Viata cotidian a Printilor desertului n

Egiptul sec. IV
Ceea ce ar fi putut fi privit drept abandonul comunittii ecleziale, drept o dezertare, o exagerare, ba chiar o aberatie, a fost dimpotriv admirat, ludat, exaltat drept culmea virtutii si sfinteniei. Alctuind si publicnd Viata lui Antonie, sfntul Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei si eminentul teolog, a autentifi cat oarecum cu pecetea autorittii sale aceast inovatie singular. Din toate prtile oamenii se ndreapt spre desertul Egiptului, merg acolo n pelerinaj cu aceeasi fervoare ca si la locurile sfinte din Palestina, se colporteaz mii de istorii despre Printii desertului, cuvintele lor fiind difuzate cu acelasi zel cu care sunt propagate evangheliile. Exist aici din partea poporului crestin nu numai o canonizare a acestor sfinte personaje, ci si o aprobare implicit a vietii lor n ceea ce aceasta avea mai original, n aceast retragere n desert pe care o inauguraser. Anahoretul se afund n desert spre a-si desvrsi renuntarea la lume, la bogtii, la plcerile pmn testi si la slava omeneasc. El renunt o dat pentru totdeauna la a mai juca un rol pe scena lumii, pentru a nu mai exista dect n ochii lui Dumnezeu. Este o ruptur radical, o veritabil moarte de bunvoie inspirat de pomenirea bunttilor viitoare si iubirii artate nou de Dumnezeu Care n-a crutat pe propriul su Fiu, ci l-a dat pe El pentru noi toti. Dac chemarea de a vietui n desert nu se gseste n mod explicit n Evanghelie, ea apare ns drept o cale privilegiat de realizare integral a programului propovduit de Hristos, mai cu seam n cuvntarea de pe munte, n care Iisus recomand cu atta insistent ucenicilor de a lucra numai pentru Tatl care vede n ascuns nimeni neputnd sluji la doi stpni. El nsusi de altfel dduse exemplul, si oare nu tocmai n desert Fiul Cel Unul al lui Dumnezeu si-a manifestat cel mai deschis n fata ispititorului fidelitatea Sa exclusiv fat de Tatl Su: Domnului Dumnezeului tu s te nchini si Lui singur s-I slujesti? Desigur nu toti ucenicii lui Hristos sunt chemati s imite renuntrile eroice si isprvile ascetice ale Printilor desertului, dar toti au unele lectii de nvtat de la ei. Prin exodul lor n desert si prin viata pe care au dus-o acolo, primii anahoreti au artat exigentele ntregii vieti crestine serioase: exigente ale despuierii, ale renuntrii, singurttii si tcerii. Nu numai niste veleitti si aspiratii vagi, ci o dorint real si eficace. Rolul propriu al Printilor desertului va fi fost acela de a marca o

dat pentru totdeauna locul si sensul profund al desertului n spiritualitatea crestin, de a arta c acesta nu e un lucru accesoriu si secundar, ci unul legat indisolubil de relatia unic si personal a fiecrui crestin cu Dumnezeu-Tatl prin Hristos. Desertul reprezint tot ceea ce poate si trebuie s fac potrivit vocatiei sale proprii spre a pstra, ntretine si dezvolta aceast relatie filial cu Dumnezeu. Nu toti progresau n acelasi mod si era normal ca monahii naintati n virtute s-i sustin si s-i cluzeasc pe cei mai putin experimentati. Numrul anilor si vechimea n monahism nu era un criteriu. Conta o prezent mai vdit a Duhului lui Dumnezeu n cel care aprea astfel apt de a vorbi n numele Domnului. Fericitul Ieronim spune despre Macarie, Pamvo si Isidor, c erau numiti Printi, pentru c Duhul Sfnt vorbea prin ei. Avva Moise a vzut pe Duhul Sfnt n chip de porumbel deasupra capului ucenicului su Zaharia si atunci s-a vzut constrns s-l ntrebe. Dar nu e necesar ca duhul s se arate printr-o minune. E de ajuns ca prezenta ascuns s se descopere prin darul cuvntului si s fie autentificat prin ntreaga conformitate a vietii fat de cuvntul rostit. Un astfel de om vedea venind la el ucenici, al cror printe va deveni transmitndu-le pur si simplu cuvntul lui Dumnezeu a crui plintate o tria. nainte de secolul IV numai episcopii erau recunoscuti ca printi n Biseric. Ei sunt n mod oficial printi n virtutea hirotoniei lor si n mod efectiv pentru c transmit viata dumnezeiasc predicnd Evanghelia si administrnd Sfintele Taine. Prsind comunitatea credinciosilor, primii anahoreti ai desertului rup legturi de vzute care i leag de pstorii lor. Ei vietuiesc de acum singuri, n legtur nemijlocit cu Dumnezeu, dar lipsiti, cel putin la nceputuri, de cuvntul lui Dumnezeu transmis pe cale omeneasc si de Sfintele Taine. Cei care, ca Antonie cel Mare, sunt teodidacti, nvtati si cluziti de Domnul nsusi, nu sufer de pe urma acestei lipse. Dar majoritatea resimt n curnd nevoia de a fi ajutati, sustinuti si cluziti de cineva mai puternic si mai ntelept. Astfel se nasc raporturi noi de la ucenic la nvttor care iau un caracter filial, iar aceast paternitate ce apare n desert se prezint dintr-o dat cu unele trsturi particulare, prin nssi natura conditiilor proprii vietii n desert. Paternitatea episcopilor avea un caracter ierarhic ;i oficial; ea exista si se exercita mai cu seam n mod obiectiv asupra ansamblului credinciosilor. n desert, ea vine din initiativa unui monah care i cere altuia s-l ndrume personal pe calea mntuirii. Fiecare voia s-l aib de printe, se spune despre Sfntul Antonie cel Mare. Prsind toate si nemaidorind nimic altceva dect mntuirea sufletului su, cel sosit n desert spunea unui btrn: Avva, spune-mi un cuvnt ca s m mntuiesc!, se preda cu totul, se abandona ca un copil printelui su; iat de ce l numea pe acesta avva, printe. Harisma cuvntului descoper printele duhovnicesc si de regul tot prin cuvnt se exercit si aceast paternitate duhovniceasc. Dar cuvntul nu e dect un mjloc, un instrument, un organ, un canal prin care se transmite viata. Paternitatea const n chip esential n aceast transmitere de viat si n legtura ce rezult din ea ntre dou fiinte, ntre vel ce d si cel ce primeste viata. n ordine supranatural, cuvntul este smnta prin care se transmite oamenilor viata lui Dumnezeu, viata lui Hristos, Fiul Cel Unic, viata Duhului. Cuvntul si are deci importanta sa; cuvintele omenesti inspirate, modelate de Duhul, devin purttoare de viat. Dar cuvintele nu sunt unicul mijloc prin care un om al lui Dumnezeu si exercit paternitatea sa. El este printe prin ntreaga sa fiint si prin ntreaga sa lucrare, astfel el poate foarte bine nici s nu vorbeasc; el este printe chiar nainte de a vorbi, prin tcerea sa, si rmne printe si dup ce a vorbit. Citind apoftegmele avem impresia c formularea si semnificatia cuvintelor rostite avea mai putin important pentru cel ce ntreba

dect faptul de a te apropia de avva, de a intra n legtur cu el, de a fi vzut si cunoscut de el si oamenii se stiau cunoscuti dincolo de ceea ce se spunea aceasta era socotit esential. Din momentul n care se instaura o legtur, se stia c cei n cauz aveau un loc n inima si n rugciunea avvei, c prin el erau mntuiti, erau vindecati de rnile trecutului si feriti de primejdiile viitoare. Cuvntul cerut si primit cu credint avea mai cu seam valoarea unui semn si a unei garantii a acestei relatii. Pzirea cuvntului nsemna pentru ucenic mentinerea legturii, nsemna a rmne si a deveni din ce n ce mai mult fiu al avvei. Prin cuvnt se participa la viata printelui. Pe de alt parte, adeseori legtura duhovniceasc era sustinut de o comunitate de viat cu btrnul. n acest caz, cuvntul nu mai era necesar. Cnd avvei Teodor i s-a reprosat faptul c nu-i ddea porunci ucenicului su Isaac, acesta a rspuns: Au doar chinoviarh sunt eu, ca s-i poruncesc lui? Eu cu adevrat nimic nu-i zic lui, ci de voieste, ceea ce m vede pe mine fcnd, va face si el! Astfel, btrnul l forma pe ucenicul su ca s vietuiasc el nsusi singur cu Dumnezeu n tcere. mpreun cu avva Pamvo el ar fi putut aduga: Dac nu se foloseste de tcerea mea, nici de cuvntul meu nu poate s se foloseasc. Nu sunt cuvinte rostite n vzduh, nici sentinte frumoase mai mult sau mai putin pioase scrise de un autor duhovnicesc, sunt cuvinte tsnite din viat, pentru a rspunde unei ntrebri vitale, unei chestiuni struitoare si presante. ncepnd de la sfrsitul secolului V circula n Palestina o culegere ce aduna n ordine alfabetic cuvintele si faptele atribuite btrnilor celor mai faimosi. Era ca o galerie de portrete vii ale marilor strmosi, n care si puteau regsi de acum, din generatie n generatie, portretele familiale ale celor pe care i considerau ntotdeauna printii lor, ai tuturor. Corespondenta avvilor Varsanufie si Ioan, faimosii zvorti din Gaza secolului VI, ne furnizeaz o mrturie deosebit de remarcabil asupra locului pe care prin intermediul apoftegmelor Printii desertului l detineau n viata monahilor palestinieni ai aceste epoci, si nu numai ai monahilor, pentru c vedem aici c si laicii palestinieni ai acestei epoci puteau discuta ntre ei asupra Cuvintelor Printilor. Monahi si laici rumegau apoftegmele ca pe cuvintele Sfintei Scripturi gsind n ele o hran pe gustul lor si potrivit gustului fiecruia, ca mana. Cum s ne mirm atunci c Printii desertului sunt si pentru ei printii lor? Aceasta nu-i mpiedica desigur, s-si aib proprii lor printi duhovnicesti. Apoftegmele le aduceau nencetat aminte de utilitatea ndrumrii duhovnicesti; n lumina cuvintelor Printilor, ei nsisi i ntrebau pe btrnii lor din Gaza iar acestia le rspundeau. Mai curnd dect un arsenal de citate, Gerontikon-ul si Paterikon-ul constituiau mediul familiar n care se tria. Pentru a ntelege aceasta ar trebui s sedem o vreme n mnstirea copt a Sfntului Macarie, unde apoftegmele Printilor sunt citite n fiecare zi n sala de mese, si n care, n fiecare sear, la sfrsitul pavecernitei, printele mnstirii invoc asupra tuturor monahilor ocrotirea Printilor enumerati unul cte unul ntr-o lung si impresionant litanie. Prin intermediul Regulii Sfntului Benedict, monahismul benedictin a devenit si el mostenitor al acestui curent de viat izvort de Printii desertului si a sustinut prezenta lor de-a lungul veacurilor. Numindu-i printii nostri si recomandnd seara la pavecernit lectura apoftegmelor lor desemnate sub numele de Vietile Printilor, Sfntul Benedict i ncuraja pe ucenicii si n a se considera si ei drept fia ai Printilor desertului si a rmne mereu la scoala lor. Oare nu de la ei a mprumutat titlul de abate preferat de el pentru a desemna superiorul mnstirii si importanta pe care o d paternittii duhovnicesti? Printii desertului n-au ncetat niciodat s exercite o influent

important si profund n Biseric. Ar fi nevoie de volume spre a expune n detaliu aceast influent si difuziune extraordinar pe care au cunoscut-o culegerile cuvintelor Printilor si scrierile ce relatau vietile si nvtturile lor. Dup Scriptur, nu exist lucrare mai rspndit dect apoftegmele Printilor n ntreaga crestintate medieval. Iradierea Printilor desertului a fost mai mare n mediile monastice, dar ea s-a propagat si printre laici si religiosii nemonahi, mai cu seam n snul Companiei lui Iisus. Aceast iradiere e constant, chiar dac nu ntotdeauna la fel de intens. Exist perioade n care influenta Printilor pare mai puternic si mai manifest. Asa cum nota n chip judicios printele I. Haussher: Dac studiati istoria spiritualittii sau a vietii spirituale n Biseric, veti vedea c de fiecare dat cnd exist o nnoire spiritual n Biseric, Printii desertului si redobndesc actualitatea, fie ca efect, fie drept cauz, fie mai curnd si una si alta. n 1977, un colocviu reunit la abatia benedictin Chevrotogne s-a studiat rolul literaturii desertului n nnoirea lumii crestine. Se pare c Printii desertului redevin tot mai actuali si mai prezenti de fiecare dat cnd e mai mult nevoie de ei, adic atunci cnd sub presiunea si opresiunea! mediului ambiant, devine tot mai dificil mplinirea exigentelor Evangheliei. Fr ndoial acesta e motivul pentru care ei suscit si n zilele noastre un interes crescnd. De un sfert de secol se constat ntr-adevr aproape pretutindeni o sporire a interesului fat de Printii desertului. Ea se manifest ndeosebi prin numrul considerabil de traduceri vechi si moderne ale apoftegmelor ce au fost publicate recent n toate limbile: copt, greac, latin, francez, englez, german, olandez, spaniol, italian, polonez, bulgar, romn, slavon, rus, georgian, etiopian n Egipt, traducerea arab a culegerii intitulat Grdina monahilor e reimprimat mereu. Printii desertului sunt studiati si cercetati din belsug n lucrrile recente de istorie si spiritualitate. n anii din urm, mai multe congrese sau colocvii au fost consacrate n exclusivitate apoftegmelor, congrese n care s-au putut vedea reuniti monahi si laici, preoti, religiosi si religioase, catolici, protestanti si ortodocsi. La Conferinta international de studii patristice de la Oxford din 1983, pentru prima dat o sectiune special a fost rezervat numai apoftegmelor. n acelasi an, profesorul Antoine Guillaumont fcea din apoftegme materia cursului su la College de France. Sunt tot attea semne ce atest c Printii desertului exercit asupra contemporanilor nostri o atractie evident. E normal ca acest spor ce interes s apar mai cu seam n mediile monastice. Printii desertului, care au fost ntotdeauna la mare cinste la monahii rsriteni, sunt si astzi n inima nnoirii pe care o cunosc actualmente monahismul copt si monahismul atonit. Frecventarea Printilor desertului e n acelasi timp cauz si efect al nnoirii eremitismului si monahismului contemporan. Dar ea si are efectele binefctoare si n comunitti, ntretinnd si reanimnd la nevoie n toti monahii pretuirea separrii de lume, a singurttii, a tcerii si a tuturor elementelor integrante ale strii monahale. n epoca noastr de egalitarism si de emancipare, Printii desertului readuc aminte n mod oportun locul pe care trebuie s-l detin n viata monastic legturile de paternitate si filiatie duhovniceasc, caracterul pe care acestea trebuie s-l aib si spiritul n care acestea trebuie trite. Tocmai generatiile noi sunt poate mai nclinate dect cele precedente spre a-i admira pe Printii desertului, spre a-i dori, ba chiar de a cuta la ei valori umane si crestine aproape disprute n ntregime astzi. n starea de anemie spiritual si moral n care se gseste lumea nu este att de uimitor faptul c aceste figuri nalte si puternice si exercit mai mult dect oricnd puternica lor atractie. Vietile si cuvintele lor nu ofer antidotul cel mai potrivit pentru

multe din maladiile pe care le deplngem astzi? ntr-o lume zgomotoas, agitat, trepidant, ele proclam binefacerile singurttii, ale calmului si a linistii. ntr-o societate care nu apreciaz dect bogtiile, bunurile zise de consum si plcerile efemere, ele reamintesc cu vigoare de fericirile evanghelice. ntr-un mediu materialist superficial, vocea Printilor desertului e o chemare la spiritualitate si interioritate, austeritatea lor e o sfidare la adresa confortului si facilittii ce domnesc pretutindeni, aparenta lor inutilitate i pune pe gnduri pe oamenii de azi att de preocupati de productivitate si de rentabilitate. i, mai presus de orice, simplitatea si autenticitatea lor sfideaz toate complicatiile, artificiile si falsittile pretinsei noastre civilizatii. Printii desertului sunt priviti cu simpatie ca niste oameni care au rupt deliberat cu societatea epocii lor spre a se lansa spre o aventur formidabil. Hippie-i epocii noastre se pot regsi oarecum n acesti oameni care au ntors spatele civilizatiei, culturii, studiilor, bunstrii si ordinii stabilite. Ei vor putea resimti o admiratie simpl pentru acesti pionieri ai desertului care au iesit de pe crrile btute, care au luat o optiune radical si au mers pn la captul convingerilor lor. Lund contact cu apoftegmele, ei vor fi fericiti s descopere un izvor curat si nealterat de toate reziduurile de care au atta oroare. ntre toate relele de care sufer societatea contemporan, unul din cele mai grave este poate respingerea si carenta tatlui n toate domeniile, inclusiv n cel religios. Paternitatea lui Dumnezeu este ntr-adevr adevrul fundamental al credintei crestine, dar ce mai rmne din ea atunci cnd dispar toate analogiile omenesti ce permit conceperea ei? Alturi de paternitatea natural, prea adeseori devalorizat astzi, paternitatea spiritual, asa cum a instaurat-o si ilustrat-o Printii desertului, rmne n chip fericit imaginea mereu luminoas a paternittii divine. Deveniti printi n pofida lor, primii anahoreti si-au exercitat paternitatea ntr-un spirit de total detasare si dezinteresare, n cea mai mare libertate si ntr-un respect infinit al persoanelor, a autonomiilor si a vocatiei deosebite a fiecruia. Departe de a impune ucenicilor niste reguli rigide si imuabile, ei manifestau o grij extrem n a discerne nevoile fiecruia potrivit inspiratiilor Duhului. Or, dac tinerii epocii noastre sunt capabili nc de a primi o ndrumare, aceasta n-ar putea veni dect de la astfel de nvttori, care-i respect si i iubesc fr a pretinde s-i domine. Titlul de printe ar putea s-i contrarieze, dar cnd vor vedea cum se comport acesti printi cu ucenicii lor, ei vor fi gata s primeasc de la ei lectii, ba chiar lectii aspre, pe care nu le-ar accepta de la nimeni altul. Acest fapt nu exclude, ba dimpotriv presupune mijlocirea unor brbati si femei din zilele noastre, laici sau preoti, care s arate fratilor si surorilor lor n nevoi fizionomia adevratului printe duhovnicesc. Dar cel mai bine vor putea rspunde aspiratiilor contemporanilor cei ce se vor strdui s calce pe urmele Printii desertului. n cele din urm, ntotdeauna numai la scoala Printii desertului generatiile noi vor putea renvta direct sau indirect adevratul sens al autorittii si supunerii, valoarea singurttii si a tcerii, mretia smereniei si, mai presus de orice, rolul unic si de nenlocuit al unei paternitti demne de acest nume. Desertul e trmul mortii nu numai pentru c e pmnt steril si locul mormintelor, ci si pentru c adeseori moartea vine de la bandele de tlhari sau de la animalele feroce ce ies din el. Egipteanul avea toate motivele de a ncerca naintea desertului o team sacr si o repulsie instinctiv. Pentru ca s accepte s se aventureze n el, i trebuia ntr-adevr o motivatie serioas. Cnd cunoastem repulsia pe care o aveau egiptenii pentru desert, bnuim c a fost nevoie ntr-adevr de

puternice motive pentru a-i atrage n aceste locuri aride si dezolante. i nu plecau doar pentru un timp, ci cu intentia ferm de a-si petrece acolo ntreaga lor viat. n cazul Sfntului Antonie, biograful su ne spune c un glas de sus l-a sftuit s mearg n desertul interior. Dar inspiratia cereasc a venit numai dup ce Sfntul Antonie s-a hotrt s schimbe locul, pentru c nu mai putea vietui n singurtate dup gndul su si se temea s nu se trufeasc de lucrurile pe care Domnul le fcea prin el. Fr ntruparea lui Hristos, plecarea monahilor n pustie nu are sens si niciodat doar ctiva indivizi n-ar fi putut antrena pe urmele lor mii si mii de crestini. Acest demers insolit, aceast separare de comunitatea eclezial ar fi trebuit privit ca o dezertare, ca o exagerare, ba chiar ca o aberatie, si iat c n curnd ea este dimpotriv admirat, ludat, exaltat drept culmea virtutii si a sfinteniei. Sfntul Atanasie nsusi, marele episcop al Alexandriei, care a fost aprtorul nflcrat al divinittii lui Hristos n fata arienilor, s-a artat a fi deopotriv ferventul apologet al vietii monastice. Alctuind si publicnd Viata Sfntului Antonie, acest eminent teolog al Bisericii vechi autentific oarecum cu pecetea autorittii sale aceast inovatie singular. n eroul su, el ne prezint nu numai un model pentru monahi, ci si un exemplu pentru toti crestinii, ba chiar o mrturie ce trebuia s-i ating si pe pgni. i n curnd din toate prtile multimile se ndreapt spre deserturile Egiptului, vin aici n pelerinaj cu aceeasi fervoare ca si la Locurile sfinte ale Palestinei, colporteaz mii de anecdote despre Printii pustiei, difuzeaz cuvintele lor aproape cu acelasi zel cu care se rspndesc Evangheliile. Exist aici din partea poporului crestin nu numai o canonizare a acestor sfinte personaje, ci si un fel de aprobare implicit a vietii lor tocmai n ceea ce avea mai oraginal, aceast retragere n desert pe care o inauguraser. Desertul nu era numai un pmnt nelocuit, pentru c era sterp si inapt s furnizeze oamenilor minimum vital de care au nevoie pentru subzistent. Nomazii pot s circule din oaz n oaz, fcnd la nevoie razii n regiunile locuite spre a-si procura ce le lipseste. Dar sedentarii nu pot duce aici dect o viat mizerabil si inconfortabil. E tocmai ceea ce doreau Printii pustiei. Asa cum o va spune odat avva Isidor: Oare nu pentru osteneal am venit n locul acesta? Prsind zona cultivat si locuit, ei aveau foarte clar constiinta a ceea ce fceau. ntr-o zi avva Avraam i-a spus avvei Cassian: Ne-am fi putut aseza chiliile pe albia Nilului, s avem apa la ndemn, pentru a nu fi siliti s o aducem pe umerii nostri de la o distant de patru mile tiu c sunt n tinuturile noastre locuri de retragere plcut, n care nu lipsesc pomii ncrcati de fructe, grdini frumoase si ne-ar fi toate din belsug Dar ntorcndu-ne fata de la toate acestea si dispretuind toat plcerea acestei lumi, noi ne simtim desftati de asprimea desertului, punem mai presus de toate bucuriile ntinderea nfiortoare a acestui pustiu si nu asemnm cu amarul acestor nisipuri nici o bogtie a ogoarelor, urmrind nu cstigurile vremelnice ale acestui trup, ci mngierile vesnice ale Duhului. Printii desertului erau aproape toti de neam si de limb copt, provenind n marea lor majoritate dintre trani, obisnuiti cu o viat aspr si de trud, cu un regim frugal si cu absenta oricrui confort. Acesti felahi aveau de obicei o constitutie robust si o mare capacitate de ndurare a oricror ncercri. Despre ei Bossuet scria: Temperatura ntotdeauna uniform a Egiptului a fcut din ei spirite solide si constante. nc Herodot nota faptul c egiptenii sunt, dup libieni, oamenii cei mai sntosi din lume, ceea ce trebuie nteles att cu privire la echilibrul psihic ct si la sntatea fizic. Pzitori ai datinii strmosesti scria Herodot egiptenii nu adaug deloc altele noi. Dar ct noutate n decizia sfntului Antonie! Biograful su o

subliniaz pe drept cuvnt. Antonie propune btrnului su s plece mpreun cu el; acesta refuz ns pretextnd vrsta naintat si caracterul neobisnuit al propunerii. Asa ceva nu se mai fcuse niciodat! Tnrului Antonie i-a trebuit deci o faimoas ndrzneal si un serios imbold venit de la Dumnezeu sau mai degrab amndou pentru a-l face s conceap si s realizeze n practic proiectul su. Dup o apoftegm sapte senatori l-au imitat pe sfntul Arsenie, lepdndu-se de toate bunurile lor si lucrnd la trestii folosindu-se de uneltele cu care se lucreaz pmntul. Ne imaginm cu usurint ce trebuia s reprezinte pentru niste greci si romani cultivati si rafinati o existent att de aspr si modest n mijlocul fostilor felahi. Mai multe apoftegme ne ngduie s ntrezrim aceasta. n timp ce majoritatea tranilor egipteni nu aveau n desert conditii materiale de viat foarte diferite de cele din satele lor, pentru aceste nalte personaje venite din medii nstrite era o schimbare total cernd cu sigurant o renuntare mai eroic. Uneori demonii vin mai multi. Astfel patru demoni metamorfozati n femei extrem de frumoase au rmas timp de patruzeci de zile lng un frate pentru a-i veni de hac. Dar el a rezistat cu brbtie si dup aceast teribil ncercare Dumnezeu i-a dat s nu mai aib niciodat ispit trupeasc. n Kellia, un preot a vzut odat lng chilia unui frate o multime de demoni deghizati n femei, spunnd si fcnd lucruri scabroase. n general, monahul clarvztor stia s recunoasc prezenta demonului sub aparentele feminine, dar aceasta nu se ntmpla ntotdeauna. De aceea unii anahoreti aveau obiceiul s fug de femei ca de foc; unii spuneau ca de vin sau ca de episcop. La drept vorbind, trebuie s stim s interpretm sentintele; de vin si de femei se fugea fiindc betia conduce usor la dezmt, iar de episcop se fugea ca si de femei, pentru c acestia puteau s-l smulg din viata monahal, conferindu-i preotia. Desigur, astfel de msuri de prudent se impuneau unor brbati ce fgduiser lui Dumnezeu celibatul lor si pe care o lung sedere n solitudine i putea face mai sensibili si mai impresionabili n ntlnirile lor extrem de rare cu cellalt sex. ntelegem astfel mai usor interdictiile formulate de btrni: Nu bga femeie n chilia ta!, Nu te culca acolo unde este femeie!, Nu mnca niciodat cu o femeie! n mod normal, asa cum am vzut, nu existau femei care s vietuiasc n desert, iar unii anahoreti, ca Ioan din Lycopolis, nu vzuser femeie timp de patruzeci de ani si mai bine. Dar multi erau obligati s se ntoarc n locurile populate pentru a-si vinde cosurile, pentru a se aproviziona sau din alte motive. Ei aveau atunci destule ocazii de a ntlni femei, de a le dori si eventual de a pctui cu ele. Ei nu puteau s nu le vad, dar trebuiau s se pzeasc s le priveasc cu insistent. Despre un btrn se spune c timp de saizeci de ani n-a privit niciodat o femeie, n acest caz ns este vorba de o isprav ascetic exceptional. Dac adunm toate relatrile privitoare la ispitele trupesti n care au czut monahii, lucrul poate crea impresie, dar nc si mai numeroase sunt impresiile crora acestia le-au rezistat. Pe de alt parte, aproape toti cei ce cad se ridic ndat si si reiau cu si mai mare fervoare si smerenie viata lor monastic. n societatea noastr actual n care sexul si sexualitatea au dobndit o asemenea important, ne vine greu s concepem o castitate trit senin, n abtinerea de la orice satisfactie carnal. E un motiv suficient pentru a ne feri de a-i judeca n aceast privint cu severitate pe monahii din vechime. C e vorba de case de detentie, de cazrmi sau de mnstiri, toate mediile n care femeia este absent ofer ntotdeauna riscurile homosexualittii. Se stie de asemenea ct de rspndit era pederastia n antichitate. Dac Egiptul tranilor n general pare s fi cunoscut mai putin aceast depravare, n schimb regiunile impregnate de elenism,

