Acoperirea SMART

a suprafețelor
Șef lucrări dr. bioing. Mădălina Poștaru
 Structura prelegerii

01 Introducere 02 Materiale compozite

Familii de materiale Suprafețe inteligente:

03 compozite 04 sinteză, depunere, aplicații
 Introducere
O peliculă subțire de film sau suprafață de acoperire reprezintă
tratarea unui material cu un înveliș depus pentru a modifica
proprietățile chimice, termice, optice sau de mediu ale substratului.

Suprafețele ”SMART” pot fi definite în general ca acoperiri care

răspund automat la stimulii externi de deteriorare mecanică, chimică
sau fizică, cum ar fi pH-ul, căldura, lumina etc.

Termenul „acoperire inteligentă” se referă la conceptul de acoperire

capabilă să ”simtă” mediul înconjurător și să răspundă în consecință.
 Materiale compozite
Materialele compozite sunt amestecuri de materiale asociate pentru a
îndeplini o anumită caracteristică. Principalele clase de materiale care
se utilizează la obținerea de compozite sunt:

polimeri și sticlele și
metalele elastomeri ceramicile
 Materiale compozite
Obținerea acestor materiale a fost dictată de considerente practice
deoarece, prin reunirea mai multor componente se pot atinge asociații
unice de proprietăți.
ex. rigiditate mare și densitate mică

Proprietățile materialelor compozite pot fi reglate pentru orice valoare, într-un

domeniu larg, prin ajustarea compoziției lor. De cele mai multe ori, proprietățile
materialelor compozite sunt superioare proprietăților individuale ca urmare a
fenomenului de sinergie.
 Majoritatea compozitelor sunt formate dintr-o fază
continuă, majoritară, numită matrice și o fază
minoritară.

tridimensională bidimensională
pulberi lamele
particule poliedrice laminate
corpuri rotunde fază minoritară

unidimensională
fibre
fire
filamente
Materialele de formă 3D au primit denumirea de umpluturi
disperse, iar laminatele și fibrele denumirea de agenți de
ranforsare.

Clasificarea compozitelor, în funcție de natura lor,

se face având în vedere materialul matricei:

compozite polimerice

compozite metalice

compozite ceramice
Performanțe Costuri Poluare

Materialele viitorului

matrice fisură

fibră
strat protector

fisură
 Compozite cu matrice polimerică

Numite și mase plastice ranforsate, compozitele polimerice sunt printre

primele materiale compozite produse la scară industrială. Încă din 1941 s-a
realizat un material bazat pe rășini fenolformaldehidice ranforsate cu fibră
de bumbac (textolit), iar la sfârșitul celui de-al doilea război mondial s-a
început producerea de materiale polimerice ranforsate cu fibră de sticlă, cu
aplicații ale acestora extinse în construcția de avioane, nave, mașini, bunuri
de larg consum.
Compozite cu matrice polimerică

Există 2 tipuri principale de materiale compozite polimerice ranforsate:

 cu fibre scurte - ranforsate cu fibră de sticlă

 cu fibre continue - conțin fibre lungi, dure, aliniate în matricea

polimerică (de ex. fibre de carbon)

Compozitele polimerice cu fibră de sticlă:
 ușoare, necorodabile, ieftine
 rezistență la temperatură (-40 - 260 grade C)
 coeficient de dilatare mic (utilizarea acestora în mediul exterior)

Matricea polimerică este constituită din mase plastice termoreactive sau

termoplastice (rășini de poliesteri nesaturați, rășini epoxidice, fenolice, siliconice,
uneori amestecate cu materiale de umplutură precum pulberi de cretă sau de
aluminosilicați). Filamentele de sticlă sunt suple, rezistente, incasabile și se pot
prezenta sub formă de mănunchiuri, sub formă de fire sau sub formă de țesături.
Compozitele polimerice ranforsate cu fibre lungi:
 polimeri termoplastici și fibre carbon
 2 forme: cu fibrele orientate statistic sau cu fibrele într-o țesătură
unidirecțională

