă ridicată la temperaturi mari

• preţ de cost ridicat în special datorită

cantităţii mari de H2SO4 concentrat utilizat
Vesta antiglonţ în procesul de producţie.

Lanţuri de poli-parafenilen-tereftalamida legate

prin punţi de hidrogen
 Materiale polimerice pentru matrice

Cei mai utilizaţi polimeri pentru matrice în cazul materialelor compozite

cu matrice polimerică sunt:
• polimerii termoplastici;
• polimeri termorigizi – cei mai utilizaţi.

Polimerii termorigizi (răşini) cei mai frecvent utilizaţi sunt:

• fenoli – proprietăţi electrice bune;
• răşinile epoxidice – contracţie mică la polimerizare,
prezintă cea mai ridicată rezistenţă şi rigiditate;
• poliesteri – cele mai utilizate dintre răşini datorită
preţului mic (jumatate din al raşinilor epoxidice).
 Materiale pentru matrice metalică – cele mai utilizate:
• Aluminiu
• Magneziu
• Cupru
• Nichel
• compuşi intermetalici.
Materialele compozite cu matrice metalică prezintă rezistenţă
la temperaturi ridicate mai bună decât cele cu matrice
polimerică, dar sunt mai scumpe şi mai dificil de obţinut.
 Materiale compozite cu matrice metalică
 armate cu microparticule (durificate prin dispersia oxizilor) - ODS

Pot fi considerate materiale compozite deoarece:

• nu există interacţiune între componenţi (matrice-particula de

armare);
• nu există solubilitate între materialul matricei şi particulele de
armare.

 Rol de blocare a deplasării dislocaţiilor datorită dimensiunilor

suficient de mici (0,01 – 0,1 μm) – tensiuni în material care duc
la creşterea limitei de curgere şi a rigidităţii.
 SAP (pulbere de Al sinterizat)
• matricea: Al

• elementul de armare: Al2O3 – 14 % vol.

• Al împreună cu Al2O3 sub formă

de pulberi se presează la presiuni
mari, apoi se sinterizează.

• Oxidare în aer la temperaturi

mari a pulberii de Al, presare şi
sinterizare.
 Proprietăţi ale materialelor compozite
Densitate mult mai mică a
materialelor compozite
comparativ cu metalele

Rezistenţă mecanică mai ridicată

decât a aliajelor metalice.
Proprietăţi ale diferitelor materiale utilizate ca elemente de armare
Constituent Rm, Densitate, Avantaje Dezavantaje
de armare [MPa] [g/cm3]
(fibre)

Sticla 3500 2,5 -rezistenta ridicata - rigiditate mica

- pret de cost mic - temperatura de
utilizare limitata
Carbon 3700 1,8 - rezistenta ridicata - pretul de cost
- rigiditate mare relativ mare
Aramida 3800 1,4 - rezistenta ridicata - rezistenta
(kevlar) - densitate mica scazuta la
compresiune
- pret de cost
ridicat
Bor 3300 2,1 - rigiditate mare - pret de cost
- resistenta la mare
compresiune
ridicata
Ceramica 3000 3,8 - rigiditate mare - rezistenta mica
(alumina) - temperature de - pret de cost
utilizare ridicate mare
Proprietăţi ale diferitelor materiale utilizate ca matrice

Matrice Densitate, Rm, A, Rm/ρ,

[g/cm3] [MPa] [%] [MPa/g/cm3]

Ceramica
Al2O3 3,87 332 0 86
ZrO2 5,92 900 0 152

Metalica
Al 2,7 77 47 29
CuZn30 8,5 550 70 65
Otel 7,86 460 35 59
TiSn2.5 4,56 792 20 174

Polimerica
PE 1,12 50 4 36
PA 6.6 1,14 70 60 61
PS 1,05 50 2 48
In graficul de mai jos este reprezentat modulul de elasticitate specific şi
rezistenţa specifică pentru diferite materiale.
Aplicaţii ale materialelor compozite

 coca ambarcţiunilor de viteză şi agrement;

 industria aerospaţială: componente structurale ale
fuselajului şi propulsoarelor;
 componente pentru industria auto: elemente de structură,
componente ale caroseriilor, rezervoare de combusibil la
maşinile de competiţii, etc;
 în industria nucleara şi energetică: turbine, conducte, etc;
 echipamente sportive;
 construcţii civile;
 industria minieră: scule de foraj;
 electrotehnică şi electronică: contacte, circuite,
componente;
 medicină: biomateriale;
 industria de aparare.
 Avioane de vânătoare şi bombardiere

• F15 – inglobează 2 % din greutate materiale compozite, procentaj care

a ajuns la 25 % în cazul F22
V22 – avion cu decolare verticală şi dublu rol: avion şi elicopter

• 50 % din componente sunt constituite din materialele compozite

 B2 – bombardier invizibil are în
componenţă peste 60 %
materiale compozite

Cerinţele proiectului de “Invizibilitate”

la radar au fost îmbunătăţite
semnificativ datorită materialelor
compozite utilizate.
Boeing 787 – primul avion
comercial al carui fuselaj a fost
facut exclusiv din materiale
compozite
• consum de combustibil cu 20 %
mai mic decat alte avioane din
clasa sa;
• intreţinere cu costuri mici;
• independenţă de zbor cu 30 %
mai mare decat rivalele sale;
• taxe de aeroport mai mici.
Bibliografie

 Dobra, T., Constantinescu, V., Bota, D., “Materiale compozite cu

matrice metalică” ISBN 973-662-022-0, Ed. U.T.PRES, Cluj, 2003.

 Iancău, H., Nemeş, O., “Materiale compozite – concepţie şi

fabricaţie”, ISBN 973-9357-24-5, Ed. MEDIAMIRA, Cluj, 2003.