ca cea a Alexandriei, nu scpau de ea. Atunci cnd n discursul su apologetic Sfntul Atanasie cel Mare denunt prin avvei Antonie perversiunile homosexuale, el vorbeste despre greci, iar nu despre egipteni. Unele defectiuni de acest gen trebuie s se fi produs printre miile de anahoreti, dar n-am avea dreptate s presupunem c ele erau curente. Printii desertului nu-si manifestau apriori nencrederea fat de copii. Spre deosebire de comunittile chinoviale pahomiene, mediile anahoretice nu erau n msur de a atrage si de a primi copii. Viata aspr si solitar pe care o duceau nu era pentru acestia. Majoritatea copiilor care apar n apoftegme nu sunt monahi nici destinati s fie monahi. Frecvent apoftegmele enunt severe puneri n gard mpotriva pericolului pe care-l constituie prezenta copiilor n desert. Btrnii spuneau: Mai mult chiar dect femeile, copiii sunt pentru monahi o curs a diavolilor. Acolo unde e vin si copii, nu mai e nevoie de satana. Printii spuneau c nu Dumnezeu, ci satana i aduce pe copii n desert Monahul nu trebuie s priveasc niciodat cu insistent la cineva si mai cu seam la un copil. El nu trebuie s mnnce cu o femeie, nici s aib familiaritate cu un copil, nici s doarm n chilia unui frate cu faim rea. Avva Pimen spune: Omul care are copil mpreun locuitor cu el si se ndeamn in pricina lui la orice fel de patimi ale omului vechi si iarsi l tine mpreun cu dnsul, unul ca acesta este asemenea cu omul ce are tarina roas de viermi. La rndul su avva Colov spune: Cel ce se satur si vorbeste cu un copil, iat a si curvit n cuget cu dnsul. Asemenea insistent d de gndit c nu e vorba doar de un pericol imaginar. i cu toate acestea, n toate sursele noastre nu gsim dect o singur mentiune a unui pcat comis de un monah mpreun cu un copil, si atunci este vorba de un frate venit dintr-o mnstire din Egipt, nu de un anahoret. S adugm la aceasta si dou ispite de natur homosexual mrturisite de un btrn. Or se stie c apoftegmele nu disimuleaz nicidecum greselile sau ispitele monahilor. Istoraci buni cred c pederastia era practic ignorat n desert n perioada n care fervoarea monastic domnea n Kellia si n Sketis, dar c situatia s-a schimbat odat cu relaxarea produs spre nceputul secolului IV si nceputul secolului V. Avva Macarie Egipteanul ar fi anuntat prima devastare a Sketisului care a avut loc probabil n anul 407 astfel: Cnd veti vedea c se zidesc chilii aproape de lunc, s stiti c aproape este pustiirea lui; cnd veti vedea copaci, s stiti c la usi este; cnd veti vedea copii, luati-v cojoacele voastre si fugiti. Asadar pe vremea avvei Macarie nu existau copii n Sketis. Mai trziu avva Isaac, preotul din Kellia va spune fratilor: nu aduceti aici copii, cci patru biserici din Sketis sau pustiit din pricina copiilor. Dup avva Ioan Cassian, la sfrsitul secolului IV existau patru grupri monastice n Sketis, fiecare avnd biserica lor. Asadar, tot Sketisul a fost pustiit n anul 407 ca urmare a unor incursiuni a beduinilor. Btrnii au atribuit acest dezastru relaxrii vietii monahale. Avva Moise prezisese: De vom pzi poruncile Printilor nostri, eu m fac chezas pentru voi ctre Dumnezeu c barbarii nu vor veni aici; iar de nu le vom pzi au s se pustieasc locurile acestea. Faptul c, dup avva Isaac, copiii ar fi cauza acestei devastri nu implic neaprat c pederastia ar fi devenit o plag n Sketis. E adevrat, copiii puteau fi sursele unor ispite de acest gen, dar nainte de toate ei erau cauze de zgomot si dezordine. Fratii lui Pimen i ziceau: S ne ducem din locul acesta, c ne supr mnstirile locului acestuia si ne pierdem sufletele! Iat si copiii tipnd nu ne las s ne linistim. Le-a spus lor avva Pimen: Pentru glasul ngerilor voiti s v duceti de aici? Anahoretii desertului nu dispretuiau copiii cum nu dispretuiau nici femeile. i dac se artau prudenti si rezervati fat de bietii tineri,

e evident pentru c stiau pericolul pe care acestia l reprezentau pentru niste celibatari ce voiau s pzeasc neatinse curtia inimai si trupurilor lor. Cnd s-a prezentat avvei Pafnutie pentru a deveni monah n Sketis, tnrul Eudemon s-a vzut scos afar, pentru c avea o fat de fat. Zaharia sosise acolo de mic copil mpreun cu printele su Carion. Cnd a crescut, fratii murmurau ntre ei din pricina lui. Atunci s-a dus si s-a scufundat pn la nri n lacul cu salpetru, rmnnd acolo ct timp a putut, si a iesit att de desfigurat nct printele su abia l-a mai recunoscut. Sfntul preot Isidor a primit de la Dumnezeu descoperirea a ceea ce se ntmplase. n duminica urmtoare, cnd l-a vzut apropiindu-se pentru mprtsanie, i-a spus cu admiratie: Copilul Zaharia s-a mprtsit duminica trecut ca un om, dar acum s-a fcut ca un nger. Ct timp Zaharia era frumos fizic ca un nger, el putea fi un demon ispititor, dar cnd si artase prin actul su eroic autenticitatea virtutii sale, el s-a artat prin curtie si sfintenie ca un nger. Tnrul anahoret avea s moar prematur, fericit ns de ctre Isidor astfel: Bucur-te, Zaharie, copilul meu, cci ti s-au deschis usile mprtiei Cerurilor. Avva Ioan Cassian povesteste c Pafnutie, preotul din Sketis, petrecuse nouzeci de ani n pustie, locuind n chilia n care se stabilise sosind acolo, la cinci mile de biseric. n fiecare duminic, revenind de la Liturghie, el si cra pe umeri apa necesar pentru ntreaga sptmn. Un btrn locuia, se pare, la dousprezece mile de ap, adic la optsprezece kilometri. ntr-o zi, fiindu-i greu s-si poarte apa n spate, si-a spus c ar face mai bine s locuiasc n vecintatea puturilor. Dar ntorcndu-se, a vzut un nger numrndu-i pasii n vederea rspltirii nevointei sale si dintr-o dat s-a ntrit si s-a dus s se stabileasc cu nc cinci mile mai departe. Avva Heremon din Sketis si avea grota la patruzeci de mile de biseric si la douzeci de mile de mlastin si de ap. Pentru a uda lemnul uscat, avva Ioan Colov (cel mic) si petrecea ntreaga noapte transportnd apa. Chilia avvei Arsenie se afla la treizeci si dou de mile de biseric. Avva Macarie prezisese: Cnd veti vedea chilie zidit aproape de balt, s stiti c pustiirea Sketisului e aproape. Era un semn al relaxrii monahilor ce voiau s aib apa la ndemn si s nu fie prea izolati. Se stie c n Kellia chiliile nu se construiau prea aproape unele de altele, astfel ca nimeni s nu poat fi recunoscut de departe de un altul, nici s fie vzut de la prima arunctur de ochi, nici s se aud zgomotul vocii sale. Dup Filon Alexandrinul, tot asa erau dispuse si casele terapeutilor: nici prea apropiate pentru a evita promiscuitatea, nici prea ndeprtate, pentru a putea aduna comunitatea si a face cu putint ntr-ajutorarea. La nceput, n marea majoritate a cazurilor nu se fceau fundatii la chilii; putin cte putin obiceiul de a spa si fundatii s-a rspndit, ceea ce ne-a permis de exemplu s regsim n Kellia numeroase vestigii foarte vechi. Unii btrni criticau ns acest mod de fixare si de nrdcinare ntr-un loc. Avva Zinon zicea: Nu-ti f niciodat temelii cnd zidesti o chilie. Anahoretul se afl n desert pentru c el a auzit, ca avva Antonie cel Mare, chemarea Domnului: Du-te, vinde tot ce ai; apoi vino si urmeazMi Mie, el a lsat totul pentru a urma gol lui Hristos gol, cum spune Fericitul Ieronim, pentru a imita pe Cel ce n-are unde s-si plece capul Su; cci desertul iubeste oamenii goi. Dac unii Printi ai desertului au vrut s ating aceast treapt a despuierii, era numai pentru a pzi Evanghelia ad litteram, iar nu pentru a rivaliza cu gimnosofistii hindusi. Sursele noastre mentioneaz mai multi monahi ntlniti n desert complet oi. Unul, fost testor ntr-o mnstire din Tebaida, tria de multi ani n mijlocul boilor. Vesmintele i se zdrentuiser cu totul si nu mai avea dect prul capului su. Altul era episcop si ispsea patruzeci si opt de ani apostazia sa n timpul unei

persecutii. i el nu avea drept vesmnt dect prul capului su. Un al treilea, avnd aceeasi nftisare, o ia la fug n fata unui monah care vrea s-l abordeze si nu-l las s se apropie dect atunci cnd cellalt si leapd si el materia acestei lumi debarasndu-se de toate hainele sale. La rndul su, avva Macarie gsise n adncul desertului doi monahi goi gnd ap dintr-o balt mpreun cu dobitoacele. De la Suplicius Severus mai cunoastem un alt anahoret din Sinai ce vietuia n ntregime gol de cincizeci de ani. Vesmntul primilor anahoreti era desigur extrem de simplu, inspirat poate din ceea ce spune Scriptura despre Ilie si Ioan Boteztorul. Ilie avea o bucat de piele n jurul mijlocului su, Ioan avea un vesmnt de piele de cmil si o cingtoare de piele. Pielea de animal purtat n mod normal ca pardesiu era n uz la monahii chinoviti ca si la anahoreti. E foarte probabil ca n genere vestimentatia Printii desertului s fi fost grosier si srccioas. Istoria monahilor vorbeste de cei doi Macarie urcati pe un bac ca s treac fluviul fiind mbrcati n zdrente vechi. Avva Helle purta de asemenea o zdreant plin de petice. Avva Pamvo zicea c monahul trebuie s poarte asa o hain, nct s o poat lsa trei zile afar fr ca nimeni s o ia. Avva Serapion Sindonitul era numit astfel pentru c nu avea dect un giulgiu n jurul trupului su. Un alt btrn si fcuse o hain dintr-un cos vechi. Se vorbeste de asemenea de un monah care purta pe el o rogojin. Acesta trebuie s fie vesmntul cel mai simplu si cel mai grosolan, pe care anahoretul nsusi l fabrica din foi de palmier mpletite. Fr ndoial aceast vestimentatie bizar rea o inventie a monahilor desertului pe care aveau s o poarte numai ei. Vesmntul care va deveni n curnd clasic si traditional la anahoreti ca si la chinoviti, a putut exista nc din timpurile sfntului Pahomie spre anul 320. Pahomie l-ar fi primit de la povtuitorul su Palamon dup trei luni de prob: Vznd curajul si hotrrea sa nestrmutat, btrnul si-a luat un vesmnt de monah cu cingtoare si l-a pus pe altar, apoi a petrecut noaptea rugndu-se asupra lor, dup care n zorii zilei l-a mbrcat cu ele. Aceast mentiune a altarului face deja din aceast mbrcare a hainelor o ceremonie liturgic. Ceea ce este n mod sigur un anacronism al biografului Sfntului Pahomie ce se inspir din practica existent pe vremea sa n comunittile pahomiene. Dup spusele avvei Copri, ale crui cuvinte sunt relatate de Istoria monahilor, avva Patermuthios ar fi fost inventatorul sau creatorul vesmntului monastic. Primind un tnr ce voia s se fac ucenicul su, el l-a mbrcat ntr-o tunic fr mneci, i-a pus pe cap un culion, un cojoc de piele pe umeri iar la sfrsit l-a ncins cu o cingtoare. Dup avva Cassian, tunica era de in, ca si analavul, care nu e mentionat de avva Copri, si care era un fel de bretele n form de cruce ce strngeau tunica pentru ca monahul s poat lucra. n Praktikos-ul su, avva Evagrie Ponticul mentioneaz toate aceste piese ale vesmntului monastic explicndu-le simbolismul. Dup ansamblul surselor de care dispunem, este sigur c la sfrsitul secolului IV acest vesmnt s-a rspndit aproape pretutindeni n Egipt, distingndu-i net pe monahi de oamenii din lume. Se pare c tot n aceast epoc s-a rspndit uzul de a primi aceast hain din minile unui btrn. Unui frate care pare s ignore rudimentele politetii monastice, sketiotii i pun ntrebarea: Ioane, cine ti-a dat haina? Cine te-a fcut monah? o apoftegm stigmatizeaz imprudenta tnrului ce luase haina si se fcuse de ndat zvort, spunnd: Sunt pustnic. Btrnul era cel ce ddea haina noului su ucenic si dac acesta devenea nevrednic, i-o lua. Atunci cnd s-au constituit gruprile importante n Nitria, n Kellia si Sketis, preotul era cel ce ddea haina noilor veniti si le-o lua monahilor expulzati. De aici nvesmntarea a constituit un rit solemn. Un mare btrn spunea c vedea puterea lui Dumnezeu pogornd deasupra monahului cnd acesta

mbrca haina, ca asupra noului botezat. Care era culoarea acestor vesminte? Astzi negru este de rigoare printre monahii copti, dar se pare c la origini prevala albul. Cel putin asa i vedem pe monahii lui Or si Apollo n Istoria monahilor. Avva Daniil ne spune c Arsenie, avva lui, i-a lsat la moartea sa cojocul de piele, mantia sa alb si sandalele din foi de palmier. Putem crede deci c n general anahoretii lsau vesmintelor culoarea lor natural. Nu trebuia ca un monah s apar n public cu o tinut elegant: la biserica din Kellia un frate ce venise cu o mantie frumoas s-a vzut alungat din ea de preotul Isaac. Alt dat, acelasi Isaac deplngea luxul vestimentar al monahilor din epoca sa: Printii nostri si avva Pamvo purtau haine vechi si peticite din frunze de palmier; acum voi purtati haine scumpe. Duceti-v de aici! n general se recomanda monahului s nu se remarce nici prin boarfe sordide, nici printr-o tinut prea ngrijit. Cci, cum spune avva Ioan Cassian, cnd demonul n-a putut trezi desertciunea printr-un vesmnt bine croit, el se strduieste s o fac printr-unul prost si nengrijit. Textele fac elogiul avvei Agaton, a crui hain nu era nici prea frumoas nici prea simpl. Hristos spusese apostolilor s nu aib dect o singur tunic; primii Printi stiau s pzeasc aceast porunc. Dup mrturia avvei Focas, emigrat din Egipt n Palestina la sfrsitul secolului V, Printii egipteni au obiceiul de a pstra pn la moarte tunica pe care au primit-o la mbrcarea vesmntului si culionul. Ei sunt nmormntati cu aceste vesminte. Nu le poart dect duminica la Sfnta mprtsanie dup care le dezbrac ndat. Printii stiau bine c, alturi de haine si somn, hrana este unul din lucrurile ce nu pot fi niciodat suprimate cu totul. Monahul poate visa uneori la o viat n ntregime cereasc, total degajat de grijile trupului, dar, asa cum aduce aminte avva Heremon, avem un trup, care e asemenea unui biet animal de povar. Trebuie s ne ngrijim de el, de team ca el s nu cad pe cale, cci potrivit observatiei foarte exacte a Mntuitorului nostru duhul este srguitor, dar trupul neputincios. Postul Mare era un timp privilegiat al postului, dar majoritatea monahilor nu rmneau patruzeci de zile fr s mnnce. Iar unii si petreceau tot anul si toat viata lor asa cum altii si petreceau Postul Mare. ntr-o zi cnd n Sketis s-a vestit nceputul Postului Mare, un btrn cruia un frate i-a adus vestea i-a rspuns: Cincizeci de ani sunt, iat, de cnd nu mai stiu cnd vin posturile de care vorbesti tu si cnd sfrsesc. Toat viata mea e un post. O apoftegm rezum diferitele practici aflate n uz n epoca de glorie a Sketisului: Printre sketioti, unul mnca la dou zile, altul la patru zile, un altul la sapte Uzul cel mai curent era acela al abtinerii complete de la hran o dat la dou zile. E ceea ce fceau de obicei avii Sisoe, Meghetie si multi altii. Uneori aceasta era o penitent impus unui frate care pctuise grav. n orice caz, experienta a artat putin cte putin Printilor c era mai bine s mnnce putin n fiecare zi, dect s mnnce mai mult o dat la dou zile. Acesta e sfatul dat de avva Agathon si avva Pimen. n tineretea sa, acesta din urm rmnea adeseori dou, trei, patru zile sau chiar o ntreag sptmn fr s mnnce, dar mai trziu a recunoscut c era preferabil s se mnnce putin n toate zilele. E ceea ce el numea calea mprteasc a Printilor. Ecou fidel al Printilor, avva Ioan Cassian remarc si el c mai bun este o mas cumptat si msurat n fiecare zi dect un post sever prelungit mai multe zile. Unica mas cotidian devenise astfel nainte de sfrsitul secolului IV un obicei universal. Un btrn spunea: Dac cineva mnnc o dat pe zi, e monah, dac mnnc de dou ori pe zi, e om trupesc; iar dac mnnc de trei ori pe zi, e fiar. n antichitate, ca si n zilele noastre, pinea era esential egipteanului. Se pare c actualmente Egiptul este tara cu cel mai ridicat consum mediu de pine pe cap de locuitor. i pentru Printii

desertului pinea era alimentul principal, dac nu chiar unic. Pe muntele su, ca si n mormntul pe care l ocupase nainte, avva Antonie cel Mare se hrnea cu pinea ce i se aducea la intervale rare. Era vorba de pinitele mici, rotunde si subtiri ce se fabric si acum n Egiptul de Sus si n mnstirile copte, pini ce puteau fi uscate si pstrate astfel luni de zile nainte de a fi mncate ele trebuiau muiate n ap. Aceste pini msoar circa 12 cm. Dus si n mnstirile copte, pini ce puteau fi uscate si pstrate astfel luni de zile nainte de a fi mncate ele trebuiau muiate n ap. Aceste pini msoar circa 12 cm. diametru si cntresc ceva mai mult de 150 gr. Dou pini fceau dousprezece uncii, adic o litr roman (cca. 340 gr.). Paladie vorbeste de aceste pini de sase uncii. Avva Antonie ia una si i d trei lui Pavel. Pe timpul lui Ioan Cassian, dou pini constituiau ratia cotidian a majorittii anahoretilor. Ei mncau pine la ceasul al noulea, rezervnd-o pe cealalt pentru a o mprti eventual cu un vizitator. Monahul care nu primise nici o vizit mnca a doua pine seara. Dar unii se multumeau cu o singur pine pe zi; consumau dou numai atunci cnd nu mncaser nimic de cu sear. E ceea ce, dup o apoftegm, fcea avva Moise de la sosirea sa n desert, n vreme ce, dup Paladie, el mnca dou pini n fiecare zi. Ucenicul su Zaharia si avva Pimen, cnd era tnr, se multumea cu o pine. Avva Meghetie nu mnca dect o singur pine la dou zile. Un btrn l sftuieste s mnnce n fiecare zi o jumtate de pine. Pentru altii, cele dou pini cotidiene erau insuficiente si de aceea ei mncau mai multe, dar acest lucru nu era vzut cu ochi foarte buni. Un frate l ntreb pe avva Xoie dac e mult s mnnce trei pini. Btrnul rspunde: Dac nu este demon, nu e mult. O apoftegm vorbeste de un btrn care mnca trei pini si care n-a putut strui n nevointa sa, pentru c judecase un frate care mnca sase pini pe zi. Se povesteste c ntr-o zi n Kellia niste btrni au mncat mai nti niste pini mici iar apoi la insistenta oaspetelui lor, au mai mncat nc zece. n acelasi desert Kellia. Avva Evagrie mnca n fiecare zi cele dou pinite ale sale. Paladie povesteste istoria unui posedat care mnca cantitti enorme de pine pe care le elimina apoi numaidect sub form de vapori. Cci demonul care era n el era ca un foc. Avva Macarie a vrut s-l vindece pe acest nefericit si a ntrebat-o pe mama lui ct de mult mnca el, aceasta spunndu-i c zece litre de pine. Dup ce a postit si s-a rugat pentru el sapte zile, avva Macarie i-a fixat ratia la trei litre. Acest episod ne d o idee de ct putea mnca un egiptean ntr-o zi si de austeritatea regimului anahoretilor. Un bun cunosctor al Egiptului modern, P. Ayrout, spune c un felah mnnc n medie zece pini de acest gen n fiecare zi, adic n jur de cinci litre. ntelegem atunci c un tnr monah putea avea uneori ispita de a fura o pine pentru a-si spori ratia. De obicei n Sketis si pretutindeni n Egipt, la pine se adaug sare. Avva Pafnutie spunea c pinea fr sare te face bolnav. Pinea si sarea erau meniul obisnuit si pentru ascetii pahomieni. Obiceiul de a nmuia pinea n sare e adeseori mentionat n sursele noastre, ca si n Viata lui Pahomie. Ne aducem aminte c avva Teodor din Ferme mncase dou pini pe zi timp de sase ani. El le punea la nmuiat dimineata n ap cu putin sare si le mnca seara ca pe o sup. ntr-o zi deosebit de cald, avva Isaia a avut ideea de a face astfel ca pinea s alunece mai usor pe gt, dar avva Ahile aflat atunci n vizit la el l-a mustrat cu severitate: Veniti s-l vedeti pe Isaia mncnd sup n Sketis! O alt istorie ne arat doi sketioti cltorind si mncndu-si pinea pe malurile Nilului. Unul si nmoaie pinea n ap, cellalt refuz. Se vede c obiceiul nu era universal; pentru a onora un vizitator, un meniu obisnuit putea fi ns ameliorat turnnd putin otet peste sare. mpreun cu pinea, lintea si nutul erau printre alimentele cele mai comune n Egipt. Multi monahi se hrneau cu ele. Anahoretii ca avva

Antonie cel Mare, care cultivau o grdin puteau recolta de aici fructe si legume. Avva Marcu cunostea un frate care avea unele legume lng chilia sa pe care ulterior le-a smuls. n general, textele disting ntre legumele verzi si legumele boabe. Legumele verzi: salata, lptucile, diversele ierburi erau mncate crude, cel mai adeseori la rece sau conservate n otet cu sare. Legumele boabe: lintea, bobul, mazrea sunt de obicei fierte sau prjite, dar adeseori monahii se multumesc pur si simplu s le nmoaie n ap. Avva Pavel si petrecea tot postul mare mncnd linte dar nu spune dac o fierbea. Avva Isaia scotea lintea de pe foc ndat ce ncepea s se nclzeasc spunnd tovarsului su c e de ajuns si faptul c a fost putin nclzit. Unii anahoreti, ca de exemplu avva Dorotei, mncau putin pine si putine legume. Ajuns btrn, avva Elia mnca n fiecare sear trei uncii de pine si trei msline. Dar majoritatea celor care gustau legume sau fructe se lipseau cu totul de pine. Avvii Or, Teon, Apollo, Patermuthios si alti eroi ai Istoriei monahilor se multumeau cu ierburi si plante slbatice. n Nitria, multi anahoreti nu mncau nici pine, nici fructe, ci numai cicoare amar. Avva Ioan din Lycopolis nu gusta dect fructe si se abtinea de la pine si de la orice aliment fiert. Un altul nu mnca pine ci numai nut nmuiat. Avva Sisoe se lipsea si el de obicei de pine. Postumianus a cunoscut si el n Egipt un btrn ce nu mnca nimic altceva dect sase smochine uscate pe zi. A te multumi ntotdeauna cu cele dou pinite cotidiene era fr ndoial regimul cel mai auster, cum o spune avva Ioan Cassian prin gura avvei Moise. Tot el relateaz descrierea remarcabil pe care o face avva Isaac monahului chinuit de lcomia pntecelui. Mintea mea viseaz mncruri pe care pustia nu le cunoaste; n mijlocul unei singurtti nfricostoare simt mirosul ospetelor mprtesti Vine ora mesei si m cheam s-mi iau hrana, dar pinea m scrbeste Atunci ntelegem si recomandarea avvei Moise: Se cuvine s respectm orele de mas, orict scrb am putea avea de felul mncrii Iar avva Moise i spunea lui Ioan Cassian si nsotitorului su Gherman care refuzau s socoteasc drept abstinent regimul celor dou pinite cotidiene. ncercati s pziti cu strictete msura indicat, negustnd n plus nici o fiertur duminica si smbta sau cnd vin fratii s v vad! n Kellia, avva Amun mrturisea ct de greu i era s se ridice de la mas flmnd. Unii Printi gseau mijlocul de a face si mai penibil acest meniu deja att de restrns. De exemplu, avva Isaac amesteca n pinea sa cenus din cdelnit. Ne este ngduit s credem c nici anahoretii erbivori, de care vorbeste Istoria monahilor, nu gseau mai mult plcere mestecndu-si cicoarea lor amar, dect ceilalti ce si savurau pinea uscat sau muiat n ap. Spturile din Kellia au revelat prezenta cuptoarelor n majoritatea sihstriilor. Deja n textele secolului IV descoperim o anume ndulcire a regimului, manifestat mai cu seam printr-un uz din ce n ce mai frecvent al alimentelor fierte: Mnnc-ti pinea cu sarea ta si s nai nevoie s fierbi ceva. Dar n ciuda rigoristilor, putin cte putin s-a introdus printre anahoreti si buctria, precum si diferitele dulceturi evocate de Ioan Cassian: tulpini de praz, varz slbatic, srtur prjit, msline, pestisori n saramur Cu toate c nainte dusese o viat rafinat si mbelsugat, avva Evagrie a locuit patrusprezece ani n Kellia multumindu-se cu litra sa de pine cotidian si o sesime de litru la trei luni, fr a se atinge niciodat de lapte sau de alte legume verzi, de fructe sau de carne Dar spre sfrsitul vietii, cu stomacul distrus, a trebuit s renunte la pine pentru a nu mai mnca dect legume fierte. Dup Ioan Cassian, unii Printi recomandau ca abstinenta s nu se relaxeze cu prilejul primirii oaspetilor. Iar avva Evagrie avertizeaz monahul mpotriva cutrii unor alimente mai bune sub pretextul de a mplini mai bine datoriile ospitalittii. sunt de ajuns pinea, sarea si