Aceste materiale se obțin pe baza unor procedee moderne de termoformare

și turnare rapidă sub presiune, sub formă de laminate ce se utilizează la
obținerea de materiale stratificate.
 Agenți de ranforsare

Fibrele carbon:
 rigiditate
 rezistență mare
 coeficient negativ de dilatare termică longitudinală
 stabilitate termică extraordinară (domeniu termic de utilizare de
peste 1300 grade C)
Fibrele aramid:
 lanțuri macromoleculare extinse și rigide, iar fibrele se produc cu
lanțurile orientate de-a lungul axei fibrei
 cea mai mare rezistență specifică cunoscută dintre toate fibrele și
sunt sunt foarte ușoare
 Transcristalizarea

Un fenomen care poate modifica profund proprietățile

unei compozite cu matrice polimerică este
transcristalizarea. Transcristalizarea îmbunătățește mult
aderența fibrelor la matricea polimerică și proprietățile
mecanice interfaciale, deoarece împiedică formarea unui
strat bogat în impurități și deci cu rezistență scăzută.
Compozite cu matrice metalică
Materialele de acest tip au proprietățile influențate de 3 factori:
 natura și structura matricei metalice
 tipul de material de umplutură
 interfața matrice - material de umplutură.
Pe baza materialului de umplutură, se admit 3 categorii de
compozite metalice: cu umplutura sub formă de particule, fibre
scurte sau folii. Ca materiale pentru matrice se pot utiliza o
multitudine de metale și aliaje.
 - prezintă densitate scăzută, rezistență mecanică, duritate și
rezistență la coroziune. Se obțin prin mărirea rezistenței
Aliaje de mecanice datorată prezenței unor compuși intermetalici ai
aluminiu metalelor tranziționale. Astfel, există compozițiile Al-Fe-V-Si
care prin solidificare rapidă formează structuri fin granulate
care conțin siliciuri sferice de 40-50 nm de silicat feros de
aluminiu.

- prezintă rezistență specifică ridicată pentru materiale cu

Aliaje de temperatură de topire relativ ridicată, rezistență mecanică
titan bună chiar și la temperaturi ridicate și rezistență la
coroziune.

Aliaje de Aliaje de
magneziu cupru
 Oxidul de Al, alumina, prezintă o compatibilitate redusă
Compozita cu topitura de aluminiu. Fibrele de alumină se utilizează
oxid de Al- pentru obținerea de compozite cu matrice de aluminiu
metal aliat cu litiu, prin realizarea de structuri chimice stabile la
interfață. Alumina se mai poate utiliza ca material de
umplutură în asociere cu matrici din aliaje de magneziu.
Mărirea compatibilității acestor fibre cu topiturile
metalice se face prin depuneri din stare de vapori de
nichel sau aliaje ale acestuia cu titanul. În acest caz,
matricea poate fi alcătuită din aliaje de aluminiu, de
crom sau de nichel.

Carbura de siliciu se poate prezenta sub formă de fibră,

Compozita
microfibră sau pulbere. Fibrele SiC sunt compatibile cu
carbură de Si aliajele de aluminiu și de magneziu, dar nu sunt complet
- metal stabile în aliajele de titan. Fibra de SiC se obține prin
depunerea chimică a vaporilor pe un suport de filamente
de wolfram sau de carbon.
Compozita fibră Acoperirea fibrelor carbon cu pelicule de bromură de
titan sau silice reprezintă un mod de reglare a
de carbon-metal
compatibilității lor cu matricea metalică, de obicei din
aluminiu și aliajele sale, realizând o reglare a
proprietăților materialului.

