P. 1
Drept Civil - Contracte Speciale - Sinteza

Drept Civil - Contracte Speciale - Sinteza

|Views: 264|Likes:
Published by dansorin1972

More info:

Published by: dansorin1972 on Feb 02, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/23/2015

pdf

text

original

Contracte civile

-note de curs-

1

Unitatea I Introducere în materia contractelor
Obiective: Înţelegerea noţiunii de contract Înţelegera noţiunii de obligaţie Prezentarea modificărilor la nivel general aduse prin NCC Înţelegerea noţiunnii de contracte nenumite Cuvinte cheie: Contract, încheierea contractelor la distanţă, contracte nenumite, contracte profesionale, contracte civile

1. Aspecte generale Conform NCC (art. 1166), contractul este acordul de voinţă între două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica, transmite sau stinge un raport juridic. Consecvent ideii de unificare a dreptului privat, NCC instituie reguli generale aplicabile tuturor contractelor, fără a face distincţia între contracte comerciale şi contracte civile. Cu caracter de noutate, Codul conţine dispoziţii generale cu privire la regulile aplicabile contractelor nenumite. Sunt contracte nenumite acele contracte cărora legea nu le oferă o definiţie. Nu trebuie să ajungem la concluzia că astfel de contracte nu ar fi legale, întrucât conform libertăţii contractuale, orice acord de voinţă este valabil, atâta timp cât nu încalcă legea şi bunele moravuri. Spre exemplu, înainte de intrarea în vigoare a Codului civil din 2011, contractul de rentă viageră era un contract nenumit. Acestor contracte li se aplică regulile generale, iar atunci când aceastea nu sunt îndestulătoare, regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamănă cel mai mult (art. 1168). Tot în secţiunea rezervată dispoziţiilor generale cu privire la contracte, Codul stipulează libertatea de a contracta (expresie a principiului autonomiei de voinţă civilă), precum şi obligaţia de a negocia, încheia şi
2

executa contractele cu bună credinţă. Buna credinţă este extinsă şi la purtarea negocierilor. Astfel partea care se angajează într-o negociere este ţinută să respecte exigenţele bunei-credinţe. Ca element de noutate –art. 1183, alin. (4), partea care iniţiază, continuă sau rupe negocierile contrar bunei credinţe răspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte părţi. Art. 1184 adaugă şi cerinţa nedivulgării informaţiilor confidenţiale aflate pe parcursul negocierilor, chiar în situaţia în care contractul nu se va încheia. Conform art. 1182, alin. (2), contractul poate fi încheiat valabil dacă părţile cad de acord cu privire la elementele esenţiale ale contractului, având posibilitatea să cadă de acord la o dată ulterioară cu privire la elementele secundare. În situaţia unui dezacord cu privire la cele din urmă (legea recunoaşte expres şi posibilitatea ca o altă persoană să determine elementele secundare ale contractului), instanţa poate dispune completarea contractului. În ceea ce priveşte încheierea contractelor la distanţă, NCC adoptă (art. 1186) aşa numita teorie a recepţiunii. Alfel spus, contractul se consideră încheiat în momentul şi în locul în care acceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nu ia cunoştinţă de ea. Contractul se va considera încheiat şi dacă în temeiul ofertei, al practicilor stabilite între părţi, al uzanţei sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod. Conform art. 1321 NCC, contractul încetează, ca regulă generală, prin: executare, acordul de voinţă al părţilor, denunţare unilaterală (condiţionată în unele contracte, ca de pildă cel de locaţiune, de un termen de preaviz), expirarea termenului, îndeplinire sau, după caz, neîndeplinirea condiţiei, imposibilitatea fortuită de executare. Potrivit art. 1179, condiţiile generale pentru încheierea valabilă a unui contract sunt: - capacitatea de a contracta; - consimţământul valabil al părţilor; - un obiect determinat, posibil şi licit; - o cauză valabilă a obligaţiilor. 1.1. Contractele profesionale. Definiţie şi caracteristici Definiţie. „Contractele privind activitatea comercială sunt contractele încheiate de profesioniştii care exploatează o întreprindere economică
3