apa. Sketiotului care se scuza c nu poate oferi altceva mai bun unui episcop care venea n fiecare an s viziteze Printii, acesta i-a rspuns c n anul urmtor nu voia s gseasc nici mcar sare. Cu toate acestea, putin cte putin iubirea a luat locul austerittii si monahul care primea un oaspete trebuia s-i fac putin buctrie. ntr-o zi, n plin perioad de post, un scandal a izbucnit n Sketis: s-a ridicat fum din chilia avvei Moise. Acesta primise ctiva frati veniti n Egipt si fierbea ceva. n cele din urm ns el a fost ludat de btrni care iau spus naintea tuturor: O, avvo Moise, porunca oamenilor ai clcat-o si ai pzit-o pe cea a lui Dumnezeu! Vizitatorii erau de obicei bine tratati n desert. Uneori ei voiau s-si exprime recunostinta oferind monahilor alimente pe care le aduceau, de exemplu, legume, citrice sau fructe. Ele erau lsate la biseric si erau luate de acolo de frati. Unii btrni le refuzau categoric socotindu-le a fi alimentul lcomiei. Astfel, avva Ahile nu a acceptat merele oferite btrnilor. n sezonul fructelor avva Arsenie accepta s guste doar o singur dat dintr-un soi de fruct. El se plngea ntr-o zi de a fi fost exclus de la mprtirea unor mici smochine. E cunoscut faimoasa istorie a strugurilor oferiti avvei Macarie, si pe care fratii i-a trecut unul altuia fr a-i mnca, pn cnd acestia au revenit neatinsi n minile avvei Macarie. Pentru a vedea pn unde merge tratamentul de favoare acordat oaspetilor de anahoreti, trebuie s citim n Ioan Cassian relatarea savuroas a festinului mprtesc ce i-a fost servit lui si nsotitorului su Gherman, de avva Serenus: n locul saramurii peste care turna de obicei o pictur de ulei si care era prnzul su de fiecare zi, el ne-a fcut un mic sos pe care l-a stropit mai copios cu untdelemn Apoi ne-a servit cu srtur prjit, cu trei msline deasupra, si un cosulet cu nut prjit, pe care anahoretii l numesc prjitur, din care am luat numai cinci grunte; am mai fost serviti cu cte dou prune si cte o smochin, fiindc a trece de numrul acesta era un pcat n acel desert. n meniul anahoretilor nu pare s fi existat vreodat carnea, nici mcar n cazuri exceptionale, pentru a reda puterile unui bolnav sau a cinsti un oaspete. Felahii nsisi mncau extrem de rar carne si lucrurile stau la fel si astzi pentru multi din ei. Asa cum explic avva Serenus, pictura de ulei pe care anahoretii nu uitau s o pun niciodat n ratia lor zilnic, era destinat anume pentru a reprima trufia fr a alimenta nicidecum lcomia, cci o cantitate att de mic era cu totul insuficient pentru a duce ungerea ei pn la trecerea gtlejului, pierzndu-se mai degrab nainte de a-l atinge. n timpurile eroice ale primilor anahoreti ai desertului, untdelemnul era cu desvrsire absent din regimul lor. Numai atunci cnd avva Antonie cel Mare a ajuns foarte btrn, fratii lui i aduceau msline, legume si untdelemn. Pentru a prznui Pastele, tnrul Pahomie a crezut de cuviint s pun o pictur de untdelemn n sarea zdrobit. Cnd avva Palamon a vzut aceasta a nceput s plng: Domnul a fost rstignit, si eu mnnc untdelemn! Avva Veniamin povesteste c, ducndu-se mpreun cu niste frati la un btrn, acesta i-a servit cu ulei de hrean. ntrebnd pe gazd dac nu avea untdelemn mai bun, btrnul a rspuns: Este oare alt untdelemn n afar de acesta? Eu unul nu stiu. Untdelemnul, spunea avva Cassian, e singura ndulcire de care beneficiau monahii si oaspetii lor. ns de la uzul parcimonios al nceputurilor sa ajuns la abuzul deplns de avva Ioan: la nceput monahii se lipseau de untdelemn sau o msur le era de ajuns un an ntreg pentru primirea oaspetilor. Aceast msur a fost dublat, triplat si apoi abia dac mai poate face fat cerintelor. Suntem departe de pictura de untdelemn a primilor anahoreti Se mergea peste ngduint pn la a stropi copios

cu ulei brnza egiptean sfrmat: dou alimente care-si aveau fiecare gustul su putnd alctui foarte bine pentru monahi dou ospete diferite n momente diferite Contrar obiceiurilor pahomiene, brnza nu pare s fi fcut parte din meniul Printilor desertului. Nu gsim n apoftegme dect dou mentiuni, dintre care una ar putea fi interpretat drept o critic a chinovitilor. Ea vine de la avva Pimen, pe care un egumen al comunittii l ntreab: Cum s agonisesc frica de Dumnezeu? la care acesta rspunde. Cum putem s cstigm frica lui Dumnezeu noi cei ce nuntru avem burdufuri de brnz si putini de sare? Singurul caz n care vedem un anahoret mncnd brnz e cel al avvei Simon gustnd pine si brnz pentru a scandaliza un nalt personaj venit cu suita sa pentru a-l vizita. De unde venea deci aceast brnz? S fi avut poate avva Simon pentru a o putea oferi oaspetilor pe care-i primea? Potrivit unei axiome a avvei Pimen citat si de Sfntul Benedict n Regula sa, vinul nu este al monahilor. Btrnul spune aceasta pentru a justifica conduita unui frate care nu bea vin niciodat. Aceasta pentru c n mod evident majoritatea monahilor fceau la fel. Exist cincizeci de mentiuni ale vinului n apoftegme si aproape toate atest c, desi nu era universal, uzul vinului n desert nu era deloc att de rar pe ct am fi nclinati s credem. Antonie cel Mare si tovarsii si de ascez n-au but niciodat vin. Principalul prilej pentru a bea vin era agapa ce preceda sau urma Euharistia de smbt si de duminic. n aceast mprejurare se considera c a face ca toat lumea era n acelasi timp o manifestare de iubire si de smerenie. De exemplu, atunci cnd avva Sisoe bea dou pahare de vin, dar refuz s-l bea pe al treilea. E consemnul pe care l ddea de altfel unui frate, si anume s nu treac de trei pahare. i avva Macarie bea vin mpreun cu fratii si acestia erau foarte bucurosi de aceasta, pn n ziua cnd au aflat c btrnul se lipsea apoi de ap tot attea zile cte pahare de vin buse la mas. Atunci au ncetat a-i mai oferi vin. Nu exista ns o regul absolut de a bea vin n cursul unui ospt luat n comun. Avva Isaac Tebeul fugea n chilie ndat dup Liturghie fr a mai astepta vinul de cinste. n Kellia, n momentul distribuirii un frate s-a sustras de la aceasta si o bolt s-a prbusit sub el. accidentul a fost interpretat ca o pedeaps divin pentru slava desart de care dduse dovad fratele. Dar btrnul su i-a luat aprarea si a interzis reconstructia boltii n timpul vietii lui. i la Kellia, n ziua Pastilor, se ddea fratilor un pahar de vin pe care erau obligati s-l bea. Un frate s-a scuzat pentru refuzul su spunnd: Ati fcut asa si anul trecut si am fost mult vreme mhnit. n Sketis unii btrni erau mai rigurosi. ntr-o zi un btrn cruia i s-a oferit un pahar de vin, a refuzat zicnd: Luati de la mine aceast otrav aductoare de moarte. Dintr-o dat fratii care mncau mpreun cu el s-au abtinut si ei. Toate aceste istorii arat c abstinenta de la vin devenise ntr-o anumit epoc, nc nainte de moartea avvei Macarie, o practic lsat pe seama discernmntului fiecruia. O apoftegm ce laud virtutea sketiotilor spune c printre ei unul nu mnca pine, iar altul nu bea vin. Printii recomand cnd abstinenta complet, cnd s nu bea dect putin. Chiar si atunci cnd erau n vrst si bolnavi, multor btrni le repugna s bea vin. Avva Pior Pionitul a acceptat numai foarte putin ct s-si nroseasc apa. Alt btrn bolnav vznd paharul de vin a nceput s plng spunnd: N-am crezut niciodat c o s beau vin nainte de moartea mea. Din contr, avva Piamun, care trise douzeci si cinci de ani fr s bea vin, a acceptat fr ezitare paharul atunci cnd i s-a oferit. Ca si Hristos Care bea vin si tmduia posedatii, avva Xantias a izgonit un demon bnd un pahar de vin. La rndul su, avva Pafnutie a convertit o ntreag band de tlhari primind s bea vin sub amenintarea sbiei. Avva Pimen, care spunea c vinul nu este al monahului, trebuia s aib vin n

pestera sa, devreme ce a trimis s i se duc unui btrn gelos pe care voia s-l mblnzeasc si unui monah care-si luase femeie si tocmai avea un copil. Printii desertului stiau c vinul poate fi pus n slujba iubirii si a smereniei. Asa cum spunea pe drept cuvnt Paladie, e mai bine s iei vin cu discernmnt dect ap cu mndrie. Chiar n ce priveste uzul apei care era butura obisnuit a anahoretilor, Printii recomandau moderatia. Avva Antonie cel Mare ar fi spus c monahul trebuie nu numai s se abtin de la vin dar nici s nu se umfle de ap. Cci, dup avva Evagrie si Ioan Cassian, excesele apei risc si ele s favorizeze miscrile trupesti si fantasmele nocturne. Acesta era deja nvttura lui Hipocrate. Mai mult, dup Istoria monahilor, avva Evagrie recomanda adeseori s nu se bea ap pe sturate, pentru c demonii, zicea el, frecventeaz n chip constant locurile unde exist ap. Acelasi Evagrie citeaz si un cuvnt al avvei Macarie n care acesta spunea c si msura apa precum si cntrea si pinea. Pe cldura desertului, a bea ap cu parcimonie era desigur o mare mortificare. Avva Pavel si petrecea tot Postul Mare cu o msur de terminat, adic cu trei sau patru litri. Avva Heremon bea ntr-o sptmn de obicei dublu acestei cantitti. Trebuie adugat c adeseori apa desertului era amar si nu trebuie s fi fost prea plcut la but. Precum se vede, n desert exista o mare diversitate de reguli privitoare la hran si la butur. Aceast diversitate corespundea diversittii temperamentelor, vrstelor si snttii lor, dar si a locurilor si mprejurrilor. Nu toti monahii aveau aceleasi facilitti sau dificultti n a-si procura cutare sau cutare aliment. Nu toti erau nsemnati de Dumnezeu spre cutare sau cutare restrictie alimentar. ns o regul general s-a impus putin cte putin judectii Printii desertului, ca fruct al experientei lor: oricare ar fi frecventa meselor, cantitatea si calitatea alimentelor sau buturilor folosite, din ele trebuie gustat doar att ct este necesar pentru ntretinerea trupului, evitnd cu orice pret sturarea prin scularea ntotdeauna de la mas nc flmnd. Principiul fundamental, regula de aur era aceasta: mnnc ceea ce trebuie pentru sustinerea trupului, dar nu destul pentru a te stura. Excesul de abstinent trebuie evitat tot att ct si excesul de hran si butur. Avva Moise i povestea lui Ioan Cassian cum diavolul l mpinsese pe faimosul avv Ioan Lycopolis la posturi excesive. Singur cu Dumnezeu, anahoretul si reglementa el nsusi regimul, dar adeseori era controlat si de ctre btrni. Ne amintim cuvntul Sfntului Antonie ce spunea c dac e cu putint, monahul trebuie s spun btrnilor pn si numrul picturilor de ap pa care le bea n chilia sa. Demonul lcomiei si cel al slavei desarte sunt extrem de iscusiti n a ne amgi, unul determinndu-ne s reducem abstinenta, cellalt s o sporim. Formula avvei Dorotei: El m ucide, si eu l ucid, nu trebuie nteleas ad litteram si aplicat tuturor Printilor desertului. Avva Pimen declara c si atunci cnd n tineretea sa se dedase unor asceze aspre, nu-si omorse trupul, ci l silea numai pn la dreapta msur a Domnului. n fata unei asemenea declaratii mai avem oare dreptul de a reprosa monahilor desertului abstinentele lor drept exagerate? Cuvntul cheie este aici silirea pe care si-o impuneau Printii spre a rmne fideli vocatiei lor. Simtindu-se chemati la bucurii mai nalte, ei refuzau s se lase antrenati n desftarea plcerilor pntecului. De aceea mncnd ei adoptau uneori pozitii deosebite. Avvii Helladie si Bane mncau adeseori n picioare, avva Pior si lua masa mergnd. Un altul mnca cu o mn, cealalt ntinznd-o n rugciune, nencetnd s se gndeasc la judecata lui Dumnezeu. Pozitia curent n Egipt era aceea de a sedea pe pmnt cu picioarele ghemuite si capul pe genunchi sau ntre genunchi. ntr-o pictur reprezentnd nhumarea unui faraon vedem curtezanele asezate n acest mod. Era de asemenea o atitudine familiar monahilor pahomieni. n mod normal spatele nu se sprijinea pe zid. Avva Teodor s-a vzut mustrat de

sfntul Pahomie pentru faptul c si-a permis acest lucru. Chiar si astzi coptii sed n acest fel n bisericile lor, ca musulmanii n moschei. Experienta dovedeste c poti chiar dormi astfel n timpul lungilor slujbe ale liturghiei copte. n secolul IV ns, monahii se asezau uneori pe scaune joase, fcute din trestii de papirus si care se numeau embrimia. Aceste scaune descrise de Ioan Cassian serveau drept pern. Erau folosite si pentru scris. Cnd era scrib, avva Dioscur avea sub el un embrimion. n chilie anahoretul putea de asemenea s stea n picioare si s se plimbe de-a lungul si de-a latul ei. Esentialul era ca el s rmn n ea, s reziste ispitei nencetate de a iesi pentru a se distrage de la concentrare si pentru a scpa de apsarea singurttii, ba chiar de plictiseala si lncezeala pe care monahii o numeau akedia. Trebuie s credem c aceast ispit era curent si puternic, ba chiar imperioas uneori, pentru c n toate culegerile de apoftegme btrnii vorbesc adeseori despre ea. Unul din ei spune c aceasta era lupta cea mai aspr pe care trebuia s o duc monahul. Unicul mijloc de a fi singur cu Dumnezeu era acela de a rmne nchis n chilie. Ispita de a iesi din chilie se putea ivi cu tot felul de pretexte, adeseori capricioase: Nu este oare un semn de iubire s mergem s-i cercetm pe frati, mai cu seam pe cei bolnavi? Nu se recomand oare s cerem sfatul unui btrn? i dac avem impresia c nu facem nimic si c ne pierdem timpul fr folos, nu e oare preferabil s vietuim ntr-o mnstire de obste? Modul cel mai putin periculos de a ceda ispitei era acela de a iesi din chilie pentru a merge s-ti ncredintezi gndurile unui btrn. Rspunsul era mereu acelasi: Rmi n chilia ta!; uneori ns era nsotit de adaosuri ce ne pot uimi: Dute, f o rugciune dimineata, una seara, una noaptea; mnnc, bea, dormi si nu lucra nimic, numai nu-ti prsi chilia! Ele uimeau chiar si pe fratele care le asculta si care apoi credea c trebuie s consulte un alt btrn. Acest i rspundea n acelasi sens, ba chiar mergea pn la a-i spune: Nu te ruga de loc, ci rmi numai n chilia ta! Avva Ioan Cassian a cunoscut acest gen de rspunsuri si, prin intermediul avvei Serenus, vede n ele semnul unei relaxri inacceptabile. Unii monahi au czut n dezgust si plictiseal. Se crede c ei dobndesc o bun road chiar si numai dac pot sta n singurtate, oricare le-ar fi delsarea lor, si drept singur leac, btrnii obisnuiesc s le spun: edeti numai n chiliile voastre, mncati, beti si dormiti ct vreti, numai s nu prsiti chilia! Printii stiau ce curaj, ce rbdare eroic era necesar spre a suporta demonul akediei, cel mai apstor dintre toti si a crui specialitate era tocmai de a ataca stabilitatea ntru acelasi loc. Astfel c, privind mai bine lucrurile, acest banal sfat de a rmne n chilie, chiar fr a lucra sau fr rugciune, ascundea de fapt sub aerul su acomodant o exigent nfricostoare si certitudinea c numai lupta mpotriva demonului amiezii l va duce mai devreme sau mai trziu pe monahul care o pzeste la practicarea spontan a rugciunii si a muncii care nu i se impunea nc de la sine. Un btrn a spus unui frate: Rmi n chilia ta si Dumnezeu te va mngia. Avva Moise spunea mai bine: Rmi n chilia ta si aceasta te va nvta toate, inclusiv secretul pentru a rmne aici cu folos. Printii erau psihologi, dar aveau si o logic implacabil. Monahii veniser n desert spre a-L cuta pe Dumnezeu n singurtate. Trebuia deci ca ei s rmn cu orice pret n singurtatea chiliei pentru a putea persevera n desert. ntelegeau bine asta cei care foloseau toate mijloacele uneori ingenioase pentru a nu evada afar din chilie. Vreme de nou ani un frate a fost ispitit s-si prseasc sihstria. n fiecare zi si pregtea mantia pentru a pleca, iar cnd venea seara, si spunea: Voi pleca de aici mine. A doua zi spunea: S ne silim s mai rmnem si astzi pentru Domnul. Iar dup nou ani de zile, Dumnezeu i-

a ridicat orice ispit si s-a linistit. Un alt frate era ispitit s ias din chilie pentru a-i vizita pe cei bolnavi. La captul a trei zile el se plictisea n chilia sa. A luat atunci mici ramuri de palmieri, le-a tiat, apoi n ziua urmtoare le mpletea. Dup ce lucra, spunea: Voi citi putin, apoi voi mnca. Le pregtea, apoi spunea: Voi spune micii mei psalmi, si apoi voi mnca linistit. i asa a progresat putin cte putin cu ajutorul lui Dumnezeu si a ajuns la o viat regulat. Dobndind sigurant mpotriva gndurilor sale, le-a biruit. Ispita cea mai subtil era aceea ce sugera monahului s vad un btrn, fie si numai pentru a-i mrturisi dorinta de a iesi din chilia sa! Nu era oare un lucru foarte ludabil s mergi s le mrturisesti btrnilor toate gndurile care te asalteaz? Adeseori ns nu era dect un pretext insuflat de demoni pentru a-l mpinge mai sigur pe anahoret afar din chilia sa. Dar monahii experimentati nu se lsau amgiti. Unul dintre ei, pentru a se sustrage unei astfel de ispite, si lua mantia, fcea nconjurul chiliei sale, apoi intra de ndat imaginndu-si c vine n ea ca vizitator. Un altul, chiar fr a iesi, si nchipuia vizita la btrn jucnd alternativ rolul btrnului si pe cel al vizitatorului si astfel a ajuns s-si biruie ispita. Dar unii nu sesizau cursa de care nu-si ddeau seama dect dup aceasta, ca acel frate din Kellia, a crui istorie merit s fie relatat: Un frate din Kellia pusese la nmuiat frunzele de palmier si, cum sedea pentru a le mpleti, gndul i spune: Du-te de-l gseste pe cutare btrn. Dup care el si spune n sinea lui: M voi duce peste cteva zile. Gndul i spune din nou: Dac moare ce faci? Du-te s vorbesti cu el ct mai e vreme. Atunci si spune iarsi: Nu, nu e vremea potrivit. Atunci gndul i sugereaz: Dar pentru c tai stuf, e timpul potrivit. Iar el spunea: M voi duce s termin frunzele de palmier, si atunci voi pleca. Dup care si spune siesi: Dar aerul e bun astzi? i atunci s-a ridicat, a lsat frunzele de palmier si-a luat mantia si a plecat. Or n vecintate era un btrn nzestrat cu darul clarviziunii si cnd l-a vzut alergnd, i-a strigat: Robule, robule, unde alergi? Vino aici. Cnd a venit btrnul i-a spus: ntoarce-te n chilia ta. Fratele i-a povestit lupta sa si s-a ntors apoi la chilie. Odat intrat, s-a nchinat. i demonii au strigat: Neai biruit monahule, ne-ai biruit! si rogojina pe care dormea de obicei a ars n vreme ce demonii s-au mistuit ca un fum. Astfel fratele a nvtat mestesugirile lor. n aceste apoftegme l vedem aievea pe anahoret n chilia sa prad akediei, plictiselii lncezitoare a proprii vieti monastice. Remediul ns nu este de a iesi, spun si teoreticienii ei, avva Evagrie si avva Ioan Cassian: Nu trebuie s prsim chilia la ceasul ispitelor, orict de ludabile ar fi pretextele care s-ar nchipui, ci trebuie s rmnem nuntru, s stm bine si s primim cu vitejie toate atacurile, dar mai cu seam al demonului akediei care, fiindc e cel mai apstor dintre toti, ncearc sufletul n cel mai nalt grad. Cci a fugi de asemenea lupte si a le evita face sufletul neiscusit, las si fugar. Cu toate aceste, simpla rmnere n chilie nu este nc totul. Conteaz si modul de rmnere n chilie. Avva Ammona zicea: Cutare om petrece o sut de ani n chilie si nu stie nc cum trebuie s stea n chilie. Poate s-si piard timpul, n vreme ce faptul de a sta bine n chilie umple pe monah de tot binele. ntr-adevr, nsusi cuvntul grec ce nseamn a fi asezat, a se tine si a rmne indic si starea de pace si reculegere n care anahoretul se sileste s se mentin n chilie printr-un ansamblu de reguli trupesti si spirituale. Aceast stare se numeste n limba greac si isihia si, n acest sens, pzirea n chilie e mai mult o dispozitie a sufletului dect o pozitie sau o postur a trupului. Pentru primii Printi ai desertului nimic nu era fixat n ce priveste ntrebuintarea timpului la chilie; cu ei se mplinea deja

cuvntul avvei Moise citat mai sus: Rmi n chilia ta, si chilia ta te va nvta toate! aceast sentint n care se percepe si o reminiscent a unui cuvnt al lui Hristos din Evanghelia dup Ioan, nseamn n realitate: n chilia ta Duhul Sfnt te va nvta toate. Mnati n desert ca Iisus de ctre Duhul Sfnt, Printii au nvtat de la El cum anume trebuie s rmn acolo si, n lumina experientei lor, ei au elaborat putin cte putin un cod al modului de vietuire al anahoretului n chilie, fcut din uzante devenite obiceiuri, apoi traditii sacre. ABC-ul acestui cod era struinta n despuierea initial svrsit de monah la venirea sa n desert. Chilia trebuia s fie vidul lucrurilor lumii pe care a prsit-o, si pe care nu mai trebuie s-o reconstituie n jurul lui. Cnd Melania, aflat n vizit la monahii Egiptului, ajunge la chilia unui sfnt personaj numit Efestion, ea face inspectia chiliei examinnd lucrurile aflate n ea. Ea i d seama c acesta nu avea nimic pe lume dect o rogojin, un cos cu cteva pinite uscate si un cos cu sare. Din tot mobilierul ce se putea gsi n chilia anahoretului, rogojina e obiectul cel mai frecvent mentionat n diferitele documente. Pentru a marca despuierea monahilor egipteni, avva Ioan Cassian spune c acestia nu posedau nimic altceva dect vesmintele enumerate mai nainte si o rogojin pe care dormeau sau sedeau. Avva Antonie cel Mare se multumea cu o rogojin pentru a dormi si n marea majoritate a timpului se culca pe pmntul gol. Chiar si avva Dioscor, care, ca si Antonie, dormea pe pmnt fr pern, are o rogojin n chilia sa, fie si numai pentru a-i servi drept mas si pentru a-l aseza pe eventualul vizitator. Rogojina era fcut cel mai adesea din trestii presate si mpletite. Mai existau si acele embrimia ce serveau drept scaune sau perine; patul era un lux rezervat numai bolnavilor. Nici unul dintre monahi nu se putea dispensa de un recipient folosit pentru ap: amfor, urcior, can. Spturile fcute la Kellia au scos la lumin o mare cantitate de diverse oale, dar ele provin dintr-o epoc (secolele VI-VII) n care chiliile erau foarte numeroase n aceast zon. Unele recipiente erau destinate scoaterii apei din puturi, altele transportului, iar altele stocrii apei. Printii desertului aveau fr ndoial oale de acest gen, probabil ns ntr-un numr mult mai mic. Apoftegmele mentioneaz de mai multe ori cana unui pustnic, ceea ce ne las s ntelegem c fiecare nu avea dect una singur. Adeseori ea era fcut din lut fragil si ca atare se putea rsturna si sparge cu usurint. Mentiunea unui butoi mare e mult mai rar. Avva Amun aduce unul pentru a avea ntotdeauna ap s dea numerosilor si vizitatori. Textele subliniaz cel mai adesea continutul firav al recipientului, fiindc avva Pavel petrece tot Postul Mare doar cu un vas de trei litri de ap. Se stie de asemenea c, n toate epocile, n Egipt amforele, ulcioarele serveau la pstrarea alimentelor punndu-le astfel al adpost de insecte si de roztoare. Se pstra astfel mai cu seam pinea, pe care anahoretii o pstrau ca provizii timp de luni de zile. Marea majoritate a acestor vase aveau un gt strmt pentru a putea fi etanseizate mai usor. Vrnd s ia nuci dintr-un astfel de vas, un copil nu-si putea scoate mna plin. E ceea ce fcea avva Macarie Alexandrinul cu pinea; se multumea cu putinul care l putea prinde si scoate din vas cu mna sa. Ct timp anahoretul mnca numai pine si sare, n-avea nevoie de vesel, dar ncepnd din momentul n care a trebuit s gteasc dac nu pentru el, cel putin pentru oaspetii pe care-i primea i-a trebuit o oal cu capac, un cuptor si o vatr n care s fac foc. Fratelui ce se luda c a lsat s-i creasc iarb pe vatr, un btrn i-a replicat: Ai alungat iubirea de strini! Pentru serviciu era nevoie de asemenea, de o farfurie plat si de un blid. Pe de alt parte, pentru o noapte era necesar un opait, unul din cele ce au fost gsite n numeroase exemplare la Esna si Kellia. i aceste ustensile erau confectionate din lut ars si