- sunt materiale care conțin 2 sau mai multe tipuri de

fibre și matrici alese pentru satisfacerea unor cerințe
specifice pe care materialul trebuie să le
îndeplinească. O compozită hibridă cu rezistență
Compozite remarcabilă la oboseală este obținută alternând
hibride straturi de aliaj de aluminiu de înaltă rezistență cu
straturi de fibră de aramid, în matrice de rășină
epoxi - materialul numit ARALL.
 Compozite cu matrice ceramică

Aceste materiale au fost dezvolate pentru a obține valori foarte

mari ale durității, rigiditate și rezistență.
Pentru aceasta, se utilizează 2 tipuri de agenți de ranforsare:
- particule
- fibre și microfibre.
Compozite cu matrice de sticlă sunt dintre cele mai fiabile, matricea
de sticlă putând fi controlată din punct de vedere al proprietăților prin
compoziția sa chimică.

Agenți de ranforsare:
 fibre carbon – rezistență, rigiditate
 fibre din oxizi – scădere a rezistenței la rupere
 fibre de SiC – rezistență la fisurare și rupere
 Compozite ceramice refractare sunt materiale care au
matricea alcătuită dintr-un material puternic refractar,
care nu poate fi prelucrat în stare viscoasă.

 Compozitele ceramice ranforsate cu particule,

microfibre sau peleți au ca principală caracteristică
faptul că pot fi procesate în același mod cu ceramicile
monolit, adică prin prepararea pulberilor, compactare și
sintetizare. Microfibrele utilizate la ranforsarea
ceramicilor pot fi de SiC, Si3N4, Al2O3.
 Ceramici nanocompozite sunt materiale cu plasticitate
mărită chiar și la temperaturi reduse. Aceste materiale pot
fi cu particule dispersate inter- sau intragranular, cristaline
sau amorfe, structurile dorite fiind rezultatul reglării fine a
parametrilor de fabricație.
 Materialele structurate complexe sunt materiale compozite
disperse, alcătuite dintr-o structură complexă care prezintă
o textură macroscopică de mari dimensiuni (ceramici
duplex).
Suprafețe inteligente
Smart coating
 Dezvoltarea de materiale smart prin:

 încapsularea aditivilor (de exemplu, inhibitori, aditivi

antibacterieni) care pot crește rezistența unei suprafețe
de acoperire;
 creșterea caracterului superhidrofob al unui strat de
acoperire;
 modificarea chimică a matricelor organice.

Materialele și straturile inteligente răspund dinamic la mediu și stimuli externi. Sunt

segmente dinamice ale nanotehnologiei, îmbunătățesc competitivitatea, precum și
proprietățile inteligente ale suprafețelor de contact prin adăugarea de aditivi (cum ar
fi straturi minerale de silicat, microcapsule, nanotuburi din carbon și TiO2).
Metodele convenționale de sinteză și depunere a suprafețelor includ:

depunerea fizică a vaporilor - metodă fizică de îndepărtare a atomilor individuali

sau a grupurilor mici de atomi dintr-o sursă solidă sau lichidă care trece printr-o cameră de
joasă presiune și care afectează un substrat pentru a forma o peliculă subțire
substrat
film subțire

evaporarea termică - metodă veche, rapidă, materialul

vaporizat
simplă și economică pentru depunerea
materialul
filmelor subțiri și a filmelor groase sursă
evaporator

încălzitor
camera de vacuum
Metodele convenționale de sinteză și depunere a suprafețelor includ:

evaporarea prin fascicul de electroni - sursa de încălzire în sine este un

fascicul de electroni (pistol) în care un filament mic și foarte fierbinte ”fierbe” electroni,
producând un fascicul de electroni de mare viteză

direcția materialului sublimat

direcția fasciculului de electroni

suport răcit câmp magnetic

filament
 Metodele convenționale de sinteză și depunere a suprafețelor includ:

depunere asistată ionic - folosește o sursă de ioni pentru a direcționa un

fascicul de ioni către substrat în timpul depunerii

depunerea chimică a vaporilor - este un proces de sinteză în care constituenții

chimici reacționează în faza de vapori lângă sau sub un substrat încălzit pentru a forma un
depozit solid
cuptor

gaz + precursor evacuare gaz

sursă gaz material depus

de carbon inert
Metodele convenționale de sinteză și depunere a suprafețelor includ:

acoperiri sol-gel - cuvântul „sol” se referă la formarea suspensiei

coloidale de particule foarte mici 1-100 nm și „gel” se referă la conversia sol-
ului în geluri vâscoase sau materiale solide.

