Comunicare, relatii publice si negociere- Curs 6 I. Din persepectiva relatiilor publice, trebuie sa facem diferenta intre public si audienta.

Audienta este un grup de oameni care sunt receptori pasivi a ceva, un mesaj, o performanta. In literatura de specialitate publicurile sunt impartite in doua categorii: a) publicuri externe(institutii guvernamentale cu putere de reglementare) b) publicuri interne(conducerea, angajatii si mai multe tipuri de suporteri) c) Orice public particular poate sa devina un punct principal de interes din perspectiva eforturilor relatiilor publice. El se numeste public-tinta sau public prioritar Identificarea publicurilor prioritare: indicele PVI(importanta vulnerabilitatii unui anume public): potentialul P al unui public+vulnerabilitatea V a unei organizatii= importanta I a publicului respectiv Daca nu se face o cercetare, ci doar se presupune care sunt aceste publicuri, pericolul este foarte mare Publicurile pot fi descrise in 3 feluri: - nominal(consta in a da publicului un nume) - demografic(luarea in calcul a caracteristicilor statice ale publicului) - psihografic(examineaza caracteristicile definitorii din punct de vedere emotional si comportamental) II. Opinia publica reprezinta modul in care gandesc cei mai multi oameni dintr-un anumit public. Opinia publica este definita ca o tinta in miscare. Ea este adanc inradacinata in perceptie. Este, deasemenea, vizibil instabila si nu poate fi masurata. A masura opinia publica este foarte greu. Exista niste tehnici, dar rezultatele sunt slabe. Departamente si firme de relatii Scurt istoric: Primele institutii de relatii publice sunt atribuite lui Ivy L. Lee si George Parker, care au descis in 1984, la New York, o agentie de relatii publice. Etape: 1. informare; 2. tehnica consimtamantului(Edward Bernays)- consta in analiza intereselor publicului si identificarea aspectelor din activitatea unei organizatii, care corespune acelor intereseale publicului; 3. comunicarea bilaterala(J. Grunig) are la baza cercetarea publicurilor si incepe cu identificarea atitudinii publicului. Specialistii in PR joaca un rol dublu: - trebuie sa interpreteze publicului, politicile, programele managementului din respectica organizatie; - trebuie sa transfere atitudinile publicului catre managementul organizatiilor din care provin. Ei trebuie sa detina anumite insusiri: - capacitate de analiza si sinteza;

- simt de organizare; - sociabilitate, onestitate, obiectivitate, etc. Organizarea departamentelor este influentata de mai multi facori: - misiune si obiective: scopul departamentelor de relatii publice trebuie sa reflecte politice conducerii; - tipul de produse si srvicii pe care se axeaza acea organziatie; - tipul de operatiuni; extinderea geografica influenteaza structura unui departament; - prezenta pe piata sau vizibilitatea organizatiei. Departamentele pot fi impartite in sectii specializate, astfel: - relatia cu presa; - relatiile cu investitorii; - relatiile cu consumatorii; - relatiile cu agentiile guvernamentale; - relatiile cu comunitatea; - relatiile cu personalul angajat etc. Sarcinile departamentelor de PR: - anticiparea reactiilor opiniei publice; - consilierea conducerii; - stabilirea si implementarea programelor de PR; - evaluarea acestor programe; - relatia cu presa; - coordonarea comunicarii interne; - organizarea evenimentelor; - identificarea problemelor organizatiei, asigurarea legaturilor dintre management si publicuri; - gestionarea problemelor de criza. Sarcinile unui departament de relatii publice pot fi externalizate atunci cand: - organizatia este foarte mica pentru a sustine exostenta unui departament de PR; - se doreste experienta bogata in cazul unei experiente specifice; - se doreste o mai mare obiectivitate; -se urmareste cresterea credibilitatii respectivei organizatii; - se urmareste o supliementare a resurselor Avantajele existentei unui departament de PR intr-o organizatie: - familiarizarea cu problemele organizatiei, cultura organizationala a acesteia; - o mai buna comunicare interna; - costuri mai scazute; - disponibilitate permanenta. Concluzii: a) relatiile publice sunt o functie a conducerii organizatiei;

b) relatiile publice sunt o activitate planificata; c) ele nu sunt eficiente fara apelul la cercetarea publicurilor si, in acest sens, la teoriile si metodele din stiintele sociale; d) relatiile publicese bazeaza pe modelul comunicarii bilaterale simetrice( teoretizat de catre James Grunig). In cadrul acestui model, comunicarea se desfasoara in doua sensuri: public-organizatie si organizatie-public; e) relatiile publice implica responsabilitate sociala, respectiv, dincolo de interesele propriei organizatii si promovarea obiectivelor acesteia, specialistii in PR trebuie sa aiba o raspundere la fel de importanta fata de societate in ansamblui ei Manipulare= distorsionarea mesajului(valoare de adevar mai mica a acestuia) Persuasiune= arta de a convinge III. Campania de PR este un proces complex de cercetare, conceptie, elaborare, transpunere in practica si avealuare continua. R. Kendall: Campania de PR este un efort sustinut al unei organizatii pentru a construi relatii sociale demne de incredere cu scopul de a atinge anumite obiective, determinate in urma unor cercetari, efort bazat pe aplicarea unor strategii de comunicare si avaluare a rezultatelor obtinute. Campaniile de relatii publice presupun: - declaratia de principii; - scopurile; - obiectivele.