fr ndoial erau de o fabricatie destul de grosolan. ntelegem admiratia pe care au suscitat-o cei sapte senatori care, ca si avva Arsenie, s-au fcut monahi n Sketis si se serveau de vase proaste fcute din pmnt, n vreme ce pn atunci mncaser numai din vase pretioase de aur si argint. Orice anahoret trebuia s aib si un cutit pentru a tia trestia si foile de palmier, ba chiar pentru a gti uneori un peste. Avva Agaton nu avea dect acest cutit, pe care l-a dat unui frate care l dorea. ntr-o zi, hotii au jefuit chilia avvei Dioscor, lundu-i cutitul. Fabricarea rogojinilor, cosurilor si plaselor cerea de asemenea o sul, un fus si un ac. Cnd un monah avea si o grdinit de cultivat, i trebuiau de asemenea unele unelte. Astfel, Antonie cel Mare pune s i se aduc o sap si un topor. Securea e adeseori mentionat n apoftegme; ea servea la tierea lemnelor sau la tierea pietrei. Unii monahi erau copisti si ei si puteau alctui o mic bibliotec sau puteau copia pentru altii. Unuia dintre acesti bibliofili, la care a vzut o nis plin de crti, avva Serapion i-a spus: Ai luat avutul vduvelor si al orfanilor si l-ai asezat n aceast ocnit, altfel spus: n loc de a ajuta prin milosteniile tale pe cei lipsiti si nevoiasi, tu ti-ai cumprat o multime de crti. S fie oare acelasi Serapion care a dat sracilor tot ce avea, inclusiv un mic evangheliar? Am vndut spunea el nssi cartea care-mi spunea: Vinde tot ce ai si d pretul sracilor. Avva Teodor din Ferme avea si el trei frumoase crti pe care le mprumuta bucuros fratilor, dar pe care la sfatul avvei Macarie le-a vndut iar pretul l-a dat sracilor. Dar acelasi Teodor avea si alte crti pe care i le-au furat tlharii. n Kellia era un frate dedicat zi si noapte citirii crtilor. ntr-o zi el si-a vndut toate crtile pe care le avea si s-a dus mai departe n desert, fr ndoial la Sketis. Avvei Isaac care l-a ntlnit, i-a spus: De douzeci de ani, printe, n-aud dect cuvintele Scripturilor, iar acum vreau n sfrsit s pun n lucrare ce am nvtat din Scripturi. Aceast apoftegm ne las s ntelegem c n chiliile anahoretilor se gseau mai cu seam crti biblice. O singur dat e vorba de o alt carte, si anume de tratatul Sfntului Atanasie mpotriva arienilor, pe care l avea avva Sisoe si pe care l pune s fie citit de ucenicul su vizitatorilor si arieni. Sfnta Scriptur se citea din abundent n adunrile liturgice iar pentru aceasta era nevoie de multe crti. n Sketis$ avva Isaia aducea totdeauna cartea sa la reuniunile sptmnale; s fi fost poate citet. Probabil c cei mai vechi Printi ai desertului nu aveau defel crti sau nu aveau dect una, ca avva Isaia. Un frate din Sketis s-a dus ntr-o zi s-si ascund cartea n chilia avvei Pafnutie. Anahoretii ferventi ca avva Visarion, nu-si ngduiau niciodat s acumuleze crti. Dar pe msur ce ne ndeprtm de timpurile eroice, monahii ngrmdesc crtile pe rafturile chiliilor lor iar un btrn va putea spune atunci cu tristete: Proorocii au scris crtile, apoi a venit Printii nostri si le-au pus n lucrare. Cei ce au venit dup ei le-au nvtat pe de rost. Apoi a venit neamul de fat, care le-a copiat si le-a asezat nefolositoare n ocnite si la ferestre. Fr ndoial acest cenzor anonim e excesiv de sever, cci avva Ammoi ne vorbeste de monahi ce-si prseau chiliile lsnd rafturile pline de crti de pergamente fr mcar s nchid usile, artndu-si astfel detasarea. Ucenicul acestuia, Isaia, va prescrie si el monahului ce-si prseste o chilie s lase aici tot ce se gseste n ea. E sigur c pretutindeni si ntotdeauna oameni ce rmn ctva vreme n acelasi loc ngrmdesc putin cte putin n jurul lor mii de lucruri de care s-ar putea lipsi: crti, mobilier, unelte. Pentru niste monahi ce renuntaser la toate acestea e o primejdie redutabil, de aceea btrnii recomandau s se vegheze asupra ei, dnd mai nti ei nsisi exemplul unei detasri desvrsite. Trebuie s fii ntotdeauna gata s dai unui

frate ceea ce ai si s nu pstrezi niciodat n chilie lucruri nefolositoare sau pe care nu esti dispus pur si simplu s le dai sau s le mprumuti. Fiecare anahoret trebuie s-si asigure el nsusi subzistenta, unii puteau fi ispititi s-si strng bani ca rezerv pentru a-i avea la nevoie cnd vor ajunge la btrnete sau n caz de boal. Mai multe apoftegme, precum si Ioan Cassian, denunt aceast avaritie subliniind ct de trist este c monahii care au prsit uneori bogtii considerabile se las apoi recuceriti de pofta bunurilor acestei lumi atasndu-se adeseori de niste bagatele: o rogojin, un cos, o sacos, un manuscris, un fus, un ac, o trestie de scris Altii struiau dimpotriv ntr-o admirabil detasare, ca avva Archebius care n mai multe rnduri si-a dat chilia mpreun cu tot mobilierul si uneltele sale, sau ca acel frate care se debarasa constant de tot ceea ce avea, fie monede, fie mbucturi de pine, ducndu-le n chilia vecinului su. Printii stiau de asemenea c, acumulnd n chilie multe lucruri, monahul si putea face o mic viat plcut si confortabil. Avva Ioan Colov zicea: Dac un monah are n sufletul su un lucru al lui Dumnezeu, el poate rmne n chilia sa, chiar fr a avea nici un lucru al lumii acesteia. i nc, dac un om are lucruri ale lumii acesteia fr a le avea pe cele lui Dumnezeu, pentru lucrurile acestei lumi rmne si el n chilie. Dar cel ce n-are nici lucrurile lui Dumnezeu, nici lucrurile acestei lumi, nu poate rmne ntr-o chilie. La nceputuri, anahoretii complet izolati si aveau fiecare regimul si orarul lui, potrivit inspiratiei divine sau fanteziilor individuale. Pentru ei, n Rsrit ca si n Occident, nu exista nici duminic, nici an liturgic. n singurtatea de la Subiaco, Sfntul Benedict nu stia n ziua Pastilor c era ziua marii srbtori crestine. La fel trebuie s fi stat lucrurile si cu primii Printi ai desertului. n ruinele micii sale fortrete sau n grota din Muntele Qolzum, Antonie cel Mare ducea zi de zi o viat de rugciune si de munc ce continua nencetat pe firul sptmnilor, lunilor si al anilor. Despre viata cotidian a Printii desertului putem spune c ei vietuiau nentrerupt n unire cu Dumnezeu si c toate celelalte nu aveau mare important pentru ei. Cu toate acestea, chiar si la ei vedem aprnd deja tot ceea ce avva Pimen va nftisa multi ani mai trziu drept regimul de viat al anahoretului n chilia sa: lucrul minilor, mncarea o dat pe zi, meditatia sau recitarea pe de rost a cuvintelor lui Dumnezeu. Rugciunea nu e numit, fie pentru c e cuprins n aceast meditatie, fie pentru c e activitatea prim si esential a monahului, si trebuie s fie continu si s-i nsoteasc toate ocupatiile, fie n sfrsit pentru c rugciunea face parte mai curnd din activittile ascunse, intime si personale, n care avva Pimen vede progresul ascuns n chilie. La rndul su avva Isaia va spune: Cnd stai n chilia ta, ai nencetat grij de acestea trei lucrul minilor, meditatia si rugciunea. Ct timp anahoretul rmnea singur nu era necesar s-si fixeze un mod anume de ntrebuintare a timpului. El se strduia doar s reduc la maximum nevoile trupului, pentru a-si putea consacra ct mai mult timp sufletului si lui Dumnezeu. El putea astfel petrece mai multe zile fr s mnnce nici s doarm, aplecat nencetat asupra rugciunii si muncii. ns omul nu este nger, si marii mistici rmn oameni care au nevoie nu numai de ntremarea cu regularitate a fortelor lor trupesti, ci de revigorarea din timp n timp a energiei lor duhovnicesti pentru a birui plictiseala ce se naste fatalmente din rutin. E lectia ce a fost dat ntr-o zi avvei Antonie cel Mare de ctre un nger, lectie relatat ntr-o apoftegm pus n fruntea colectiei alfabetice fr ndoial n virtutea importantei ei pentru ntreaga viat monastic. Probabil c avva Antonie si mpletea deja funia rugndu-se chiar naintea viziunii sale. Ceea ce ngerul l nvat e s-si ntrerup munca din cnd n cnd

si s se ridice la rugciune. Modificarea posturii corporale, asociat cu schimbarea ocupatiei, rupe monotonia sederii n chilie si oblig nencetat monahul s rmn treaz trupeste si duhovniceste. Se pare c mpletitul cosurilor a fost foarte curnd adoptat de monahi drept ocupatia ideal a solitarului n chilia sa. Era munca pe care avva Pahomie o nvtase de la primul su povtuitor Palamon. n desertul Sketis pe lng mlastini se gseau din belsug trestii, stuf si ramuri de palmier. Monahii veneau aici s-si adune o provizie, pe care o ngrmdeau apoi n chilie pentru a o usca. Frunzele de palmieri erau mai nti desprinse de pe ramuri si introduse n ap pentru a se nmuia si a deveni mai suple. Erau apoi tiate cu un cutit, iar din ele se fcea o funie lung. Aceasta era vndut ca atare sau din ea se fabricau cosuri, panere, sau rogojini. Se puteau face si chingi pentru animale de povar. Cnd un nou recrut sosea n desert, un btrn l nvta tehnica meseriei. Cnd funia era destinat fabricrii unui cos, atunci se calcula dinainte lungimea necesar pentru a face cosul la dimensiunile dorite. Captul mpletiturii era fixat n zid, astfel c ntr-o zi, absorbit n contemplatie, avva Ioan Colov a fcut un singur cos din coarda pe care o pregtise pentru a face dou si nu si-a dat seama dect cnd a ajuns la zid. Avva Meghetie fcea n fiecare zi trei cosuri, ce reprezentau valoarea hranei sale. mpletitul cosurilor se executa aproape mecanic si lsa mintea liber pentru rugciune. El putea face chiar si noaptea pe ntuneric. Avva Dorotei, care si petrecea ziua strngnd pietre pentru constructia chiliilor, si petrecea noaptea mpletind. Confectionarea rogojinilor de stuf era o munc mult mai anevoioas, adeseori minile rnindu-se. avvei Macarie i trebuiau trei zile pentru a confectiona o rogojin. Unii anahoreti lucrau inul, mai cu seam n Nitria, dar si n alte prti. Se pare c materia prim putea varia dup anotimpuri. O apoftegm semnaleaz un btrn care nu fcea munca momentului: n sezonul plaselor el lucra paiele si cnd lumea se ocupa de plase, el lucra inul pentru ca mintea sa s nu fie tulburat de lucru. Un altul ns gsea c tesutul inului nu este potrivit monahului, cci vinderea pnzei risca s-i deschid pofta cstigului: Dac cineva aduce cosuri, rogojini dau ciururi, se spune: E monah, dar dac vinde cineva pnz fin de in, se spune: E negustor! Fabricarea plaselor pentru pescuit si vntoare era de asemenea o ndeletnicire monastic. Avva Ahile o practica dar stim c el fcea si funii, cel putin noaptea. Unii mona`a lucrau si papirusul, dar aceasta era o munc mai delicat. Trebuie mentionat si o alt ndeletnicire: caligrafia. Avva Evagrie era deosebit de nzestrat n acest domeniu. Cunoastem numele altor doi copisti ce vietuiau n Sketis: Marcu ucenicul avvei Siluan, si Pafnutie. Dar btrnul pe care l-am auzit criticnd tesutul inului avertiza si pe monahul caligraf zicndu-i c trebuie s smereasc inima, fiindc are o ascultare ce duce usor la mndrie. Nu acesta a fost cazul acelui pustnic din Sinai care primea comenzi de copiere a unor manuscrise, dar care a murit fr a fi scris nimic pentru nimeni, cci petrecea timpul gndindu-se la moarte si vrsnd lacrimi. n Sketis un btrn copia crti, dar cum cdea adeseori n extaz, i se ntmpla s omit rnduri si semne de punctuatie. Clientului su care i-a fcut aceast observatie, i-a rspuns simplu: Du-te, f mai nti ce este scris, apoi ntoarce-te si voi copia restul. Oricare ar fi fost munca prestat de clugri n pustiu esential era ca ea s permit mintii s fie liber si disponibil pentru lucrurile duhovnicesti. De aceea spune avva Sisoe, nu trebuie aleas o ocupatie care s fie plcut. Plcerea putea fi gsit chiar si n mpletit; munca manual trebuia s fie o adevrat osteneal, dar nu trebuia niciodat s devin activitatea principal a monahului n detrimentul

lucrrii sale esentiale cea spiritual. Era un pericol asupra cruia trebuia vegheat, si n acest sens un printe spunea: Dragostea de lucrul minilor este surparea sufletului, dar lucrarea lui pasnic e odihn n Dumnezeu. Iat de ce Printii desertului tineau att de mult s uneasc lucrul minilor cu recitarea de versete biblice. Putea s fie acelasi verset repetat la nesfrsit sau pasaje mai lungi, fiindc majoritatea stiau pe de rost o bun parte din Biblie. Astfel avva Daniil era n stare s recite pn la 10000 versete pe zi. Avva Lucius spunea nencetat n timp ce mpletea funia, nceputul Psalmului 50, avva Pavel cel Mare se multumea doar cu primele cuvinte: Miluieste-m. Avva Isaac i recomanda lui Ioan Cassian mai cu seam un verset din Psalmul 69: Dumnezeule, vino n ajutorul meu! Doamne s-mi ajuti mie grbeste-te! Copierea manuscriselor nu mpiedica aceast recitare. Scriind, avva Isidor din Nesareea si ridica adeseori ochii spre cer spunnd n inima sa fr a-si misca ns buzele: Iisuse, miluieste-m! Iisuse, ajut-m! Te binecuvntez, Doamne al meu! n lunga zi a anahoretului se gsea oare loc pentru lectur? La chinovitii pahomieni lectura era prevzut la anumite ore, dar nici o mrturie nu ne ngduie s afirmm c lucrurile stteau tot asa si la anahoreti. Exist o apoftegm care red orarul precis al unui monah din Kellia: acesta lucra toat dimineata pn la amiaz, apoi, de la ora 12 la ora 15 citea si tia ramuri de palmier. n traducerea armean a acestei apoftegme, cele trei ore de la mijlocul zilei sunt consacrate exclusiv lecturii Sfintei Scripturi, dar n versiunea siriac lectura nu este mentionat. O alt pies pstrat n latin enumer activittile avvei Ioan Colov cnd se ntorcea de la seceris printre ele aflndu-se si lectura care nu este mentionat si n textul grec, astfel c se poate spune c lectura nu este niciodat mentionat n mod sigur printre ocupatiile obisnuite si regulate ale anahoretului. tim de asemenea c Printii desertului aveau putine crti n chiliile lor. Apoftegmele vorbesc ns de unele lecturi fcute n chilie. De exemplu un frate citea cu voce tare Cartea Facerii avvei Agaton care era bolnav. Avva Amun din Raith citeste Scriptura, avva Sisoe citeste Noul Testament. Un frate ispitit s prseasc chilia si spune: Voi citi putin Despre un btrn se spunea c avea chilia luminat n chip minunat si c citea att noaptea ct si ziua. Fratele din Kellia care-si petrecuse douzeci de ani citind zi si noapte si vinde n cele din urm toate crtile si pleac n desert. Toate aceste mrturii ne permit s presupunem c multi monahi citeau n chilie, mai cu seam n Kellia, dar c aceasta nu era o practic universal. Avva Evagrie si Ioan Cassian vor recomanda lectura, ns e semnificativ faptul c acesti doi monahi cultivati subliniaz importanta secundar si relativ a lecturii. Avva Nistero l ndemna pe Ioan Cassian s nvete Scripturile pe de rost, dar aduga c nvtm mai putin prin lectur ct printr-o experient plin de osteneal. Printre cele nou apoftegme ale Printilor citate de Evagrie la sfrsitul Praktikos-ului, dou ne arat c ne putem foarte bine lipsi de crti. Pe lng istoria avvei Serapion care si vinde Evanghelia pentru a hrni pe cei flmnzi, exist ntrebarea pus avvei Antonie cel Mare de un filozof: Cum poti rezista aici, printe, lipsit fiind de mngierea crtilor? La care avva Antonie a rspuns: Cartea, filozoafe, e firea, n care pot citi cnd vreau cuvintele lui Dumnezeu. Din biografia sa stim ns c avva Antonie fusese ntotdeauna atent la citirea Scripturilor fcut n Biseric, c nu lsa s-i scape nimic iar memoria i tinea loc de crti. n chip asemntor, anahoretii puteau retine si ei pe de rost pasajele biblice pe care le ascultau n timpul Liturghiei de smbt si duminic avnd astfel cu ce s-si hrneasc si s-si ntretin toat sptmna recitarea si meditarea cuvintelor sfinte. Recitarea versetelor Sfintei Scripturi n timpul lucrului nu era ntotdeauna o rugciune explicit, dar trebuia s fie astfel de obicei

n inima monahului. Sfntul Epifanie spunea c adevratul monah trebuie s aib totdeauna psalmodia si rugciunea n inima sa, iar avva Evagrie declara: Nu ni s-a poruncit s lucrm, s priveghem si s postim nencetat, dar ni s-a legiuit s ne rugm nencetat. Rugciunea devenea explicit si mai fervent atunci cnd monahul si ntrerupea munca si se ridica n picioare nltndu-si adeseori bratele spre cer dup ce mai nainte si pleca genunchii prosternndu-se. Frecventa acestor rugciuni varia extrem de mult dup indivizi si mprejurri, fiind lsat la inspiratia fiecruia, sau dup hotrrea luat de a face un anumit numr de rugciuni n fiecare zi. De exemplu, avva Moise fcea cincizeci de rugciuni n fiecare zi, avva Evagrie fcea o sut; avva Pavel din Ferme fcea trei sute si e dezolat cnd afl c o monahie fcea sapte sute de rugciuni ntr-o zi, dar avva Macarie l mngie spunndu-i c n ceea ce-l priveste, el se tinea de numrul o sut. Dar avva Pavel nu muncea si si socotea cele trei sute de rugciuni cu mici pietricele pe care le aduna si le arunca pe msura mplinirii rugciunilor. Avva Apollo, care nici el nu lucra si care-si petrecea toat vremea rugndu-se lui Dumnezeu, si pleca genunchii de o sut de ori n timpul noptii si tot de attea ori n timpul zilei. Cei ce mpleteau si puteau socoti cu usurint intervalele dintre rugciuni pe msura naintrii lucrului. Referindu-se la obiceiurile sketiotilor, avva Ioan din Gaza va sftui n sec VI un anahoret astfel: Cnd ai fcut trei rnduri de ochiuri la mreaja ta, ridic-te la rugciune. F-ti rugciunea ngenunchind si iarsi ridicndu-te. Aceast rugciune putea fi Tatl nostru sau orice alt formul prin care se cerea izbvirea de omul cel vechi. Apoi asaz-te din nou la lucrul minilor. Despre un btrn ce vietuia n Raith se relateaz: Sttea n chilia sa grav si plecat spre pmnt, cltinndu-si nencetat capul si spunnd cu suspine: Ce mi se va ntmpla? Apoi, tcnd pn la un ceas, si mpletea funia Susiul su ce trebuie s fi fost o rugciune, si-l fcea deci n tot ceasul. O alt apoftegm spune monahului s-si ntrerup lucrul si s se ridice n fiecare ceas pentru a aduce lui Dumnezeu datoria rugciunii. Ne putem ntreba dac aceast practic a rugciunii n fiecare ceas al zilei si al noptii nu e la originea pravilelor de dimineata si de seara cuprinznd doisprezece psalmi si tot attea rugciuni tcute. Cum spunea ntr-o zi avva Isidor: Cnd eram tnr si rmneam n chilia mea, naveam msur pravilei; ziua si noaptea erau pentru mine pravile. La nceput, multi Printi ai pustiei nu cunosteau aceste dou pravile de cte doisprezece psalmi dimineata si seara, fiindc ei se rugau nencetat ziua si noaptea. Nu cunoastem originea acestor pravile ce vor deveni mai trziu laudele si vecernia. Dup spusa avvei Ioan Cassian, ele erau de origine apostolic si veneau dintr-o descoperire ngereasc. Dup Paladie, aceast descoperire i-ar fi fost fcut Sfntului Pahomie pentru monahii si chinoviti. Sigur este c obiceiul rugciunii de dimineata si de seara exista de mult vreme n ntreaga crestintate, dar dubla msur cotidian a cte doisprezece psalmi s-a impus aproape pretutindeni numai n secolul IV. La anahoreti, pravila de dimineat se recita n a doua parte a noptii, iar cea de la apusul soarelui. Cnd doi sau trei monahi se gseau mpreun la ceasul pravilei, fiecare pe rnd psalmodia n picioare o parte a celor doisprezece psalmi, ceilalti doi rmnnd asezati si unindu-se n tcere cu rugciunea lui. n afara Postului Mare, majoritatea Printilor pustiei si luau prnzul la ceasul al noulea, adic spre ora 15, si recitau cei doisprezece psalmi seara, nainte de culcare. Paladie ns spune c spre ceasul al noulea, n Nitria se auzea nltndu-se din fiecare chilie cntarea psalmilor. Erau oare psalmii recitati la aceast or nainte de prnz n plus, peste cei doisprezece psalmi ai pravilei de sear? Pentru monahii pahomieni, Paladie mentioneaz o pravil de trei psalmi la ceasul al noulea.

Dup opinia avvei Moise, redat de Ioan Cassian, prnzul la ceasul alo noulea are mai multe avantaje, mai cu seam acela de a lsa mintea liber pentru rugciunile de noapte si de sear. Mult vreme, se oare, prnzul de la ceasul al noulea a fost n orarul zilei practica cea mai rspndit. n Tebaida, Sfntul Pahomie nvtase de la Palamon trei moduri de petrecere a noptii: Sau v rugati de cu sear si pn la miezul noptii si apoi dormiti pn la ceasul pravilei; sau dormiti pn la miezul noptii si v rugati pn dimineat; sau, n sfrsit, v rugati putin dup care dormiti putin, fcnd astfel de seara si pn dimineata. Probabil c aceste trei moduri existau si la anahoretii Egiptului de Jos, cu o preferint marcat ns pentru cel dinti. Dar avva Antonie si multi altii si petreceau adeseori noaptea ntreag n rugciune. Avva Elpidie, n grota sa din Sketis, recita astfel n fiecare noapte ntreaga Psaltire. Avva Visarion a rmas patruzeci de zile n picioare fr s doarm. Avva Moise, chinuit de pofte necurate, ar fi rmas, dup Paladie, sase ani n chilia sa, rugndu-se n picioare n toate noptile, fr s nchid ochii. Pentru a nu se lsa biruit de somn, el mergea si lua fr zgomot din chilii cnile btrnilor si le umplea cu ap. Avva Dorotei, povtuitorul lui Paladie, nu dormea niciodat de bun voie la o or anume, ci i se ntmpla s fie dobort de somn n timpul lucrului sau al prnzului. Avva Sarmata, postea adeseori patruzeci de zile de-a rndul si spunea c atunci putea dormi cnd voia. Avva Arsenie si petrecea de obicei toat noaptea n rugciune si numai dimineata dormea cte putin. El declara c e de ajuns monahului s doarm o or, dac e un lupttor. Acest lucru reprezint desigur o performant iesit din comun. Lui Ioan Cassian avva Heremon i ddea sfatul de a se multumi cu trei sau patru ceasuri de somn pe zi. Monahul din Kellia al crui orar ni-l prezint o apoftegm, dormea patru ceasuri pe zi. Pentru a adormi, anahoretul se ntindea de obicei pe o rogojin sau direct pe pmntul gol, dar si aici existau exceptii numeroase si variate. n epoca eroic a nceputurilor, Sfntul Pahomie si fratele su Ioan dormeau seznd n mijlocul chiliei, fr a-si sprijini spatele de zid. Mai multi sketioti nu se ntindeau niciodat pentru a dormi, astfel de exemplu avva Visarion si Macarie. Unii se sprijineau pe scunele de papirus, acele embrimia de care vorbeste avva Ioan Cassian. Trebuind s nnopteze odat ntr-un vechi templu, avva Macarie a folosit drept pern o mumie. Avva Bane, dormea sprijinindu-si pieptul de un mic zid pe carel fcuse anume pentru aceasta. n postura incomod n care se gseau Printii desertului trebuiau s se trezeasc usor pentru rugciune. Avva Isaia spune: Cnd Domnul te va trezi, f-ti pravila cu rvn. Domnul putea face apel la ngerul pzitor ntotdeauna prezent lng cel ce dormea: Cnd inima ta ti spune noaptea si ziua: Scoal-te! Roag-te!, s stii c ngerul ce st n preajma ta ti vorbeste. i cnd te ridici, el nsusi st lng tine si se roag mpreun cu tine. Dar adeseori veneau chiar si demonii, sub nftisarea de ngeri, spre a trezi un monah pentru pravil, desigur cu scopul de a-l istovi prin insomnii repetate. Dar nu reuseau ntotdeauna, si la rugciune monahul se putea rzbuna pe ei. Un demon nu mai voia s riste, cci, asa cum i spunea unui alt demon, odat l-am trezit, iar el s-a ridicat si m-a ars cu psalmii si rugciunile lui. n lipsa unui ceas destepttor, se ntmpla ca monahul s doarm pn la ivirea zilei. Atunci el trebuia s-si nchid usa si ferestrele pentru a recita pravila. Celui care are greutti n a se scula i se recomand impunerea unei restrictii alimentare. Oricare ar fi ceasul n care monahul se trezeste, primul lucru pe care trebuie s-l fac e s dea slav lui Dumnezeu si s psalmodieze, cci cea dinti preocupare de care se alipeste mintea din zori, pe aceea continu s o macine ca o moar toat ziua fie c e vorba de gru, fie de neghin. Fii deci ntotdeauna gata s arunci n moar gru, nainte

ca vrjmasul tu s arunce n ea neghin. Un alt btrn ddea acest sfat: Ridic-te de ndat si spune-ti: Trupule, munceste ca s mnnci, suflete, vegheaz ca s primesti mostenirea. Chiar si atunci cnd nc nu cunosteau pravila celor doisprezece psalmi, anahoretii trebuie s fi fost obisnuiti s psalmodie att nainte ct si dup somn, asa cum recomanda avva Antonie cel Mare vizitatorilor si. Dar ei se puteau ruga si altfel, si mult mai liber. Esential era faptul de a aprinde nemijlocit rvna sufletului, astfel ca ntreaga zi s treac cu bine. Avva Isaia zicea: n fiecare zi, sculndu-te dimineata, recit cuvintele lui Dumnezeu; adu-ti aminte c vei da socoteal lui Dumnezeu de toate faptele tale si nu vei pctui mpotriva Lui. Avva Antonie cel Mare sftuia astfel: n fiecare zi, sculndu-ne, s ne gndim c nu vom tri pn seara, iar seara culcndu-ne, c nu ne vom mai trezi. Printii obisnuiau s-si ntretin elanul cu ajutorul gndului c n fiecare zi nu fceau altceva dect s pun nceput bun. La nceputul unei ntregi liste de practici si de virtuti ce trebuie respectate, avva Ioan Colov spunea: n fiecare zi, sculndu-te dimineat, pune nceput la toat fapta bun si porunca lui Dumnezeu. Avvei Pimen i plcea s-i spun avvei Pior c el pune nceput bun n fiecare zi. Avva Siluan declara avvei Moise c putem ncepe nu numai n fiecare zi, ci si n fiecare ceas. Dar aici nu e vorba de activittile exterioare ce se succed n timpul zilei anahoretului, e vorba de lucrarea sa cea mai important ce se mplineste nencetat, fiind vzut numai de Dumnezeu si de ngerii Si. ntreaga zi si noapte a anahoretului se petrecea n munc si rugciune, afar de minimul strict de timp consacrat refacerii trupului si somnului. Dar aceasta nu era dect partea vzut a aisbergului si nicidecum lucrul principal. Chiar si ceea ce anticii numeau meditatie nu era rugciunea mental a modernilor; ea fcea parte, ca si rugciunea vocal, din practicile corporale, fiindc ea consta din a repeta cu buzele, cu voce mai mult sau mai putin nalt, cuvinte ale Sfintei Scripturi. Esentialul lucrrii monahului n desert era nevzut si neauzit, mplinindu-se n intimitatea fiintei lui, era ceea ce Printii numeau lucrarea luntric, sau lucrarea tainic, mbrtisnd ansamblul gndurilor, dorintelor, vointelor, sentimentelor, cuvintelor luntrice ce ocup mintea si inima, altfel spus ceea ce desemnm astzi prin expresia viat interioar. Dac Printii au putut popula desertul si l-a fcut att de rodnic, ei au reusit aceasta nu numai mpletind cosuri si recitnd versete din psalmi sau alte pasaje ale Scripturii, ci pentru c aveau n acelasi timp o profunzime si o intensitate a vietii duhovnicesti pe care numai cu anevoie ne-o mai putem imagina. Ceea ce putem surprinde si spune despre aceast viat e foarte putin n raport cu realitatea ei, fiindc anahoretii egipteni erau extrem de grijulii n a nu lsa s se vad n afar nimic din ceea ce le-ar fi putut atrage vreun elogiu sau renume. Despre avva Pimen se spunea c obisnuia s fac toate n tain, dar asta era practica curent n desert. Printii se ascundeau pe ct puteau de privirile altora practicile exterioare si vizibile. Cu att mai mult se strduiau s-si disimuleze viata lor tainic! Din fericire n-au reusit ntru totul; ei se trdau fr s vrea prin cuvintele sau tcerile lor si astfel, gratie apoftegmelor ce ne-au parvenit, putem cunoaste cte ceva despre aceast viat tainic. Aceast viat interioar nu era o viat intelectual, efortul de reflectie al unui gnditor sau al unui filozof, nici mcar al unui teolog. Cu toate acestea, conditiile privilegiate de singurtate si de tcere de care beneficia anahoretul favorizau mult atentia, reflectia si activitatea mintii, pn ntr-att nct chiar si pe un plan pur uman gndirea Printilor desertului s-a putut rafina si mbogti ntr-un mod exceptional. Adeseori, si n mod nejustificat ei au fost considerati dusmani feroce ai inteligentei, ratiunii si ai muncii intelectuale.

