Creatia populara "Stnca corbului" este o legenda istorica deoarece "actiunea povestita se petrece n trecutul ndepartat", pe vremea navalirii

tatarilor, dar si toponimica, ntruct explica numele stncii. Modalitatea introducerii n subiectul legendei este deosebita. O stnca "dreapta ca un zid" determina, la cererea excursionistilor, din care facea parte si autorul, pe un calauz muntean, care conducea grupul, sa "spuna" legenda. Aceasta tehnica narativa se numeste "povestire n povestire" sau "povestire n rama". Fiind o specie literara care apartine genului epic, n legenda se povesteste o ntmplare la care iau parte personaje. Subiectul legendei Demult, un strain a venit de la dealul Corbului sa se aseze la Bicaz, unde si-a facut o casa. Pribeagul avea o fata, pe care bistritenii au numit-o "Corbita", dupa numele dealului unde se nascuse. Era o copila frumoasa si agera, pe care au placut-o foarte multi tineri, nsa numai unul, cu o nfatisare de Ft-frumos, a putut-o cuceri. Intr-o zi, o ceata de tlhari, ce patrunsesera pna n munti, ajung n valea Bicazului si vor sa ia fata, ca sa o duca n dar hanului de la Bugeac. Dupa ce tatal si logodnicul ei mor n lupta, aparnd-o, fata porneste n fuga spre munti urmarita ndeaproape de navalitori. Ajunsa n vrful stncii, se arunca n prapastie pentru a nu-si pierde libertatea si onoarea. Ceata de plaiesi care alergasera sa o ajute, ucid tatarii chiar pe muchia stncii, iar de atunci locul acela se numeste Piatra Corbului. Legenda a strabatut veacurile, deoarece "se pomeneste la noi din neam n neam", dupa cum spune "calauzul" narator, iar timpul de desfasurare a actiunii, ca n orice legenda, nu este precizat. Totul s-a petrecut "pe timpul stramosilor". Din acele vremuri strabate pna la noi chipul Corbitei, a carei nfatisare fascineaza: "Ce fata! Ce bujor de copila! (...) era sprintena ca o caprioara...) gurita ei era un fagure de miere; (...) ochii ei straluceau cu focurile ce le aprind ciobanii noaptea in ntunericul codrilor". "Portretul" sau fizic este imaginea unei frumuseti de poveste, un "ideal de frumusete feminina" a poporului nostru, pe care autorul anonim l realizeaza cu ajutorul comparatiilor - "sprintena ca ocaprioara", ochii ei "straluceau ca focurile", iar "gingasia" sa este sugerata prin "diminutivele" "caprioara", "gurita". Ca n orice creatie populara epica, frumusetea fizica a personajului este ntregita de frumusetea morala. Isteata fiind, "scapa ca apa printre degetele tatarilor", iar n drumul sau alearga "pe dupa copaci, pe dupa stnci". Ajunsa n vrful pietrei, n momentul n care putea fi prinsa, dovedeste spirit de sacrificiu si se arunca in gol pentru a-si pastra demnitatea. Gestul sau este semnificativ si pilduitor. "Ea reprezinta pe omul din popor pentru care libertatea si onoarea constituie suprema valoare". Prin felul in care si construieste personajul, autorul popular si exprima consideratia pentru ceea ce simbolizeaza Corbita. In acesta legenda, "modul de expunere" dominant este "naratiunea", care se mbina cu descrierea, utilizata mai mult pentru realizarea portretului fetei. Fiind "o creatie literara populara" si povestita de "un muntean" se ntlnesc regionalisme: "si dura o casuta", "cotun", "intunerecul", "childa", care au si "rolul de a localiza actiunea". Legenda acestei stanci imbraca istoria in haina realitatii si evidentiaza, inca o data, profilul moral al poporului roman.

Antimetafizic este titlul unui volum inedit scris de poeii romni Aurelian Titu Dumitrescu (nscut la 15 februarie 1956) i Nichita Stnescu (1933 - 1983), aprut n foileton n suplimentul literar al"Scnteii Tineretului" n 1983, i ntre coperte cu titlul complet "Antimetafizica, Nichita Stnescu nsoit de Aurelian Titu Dumitrescu", la editura "Cartea Romneasc", n 1985. n aceast carte extrem de interesant, o carte-ncercare, coninnd dialoguri, interviuri, poeme, poeme-dialog ntre interveviat i reporter, eseuri i chiar proz scurt, marele poet romn Nichita Stnescu este provocat de Aurelian Titu Dumitrescu i rspunde provocrii cu elegana, imprevizibilitatea i substana care i-au fost ntotdeauna caracteristice. De fapt, volumul i ideea sa s-au concretizat la insistena lui Aurelian Titu Dumitrescu, care a tiut s provoace n interviurile luate de ctre el marelui poet romn acea stare de graie a confesiunii celei mai profunde i genuine, artndune astfel unul dintre cele mai dinamice, complexe i interesante portete al celui de-al doilea pisc al literaturii romne dup Mihai Eminescu (1850 - 1889).