Procesul sol-gel are loc prin patru etape principale, și anume:

(1) hidroliza,
(2) condensarea și polimerizarea monomerilor pentru a forma lanțuri și
particule,
(3) creșterea particulelor,
(4) aglomerarea structurilor polimerice urmată de formarea rețelelor care se
extind pe întregul mediu lichid rezultând îngroșarea, care formează un gel.
Depunerea acoperirilor inteligente și a filmelor
subțiri inteligente
 acoperiri cu reacție la stimuli, inteligente, de protecție împotriva

coroziunii, cu feedback inteligent

 acoperiri superhidrofobe, superoleofobe și superamfifobice

 acoperiri antibacteriene

 acoperiri cu autocurățare

 acoperiri anti-aburire

 acoperiri anti-înghețare

 acoperiri bioinspirate

 acoperiri super anti-umectare

 acoperiri cu auto-vindecare pe bază de polimeri cu memorie de

formă
 1. Acoperiri inteligente anticorozive cu
auto-vindecare
Acoperirile cu film subțire cu proprietăți de autovindecare pot fi fabricate prin
diferite mecanisme și metodologii de depunere. Cele mai frecvente sunt
acoperirile prin conversie chimică și acoperirile gel-sol.
O altă abordare utilizată pentru fabricarea învelișurilor cu autovindecare este
cea prin încorporarea capsulelor goale încărcate cu inhibitori de coroziune în
matricea de acoperire.
O altă abordare utilizată pentru fabricarea învelișurilor cu autovindecare este cea
prin încorporarea capsulelor goale încărcate cu inhibitori de coroziune în matricea de
acoperire.
 2. Acoperiri inteligente super-hidrofobe
și super-oleofobe
 Suprafețele super-hidrofobe inteligente pot fi fabricate prin diferite

metodologii, cum ar fi gravarea chimică, gravarea cu plasmă, o

combinație de prelucrare de gravare urmată de depunerea prin
acoperire prin imersare, electrodepunere, acoperire prin pulverizare,
texturare cu laser și auto-asamblare.
 Suprafețele super-oleofobe sunt realizate pentru fabricarea de

materiale cu umectabilitate reglabilă.

 3. Acoperiri inteligente antibacteriene

Mecanismele de realizare ale acestor suprafețe:

 fabricarea suprafețelor antiadezive pentru a preveni aderența bacteriană
 fabricarea suprafețelor receptive care ucid bacteriile la contactul direct
 fabricarea suprafețelor de levigare a biocidelor prin încorporarea agenților
antibacterieni
Tehnici de depunere și funcționalizare pentru suprafețe
antibacteriene inteligente:

 fotopolimerizare și fotogrefare
 grefarea de suprafață
 pulverizare în câmp electric
 acoperire gel-sol
 auto-asamblare
 acoperiri de suprafață bioinspirate
 Suprafețe rezistente la bacterii - concepute pentru a preveni
interacțiunile nespecifice cu componentele mediului biologic, prin
scăderea atașamentului bacterian inițial și inhibarea formării biofilmului
în primele etape după contact
 Suprafețe bactericide – oferă o modalitate directă de a preveni

formarea biofilmului prin uciderea bacteriilor atașate la suprafață

 A – într-un singur ciclu

ucide eliberare
hidroliză

Suprafață Suprafață
bactericidă antibacteriană

B – reutilizare

ucide eliberare
regenerare

hidroliză Suprafață
Suprafață bactericidă
antibacteriană