Desigur, nu ei sunt cei care au dezvoltat stiinta teologic n fond nu aceasta era vocatia lor dar au jucat un rol capital n istoria spiritualittii crestine si chiar n istoria spiritualittii n genere. Apoftegmele mrturisesc o ntelepciune profund si o psihologie remarcabil. De aceea ei au avut, asa cum a subliniat pe drept cuvnt Henri Brmond, influenta cea mai ntins, cea mai adnc si cea mai durabil asupra moravurilor poporului crestin, asupra civilizatiei nssi. Strmosi ai psihologilor si psihanalistilor moderni, n-au mpins ei oare nainte mai mult dect toti naintasii lor explorarea eu-lui, a acestei lumi interioare n care se exercit activitatea propriu-zis uman si se realizeaz adevratul destin al omulua? n acest complex ansamblu de gnduri, imagini si sentimente existau mai nti amintirile trecutului, si mai cu seam memoria pcatelor svrsite. Cel putin aceasta pare s retin aproape n exclusivitate atentia anahoretului n desert. Dar contactul lor asiduu cu Dumnezeu n singurtate fcuse constiinta lor att de pur si de delicat, nct si reprosau pn si cele mai mici pcate provenite din slbiciunea omeneasc. Asa cum spunea att de bine avva Matoi: Cu ct se apropie omul de Dumnezeu, cu att se vede mai pctos. Lucrul monahului, spunea un alt btrn, e de a vedea gndurile venind de departe. Orice gnd ce se iveste trebuie ntrebat: Esti de-al nostru, sau de-al vrjmasilor? i negresit acesta va mrturisi. n mod normal, odat cu frica de Dumnezeu si vigilenta monahul dobndea harisma discernmntului, dar cel mai adeseori numai dup o lung ucenicie fcut la scoala unui btrn cruia i descoper si i supune toate gndurile. De ndat ce un gnd este recunoscut ca fiind ru sau desert, el trebuie respins numaidect, fr a pactiza cu el. Altminteri acesta se va instala n noi si va fi n curnd cu neputint de scos afar. Gndurile rele sunt ca niste soareci ce intr ntr-o cas; dac i ucidem unul cte unul de ndat ce intr n ea, nu avem probleme; dac ns i lsm s se nmulteasc, vom avea mult osteneal n a-i strpi. Un singur gnd, de exemplu cel al desfrnrii, putea chinui mult vreme un anahoret, timp de nou ani sau chiar mai mult. De obicei diferitele gnduri se succed rapid si de aceea e nevoie de o atentie constant pentru a nu lsa s ptrund n minte si n inim un gnd nepoftit. O eroare de o clip poate fi fatal. Unii btrni, ai cror ecou se fac avvii Evagrie si Ioan Cassian, i sftuiau pe ucenicii experimentati s lase gndurile s ptrund, pentru a lupta mai energic, corp la corp cu ele si a progresa astfel mai repede. E ceea ce avva Iosif i-a spus ntro zi avvei Pimen. Dar altor monahi mai putin iscusiti, acelasi avv Iosif le spunea s resping gndurile de ndat ce se nftisau. Despre un frate din Raith se spune c era att de vigilent, nct atunci cnd circula undeva, la fiecare pas se oprea si se ntreba: Ce este frate, unde suntem? Cnd si gsea mintea ocupat cu psalmodia si rugciunea, atunci spunea: E bine, e bine. Dar cnd se gsea gndinduse la un lucru oarecare, atunci se nfuria si spunea: ntoarce-te de aici, smintitule, la lucrul tu. n ochii monahilor desertului, toate procedeele erau bune pentru a se antrena si stimula n aceast lupt nencetat. Unul dintre ei gsise o metod ingenioas. El lucra cu o mic grmjoar de pietre n fat si cu dou cosuri, unul de-a dreapta iar altul de-a stnga lui. De fiecare dat cnd i venea un gnd bun, arunca o pietricic n cosul din dreapta sa; dac era un gnd ru, arunca o pietricic n cosul din stnga. La venirea serii, numra pietricelele, si dac erau mai multe n cosul din stnga dect n cosul din dreapta, nu mnca n ziua aceea. A doua zi, dac i mai venea un gnd ru, si spunea: Ia seama la ce faci, c nici astzi nu vei mnca. O astfel de practic nu pare s fi fost foarte rspndit, si suntem ispititi s o gsim mai degrab ingenu. Ea atest

ns grija deosebit pe care o aveau anahoretii de a-si pstra curtia inimii. Sfntul Antonie cel Mare recomanda ucenicilor s-si noteze n scris faptele si miscrile sufletului, si de asemenea s si le fac cunoscute reciproc si s fim siguri spunea el c de rusinea de a fi cunoscuti, vom nceta de a mai pctui si de a mai avea n inim un gnd ru. Fratele cu pietricelele nu stia poate nici s scrie nici s citeasc, si probabil de aceea si folosea metoda sa original. Minutia procedeului folosit e pe msura importantei pe care Printii desertului o atribuiau unei curtii totale si profunde a inimii lor pentru Domnul. Nu toti ns aveau aceeasi fort sufleteasc si de aceea unii se credeau obligati s recurg la stratageme oarecum bizare. Ddeau uneori impresia c-si cheltuiesc toate energiile luptnd mpotriva gndurilor rele, dar n realitate se ngrijeau la fel de mult pentru a ntretine n ei gndurile bune. Avva Pimen foloseste bucuros aceast expresie: Lupta mpotriva gndurilor e asemenea cu un brbat ce are foc de-a stnga si un pahar de ap de-a dreapta. Deci, de se va aprinde focul, va lua ap din pahar sil va stinge. Focul este smnta vrjmasului, apa nseamn a se arunca pe sine naintea lui Dumnezeu. avva Isaia va repeta frecvent si el aceeasi expresie ce desemneaz pentru el esentialul lucrrii anahoretului n chilia sa: El trebuie s se arunce n fata lui Dumnezeu si s fac tot ce st n puterea sa pentru a se mpotrivi oricrui gnd semnat de vrjmas. Expresia desemneaz mai cu seam o atitudine sufleteasc nsotit adeseori si de un gest exterior al trupului: monahul se asterne cu totul la pmnt pentru a marca n acelasi timp smerenia sa, nimicnicia si neputinta sa naintea lui Dumnezeu, ca si ncrederea si supunerea sa total. A te nvinovti nseamn a te acuza, a te judeca responsabil si vinovat. Cnd, n descrierea pe care o face vietii n chilie ajunge la ceea ce nu se vede, avva Pimen pune n frunte faptul de a purta n tot locul nvinovtirea de sine. Aceasta presupune c monahul e ancorat n aceast dispozitie esential care l asaz n pace cu Dumnezeu, cu sine nsusi si cu semenii. Nu exist aici nici un complex de culpabilitate, cci eu-l care e blamat si acuzat nu e nicidecum eu-l autentic, eu-l profund, ci eu-l aparent, superficial, care l mpiedic pe monah s stea n adevr naintea lui Dumnezeu. n msura n care anahoretul l sterge, apare n locul lui sub privirea Domnului eu-l adevrat, si de aceea avva Pimen spune: Cnd sufletul se nvinovteste naintea lui Dumnezeu, Domnul l iubeste. Adevrata dreptate e aceea de a ne nvinovti nencetat pe noi nsine. ntr-o zi, a venit n Nitria, Teofil, arhiepiscopul Alexandriei, l-a ntrebat pe un monah ce anume gsea mai bun n vietuirea monahilor n pustie. Btrnul i-a rspuns c faptul de a se nvinovti nencetat. Orice crestin trebuie s se recunoasc pctos naintea lui Dumnezeu, dar adeseori el uit acest fapt, n timp ce n singurtatea chiliei sale anahoretul este silit s-si aduc aminte de aceasta ntotdeauna. i asa cum spunea tot avva Pimen, tocmai aceasta nseamn a spori ascuns n chilie, n acelasi timp conditia si semnul distinctiv al oricrui progres. Uneori Dumnezeu, privind neputinta noastr, ne retrage ispita, dar noi trebuie s ne smerim si s ne pzim nc si mai mult. Pacea aparent poate s nu fie dect un armistitiu provizoriu. Chiar si odat eliberat cu desvrsire de anumite ispite, ca de exemplu de lcomia pntecelui si de desfrnare, monahul poate fi atacat de alte sugestii nc si mai subtile, mai cu seam de mndrie. Unui frate prsit de demonul desfrnrii, i-a venit astfel gndul: Plngi bine, nu-i asa? Exist ispite si mai penibile, despre care Printii nu vorbesc dect arareori: cele pe care ei le numesc ispitele hulei sau blasfemiei, adic ale ndoielilor foarte puternice mpotriva credintei si a ndejdii. Dup ce a ezitat si tergiversat mult vreme, un frate a sfrsit prin a

mrturisi avvei Pimen gndul oribil pe care-l avea: Cu hul spre Dumnezeu m lupt diavolul ncercnd s m fac s cred c nu este Dumnezeu, ceea ce nici pgnii nu fac si nu cred. Despre acest gen de ispite aflm mai multe de la avva Evagrie care, potrivit lui Paladie, le-a experimentat el nsusi; acesta vorbeste despre ele, mai cu seam n al su Antirrhetikos cnd trateaz despre duhul mndriei: Din adncul sufletului se ivesc nencetat gnduri de hul: nu este Dumnezeu; sau mcar nu are grij de mine. Harul Su nu e nimic n biruinta pe care am cstigat-o asupra celorlalti demoni. ngerii la ce slujesc? Printii? Ce-au fcut ei mai mult dect mine? Poruncile? Cunoasterea lui Hristos chiar? Fleacuri! Cum s cred c Dumnezeu e n mine? Pcatul? Dar libertatea nu e dect o iluzie, iar judecata e o nedreptate. Se vorbeste de buntatea lui Dumnezeu si mi vine s rd. Sunt ns lucruri si mai rele. mi vine s rostesc mpotriva lui Dumnezeu cuvintele cele mai mrsave, blasfemii de nenchipuit, pe care nu le-as putea asterne n scris, de fric s nu se cutremure cerul si pmntul. Pentru c e un demon ce rage si nu se d napoi din fata celor mai rele hule mpotriva lui Dumnezeu si a sfintilor si ngeri. Cei ce au fost ispititi de el nteleg ceea ce vreau s spun. n desert, mai mult dect oriunde altundeva, prietenii lui Dumnezeu au cunoscut cele mai mari chinuri si cele mai mari bucurii. Minunile lucrate n ei de Domnul atest bunvointa pe care Acesta o arat celor ce au lsat toate pentru dragostea Lui. n mediile anahoretice sau semianahoretice din Egiptul de Jos nu exist ns superioritate ierarhic, ci numai autoritatea spiritual si moral a btrnilor asupra celorlalti, autoritate liber exercitat si liber acceptat. Cei ce vor primi preotia vor fi alesi n virtutea sfintenie vietii lor si dac se bucur de prerogative speciale, aceasta se ntmpl mai degrab n calitatea lor de btrni dect de preoti. Dintre primii monahi plecati n desert unii si-au putut realiza pe deplin intentia: aceea de a vietui si de a muri singuri, ignorati de toti ceilalti. Profesiunea monastic nu e o meserie ca toate celelalte, e o situatie care ocup toat viata. Douzeci si patru de ore din douzeci si patru, anahoretul trebuie s vietuiasc trup si suflet Evanghelia, cu alte cuvinte trebuie s se lepede din toate prerile sale de ru, s resping duhurile rele si gndurile pe care acestea le sugereaz, s se lepede de sine nsusi, de toate bunurile si plcerile pmntesti spre a se consacra n ntregime cutrii lui Dumnezeu pe urmele lui Hristos. Fie c e vorba de ascez sau de lupt duhovniceasc, de rugciune sau de practicile sale corporale sau spirituale, el are nevoie s fie sftuit, ajutat, ncurajat. La nceputuri, evident, noii veniti n desert se puteau instala ntr-o grot sau ntr-o chilie chiar si fr a primi vreo formare de la un btrn. Dar consecintele erau uneori dezastruoase. O declar avva Antonie cel Mare nsusi: Am vzut pe unii care si-au topit trupurile cu nevointa, si pentru c n-au avut dreapta socoteal departe de Dumnezeu s-au fcut si tiu monahi care dup multe osteneli au czut si ntru iesire din minti au venit pentru c s-au ncrezut n lucrul lor si n-au nteles porunca Celui ce a zis: ntreab pe printele tu si ti va vesti tie. Mai trziu, cnd viata anahoretic s-a organizat n marile centre din Nitria, Kellia si Sketis, btrnii vor veghea ca astfel de nenorociri s nu se mai ntmple. Se povesteste c un frate mbrcase vesmntul monahal si se zvorse de ndat ntr-o chilie zicnd: Sunt un anahoret. Btrnii l-au scos afar si l-au obligat s fac nconjurul chiliilor fratilor nchinndu-se si zicnd: Iertati-m, nu sunt un anahoret, ci un nceptor. n aceast epoc, novicele putea fi ncredintat cuiva de ctre btrni. Astfel, la sosirea sa n Sketis, Arsenie a fost ncredintat avvei Ioan Colov care l-a tratat destul de aspru. Avva Ioan fusese format n acelasi mod de ctre avva Amoi iar

Paladie povesteste c el nsusi a fost ncredintat avvei Dorotei de ctre avva Isidor. Majoritatea candidatilor la viata pustniceasc aveau limpede constiinta necesittii de a fi initiati si formati ntr-o viat att de diferit de viata normal din lume. De aceea, ei erau n cutarea unui btrn care s vrea s se nsrcineze cu formarea lor. La nceputuri, nu trebuie s fi fost usor de gsit un povtuitor. L-am vzut deja pe anahoret singur n chilia sau n grota sa, n rugciune sau la munc, ducndu-si viata sub insuflarea dumnezeiasc ntr-un cadru foarte simplu. El nu cere dect perseverarea n aceast singurtate fr nici o mprstiere sau diversiune. Se ntelege c venirea unui intrus nu era primit cu bucurie. ntr-adevr, ceea ce noii veniti cereau cel mai adesea, era s rmn mpreun cu btrnul. Un frate vine astfel s-l gseasc pe avva Helle si i solicit favoarea de a tri mpreun cu el. un altul se prezint avvei Agaton, zicnd: Vreau s m fac monah, cum spun Pavel cel Simplu avvei Antonie sau Pahomie lui Palamon, ea contine implicit cererea de a tri mpreun cu btrnul. Cei doi tineri strini care sosesc la avva Macarie l ntreab: Unde e chilia avvei Macarie? Cci am auzit cele despre el si despre Sketis si am venit s-l vedem. Atunci cnd acesta le spune c el este, ei declar cu candoare: Aici vrem s petrecem, subnteles: la tine. n majoritatea cazurilor, btrnul ncepe prin a ncerca s-l descurajeze pe noul venit, nftisndu-i dificulttile vietii n desert: Esti prea btrn, i spune avva Antonie lui Pavel, nu esti n stare s nduri strmtorrile pustiei Nici un anahoret demn de acest nume nu putea primi dintr-o dat pe lng el un ucenic fiindc aceasta i putea perturba vocatia sa de solitar, viata sa smerit si ascuns. Dar nssi rezistentele sale erau dovada faptului c merita s devin la rndul su un povtuitor duhovnicesc. Iar dup ce a pus bine la ncercare fermitatea si curajul postulantului, putea accepta s duc povara pe care i-o trimitea Dumnezeu. De altfel, el nu o fcea dect silindu-se s pstreze exigentele esentiale ale vocatiei sale n ce priveste singurtatea si tcerea, lepdarea si renuntarea la voia proprie. Se pare c n desert orice autoritate nu era exercitat de ctre monahi dect clcndu-si pe inim, fiecare temndu-se s-si impun voia sa spre a nu se pune n calea liberttii Duhului. Unui frate care l-a ntrebat ce trebuie s fac, avva Pimen i-a spus: Du-te, apropie-te de cel ce zice: Ce voiesc eu? si vei avea odihn. Altfel spus: du-te de trieste lng cineva care nu pretinde s-si impun voia sa proprie. Ucenicul nvta mai mult vzndu-l pe btrn cum tria si trind mpreun cu el dect ascultnd lungi discursuri. Relatiile dintre ei trebuie s fi fost imprimate de rezerv si gravitate. Se citeaz cazul unui btrn care la captul a doi ani de zile nu stia nc numele ucenicului su. Legea sacrosant ce interzicea monahilor s se dedea ei nsisi fr jen la libertti n ceea ce priveste tinuta si la flecreli, se aplica desigur nainte de toate relatiilor dintre btrni si ucenicii lor. Apropierea de Dumnezeu n care triau acestia, marca ntreaga lor viat cu o demnitate si gravitate ce trebuie s fi fost minunate, chiar dac uneori si teribil de exigente. Doi frati au putut tri mpreun pe picior de egalitate ani ndelungati, fr ca niciodat s se iveasc ntre ei nici cea mai mic nentelegere, chiar dac demonul si desfsura toat iscusinta pentru a semna discordia ntre ei. Aceasta pentru c amndoi rivalizau n rbdare si smerenie. Dac ntr-o zi Dumnezeu evidentia n mod special sfintenia unuia dintre ei, cellalt, recunoscndu-i superioritatea, l privea de acum ncolo drept btrnul su, numindu-l printe. Nici vrsta naintat, nici timpul petrecut n desert nu sunt n sine un criteriu pentru a-i recunoaste cuiva statutul de btrn. Dup cum remarc avva Ioan Cassian, asa cum nu toti tinerii arat zel pentru nvttur si pentru a-si forma cele mai bune deprinderi, la fel si

btrnii nu sunt toti la fel de desvrsiti si de ncercati multi sunt mbtrniti n nepsare si trndvie. Exist ns monahi nc de tineri crora li se d titlu de avva, pentru c au o mare ntelepciune si harisma cuvntului, dar gsim si anahoreti btrni care nu-l merit, pentru c nu au discernmntul cerut pentru a-i ndruma pe ceilalti. ns Ioan Cassian ne arat si btrni trecuti de o sut de ani a cror sfintenie strluceste pe nssi chipurile lor, ca avva Heremon care nu voia s tin ucenic pe lng el de team s nu fie pricin de relaxare a austerittii celuilalt. n Egipt btrnii au fost ntotdeauna cinstiti si respectati; era o tar n care, asa cum remarca un istoric, era bine s fii btrn. Dar n desert, aceste consideratii i priveau mai cu seam pe cei btrni n ntelepciune si n sfintenia vietii. Viata comun a unui btrn si a ucenicului su putea dura ani ndelungati constituind astfel o aspr scoal a rbdrii, mi cu seam dac ntre ei exista o anumit incompatibilitate temperamental, sau dac unul dintre ei cdea ntr-o meteahn sau viciu oarecare. Un btrn mergea n fiecare zi n satul vecin s-si vnd cele dou rogojini pe care le fabricau el si ucenicul su bnd aici aproape tot pretul obtinut din vnzarea lor si neaducnd ucenicului su dect un codru de pine. Un altul posac peste msur, si ocra n fiecare zi ucenicul, acoperindu-l cu scuipat si tinndu-l la us. Alteori era pus la ncercare rbdarea btrnului: a rmas astfel celebr n analele desertului rbdarea avvei Nistero fat de ucenicul su. Un alt btrn care l mustra pe ucenic, s-a vzut prsit fr provizii timp de treisprezece zile, iar un vecin care l-a ajutat i-a spus despre acel nemernic pur si simplu: Eh! Cnd va putea, se va ntoarce napoi. Un alt ucenic si putea prsi btrnul la sfatul altui btrn, cnd socotea c sufletul su este n primejdie dac ar mai rmne lng acela, dar acesta caz era mai rar. n majoritatea timpului btrnul si ucenicul rmneau fideli unul altuia pn la moarte. Cnd btrnul naintat n vrst devenea neputincios si incapabil de a se ngriji de el nsusi din pricina slbiciunilor fizice sau psihice, ucenicul devenea atunci mai cu seam slujitorul btrnului. Despre avva Ioan Tebeul se spune c a rmas doisprezece ani lng avva Ammoi pe rogojina sa, gata la toate nevoile btrnului fr ca acesta s-i arate cel mai mic semn de recunostint. Numai nainte de a muri, avva Ammoi a fcut elogiul ucenicului-slujitor: Acesta-i nger, nu om! El si-a artat recunostinta fat de ucenicul su mijlocind pentru el la Dumnezeu asa cum avva Arsenie i fgduise ucenicului su Daniel drept rsplat pentru ostenelile fcute pentru el. avva Arsenie avea drept ucenici pe Alexandru si Zoil care erau extrem de legati de el. ntr-o zi el s-a hotrt s se separeu de ei pentru a vietui ntr-o singurtate total. N-a ntrziat ns s regrete acest lucru si s-a ntors la ei. Toti trei au vrsat lacrimi din belsug si au rmas mpreun pn la moartea btrnului. Btrnii cei mai aspri si cei mai gravi aveau o inim de aur: atunci cnd avva Pimen l-a vzut pe ucenicul su atipind n timpul psalmodiei, i-a luat capul si l-a sprijinit pe genunchii si. Unele apoftegme ne ngduie s stabilim cteva linii de ucenici ce au devenit la rndul lor btrni cu ucenicii lor. Se stie ct de puternice erau n Egipt nc din Antichitate traditiile familiale. Pentru a-i distinge pe omonimi se adaug ntotdeauna numele printelui. n apoftegme se vorbeste de exemplu de un Iosif al avvei Lot, de un alt Iosif al avvei Alonie, de un Ioan al avvei Iacov, de un Isaac al avvei Bes, Nistero al avvei Pavel, Sisoe al avvei Antonie. ntre tineri vizitele nu erau recomandate. Se recomanda de asemenea ca un frate s nu fie deranjat n chilie nainte de ceasul al noulea. Cnd un monah vedea iste vizitatori apropiindu-se de chilia sa, el trebuia s se roage nainte pentru ca ntrevederea s se desfsoare bine spunnd: Doamne, Iisuse Hristoase, izbveste-ne de clevetire si ocar si f-i s plece n pace. Principiul general era acela de a nu vorbi niciodat

fr a fi ntrebat. Sfntul Ioan Cassian ne aminteste faptul c n desert un vizitator trebuia s se arate ntotdeauna multumit de ceea ce i se punea n fat, fr a mai cere ceva n plus. Nu se cuvenea nici a refuza ceva sub pretextul mortificrii. Se accepta doar scuza de a nu bea vin. ns avva Piamun, care nu gustase vin de douzeci si cinci de ani, accept fr ezitare struguri si vinul pe care i le ofer un frate, cci smerenia este totdeauna preferabil abstinentei. Plecnd vizitatorul, spunea: Roag-te pentru mine, iar ce l care-l primise l nsotea pn la us, ba chiar fcea o bucat de drum mpreun cu el. Dup care anahoretul trebuia s-si reia viata sa obisnuit si reculeas. Dac avea impresia c n decursul vizitei se lsase antrenat n mprstiere, curiozitate, flecreal, clevetire, nerbdare si lcomie, atunci dup sfatul avvei Pimen, el trebuia s se cerceteze pe sine cutnd cauza acestei relaxri. Fr ndoial, nc nainte de sosirea vizitatorului nu era n dispozitiile cerute. Pstrndu-si devotiunea n inima sa, monahul se putea arta fr primejdie vesel si bucuros cu oaspetii si. Pe lng folosul pe care-l ddea practicarea iubirii, vizitele aveau rolul de a-l trezi pe monah si de a-i ngdui s verifice dac-si duce bine viata sa singuratic. El nu trebuie deci spune n aceast privint avva Ioan Cassian nici s astepte cu nerbdare vizita unui frate, nici s fie tulburat de ea. Nu esti n desert pentru a primi vizite, dar toate cele pe care ni le ofer Dumnezeu sunt haruri care, departe de a mpiedica progresul duhovnicesc, dimpotriv contribuie la el. Pe msur ce monahii au devenit mai numerosi n desert, ospitalitatea sa organizat, s-au construit cldiri speciale pentru oaspeti, monahi sau laici, au fost nsrcinati anumiti frati cu primirea sau gzduirea lor, ca n mnstirile ce exist si astzi n Wadi Natrun. ncepnd de atunci, anahoretii si puteau nchide fr nici un inconvenient usa lor anumite zile sau perioade ale anului. Unii nu primeau dect smbta si duminica. Altii nu-si deschideau deloc usa n timpul Postului Mare. Nu socoteau necesar pentru aceasta s pun un nscris la intrarea n chilie. Lucrul se stia si consemnul era ndeobste respectat. Pentru a nu-si pierde reculegerea la piat, monahii sunt ndemnati, ca att la cumprare ct si la vnzare s nu discute pretul. Asa fcea avva Agaton. Unui frate ce se ducea la piat, avva Pimen i spunea: Vinde-ti n liniste vasele tale. Unii monahi profitau de trecerea lor printr-un sat pentru a face milostenii sau felurite opere de binefacere. Se putea ntmpla uneori ca un anahoret, chinuit de pofte violente s mearg n oras sau s profite de trecerea sa printr-un oras pentru a-si satisface patima ntr-un loc ru famat, dar cazul e rar. Se povesteste c un frate s-a dus astfel n fiecare noapte timp de trei ani s se culce cu o femeie. Pe drum, att la dus ct si la ntoarcere, el recita Psaltirea, mai cu seam psalmii de pocint, ceea ce i-a adus n cele din urm harul cintei. Asa cum am spus, unii monahi se retrseser n desert dup o viat dezordonat, si nu e deloc surprinztor c demonii vociferau: Nu te ridici s iesi mai degrab de aici? De ce nu te ntorci la obiceiurile tale mpreun cu noi? Desfrnatele si desfrnatii asteapt n cltoriile lor, anahoretii, cnd gseau un mormnt sau un templu vechi, se puteau adposti n ele, ca avva Macarie care, mergnd din Sketis la Terenuthis, a intrat ntr-un templu pgn pentru a dormi acolo. Mormintele si templele pgne erau locurile n care locuiau de preferint demonii, si anahoretii veneau aici att pentru a-i nfrunta ct si pentru a se ruga. Sfntul Pahomie, ca si povtuitorul su Palamon, mergeau adeseori s-si petreac noaptea n morminte. Sub soarele arztor al Egiptului secerisul era o munc aspr. Odihna si siesta de amiaz erau indispensabile. Adeseori n urma secertorilor veneau femei ce strngeau spicele rmase n urm si ntr-o zi avva

Macarie s-a milostivit de una dintre ele ce plngea fiindc se afla n mizerie. Prezenta acestor femei putea inspira unor monahi si gnduri necurate. S ne aducem aminte de cel ce crezuse c vede n cmp un frate culcndu-se cu o femeie, iar cnd s-a apropiat nu era de fapt dect doi snopi de gru pusi unul peste altul. Aceast munc afar din chilie mpreun cu oamenii din lume nu era admis fr rezerve de Printii desertului. Unii dintre ei i se opuneau chiar pe fat. Astfel un btrn, vznd ntr-o zi un frate plecnd la seceris, l-a ntors din drum. Astfel de iesiri erau surse de ispite si de distragere. Avva Ioan Colov, auzind doi frati certndu-se n timpul muncii, a fugit de ndat ntorcndu-se n chilia sa. Odat intrat s-a ngrijit s-si curteasc si reculeag mintea. Pe lng aceasta, si-a nsprit abstinenta, pentru a compensa mesele mai mbelsugate de care avusese parte n timpul zilelor aspre ale secerisului. Cnd un monah pleca la drum, el si lua ntotdeauna mantia si toiagul. Acest toiag, frecvent mentionat n texte, nu e rezervat btrnilor. Era indispensabil pentru mersul prin nisipul desertului, servea de asemenea si pentru a face s nainteze un mgar ncptnat, vreo cmil recalcitrant, pentru a alunga sau a omor un sarpe, ba chiar pentru a pune pe fug o femeie sau pentru a nvia un mort. Cltorul lua de asemenea o desag cu ceva hran si un burduf cu ap; aceasta e ns rareori mentionat si ne putem ntreba dac Printii desertului, obisnuiti cu privarea de hran si butur, nu puteau mrslui mai multe zile ca si cmilele fr a mnca sau a bea nimic. Avva Heron fcea astfel saizeci de kilometri n desert. n timpul deplasrilor lor, monahii recitau bucurosi psalmi sau versete din Scriptur. Avva Isaia recomand astfel fratilor care merg mpreun s se ndeprteze putin unii de altii, ca s pstreze tcerea si s se roage n inima lor. Potrivit apoftegmelor, se pare c btrnul ce cltorea mpreun cu un ucenic l trimitea bucuros pe acesta nainte pentru a-si pstra mai bine reculegerea. Pe drum monahii puteau avea ntlniri neprevzute, nu numai cu femei, dar si cu vntori si fiare mai mult sau mai putin slbatice. Avva Macarie gsea adeseori n drumul su un demon; dar nu se nelinistea, cum nu s-a tulburat nici atunci cnd a dat de o cptn de mort care a nceput s-i vorbeasc. Un btrn spunea c monahul este ca albina ce si face pretutindeni mierea ei. Pe ct de mult tine monahul s rmn n chilie cnd nu are motiv valabil s ias, pe att de mult se si detaseaz de ea atunci cnd o necesitate l oblig s o prseasc. Printre motivele ce-i mpingeau pe anahoreti s-si schimbe locul sunt mai nti motivele personale. Cutare btrn se socoteste prea cunoscut si prea celebru, si atunci fie pleac altundeva n desert, fie pleac s triasc incognito ntr-o mnstire din Tebaida. Fiind recunoscut de ndat, avva Pafnutie pleac apoi n Palestina. Alti anahoreti pleac spre tara Sfnt: mai cu seam Isaia, Porfir, viitorul episcop al cettii Gaza, Siluan si ucenicii si. Uneori era de ajuns ca un btrn s vad n vecintatea chiliei sale un lucru nu foarte ziditor, ca el s se mute de acolo. Asa au fcut avva Agaton care si-a prsit o chilie nou de abia construit, si avva Amoi care si-a abandonat o mare provizie de pini pe care le usca la soare. Dup cum am vzut, n prima jumtate a secolului V, Sketisul a fost devastat n mai multe rnduri de hoarde barbare, iar monahii au fost masacrati sau mprstiati. Avva Pimen si fratii si, iar mai trziu avva Arsenie si ucenicii si au trebuit astfel s se stabileasc pentru o vreme n apropierea tinuturilor locuite din Delt. Toti par s primeasc evenimentele care i-au izgonit din desertul devenit patria lor, ca din mna lui Dumnezeu. ntr-o zi avva Daniil i-a spus avvei Ammoi: Cine ia de la noi pe Dumnezeu acum? Dumnezeu este n chilie si iarsi Dumnezeu este si n afara chiliei. Printr-o veghe continu asupra inimii sale, monahul rmne nencetat orientat spre Dumnezeu. Oriunde ar merge,

spunea un alt btrn, el rmne mereu n chilia sa, strduindu-se s-si pstreze rnduiala fr a-si pierde niciodat pacea. La aceasta el ajunge n msura n care ntretine n sine dorinta de a regsi, dendat ce e cu putint, singurtatea desertului si a chiliei, ca un peste care, scos n afar din ap, se grbeste s se arunce napoi n mare. Aceast celebr imagine propus de Sfntul Antonie cel Mare e suficient pentru a arta c n desert chilia e locul privilegiat, mediul natural si obisnuit, dar nu exclusiv, al anahoretului. Participarea la Euharistie a fost desigur motivul principal al reuniunii sptmnale. Atunci cnd a nceput exodul n desert, Sfntul Antonie si emulii si, Amun si Macarie, nu par s fi avut scrupule deosebite n a prsi comunitatea credinciosilor si a pierde prin acest fapt posibilitatea participrii la Euharistie. Monahii care rmneau n apropierea satelor si oraselor puteau continua cu usurint s se reuneasc duminica mpreun cu credinciosii. De exemplu, la Terenuthis, duminica fratii mergeau si se mprtseau la biserica din sat. Cei ce se afundau n desert erau ns, dimpotriv, condamnati s rmn nemprtsiti luni, ba chiar ani de zile. n Nitria, care nu era foarte ndeprtat de regiunile locuite, anahoretii se puteau duce din timp n timp la biserica vreunui sat pentru Liturghia duminical. tim ns c aici a existat de timpuriu o biseric si un preot, n vreme ce acestea nu existau nc n Sketis, nici mcar n Kellia, pentru c, din Sketis, avva Macarie mergea uneori n Nitria la Liturghia avvei Pamvo. ntr-o zi, la o ntlnire cu Sfntul Antonie cel Mare, acelasi avv Macarie i atrage atentia sfntului c nu exista Liturghie n Sketis, desi acolo vietuiau deja un anumit numr de Printi. Nu stim care a fost rspunsul Sfntului Antonie; poate c atunci acesta din urm a obtinut de la interlocutorul su fgduinta de a primi Preotia pentru a putea svrsi el nsusi Euharistia. O viat copt a sfntului Macarie povesteste c acesta a fost hirotonit preot pe cnd ducea nc o viat ascetic la marginea unui sat. Dar apoftegmele, surs mai veche si mai sigur, noteaz doar faptul c s-a intentionat hirotonirea lui, dar din aceast pricin avva Macarie a fugit n alt parte. Dup Paladie, avva Macarie a fost hirotonit preot la vrsta de patruzeci de ani, adic spre anul 340, dat la care se afla n desert de zece ani si urma s triasc aici nc alti cincizeci de ani. La moartea sa, i-a urmat ca preot ucenicul su, Ioan. Dar Ioan Cassian spune c n aceast epoc existau patru biserici n Sketis, fiecare cu preotul ei. Cunoastem numele preotilor Isidor si Pafnutie. Pn n secolul V, n desertul Kellia n-a existat dect o singur biseric deservit de avva Macarie Alexandrinul pn la moartea sa n 394, apoi de avva Isaac. Cnd Paladie a vizitat Nitria, nu era acolo dect o singur biseric cu opt preoti, dar dintre acestia unul singur si exercita preotia. Multi monahi fceau tot ce le sttea n putint pentru a scpa de hirotonie, desigur nu din dispret fat de Preotie, ci din contr, pentru c erau ptrunsi de mretia ei si se simteau nevrednici de ea. Cnd urma s fie hirotonit preot, avva Isaac a fugit si s-a ascuns ntr-o tarin. Urmrit, a fost descoperit gratie unui mgar care s-a dus s pasc lng el. chiar odat hirotoniti, unii preoti, diaconi sau episcopi nu voiau, din smerenie, s-si exercite slujirea niciodat. Era hirotonit preot btrnul recunoscut vrednic de Preotie prin virtutile si sfintenia sa. Preotul nu avea numai o functie liturgic, el juca adeseori si rolul de ntistttor, prezidnd sfatul btrnilor si lund deciziile importante. El hotra primirea noilor recruti crora le ddea vesmntul monahal. Tot el era si cel ce lua acest vesmnt monahilor nevrednici nainte de a-i expulza. Ct timp monahii desertului n-au avut biserici, ei participau cnd puteau la Liturghia celei mai apropiate biserici. Cnd si-au avut propriile lor biserici ei au pstrat obiceiul general al unei duble celebrri sptmnale: smbta si duminica. Dup cum noteaz n secolul

V istoricul bisericesc Socrate n a sa Istorie bisericeasc, toate bisericile lumii, afar de cele ale Romei si Alexandriei, celebreaz Sfintele Taine n fiecare smbt. El adaug c pn si egiptenii ce locuiesc lng Alexandria si cei din Tebaida urmeaz acest obicei, dar cu aceast particularitate: si anume la ei, Euharistia e celebrat seara, dup prnzul obisnuit. Documentele pahomiene ne furnizeaz o atestare foarte limpede a acestui obicei, dar acest obicei de a celebra Euharistia nu numai duminica, dar si smbta. La Tabenisi, sfntul Pahomie se ducea smbta si duminica cu fratii la biserica din sat. Dup constructia unei biserici a monahilor, acestia neavnd preot printre ei, mergeau la biserica din sat pentru euharistia de smbt sear, n timp ce clerul satului venea s celebreze Liturghia la mnstire duminica dimineata. Pentru centrele monastice din Egiptul de Jos avem numeroase mrturii cu privire la dubla celebrare euharistic de smbta si duminica la sfrsitul secolului IV. La drept vorbind, cele dou celebrri nu sunt mentionate n mod explicit, dar ni se spune c fratii se adun smbta si duminica. Or se stie c pretutindeni n Egipt, cu exceptia Alexandriei, Euharistia era celebrat n aceste dou zile. Istoricul bisericesc Sozomen, de exemplu, ne spune: Monahii se mprtsesc cu Sfintele Taine n prima si ultima zi a sptmnii. Istoricul bisericesc Socrate preciza c n regiunea Alexandriei, euharistia de smbt era celebrat seara. La monahii lui Apollo, Euharistia cotidian era celebrat la ceasul al noulea. Pentru Sketis nu stim exact cum se desfsurau lucrurile. Dup Ioan Cassian, euharistia ar fi fost celebrat dimineata. ntr-una din convorbirile avvei Piamun, ni se relateaz c, excomunicat fiind, avva Pafnutie mergea la biseric smbt si duminic dimineata nu pentru a primi Sfnta mprtsanie, ci pentru a se nchina la us. Obiceiul a putut varia n cursul secolului IV, dar dac Euharistia avea loc smbta dup un prnz comunitar, aceasta nu putea fi dect dup amiaz. mbrcati n tunica lor cea mai bun, anahoretii se duceau deci la biseric pentru prnzul ce se ncheia prin celebrarea euharistic. Aveau uneori de fcut un drum lung; Rufin vorbeste de trei sau patru mile pentru Kellia, dar la Sketis unii pustnici trebuie s-si fi avut chilia mult mai departe de biseric. n ce-l priveste pe avva Arsenie, o apoftegm vorbeste de treizeci si dou de mile, si n acest caz aceast distant era desigur dificil de parcurs de dou ori dus si ntors n dou zile. Cnd chiliile nu erau foarte ndeprtate, monahii se puteau ntoarce la chilia lor smbta seara spre a reveni la biseric duminic dimineata. Majoritatea rmnea la biseric n rugciune toat noaptea. Avem prea putine detalii asupra desfsurrii Liturghiei euharistice. E probabil c ea era legat fie de svrsirea utreniei, fie de svrsirea vecerniei. Dup o relatare a avvei Daniil privitoare la Sketisul epocii avvei Arsenie, n timpul celebrrii monahii stteau pe grmezile lor de papirus si vedeau bine ce se ntmpla n altar. Despre Arsenie nsusi, avva Daniil spune altundeva c la biseric sttea de obicei n spatele unui stlp ca nimeni s nu-i vad fata si el nsusi s nu poat vedea pe altcineva. Acest stlp se poate vedea pn n zilele noastre n biserica din El-Baramus. La biserica din Kellia, avva Heladie se remarca si el prin reculegere. Niciodat nu-si ridica ochii n sus pentru a privi tavanul. Dup frngerea pinii, monahii se apropiau de altar pentru a se mprtsi cu Trupul si Sngele lui Hristos. Uneori un btrn i era dat s vad ngeri intervenind la distribuirea mprtsaniei, dnd ei nsisi Sfintelor Taine monahilor cu o sfintenie deosebit. Preotul Evloghie avea darul de a deosebi starea sufletului fiecruia dintre cei care se mprtseau. Cnd l-au vzut pe unul din ei cuprins de gnduri rele, l-a lipsit de mprtsanie. Avva Macarie admira n mod deosebit fervoarea celor doi tineri strini trimisi de el n desert primeau Sfnta Cuminectur.

O frumoas apoftegm a avvei Pimen evoc locul pe care l detinea Euharistia n viata Printilor desertului. Citnd versetul din psalmi: n ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste si sufletul meu, Dumnezeule, el l aplic monahului din desert. Asa cum cerbul e ars de veninul reptilelor pe care le nghite si doreste s vin la ap s se rcoreasc, tot asa si monahul e ars de veninul demonilor si doreste s vin duminica la izvoarele apelor, adic la Trupul si Sngele Domnului nostru Iisus Hristos, ca s se curteasc de amrciunea celui viclean. Dup acest text se vede c monahii n desert primeau Euharistia numai smbta si duminica. Ioan Cassian vorbeste de mai multe ori de o mprtsanie cotidian. E sigur c ea exista n anumite locuri n Egipt, de exemplu la monahii lui Apollo, n Tebaida. Acest btrn spunea: Trebuie ca, dac e cu putint, monahii s se mprtseasc n fiecare zi cu Tainele lui Hristos Monahilor care si aduc nencetat aminte de patima lui Hristos le este folositor s fie gata n fiecare zi si s se pregteasc astfel nct s fie vrednici pururi de primirea tainelor ceresti, fiindc astfel ne nvrednicim si de iertarea pcatelor. n Kellia si n Sketis practica cea mai curent era, se pare, mprtsania sptmnal. Dup spusele lui Ioan Cassian, unii monahi, socotindu-se nevrednici, nu se mprtseau dect o dat pe an, dar aceast practic nu era recomandat. Zvortii, care nu mai ieseau niciodat din chilia lor, puteau primi Euharistia adus fie de un nger, acesta fiind cazul avvei Anuf, fie de un preot ce venea la ei din cnd n cnd. Astfel, un avv Ioan a primit timp de trei ani de zile n fiecare duminic Sfintele Taine si, ca si avva Anuf, tria si fizic din ea, fiindc nu mai gusta alt mncare. Cunoastem de asemenea un avv Marcu Egipteanul care a rmas treizeci de ani fr a-si prsi chilia, si la care venea un preot din cnd n cnd pentru a svrsi Euharistia. Se admitea deci, ca unii anahoreti s nu participe la adunarea de la sfrsitul sptmnii fr ca practica lor s fie blamat, ca n cazul unui btrn din Kellia. Dar de la Paladie cunoastem si altii, a cror conduit e dezaprobat expres. De exemplu, Valent pretindea c n-are nevoie de mprtsanie, fiindc l-a vzut pe Hristos. Iar Printii l-au pus n lanturi timp de un an de zile, la fel Heron si Ptolemeu, care nu voiau s se mai mprtseasc cu Sfintele Taine. Avva Motie l sftuieste pe un frate s fac ca toat lumea si s nu se singularizeze spunnd: Nu ies la adunare si nu mnnc la agap Legitime sau nelegitime, exceptiile confirm legea. Contrar a ceea ce au zis unii istorici, desi se separau de comunittile ecleziale locale, anahoretii egipteni nu dispretuiau nicidecum Tainele Bisericii. Un Antonie cel Mare a auzit prima chemare la viata desvrsit n cursul Liturghiei svrsit n biserica satului su, si nimic nu ne ngduie s credem c apoi n-ar mai fi participat niciodat la o celebrare euharistic, chiar dac biografia sa scris de Sfntul Atanasie cel Mare nu mai face nici o mentiune expres n acest sens. Avva Macarie din Sketis, ca si avva Antonie cel Mare n muntele su, au rmas fr ndoial mult vreme fr a se mprtsi , dar e interesant de observat c ntr-una din ntlnirile lor ei evoc problema Liturghiei. S ne aducem aminte de asemenea c avva Macarie nu ezita s fac aproape saizeci de kilometri pe jos pentru a merge din Sketis n Nitria spre a participa la Liturghia avvei Pamvo. Iar cnd s-au nmultit n Sketis, ca si n Nitria si n Kellia, anahoretii si-au avut bisericile si preotii lor. Iar n aceste biserici din desert, ca si n celelalte, privarea de mprtsanie era una din pedepsele aplicate pentru pcatele cele mai grave. Scopul principal al reuniunilor sptmnale era celebrarea euharistic, n care monahii desertului si manifestau comuniunea frteasc ntre ei si ntreaga biseric. Smbt dup amiaz aceast celebrare era precedat de un prnz luat n comun, destinat si el s ntretin si s

exprime legturile de iubire ce i uneau pe toti anahoretii dintr-o vecintate. Numele dat de ospt agap era tocmai cel pe care primii crestin l ddeau osptului pe care l luau mpreun n fiecare duminic si care se ncheia cu Euharistia. Acest prnz era mai deosebit dect prnzurile luate individual n chilie n timpul sptmnii. Smbta, ca si duminica, se ntrerupea postul. Fratilor li se servea hran fiart, legume si terci, fructe si chiar vin. n principiu, n aceste trei zile monahii trebuiau s fac o derogare de la regimul lor obisnuit. Cutare btrn din Sketis care de regul se abtinea de la pine si vin, era cel dinti n a lua parte la prnzul comunitar. n Kellia, un frate a declarat ntr-o zi n fata a toat lumea: Nu mnnc nimic fiert, ci numai sare. Unul dintre btrni s-a ridicat atunci si a spus: Mai bine ar fi fost pentru tine s mnnci carne n chilia ta, dect s rstesti un asemenea cuvnt. Prnzul se lua n tcere. Cnd fratii vorbeau. Preotii sau un btrn i mustra. ntr-o zi cnd cineva a nceput s rd, avva Ioan Colov a nceput s plng. Altii, dimpotriv, mncnd si bnd ca si ceilalti, erau absorbiti n rugciune. Serviciul era asigurat de obicei de ctre fratii tineri, dar se ntmpla ca uneori chiar si un preot sau un btrn s vrea s mplineasc aceast ascultare, ca de exemplu Avva Alonie. Cnd se distribuiau paharele cu butur, fiecare primindu-l trebuia s spun: Iart, echivalentul lui Multumesc. Teodor din Ferme a fost mirat c fratii nu spun aceasta si a declarat: i-au pierdut monahii bunul obicei de a spune: Iart! Monahii aflati n trecere puteau fi mirati si scandalizati de apetitul sketiotilor, dar preotul i fcea s nteleag c si ei s-ar comporta n acelasi fel dac regimul lor obisnuit ar fi la fel de strict ca acela al monahilor din Sketis. La nceputuri agapa avea loc chiar n biseric, singurul edificiu ce exista n afara chiliilor. Prin urmare, pe lng biseric exista o trapez si alte ncperi servind drept magazii. Cci era nevoie de provizii pentru aceste prnzuri n comun ce puteau strnge laolalt mai multe sute de monahi. Un econom era nsrcinat cu strngerea lor si veghea la distribuirea lor. Ioan Cassian a cunoscut un Ioan nsrcinat cu aceast functie. Pe lng agapa de smbt seara ce preced Euharistia, un al doilea prnz comunitar putea avea loc, sau cel putin de o distribuire de pine si vin, dup celebrarea de duminic dimineat. S-ar explica astfel mai bine faptul c unii monahi, ce luaser deja mpreun cu fratii agapa de smbt, voiau s plece de ndat dup Liturghia duminical spre chiliile lor tocmai pentru a-si pstra fervoarea pe care le-o procurase Euharistia. E ceea ce a explicat avva Isaac pentru a-si justifica fuga sa de ndat dup Liturghie. Avva Sisoe Tebeul fcea si el la asemenea, ca si un frate din Kellia. Ne putem ntreba ns dac acest prnz de duminic avea loc aievea. Poate c fratii se invitau doar reciproc s mnnce la chilii. ntr-o zi preotul a poruncit fratilor din Kellia ssi fiarb hrana nainte de a veni la biseric, pentru a se ntoarce la ei ct mai repede dup Liturghie. n Sketis, avvii Paisie si Isaia si petreceau mpreun smbta si duminica n chilia lui Paisie, dar mergeau la celebrarea euharistic. Oare si mncau doar ei doi mpreun sau se duceau s mnnce mpreun cu fratii la agapa comunitar? ntr-o relatare de origine nesigur se povesteste c sapte frati ce triau ntr-un desert fiecare hrana pe care o puteau gsi: nuci, smochine, curmale, lptuci, varz Mncau mpreun, recitau Sfintele Scripturi, si petreceau toat noaptea ludnd pe Dumnezeu si se desprteau duminic dup amiaz. n acest text nu gsim nici o mentiune despre Euharistie. Spre deosebire de reuniunile sptmnale de la sfrsitul sptmnii, aceste adunri speciale n-aveau loc dect ocazional, toate acestea asigurnd monahilor desertului un echilibru ntre viata solitar si cea comunitar, echilibru pzit pn astzi n mnstirile copte, chiar dac

n modalitti diferite. O dat cu disparitia tuturor mnstirilor pahomiene, anahoretismul rmne pn azi singura form de viat monastic n Egipt, dar el este ntotdeauna temperat de legturi regulate, mai mult mai putin frecvente ntre monahi. E ceea ce am numit semianahoretism; dar n acest cadru eremitismul absolut rmne mereu la mare cinste. Fiecare mnstire si are sihstriile ei n care triesc un timp mai mult sau mai putin ndelungat unii sau altii din monahii si. Cu mentalitatea noastr mbibat de scientism si de pozitivism ne vine greu astzi s ne imaginm conceptia pe care o aveau Printii desertului cu privire la relatiile dintre lumea vizibil si lumea invizibil. Pentru noi acestea sunt dou lumi absolut distincte si diferite; numai lumea vizibil are consistent, cealalt nu e dect o lume necunoscut si incognoscibil, pe care o populm cu fantasme si iluzii. La egiptenii antici ns, lucrurile stteau exact invers. Vizibilul nu era dect o aparent fugitiv si efemer sau, mai exact, cele dou lumi erau att de strns amestecate si mpletite, c era cu neputint separarea lor. ntre cele dou nu exista frontier, prpastie sau barier. Relatiile si schimburile erau continue, astfel c un anahoret n desert nu era deloc surprins s vad aprnd lng el un nger sau un demon. ngerii si demonii fceau parte din universul si din orizontul su. Faptul c acestia se fceau vzuti n anumite momente nu schimba cu nimic realitatea prezentei lor permanente n lumea Printii desertului. ngerii buni intervin mai nti pentru a contracara actiunea demonilor. Astfel, avva Macarie a vzut un nger izgonind demonii ce veneau s se pun ca mustele pe ochii si pe buzele unuia dintre cei doi mici strini primiti de el n desert. Un alt btrn, care ceruse de la Dumnezeu s-i vad pe demoni, i vede ca niste albine n jurul unui om, dar vede si ngerii care i izgoneau. Ziua si noaptea monahul are pe lng el ngeri care i izgoneau. Ziua si noaptea monahul are pe lng el ngeri pentru a-i pune pe fug pe demoni. n ntreg tratatul su despre rugciune avva Evagrie ne descrie prezenta ngerilor pe lng monahul ce se roag. Ei l ncurajeaz, l sustin, si se roag mpreun cu el, n timp ce demonii se strduiesc din contr s-l distrag de la rugciune. n toate scrierile sale, avva Evagrie evoc lucrarea ngerilor buni ce se lupt pentru noi mpotriva demonilor.. mai cu seam n momentul mortii ei intervin n favoarea sufletelor pe care au sarcina de a le conduce prin vzduh iar pentru aceasta sunt numiti si psihopompi. Avva Antonie a vzut astfel sufletul avvei Amun dus la cer de doi ngeri. Avva Ioan Colov l-a vzut pe cel al Paisiei, pctoasa moart dup convertirea sa. Avva Pafnutie vzuse si el ngerii ridicnd un suflet, iar preotii comunittii anahoretice n care vietuise i-au vzut sufletul ridicndu-se la cer nsotit de o escort angelic. n apoftegme ni se relateaz multe alte cazuri, adeseori anonime. Uneori demonii se nftiseaz cei dinti pentru a lua sufletul unui monah ce nu fusese prea fervent n vietuirea sa, dar ngerii li-l smulg. Cel mai adesea ngerii sunt cei ce i-au sufletul si demonii se strduiesc s li-l smulg. n unele relatri, ngerii vin s-l avertizeze pe monah de moartea sa apropiat. Asa s-a ntmplat cu avva Sisoe care a cerut un rgaz pentru a mai face pocint, dar Domnul, dornic s-l primeasc pe sfntul btrn ajuns la desvrsire, spune ngerilor: Aduceti-mi vasul ales al desertului. De obicei Printii prezenti la captul monahului muribund vd ceea ce se petrece: acesta e cazul cu avva Anuf. Uneori un btrn asista la moartea ucenicului su, iar muribundul e singurul care vede ngerii. acestia pot mpinge ngduinta pn la a-l ntreba pe cel pe care vin s-l caute dac vrea s-i urmeze nentrziat sau dac trebuie s revin mai trziu. Nu toti fac ns ca avva Sisoe, si unul dintre ei le rspunde ngerilor: Vreau, luati sufletul meu! ngerii nu fac aici dect s se achite de ultimele lor ndatoriri fat de oamenii pe care au primit misiunea de a-i pzi, de a-i ocroti, de a-i nsoti si de a-i ajuta de-a lungul ntregii lor vieti pmntesti.

Majoritatea timpului activittile lor rmn nevzute muritorilor. Nici nu trebuie s dorim vederea lor fiind mai bine s ne vedem pcatele noastre. n desert se socotea c e mai bine s risti o lips de curtoazie fat de un nger adevrat, dect s te lasi nselat de un demon deghizat n nger de lumin. Anahoretii experimentati stiau ns, ca si Sfntul Antonie cel Mare, s deosebeasc ngerii buni de cei ri, si unii dintre ei nu par deloc surprinsi s vad ngeri intervenind pe lng ei sau pe lng un frate aflat n dificultate. ngerii interveneau probabil mult mai des dect credem spre a-i hrni trupeste pe anahoreti, dar sarcina lor principal era aceea de a-i ajuta pe cei ispititi si descurajati. i vedem mngindu-i pe monahii ce si propun s prseasc pustia si s se ntoarc n lume. Cel mai adesea ei rmn nevzuti si si mplinesc functiile discret, fr a face remarcati; uneori ns se grbesc s intervin n plin zi spre a salva un monah aflat n pericol. Pentru a birui somnul, avva Sisoe s-a atrnat deasupra unei prpstii. Un nger a venit s pun capt acestui exercitiu periculos. Tot un nger l face pe un monah s renunte la gndul su de a se muta spre a locui mai aproape de ap, stnd lng el si numrndu-i pasii spre a-l rsplti pe msur. Un alt nger se multumeste s-l asigure pe un frate c pasii si sunt numrati si i vor asigura mare rsplat n fata lui Dumnezeu, fr ns a juca el nsusi rolul de taximetru. Acesti ngeri ar putea fi rnduiti mpreun cu cei despre care vorbea avva Evagrie si cu altii din categoria ngerilor nsotitori sau escortatori. Acestia sunt n general doi, pentru a-l nconjura asa cum se cuvine pe anahoret. Un btrn ce voia s mearg s viziteze un sfnt ce trgea s moar ntr-un oras, s-a dus acolo noaptea pe ascuns pentru a nu fi vzut de nimeni. Dumnezeu a trimis ns doi ngeri n ntmpinarea sa, pentru a-i lumina drumul si a-l cinsti. Adeseori ngerii vin n ajutorul monahilor aflati n dificultatea n desert fcndu-se la nevoie purttorii sau transportatorii lor. Acest lucru i s-a ntmplat mai cu seam avvei Macarie si avvei Amun, cnd acesta din urm s-a rusinat s se dezbrace pentru a traversa o ap. Desi interventiile lor cunoscute sunt mai rare, trebuie s mentionm aici n special pe ngerii vindectori care la nevoie se fac chirurgi. Astfel, avva Ioan a fost vindecat dintr-o dat de un nger de plgile purulente de la picioare. Preotul Piammona, dup ce a fost groaznic maltratat de un demon, a fost fcut cu desvrsire sntos de un nger. Un anahoret din Raith suferea de colici hepatice. Un nger soseste, i deschide pntecele, i scoate ficatul pe care l curt cu grij, dup care i-l pune la loc. Avva Serenus i povestea lui Ioan Cassian c dorise cu trie si ceruse lui Dumnezeu s fie cu desvrsire izbvit de ghimpii crnii. ntr-o vedenie nocturn, un nger vine la el, i deschide trupul, i smulge din mruntaiele sale o tumoare inflamat, i-o arunc departe, apoi i pune toate mruntaiele la locul lor, asa cum erau nainte. n acelasi scop, un alt monah, Elia, sufer o operatie analoag fcut de mna ngerilor. El se ocupa de o mnstire de trei sute de monahii si, cum era nc tnr, nu era linistit n ce priveste castitatea sa. Sosesc ns trei ngeri, unul din ei i leag minile, cellalt picioarele, iar cel de-al treilea cu un brici i reteaz testiculele, dar nu n realitate ci n mod figurat, noteaz Paladie. Avva Isaac Tebeul, care osndise un frate, gseste la usa chiliei sale, un nger care i spune: Dumnezeu m-a trimis s-ti spun: Unde vrei s-l arunc pe fratele vinovat pe care l-ai osndit? n mprtie sau n iad? Dup o asemenea ntlnire btrnul avea s rmn n doliu si n lacrimile cintei pn la moartea sa. Avva Pafnutie, dimpotriv, care sa abtinut de la a-i judeca pe oamenii pe care-i vedea fcnd lucruri nerusinate, primeste felicitrile unui nger. Unui alt btrn ce se simtea prsit de Dumnezeu, un nger vine s-i spun c aceasta s-a ntmplat pentru c l judecase pe un frate. Cnd un anahoret e putin prea multumit de el nsusi si de asceza sa, am

vzut c Dumnezeu i trimite atunci un nger pentru a-l informa c multi altii l egaleaz si l ntrec n virtute. Adeseori ngerii care se arat Printilor desertului vin s le aduc un mesaj sau le ofer pur si simplu sensul unui eveniment sau un comentariu unui cuvnt al Scripturii. Astfel, un heruvim i prezice avvei Macarie menirea sa viitoare si posteritatea sa duhovniceasc nenumrat. Tot un nger vine s-i vesteasc avvei Or radierea si autoritatea pe care o va avea asupra unui numr mare de monahi. Un altul i aduce unui btrn interpretarea unui pasaj biblic. Altii nc sunt trimisi fie pentru a-l asigura pe un monah de soarta unuia dintre prietenii si n lumea de dincolo, fie pentru a-i explica motivele cutrui sau cutrui fapt surprinztor. Adeseori lipsa de important a faptului ne face s credem c ngerii sunt cu adevrat acolo lng Printii desertului, gata de a sesiza cea mai mrunt ocazie de a-i ajuta, de a-i lumina si de a-i mngia. Pentru c stiu miza luptei ce se desfsoar n desert: Lucrurile se petrec ca la teatru: deoparte st Dumnezeu si ngerii Si urmrind lupta si ncurajndu-i pe atletii lui Hristos. n fat st diavolul cu ceata lui attnd patimile. Cnd monahul cstig o biruint, toti ngerii l slvesc pe Dumnezeu si strig: Atletul lui Hristos a cstigat o biruint neasemuit! Cnd constatm astfel locul important pe care l detin ngerii n cele mai bune izvoare pe care le avem cu privire la Printii desertului, suntem uimiti de faptul c literatura posterioar si imaginatia popular i las complet deoparte. A reaminti prezenta lor fr a minimaliza prezenta si influenta demonilor, nseamn a le face un act de dreptate. Fiindc demonii populeaz cu sigurant desertul tot att de mult ca si monahii. Dup spusa avvei Serenus, ei sunt nenumrati, zburnd nencetat n aer si lund nenumrate forme. Din fericire, providenta divin i sustrage de obicei privirilor oamenilor; altminteri acestia ar tri ntr-o teroare ngrozitoare. n antichitatea crestin, existenta demonilor nu era o credint popular a oamenilor simpli si inculti. Cele mai mari spirite ale epocii: Tertulian, Origen, Evagrie, Atanasie, Ioan Cassian, n-ar putea fi taxati n aceast privint de credulitate pueril. Demonii sunt de altfel destul de vizibili n Evanghelie, pentru ca prezenta lor n desertul Egiptului secolului IV s nu trebuiasc a fi justificat din alte surse. Ceea ce ne relateaz monahii despre ei nu poate veni deci, din elucubratiile gnostice sau maniheene, ci din propria lor experient. Sfntul Antonie o spune de altfel de mai multe ori n marele su discurs despre demoni. El vrea s comunice ucenicilor si fructele acestei experiente, ca acestia la rndul lor s duc lupta fr fric lupta cu duhurile rele. Asa cum noteaz printele L. Bouyer, aceasta nu nseamn c n Viata sa si n textele ce-i sunt atribuite nu ntlnim multe elemente incontestabil folcloristice. Dar acest fapt comunic prezentei lor n textele noastre un sens funciarmente crestin. n Evanghelie vedem demonii izgoniti de Hristos refugiindu-se n locuri aride si desertice. Iisus nsusi fusese mnat de Duhul n desert pentru a fi ispitit aici de diavol. Cnd avva Antonie ptrunde n desert, demonii ncearc s-l scoat afar: Pleac de la noi, strig ei, ce-ai de fcut n pustie? Desertul devenise oarecum teritoriul demonilor, cci pe msur ce pgnismul a fcut loc crestinismului, Satana a trebuit s cedeze locul n lume. El se plnge avvei Antonie c nu mai are nici oras nici loc unde s se aseze: Peste tot sunt acum crestini; mai mult, desertul nsusi se umple de monahi. Acesta e motivul pentru care diavolul s-a strduit s-i interzic lui Antonie accesul n desert de fric ca n putin timp acesta s nu umple de ascez tot desertul. n acel moment avva Antonie se instalase ntr-un mormnt, dar mormintele erau, ca si ruinele templelor pgne, locuri de refugiu pentru demoni. Unui anahoret ce tria ntr-un vechi templu, demonii au venit s-i spun ca si avvei Antonie: Pleac de la locul nostru! atunci cnd avva Macarie vrea s ptrund n mormntul-grdin al lui Iamni si Iamvri,

care apartinuse unor magicieni, saptezeci de demoni i ies de ndat n ntmpinare, si btnd din aripi ca niste corbi mpotriva fetei sale, i spun: Ce vrei, Macarie? De ce ai venit la locul nostru? Nu poti rmne aici! El ns le rspunde netulburat: Voi intra numai, voi vedea si voi pleca. Diavolii sunt n mod evident interesati n a-i ataca pe cei mai naintati, pe cei care i amenint si i fac s sufere cel mai mult. Dintre toti demonii care au ajuns s mping pe cineva n pcat, campionul ce cstig cununa este ce a ajuns s-l fac pe un monah s cad n desfrnare si nc cu o monahie! dup ce l-a asaltat timp de cincisprezece si chiar patruzeci de ani. Diavolul i atac mai mult pe monahi dect pe laici, iar printre monahi i atac mai cu seam pe cei mai ferventi, lsndu-i de regul pe cei nepstori si trndavi n pace. Un mare anahoret care a ntrebat: De ce m rzboiesti asa!, l-a auzit pe diavol rspunzndu-i: Tu esti cel ce te rzboieste cu trie cu mine. Acestora Satana li se arat adeseori deschis, fr deghizament si fr intermediari, adic, explic avva Evagrie, fr o persoan interpus. tim c avvii Moise, Arsenie, Cronie si altii au trebuit s ndure asalturi teribile, dar fr ndoial cel mai maltratat de ctre demoni a fost avva Antonie. Se pare c diavolul si-a angajat toate ostirile, a dezlntuit toate bateriile sale si a utilizat toate armele sale mpotriva celui care a fost cel dinti si cel mai mare dintre Printii desertului. mpotriva celor care au venit dup el, demonii nu vor mai folosi dect o parte din vicleniile si din uneltirile lor, iar atacul lor va fi mai putin teribil. La sfrsitul secolului IV, avva Serenus i declara lui Ioan Cassian c demonii nu mai arat aceeasi fort si violent ca pe vremea primilor anahoreti. Putin nainte ns, avva Sisoe spunea c n vremea de fat Satana i prigoneste si mai mult pe monahi, cci vremea lui s-a apropiat si se tulbur. Aceast judecat e evident extrem de relativ si depinde de experienta fiecrui anahoret. Sigur este c diavolul e ntotdeauna prezent si c se afl aici pentru a lupta: Unul din btrni din desertul interior povestea c ntr-o noapte a nceput s se roage, cnd a auzit sunnd puternic o goarn ca o chemare la btlie. S-a minunat spunndu-si c desertul era gol si c nu se afla acolo nici un om. De unde venea acel sunet de goarn n acea pustietate? S fie oare rzboi? Atunci demonul i se arat n fat si-i spune cu voce puternic: Da, e rzboi. Dac vrei, lupt-te; dac nu supune-te! Recunoscnd n anahoreti pe marii si adversari, diavolul se strduieste din rsputeri s-i ntoarc pe monahi de la gndul lor de a vietui n desert, iar cnd acestia sunt aici, s-i fac s se ntoarc n lume. O biruint pentru el e si aceea de a-l face pe pustnic s ias din chilia sa, iar n acest scop se foloseste de toate vicleniile si de toat violenta posibil. El merge pn la a pune mna pe monah ca s-l trasc afar, sau simuleaz o vijelie fcnd un vacarm infernal, lovind zidurile chiliei ca s-l fac pe monah s cread c se va prbusi. ntro zi, ei dau foc chiliei avvei Macarie, si rogojina pe care acesta se gsea s-a mistuit n flcri. Ei vor cu orice pret s-l nfricoseze pe monah pentru a-l face s-si prseasc locurile sale. Se metamorfozeaz de aceea n tot felul de animale fioroase, bestiarul demonic al Vietii Sfntului Antonie cel Mare fiind n aceast privint deosebit de bogat si variat. Enumerarea avvei Serenus relatat de Ioan Cassian e nc si mai lung: onocentauri (monstri pe jumtate oameni, pe jumtate mgari), satiri, sirene, bufnite, struti, rechini, arici, vipere, dragoni, scorpioni, si dup Serenus, exist o legtur ntre cutare demon si fiecare dintre aceste animale. n tratatul su despre rugciune, avva Evagrie povesteste despre un monah c, de ndat ce si ntindea minile pentru rugciune, vedea diavolul atacndu-l sub nftisarea unui leu care se ridica drept n

fata lui pe picioarele din spate si si nfingea ghearele n cei doi obraji ai atletului, fr a-i da drumul dect atunci cnd si cobora bratele. El aminteste de asemenea c demonul l ataca pe avva Ioan Colov sub forma unui dragon nfsurat n jurul trupului su, frngndu-i trupul si suierndu-i n fat. Un alt anahoret a fost atacat de demoni care vreme de dou sptmni s-au jucat cu el ca si cu o minge aruncndu-l n aer si prinzndu-l pe rogojin. Astfel maltratati, btrnii nu se clinteau ci si continuau nevointa dar nu ntotdeauna ieseau nevtmati din lupt. Avva Antonie cel Mare era adeseori rupt din btaie de diavol; ntr-o dimineat a fost gsit fr suflare n mormntul care-i servea drept chilie si nu si-a redobndit cunostinta dect n noaptea urmtoare n timp ce i se pregtea nmormntarea. Pe cnd scotea ap dintr-un put, avva Moise a primit de la demoni o asemenea lovitur de ciomag peste rinichi, c a rmas bolnav timp de un an de zile. Dup spusele avvei Ioan de Lycopolis, un monah a suferit torturi att de ngrozitoare, c dup trei nopti era aproape mort, iar un altul abia a scpat de la a fi sugrumat de demoni. Astfel de violente erau fr ndoial exceptionale si despre ele nu este vorba dect arareori n apoftegme. Dar, dup avva Evagrie, demonii pot lucra asupra trupului anahoretului si ntr-un mod mai putin crud, dar totusi extrem de neplcut. i atinge mdularele si coastele, i smulg urechile, i gdil nrile, i rcesc muschii stomacului sau, dimpotriv l ard ca o ventuz. Introducndu-i-se n gur, l fac s caste, nchizndu-i pleoapele, l adorm, dar si aceste tratamente par a fi rezervate marilor btrni. n ce-i priveste pe monahii obisnuiti, diavolii prefer s nu lucreze direct; cel mai adesea i atac prin intermediul gndurilor ce att nclinatiile rele ale fiecruia. Avva Evagrie a pus la punct o clasificare a feluritelor gnduri ale ruttii corespunznd unor opt vicii principale si tot attor demoni: lcomia pntecelui, desfrnarea, iubirea de arginti, ntristarea, mnia, plictiseala, slava desart si mndria. n nvttura avvei Evagrie, demonii nu pot lucra n mod nemijlocit asupra mintii, ci suscit gndurile rele lucrnd asupra memoriei si imaginatiei. Ei i aduc aminte anahoretului de rudele, prietenii, bunurile si bogtiile pe care le-a prsit sau induc n el imagini ce-i att patimile. Pentru aceasta ei se folosesc de obicei de iluziile simturilor si de halucinatii. Adeseori, ei se prezint sub forma unei femei frumoase si dorite, dar si sub nftisarea unui preot aducnd Euharistia, ba chiar sub deghizament episcopal. Un frate a primit astfel un asa-zis episcop ce voia s se fac monah si l-a instalat ntr-o grot apropiat de chilia sa. Dar nu e vorba ntotdeauna de iluzii. Spre a-l ispiti pe anahoret, diavolul poate profita de vizita unor episcopi sau a unor femei n carne si oase. nftisarea pe care pare s o prefere ndeosebi e cea a unor etiopieni sau etiopience, a cror piele de culoare nchis evoc negreala ruttii. Astfel, vrnd s se culce, un monah gseste pe rogojina sa un etiopian. Pahon vede o tnr etiopianc venind s se aseze pe genunchii si. O alta ispiteste un monah venit de tnr n Sketis mpreun cu tatcl su. Etiopianca este ndeobste personificarea desfrului. Avva Apollo l vede pe demonul mndriei sub forma unui mic etiopian ce se agat de gtul su. Diavolul i se arta avvei Antonie cel Mare sub trsturile unui negru, iar Sfntul i spunea: Esti cu adevrat vrednic de dispret, cci duhovniceste esti negru si slab ca un copil. ntr-o zi, n timpul psalmodiei, avva Macarie a vzut ctiva mici etiopieni alergnd n jurul fratilor ce erau la rugciune, punndu-si degetele pe ochii sau pe gura lor, fcnd giumbuslucuri pentru a le distrage si mprstia atentia. ns diavolul nu se prezint ntotdeauna sub o nftisare respingtoare. El stie s ia si forme atrgtoare si seductoare, nu numai feminine, ci si ngeresti. Demonii se prezint sub forma unor personaje strlucind aparent de lumin, ce vin s l trezeasc monahul la pravil sau dnd

sfaturi bune clugrului pentru a-l mpinge n cele din urm pn la crima de a-si ucide tatl cu o secure. Demonii vin s converseze cu Valent, iar acesta i lua drept ngeri. ntr-o zi, diavolul i s-a artat ca Hristos n mijlocul unei multimi de ngeri, iar srmanul monah l crede. Dimpotriv, monahii experimentati nu se lsau amgiti. Demonului care i se prezint ca fiind arhanghelul Gavriil, un btrn i rspunde: Vezi dac nu cumva ai fost trimis la altcineva, cci eu sunt nevrednic. n fata diavolului ce pretindea c e Hristos, un alt btrn si nchide ochii zicnd: Nu vreau s vd pe Hristos aici! Ghicind aceeasi viclenie, un alt btrn mai declar: Eu cred n Hristosul meu care a spus: Dac cineva va spune: iat Hristos e aici, iat Hristos e acolo, s nu-l credeti. Avva Or primeste vizita unui rege pe un car de foc nsotit de un ntreg cortegiu de ngeri care-i spun: Ai svrsit bine virtutile, prietene, acum nchin-mi-te si te voi ridica la cer ca pe Ilie. Anahoretul a replicat simplu: mpratul meu e Hristos, Cruia m nchin nencetat, tu nu esti mpratul meu. n acest caz ca si n toate celelalte asemntoare, demonul dispare de ndat. Mai subtil e viclenia demonului ce se prezint sub trsturile unui alt monah, ale unui venerabil btrn care vine s dea un sfat folositor vreunui frate. ntr-o zi un monah vine la avva Antonie cel Mare cu dou pini si i spune: Mnnc si nceteaz ostenelile tale, cci si tu esti un om, si tu vei fi neputincios. Era un demon pe care sfntul l pune pe fug prin rugciune. Alteori, demonii i ndeamn dimpotriv pe monahi s nu mnnce deloc; noaptea ei i trezesc nencetat la rugciune, astfel ca, lipsiti de odihna necesar si de hran, victimele s sfrseasc prin a gsi viata monastic insuportabil. Sau, cuprinsi de plictiseal si descurajare, monahii si nchipuie c sunt bolnavi si incapabili s mai posteasc. Demonii nu ajung niciodat la captul resurselor, gsind mereu noi stratageme pentru a-i nsela pe anahoreti. La nevoie, citeaz chiar Sfnta Scriptur, dar se pare c prefer din Vechiul Testament. tin bucurosi si predici, merg pn la a spune lucruri adevrate si foarte rezonabile pentru a li se accepta apoi mai usor minciunile si nseltoriile. Oricine citeste apoftegmele ce zugrvesc aceast nclestare inegal ar fi descurajat, n realitate ns, privind mai ndeaproape lucrurile, tot ceea ce ne este transmis despre aceast strategie diabolic e dimpotriv fcut pentru a-i ncuraja pe monahi si a-i sustine n luptele lor mpotriva demonilor. Descoperim, pe de o parte, c acestia nu intervin att de des pe ct ne-am imagina. Avva Antonie cel Mare explic, de exemplu, c miscrile trupului pot fi uneori provocate de demoni, dar c ele vin de la firea trupului si din excesul de mncare si butur. La rndul lui, avva Dioscor, vorbind de pierderile de smnt ce se produc n timpul noptii, nici mcar nu-i mentioneaz pe demoni. Acestia ns nau nici mcar nevoie s-i atace pe cei ce-si fac voile lor proprii. Pe de alt parte, trebuie recunoscut c majoritatea istoriilor povestite se termin prin nfrngerea diavolului si urmresc s arate c, n cele din urm, acesta nu e att de nfricostor. Viata sfntului Antonie cel Mare mai cu seam prezint n mod constant diavolul ca pe o fiint slab si vrednic de dispret. Dac face atta zgomot, dac se foloseste de attea mestesuguri si stratageme, e pentru c-i neputincios prin el nsusi. Hristos l-a surpat si l-a nlntuit; n-are putere asupra noastr dect n msura n care consimtim la planurile si mestesugurile lui. E comparat cu tisul unei securi care nu poate dobor un copac dac nu e prevzut cu o coad, coada fiind voia noastr. Ct vreme monahul se roag si mediteaz, diavolul n-are nici o putere asupra lui, dar dac se pred nepsrii, poftei, mniei, neascultrii sau oricrei alte patimi, numai atunci devine vulnerabil. Avva Antonie cel Mare ne spune c demonii sunt ca niste actori ce joac pe o scen. Ei se deghizeaz, si schimb mstile si vesmintele, dar rmn aceleasi fiinte rufctoare care au devenit prin revolta lor

mpotriva lui Dumnezeu. ei se fac bucuros bufoni, rznd n hohote, suiernd si dansnd. Dup Ioan Cassian, exist demoni specializati n acest gen de bufonerie, crora le place mai mult dect altora s rd si s se amuze. ntr-o zi, n fata avvei Pamvo ei se amuzau la culme cu o bucat de lemn si o pan pentru a-l face s rd pe severul ascet. Cnd acesta a rs, atunci au izbucnit: Ha! Ha! Pamvo a rs! dar acesta a replicat: Am rs de neputinta voastr neghiobilor! ntr-o zi, profitnd de un moment de neatentie al avvei Ilarion la rugciune, diavolul i-a srit n spate clrindu-l si lovindu-i coastele, ceafa cu o cravas si strigndu-i: Hai! Misc! De ce dormi? Izbucnind n rs, l ntreba dac nu cumva nu se simtea bine si dorea un pumn de orz. Dup ce l-a chinuit o noapte ntreag, demonii s-au aruncat a batjocur la picioarele avvei Ioan de Lycopolis, zicndu-i: Iart-ne, avva, c ti-am fcut tulburare toat noaptea. De altfel Printii desertului nu aveau odihn cu demonii. Vrnd s-l fac pe avva Hierax, n vrst de nouzeci de ani, s-si slbeasc asceza oferindu-i perspectiva c mai are nc mult vreme n fat, acestia i spun: Ce faci btrne, mai ai nc cincizeci de ani de trit? La care acesta rspunde cu simplitate: M scrbiti mult, cci m-am pregtit s triesc dou sute de ani. n Sketis, un btrn a luat asupra sa un demon pe care-l scosese dintr-un posedat. n cele din urm, la captul a doisprezece ani, vzndu-l pe demon plecnd, i spuse: De ce fugi, mai rmi! Cnd avva Macarie s-a refugiat odat ntr-un templu spre a-si petrece acolo noaptea, el si-a pus o mumie n chip de pern. Pentru a-l nfricosa, demonii vorbeau ca si cum s-ar fi adresat unei femei: Hei, vino de te scald cu noi! Apoi, lund o voce feminin: Am un strin deasupra mea si nu pot s vin. Atunci btrnul a lovit mumia zicnd: Ridic-te si du-te dac poti! Se vede c avva Macarie nu se temea de demoni mai mult dect de femei. ntr-o zi, un alt btrn mergea s-si vnd cosurile iar diavolul a fcut ca acestea s-i dispar. Btrnul i-a multumit lui Dumnezeu, iar diavolul, dezamgit a strigat: Ia-ti cosurile, btrn blestemat! n apoftegme mai cu seam, demonii apar adeseori ridicoli, astfel, avva Teodor vede venind la el pe rnd un demon, apoi al doilea. El i leag pe amndoi de usa chiliei sale. Venind al treilea, i ntreab pe acestia: De ce stati aici, afar? Crezndu-se mai puternic dect ei, ncearc s intre, dar btrnul l leag si pe acesta. Toti trei l roag atunci s-i elibereze si pleac astfel rusinati. Muribund, avva Iosif din Panefo l vede pe diavol seznd lng us si i cere ucenicului s-i aduc toiagul. Atunci btrnii care l nconjurau l-au vzut pe diavol fugind ca un cine. La apropierea mortii, anahoretii rspund bucuros demonilor, care sper pn n ultima clip s ajung s pun mna pe ei. Deveniti stpni ai diavolului n ei, Printii desertului i puteau izgoni cu usurint si din toti posedatii care recurgeau la ei. Avem aici materia unui ntreg capitol, cci, ca si Evanghelia, vechea literatur monastic este deosebit de bogat n relatarea unor vindecri de acest gen. Mai cu seam aici apare slbiciunea demonilor ce nu pot rezista puterii Printilor. Un demon extrem de violent, cruia clericii n-au putut s-i vin de hac, e scos afar de avva Visarion chiar fr ca acesta s-si dea seama, cci exista riscul ca din smerenie btrnul s se sustrag de la aceasta. Atunci se recurgea de regul la subterfugii. De exemplu, un anahoret a fost adus ntr-o cas n care se gsea un posedat, sub pretextul de a i se achita cosurile cumprate de la el. cnd soseste n cas, posedata i d o palm, iar el i ntoarce si cellalt obraz, dup porunca lui Hristos din Evanghelie. De ndat diavolul strig: Ah, ce sil! Porunca lui Iisus m scoate afar! Atunci, de ndat femeia este vindecat. Uneori, tot din smerenie, un btrn l trimite pe posedatul ce i se nftiseaz unui alt btrn. Asa face avva Longhin cu avva Zenon, dar demonul are grij s mrturiseasc

c alungarea lui se datoreaz avvei Longhin, nicidecum lui Zenon. La nevoie, i se fura acestuia culionul, prin atingerea cruia posedatul era izbvit. Unii Printi erau deosebit de cunoscuti ca avnd putere s izgoneasc demoni. Avva Antonie cel Mare recunostea aceast putere ucenicului su Pavel. i, ntr-adevr, atunci cnd acesta a poruncit diavolului s ias n numele lui Antonie, diavolul s-a executat strignd: Ah, ce sil! Simplitatea lui Pavel m izgoneste! Avva Antonie era ns renumit si izgonise un numr mare de demoni n numele lui Hristos. Despre multi alti btrni se spune c scoteau demoni: Or, Macarie Egipteanul, Pitirion, Copri, Xantie, acesta din urm fiind pe punctul de a bea din vinul ce i se oferise, opera si exorcizarea. Atunci demonul ncepu s-l ocrasc: M-ati adus la acest betiv btrn! ns nainte de a se fi golit paharul, demonul a fost obligat s plece. Ct despre avva Macarie Alexandrinul, el a vindecat attia posedati c e cu neputint a le spune numrul. Adeseori vedem c smerenia e cea care-l pune pe fug pe demon, cum mrturiseste el nsusi. ntr-o zi, un btrn l someaz pe diavol s ias dintr-un posedat. ncptnat, diavolul i pune o ntrebare: Spune-mi, cine sunt caprele si cine sunt oile? Btrnul rspunde: Caprele sunt eu, iar oile Dumnezeu singur le cunoaste. Auzind aceasta demonul a strigat: Pentru smerenia ta ies!, si plec ndat. n lupta ofensiv sau defensiv mpotriva demonilor, smerenia este, mpreun cu rugciunea, chemarea numelui lui Iisus si semnul crucii, arma atotputernic si eficace n chip suveran. Fiindc demonii nu pot nimic mpotriva ei, aceasta fiind o platos n fata creia sunt cu totul neputinciosi. n aceast lume n acelasi timp vzut si nevzut n care triau Printii desertului, ngerii si demonii nu sunt singurii lor nsotitori. Foarte aproape de ei sunt si animalele, astzi sunt rare n desert, dar n epoca primilor anahoreti erau numeroase. Dintotdeauna anahoretii au trit n mijlocul animalelor. i astzi nc n satele Egiptului de Sus felahul cu familia sa trieste nu numai sub acelasi acoperis, dar chiar si n aceeasi ncpere cu dobitoacele boi, mgari, cmile si cu ortniile sale. n templele si mormintele antice, sculpturile ne atest relatiile pasnice si familiale ale oamenilor cu animalele, att n lumea de aici ct si n cea de dincolo. O strns legtur ntre oameni si animale sugereaz si reprezentrile divinittii prin fiinte pe jumtate oameni, jumtate animale. Sfinxul de la Ghizeh, cu capul su de om si trupul su de leu, este figura cea mai cunoscut. Diavolul, care cunostea bine toat aceast imagistic, vine ntr-o zi s trag funia pe care avva Antonie cel Mare o mpletea, sub nftisarea unui onocentaur, adic al unui monstru pe jumtate om, jumtate mgar. Avva Antonie l recunoaste de ndat si l pune pe fug. n Viata lui Pavel cel Simplu, Fericitul Ieronim face ca un hipocentaur (jumtate om, jumtate cal), s-i indice avvei Antonie drumul spre Pavel. Aici ns acesta nu era un viclesug al demonului, ci un instrument al providentei. Contrar a ceea ce se crede, raporturile dintre animale si anahoreti sunt reglementate de legi riguroase si constante. Dumnezeu nu se amuz crend monstri pentru a-i distrage sau ajuta pe Printii desertului. Iar demonii n-au aceast putere. Ei nu se pot folosi pentru planurile lor rele nici mcar de animalele ce exist n mod real avnd pentru aceasta nevoie de permisiunea lui Hristos pentru a intra n porci si pentru a-i face s se arunce n mare. Ei pot face s apar doar simulacrele unor fiare nfricostoare producnd n acelasi timp strigte, lucruri si gesturi capabile de a-i impresiona pe monahi, dar ele nu sunt dect nchipuiri si halucinatii. Animalele reale sunt numai n serviciul lui Dumnezeu si al oamenilor, iar dac uneori par s-i vatme pe muritori, e pentru c acestia au meritat acest lucru pentru pcatele lor. Nu ne vom apleca asupra formelor de animale slbatice luate de demoni

dect pentru a remarca c, oricare ar fi fost nftisarea lor, anahoretul experimentat recunostea prezenta demonic. ntr-o zi cnd Paladie s-a dus s scoat ap dintr-un put, a vzut o viper. nfricosat, s-a ntors ndat la btrnul su spunndu-i: Suntem morti, avva cci am vzut o viper pe fundul putului! Btrnul ns a surs si privindu-l lung pe ucenic, i-a zis: i dac diavolul ar pofti s se preschimbe n sarpe sau n broasc si s se aseze n toate izvoarele, atunci nu vei mai bea ap niciodat? A iesit apoi btrnul s scoat el nsusi ap, iar dup ce a but el primul a zis: Unde este semnul crucii, nimic nu poate face ru! Lsnd deoparte interventiile demonice, relatiile dintre Printii desertului si animale pot fi clasate ca: ntlniri ocazionale. Bunele servicii reciproce. Convietuirea pasnic. Mai nti se ntmpla ca o fiar mai mult sau mai putin feroce s se gseasc n calea unui anahoret. Acesta sau fuge, cum a fcut ntr-o zi avva Nistero pentru a fugi de slava desart, sau animalul este cel ce se deprteaz, ca strutul care a luat-o la fug mpreun cu puii si din fata avvei Antonie cel Mare. La nevoie monahul porunceste fiarei s plece. Atunci cnd sfntul Pahomie si fratele su Ioan puneau odat papur la muiat pe malurile Nilului, a iesit din ap un crocodil. Ioan s-a ngrozit, ns Pahomie l-a linistit, apoi a aruncat putin ap pe capul reptilei spunnd: Domnul s te pedepseasc dac te mai ntorci aici! Un tntar l-a muscat de picior pe avva Macarie iar acesta l-a strivit, dar cuprins de remuscri s-a dus si s-a expus gol marilor tntari din mlastinile Sketisului timp de sase luni. Altdat ns, el a ucis fr scrupule o viper ce-l muscase. O alt viper a refuzat, dimpotriv, sl muste pe Pahon care o pusese pe sexul su. Cnd un animal devoreaz un anahoret, o face spre binele su. Un laic pios, care aducea pine unui btrn n desert, l-a gsit mncat de o hien si i s-a descoperit c aceasta se ntmplase din milostivire, pentru ca monahul s fie curtit si de micile greseli care inevitabil le svrsise. Un alt monah, ucenic al unui mare btrn, a fost muscat de pntec de un lup drept pedeaps pentru o fapt rea pe care o svrsise. Vindecat de btrn, el a pstrat pe pntece cicatricea, iar atunci cnd era ispitit de demon, el si ducea mna la ea si spunea: Suflete, aceste muscturi sunt urmarea pcatului tu, ia seama deci s nu ti se ntmple ceva mai ru. Dup cum se vede, anahoretii nteleg cu usurint limbajul animalelor, si reciproc. Atunci cnd pune pe fug o femel de strut mpreun cu puii ei, avva Antonie a auzit-o spunnd: Aruncati cu pietre ca s nu v prind. Avva Macarie aude un lup nfometat ltrnd la cer si cerndu-si hrana. El este uimit si lupul de asemenea de faptul c fratii care-l nconjurau nu ntelegea ce spunea acesta. Btrnii se nteleg de minune cu animalele; unii convietuind n deplin armonie cu ele. Astfel avva Agaton descoper o grot si hotrste s se stabileasc acolo. arpele care se gsea acolo se pregtea s-i cedeze locul, dar btrnul i spune: Dac te duci, nici eu nu mai rmn. Atunci rmn amndoi mpreun mergnd s se hrneasc din seva unui sicomor din vecintate. Anahoretii triau si n mijlocul vitelor, astfel avva Teon frecventa boii, mgarii slbatici si gazelele, precum si alte turme de animale ntre care se desfta nencetat. Postumianus, cltorul ale crui amintiri privitoare la o cltorie n Egipt ni le relateaz Suplicius Severus, a ntlnit anahoreti ce hrneau n chip obisnuit fie un leu cu fructe! fie o lupoaic. Aceasta venea cu regularitate s mnnce mpreun cu un monah n chilia sa, la ceasul al saselea, la ceasul al noulea sau seara dup legile postului. Nu gresea niciodat. Din nefericire, ntr-o zi n care monahul lipsea, a furat o pine si n-a mai

ndrznit s vin cteva zile. Artndu-si regretul, ea a primit iertarea si apoi si-a reluat obiceiul de a veni n fiecare zi s mnnce mpreun cu anahoretul al ora fixat. Istoria cea mai uimitoare e cea relatat de avva Iacov. Un btrn i spusese c fiind el n desert avea drept vecin un copil ce vietuia singur. ntr-o zi l-a vzut rugndu-se si l-a auzit cernd de la Dumnezeu s fie n pace cu animalele slbatice. De-abia si-a ncheiat rugciunea, c o hien s-a si aflat acolo alptndu-si puii, iar copilul s-a aplecat si a nceput s sug lapte mpreun cu ei. Altdat l-a vzut stnd la rugciune ca n mijlocul focului. Un anume avva Pavel, originar din Egiptul de Jos, dar trind n Tebaida, lua n mini fr s pteasc ceva vipere, scorpioni si serpi. Cnd fratii l-au ntrebat de unde-i venea aceast putere, el a rspuns: Dac cineva a dobndit curtia, toate lucrurile i se supun ca lui Adam n rai nainte de clcarea poruncii. Aceasta era gndirea comun a Printilor cu privire la raporturile cu animalele, si explicatia faptelor minunate pe care le-am relatat. Avva Ioan Cassian spune: Dac pcatele noastre s-ar ndrepta, am tri foarte usor si nu spun asta doar n privinta oamenilor, ci chiar si cu animalele si fiarele slbatice. Avva Pimen lsa chiar s se nteleag c e mai usor a ne ntelege cu animalele dect cu fratele ce convietuieste cu noi: Dac cineva ndur tovrsia unui frate ce rmne cu el, atunci poate locui chiar si cu dobitoacele. Sfntul Antonie cel Mare spunea: Supunerea cu nfrnare mblnzeste slbticiunile. Adeseori acesta nu le mblnzea numai, ci le si domesticea. Un monah ce vietuia pe malurile Iordanului dormea bucuros n brlogurile leilor. ntr-o zi, a gsit doi pui de leu ntr-o grot si ia adus la biseric ascunzndu-i sub mantia pe care o purta si, artndui fratilor nelinistiti, a spus: Dac am pzi poruncile Domnului nostru Iisus Hristos, aceste animale s-ar teme de noi, dar pentru pcatele noastre ne-am fcut robi, si de aceea mai vrtos noi ne temem de ele. Monahii Palestinei se artau vrednici emuli ai fratilor lor din Egipt. Se pare c n relatiile lor cordiale cu animalele chiar i depseau. Se cunoaste istoria celebr a leului recunosctor, pe care Paul Cazin a povestit-o n chip minunat n al su Bestiaire des deux Testamentes, atribuind-o Fericitului Ieronim. n realitate este vorba de sfntul avv Gherasim. Capitolul nostru n-ar fi complet, dac n-am relata si aceast istorie pe ct de emotionant pe att de surprinztoare. Sfntul printe Gherasim , mergnd ntr-o zi pe malul Iordanului, a gsit un leu gemnd din pricina unui spin ce i intrase n lab. Comptimitor, monahul i-a scos spinul si i-a pansat rana. Dup ce svindecat, leul n-a mai vrut s-l prseasc pe Gherasim ci, ca un adevrat ucenic l urma pretutindeni unde mergea astfel c btrnul se minuna de recunostinta fiarei. De atunci el l hrnea dndu-i pine si bobi muiati. Avea atta ncredere n el nct l-a nsrcinat s duc pn la malul Iordanului mgarul ce transporta apa scoas din ru pentru nevoile monahilor. ntr-o zi mgarul, rtcindu-se putin, a fost luat de niste cmilari ce treceau pe acolo, iar leul s-a ntors singur si trist la avva. Acesta a crezut c-l mncase si drept penitent l-a pus s fac ceea ce fcea mgarul. Ctva timp dup aceea, cmilarii revenind n acele locuri, mgarul l-a vzut pe leu. Acesta la rndul lui l-a recunoscut pe mgar si amndoi au alergat la mnstire. Avva Gherasim a nteles atunci c l calomniase pe nedrept pe leu. I-a dat numele de Iordan si animalul si-a reluat locul pe lng el. Cnd sfntul avv a murit, leul n-a mai vrut s se hrneasc si de durere a murit pe mormntul prietenului su. E n afar de orice ndoial c imaginatia si exagerarea au jucat o parte destul de important n aceste relatri privitoare la animale si la fiarele slbatice. Anahoretii ce vietuiau nencetat n pace cu fiarele desertului trebuie s fi fost rari si tocmai de aceea erau att de admirati. n aceast privint, putem evidentia mrturia Istoriei

monahilor: Am vzut n Nitria un brbat cu numele Didim, btrn n ce priveste vrsta, dar plcut la nftisare, si care strivea sub picioarele sale scorpioni, vipere si alti serpi, n timp ce nimeni altcineva nu ndrznea s fac asa ceva; multi altii, care credeau c pot face si ei asa ceva, au fost omorti de aceste animale, chiar si numai pentru faptul de a le fi atins. Oricare ar fi de altfel realitatea, rmne ns ideea dominant, comun tuturor Printilor desertului, c prin supunerea fat de Dumnezeu si prin smerenia lor, sfintii mprtsesc privilegiile lui Adam din paradis nainte de cdere. Dac ns l urmau pe Adam si n mndria si rzvrtirea sa, atunci si pierdeau imunitatea si invulnerabilitatea de care se bucurau. Erau atunci la mila primului leu sau a primei vipere pe care o ntlneau. Apoftegmele de cea mai bun calitate se disting prin extrema lor sobrietate. Avva Zaharia a avut cel putin dou vedenii din cele mai autentice, fiindc sunt garantate de autoritatea btrnilor si Pimen si Moise, dar acestia n-au spus nimic sau n-au stiut nimic despre aceasta. Un btrn vedea lucruri mari, un altul vedea tot ce este n cer si tot ce cuprinde adncurile. Aproape ntotdeauna acestea sunt formule ce nu fac dect s ne trezeasc curiozitatea lsnd-o cu totul nesatisfcut. Avvii Antonie, Ioan Colov, Sisoe, Siluan au a avut extaze, ni se spune, dar ce anume au vzut, au auzit sau au experimentat nu stim. n muntele su, avva Antonie cel Mare se desfta contemplnd lucrurile dumnezeiesti. Adeseori, n cursul unei convorbiri cu vizitatorii el tcea brusc rmnnd vreme ndelungat n tcere; tovarsii si si-au dat seama c atunci avea o vedenie, dar ulterior el nu vorbea dect arareori despre aceasta. Absorbit de munca sa, avva Ioan Colov era rpit n afara sa si nu si-a dat seama c fcuse un singur cos din funia prevzut pentru dou, iar, atunci cnd cmilarul venea s ia cosurile, de abia l primea c si uita motivul venirii lui. Avva Siluan avea extaze ce durau mai multe ceasuri; avva Sisoe la rugciune nu trebuia dect s-si ridice bratele, si de ndat era rpit, astfel c n prezenta fratilor avea grij s-si tin minile n jos. Avva Ioan Cassian ne vorbeste de asemenea despre un avv Ioan care era uneori att de absorbit n contemplatie, c nu era n stare s spun seara dac a mncat sau dimineata dac postise n ajun. Minunile Domnului nu sunt numai cele vzute, ci si cele svrsite de anahoretii egipteni. Citind Istoria monahilor, ai putea crede c toti Printii desertului au fcut numeroase minuni. nc din prolog, cititorul este avertizat c multi dintre ei au oprit ruri, au trecut cu piciorul Nilul, au ucis animale slbatice, au svrsit vindecri, lucruri minunate tot att de multe ct si sfintii prooroci si apostoli. n fiecare capitol revine ca un refren formula: A fcut multe lucruri minunate, sau nu nceta s svrseasc minuni, avva Teon svrsea un numr mare de minuni, avva Elia svrsea n fiecare zi minuni mute si nu nceta s vindece bolnavii. Avva Apollo fcuse lucruri mari; Domnul fcea prin el multe minuni; tot felul de lucruri minunate se svrseau prin el. Un altul, pe nume Amun, fcuse un numr mare de minuni n acel loc. n aceeasi regiune, avva Copri fcea si el un numr mare de minuni, vindecnd boli, izgonind demoni si svrsind lucruri minunate, dar acest Copri avea grij s declare c tot ceea ce fcea nu era nimic fat de ce fcuse povtuitorul su, avva Patermuthios. Acesta mergea curent pe ap, se transporta dup plac prin vzduh oriunde voia, de aceea avva Copri conchide: Ce lucru de mirare este atunci, dac noi, cei mici, svrsim aceste mici isprvi: vindecri de schiopi si de orbi, lucruri pe care prin mestesugul lor l fac si doctorii? O tnr fat din Busirisul Tripolitanei suferea ngrozitor si ntr-un mod cu totul respingtor: lacrimile, mucozittile si umorile ce-i curgeau din nas si din urechi se prefceau de ndat n viermi, ea suferind pe lng aceasta paralizie si de o deformare a ochilor. Printii bolnavei s-au dus la avva Antonie, care a refuzat ns s lase

s fie adus pn la el: Plecati, dac n-a murit, o veti gsi sntoas cci nu eu am puterea de-a o vindeca, ca s vin ea la mine, un ticlos. A vindeca e lucrul domnului. Chiar n ceasul acela fata s-a vindecat. Tot de la distant avva Antonie a vindecat-o pe Policratia, fecioara din Laodiceea ce suferea ngrozitor de stomac din pricina marilor ei nevointe. Avva Antonie comptimea cu rugciunile tuturor care veneau la el, dar bolnavii nu se vindecau ntotdeauna. n orice caz, sfntul i mngia, le spunea s nu dezndjduiasc si le aducea aminte c vindecarea nu tinea nici de el nici de nimeni altcineva, ci apartine lui Dumnezeu, Care o face cnd vrea si pentru cine vrea. n prologul su, Paladie spune despre eroii si: Din faptele minunate pe care le-au svrsit nu le istorisesc dect pe cele mai de seam. Ca si Paladie, Ioan Cassian se fereste s fac caz etalnd faptele minunate svrsite de Printii desertului. La nceputul Asezmintelor sale, el anunt c nu va cuta s alctuiasc o istorie a faptelor minunate ale lui Dumnezeu si ale minunilor, desi a auzit povestindu-se multe si a vzut chiar cu proprii si ochi un mare numr de fapte minunate de necrezut. De asemenea, ntr-una din Convorbirile sale, Ioan Cassian spune c a crezut c trebuie s treac n tcere minunile svrsite de avva Pimen la care a fost martor, spre a se limita la nvtturile folositoare si a nu hrni curiozitatea desart. Printre minunile mentionate n apoftegme gsim unele fapte extraordinare atestnd dominatia de care se bucura uneori anahoretii asupra stihiilor naturii: ap, foc, soare, ploaie. n acest domeniu, avva Visarion pare a fi fost cel mai favorizat concurndu-l pe avva Patermuthios. Ca si acesta, el merge pe ap si opreste soarele. ntr-o zi, el face potabil apa din mare, pentru a-i da s bea ucenicului su. Avva Antonie cel Mare face s tsneasc ap n desert. Prin rugciunile lor, avva Xoie si un alt btrn fac s curg ploaia. Ascultarea unui ucenic face apa dintr-un put s urce pn la el pentru a-si umple cana. Tot ascultarea d viat unui lemn uscat nfipt n nisip, iar un alt toiag nfloreste si rodeste atestnd curtia unui btrn ce convietuise cu o fecioar. La porunca btrnului su, avva Elia si pune mna n foc fr s pteasc nimic. Dar aceasta nu e nimic pe lng isprava avvei Copri care rmne o jumtate de or pe crbuni aprinsi, sau fat de cea a lui avva Helle care n faldurile tunicii sale aducea adeseori foc fratilor din mprejurimile sale, sau nc fat de cea a avvei Apelle, care avnd meseria de fierar, lua fierul rosu cu mna fr s se vatme. Boala este adeseori n acelasi timp o consecint a ascezei, provenind dintr-un exces de austeritate, o ascez n ea nssi prin rbdarea uneori eroic pe care o cere, precum si piatra de ncercare a ascezei. Boala este adeseori prezentat ca o ncercare a virtutii si a sfinteniei. Dac cutare anahoret e bolnav, e pentru c si-a asumat cu curaj si generozitate ostenelile ascetice, fr a cuta s-si crute pielea. Despre doi btrni din Sketis se spune c au czut bolnavi pentru c se dedaser unui regim mult prea aspru. Aceste excese ascetice se refereau n marea majoritate la hran si la statul n picioare. De aici rezultau boli de stomac, de intestine si rni la picioare. De exemplu, avva Dioscor are hemoragii intestinale si ulceratii la picioare, dar nu primeste nici un leac, nici mcar sofranul pe care i-l propune ucenicul su. El si nfsoar pur si simplu picioarele n zdrente si asteapt pn cnd Domnul i le vindec. Avva Ioan are si el picioarele crpate din pricina ndelungatei sale lipse de miscare, din cauza aceasta iesind din ele sucuri urt mirositoare, dar este vindecat de un nger. n general monahii bolnavi se strduiau s-si pstreze ntreaga rigoare a ascezei lor, refuznd usurrile pe care voiau s i le propun cei aflati n preajm. Avva Isaac suferea de o grav boal ce se prelungea; ucenicul su i-a fcut atunci o mic prjeal si i-a pus n ea niste prune, dar btrnul a refuzat-o spunnd: Cu adevrat frate, as vrea s

rmn treizeci de ani n aceast boal! Un alt btrn, care era mereu bolnav, a mplinit odat un an fr a mai fi suferit de nimic si plngea spunnd c Dumnezeu l-a prsit si nu-l mai cerceteaz. n Kellia un frate se ruga nencetat astfel: Doamne, trimite-mi o boal cci atunci cnd sunt sntos nu te ascult. Avva Copri, bolnav si czut la pat, nu nceta s-I multumeasc lui Dumnezeu, iar pentru avva Pimen, ca si pentru Iosif si Ruf, aceasta era culmea desvrsirii. Se ntelege c demonii fceau totul pentru a mpiedica aceste multumiri, mergnd pn la a-l mpinge pe bolnav s se tin de posturile rnduite, de statul n picioare, spre a-l epuiza si descuraja. Veniti n desert pentru a dobndi pmntul fgduintei, anahoretii nu se temeau de moarte, cum nu se temeau nici de boala prin care ajungeau mai repede acolo. Toti se gndeau nencetat la ea si vorbeau despre ea adeseori. Triti fiecare zi ca si cum ati muri, repeta avva Antonie cel Mare toat viata sa. Avvii Evagrie si Ioan Cassian ne-au relatat un cuvnt al avvei Macarie, si anume: Trebuie ca monahul s fie ntotdeauna gata ca si cum ar trebui s moar mine si, dimpotriv, s se foloseasc de trupul su ca si cum ar trebui s triasc ani ndelungati. Acesta era un mijloc excelent pentru monahi de a nu se descuraja si a nu se relaxa n asceza lor. Apoftegmele ne arat de multe ori felul n care monahi puneau n practic aceast regul. n timp ce mnuieste fusul, un btrn se gndeste la moarte de fiecare dat cnd l ridic. Amma Sara fcea la fel nainte de a pune piciorul pe fiecare treapt de la scar, si aceasta este o msur de prudent n orice mprejurare. Un btrn spunea: Astept moartea seara si dimineata, n fiecare zi. Un frate, n Sinai, gsise o mic tablet cu aceast inscriptie: Moise ctre Teodor - sunt de fat si dau mrturie. n toate zilele el lua tblita si spunea: Unde esti acum, tu care ai spus: Sunt de fat si dau mrturie? i aducndu-si aminte de moarte, nu nceta s verse lacrimi. Atunci cnd l trimitea pe ucenicul su s-i fac un comision, un btrn sttea la us si spunea: Cine va veni mai nti, acesta sau ngerul care m va lua la Domnul? Btrnul din Raith ce spunea nencetat suspinnd: Ce mi se va ntmpla? si petrecea zilele meditnd nencetat la iesirea sa din trup. Cnd te culci, sftuia un altul, spune-ti: M voi mai scula dimineata sau nu? n general, anahoretii nu sunt deloc nfricosati la vederea apropierii zilei mortii lor. Egiptenii aveau ntotdeauna n fata lor moartea. nc din antichitate conceptiile lor religioase i fceau s triasc pe jumtate pe pmnt, iar pe jumtate pe lumea de dincolo. Crestinismul na fcut dect s accentueze aceast orientare spre o viat viitoare ca adevrata lor viat. Aceasta este perspectiva ce d tot sensul ei existentei Printii desertului. n atitudinea pe care acestia o au n fata mortii trebuie s vedem n acelasi timp refluxul credintei strmosesti ct si expresia convingerilor crestine. La marea lor majoritate, o anumit team se amestec cu bucuria si senintatea, dar e o team inspirat de smerenie. ntr-o apoftegm se relateaz chiar c un btrn pe moarte, care fiind nconjurat de o asistent ndurerat a rs de trei ori. Asa cum a observat A. Guillaumont, umorul poate fi o form extrem de pudic de a rosti lucruri serioase, si de asemenea de a acoperi o emotie. Contrar a ceea ce am putea crede la prima vedere, acest btrn nu era fr ndoial insensibil la durerea pe care o resimteau fratii si fat de apropiata lor desprtire, dar reactia sa glumeat era un mod de a-i distrage si de a-i invita s nu dramatizeze un eveniment care pentru el era extrem de firesc. Uneori un ucenic i cere btrnului un cuvnt care s rezume tot ceea ce va trebui s fac pentru a se mntui. Avva Iacov din Kellia rspunde: Du-te, nu lucra pentru a plcea oamenilor, cci cei ce vor s plac oamenilor, ucid oamenii. Fugi deci de oameni si te vei mntui. Un alt btrn din Kellia, Ioan, i spune ucenicului su: Du-te, iubeste pe

aproapele tu ca pe tine nsuti, si toti vrjmasii ti vor cdea la picioare. ngroparea anahoretilor se fcea fr ndoial n modul cel mai simplu. Cu sau fr ajutorul unor lei binevoitori, se spa o groap n nisip n care era depus cadavrul si apoi se acoperea cu nisip. Majoritatea anahoretilor nu se ngrijorau ce se va ntmpla cu trupul lor. Avva Arsenie le spunea ucenicilor care nu stiau cum s-l ngroape: Nu stiti oare s-mi legati o funie de picior si s m trti la munte? avva Arsenie se gsea atunci la Troe, nu departe de Nil, si n valea acestuia egiptenii si aveau ntotdeauna mormintele n munte, adic deasupra pmnturilor locuite sau cultivate si acoperite periodic n mare parte de inundatiile fluviului. Un monah din Sinai a cerut vecinului su ca dup moarte s-i arunce trupul gol n desert, ca s fie mncat de fiare si de psrile de prad cci, zicea el, mult am pctuit mpotriva lui Dumnezeu si nu sunt vrednic de asezat ntr-un mormnt. n ciuda unor scrupule, vecinul a ndeplinit n cele din urm dorinta acestuia. i avva Antonie cel Mare se temea ca nu cumva trupul su s fie mblsmat pentru a deveni obiect de adulare. De aceea, cu putin nainte de moarte sa s-a retras n munte cu cei doi ucenici ce vietuiau pe lng el de cincisprezece ani. Le-a recomandat s nu lase pe nimeni s-i ia trupul, ci s-l ngroape ntr-un loc cunoscut numai de ei. Acestia au ndeplinit cu fidelitate instructiunile povtuitorului lor, att de bine, spune biograful, nct nimeni n-a aflat vreodat unde a fost ngropat. Jacquest Lacarrire se ntreab dac acestia au fost nebuni sau sfinti, dar oare nu toti sfintii sunt nebuni n ochii unei ntelepciuni mult prea omenesti? Nu este oare o nebunie s mergi s vietuiesti n plin desert si s-ti petreci toat existenta fcnd lucruri aparent nefolositoare si absurde ca udarea unui lemn uscat sau confectionarea unor cosuri pe care le arzi la sfrsitul anului? n apoftegma avvei Ioan Colov, lemnul nverzeste la captul a trei ani de zile; ntr-o alt versiune relatat de Ioan Cassian, el rmne uscat. Putin conteaz ns rezultatul vizibil. Sfintenia crestin nu st n isprvi spectaculoase, ci n mii de gesturi svrsite n fiecare zi din dragoste de niste fii care nu caut dect s plac Tatlui lor, fcnd din inim tot ceea ce El cere. Acesta a fost esentialul vietii cotidiene a pustnicilor desertului vzut ca ntr-un filigran prin intermediul cuvintelor si amintirilor ucenicilor lor. VIAtA PRINtILOR DEERTULUI Lucien Regnault SKETIS PSYCHOLOGICAL RESEARCH Constantin Onofrasi