(comercianţii), având ca obiect producerea şi circulaţia mărfurilor, executarea de lucrări şi prestarea de servicii, în scopul obţinerii profitului.”1 Caracteristici. Din definiţie, reies cele patru trăsături ale contractelor privind activitatea comercială. Astfel, contractele: - sunt încheiate pentru exploatarea unei întreprinderi economice; - sunt încheiate de profesioniştii comercianţi; - au ca obiect producerea şi circulaţia mărfurilor; - au ca scop obţinerea unui profit. 1.2 Regulile formării şi executării contractelor privind activitatea comercială Principiul libertăţii contractuale Potrivit art. 1169 N.C.C., „Părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri.” Ca urmare, „principiul libertăţii contractuale constă în dreptul unei persoane de a încheia orice contract, cu orice partener şi cu clauzele pe care părţile le convin, cu singurele limite impuse de lege, ordinea publică şi bunele moravuri.”2 Consecinţele aplicării acestui principiu sunt următoarele: a) libertatea în exprimarea voinţei la încheierea contractului (pentru încheierea contractului, cele două manifestări de voinţă se pot exprima în forme diferite, existând şi cazuri însă, în care legea obligă la exprimarea în formă scrisă, ca şi condiţie de validitate sau doar ca mijlod de probă); b) libertatea probelor în litigiile privitoare la contractele legate de activitatea comercială (sunt acceptate înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisire, expertiză, alte mijloace prevăzute de lege); c) libertatea soluţionării litigiului pe calea arbitrajului (jurisdicţie alternativă cu caracter privat; poate fi arbitraj instituţionalizat sau ad-hoc). Limitele principiului libertăţii contractuale (apărute în special în perioada modernă) sunt date de : a) contractele de adeziune (conform art. 1175 N.C.C., sunt acele contracte în care „clauzele sale esenţiale sunt impuse ori sunt redactate de una dintre părţi, pentru
1 2

Cărpenaru, Stanciu Drept comercial, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 400 Ibidem, p. 402

4

aceasta sau ca urmare a instrucţiunilor sale, cealaltă parte neavând decât să le accepte ca atare.”) b) contracte cu clauze interzise de lege (prin Legea nr. 193/2000, au fost stabilite reguli speciale de încheiere a contractelor între comerciant şi consumator, în scopul protejării celui din urmă; sunt interzise clauzele considerate abuzive, în detrimentul consumatorului); 2. Încheierea contractului Încheierea contractului se realizează prin întâlnirea concordantă a unei oferte de a contracta cu acceptarea acelei oferte. Oferta de a contracta reprezintă propunerea unei persoane adresată unei alte persoane, de a încheia un anumit contract. Ea constituie „o manifestare de voinţă care exprimă intenţia ofertantului de a se obliga, în cazul în care oferta este acceptată de destinatar.”3 Condiţiile ofertei sunt: a) să fie precisă şi completă (să cuprindă toate elementele necesare încheierii contractului, specifice pentru fiecare tip de contract); b) să fie fermă (să fie făcută fără rezerve). Oferta de a contracta poate fi exprimată expres (în scris, verbal, prin afişarea mărfii şi a preţului acesteia etc.) sau tacit. Potrivit art. 1188 alin. (2) N.C.C., emitentul ofertei de a contracta poate fi : „persoana care are iniţiativa încheierii contractului, care îi determină conţinutul sau, după împrejurări, care propune ultimul element esenţial al contractului.” Destinatar al ofertei poate fi o persoană determinată, generic determinată sau nedeterminată. Potrivit art. 1189 alin. (1) N.C.C., propunerea ce se adresează unor persoane nederminate, chiar dacă este precisă, nu reprezintă ofertă, ci, după, împrejurări, solicitare de ofertă sau intenţie de negociere. În mod excepţional, propunerea valorează ofertă dacă aceasta rezultă astfel din lege, uzanţe sau, în mod neîndoielnic, din împrejurări. Potrivit art. 1200 N.C.C., oferta produce efecte numai din momentul în care ajunge la destinatar, chiar dacă acesta nu ia cunoştinţă de ea din motive care nu îi sunt imputabile. Aşadar, până la ajungerea la destinatar, oferta poate fi retrasă fără

3

Ibidem, p. 407

5

: .dacă oferta nu ajunge la destinatar în termenul stabilit sau în termen rezonabil. e necesar ca acceptarea ofertei (ca şi oferta) să se realizeze în forma cerută de lege. 1191. să o analizeze şi să expedieze acceptarea.oferta adresată unei persoane prezente rămâne fără efecte juridice dacă nu este acceptată imediat.C. ofertantul este obligat la respectarea acestui termen (care curge din momentul în care oferta ajunge la destinatar). al negocierilor. din uzanţe ori din alte împrejurări. Cazurile în care oferta devine caducă sunt prevăzute în art. al conţinutului ofertei ori al uzanţelor.C. Potrivit art. tăcerea sau lipsa acţiunii destinatarului poate avea valoarea unei acceptări de ofertă cu condiţia ca aceasta să rezulte din lege. şi ajunge în termen la autorul ofertei. . Pentru ca încheierea contractului să fie valabilă. Potrivit art. 1196 alin.C. astfel cum aceasta a fost formulată. al practicilor statornicite între acestea.C. oferta este irevocabilă pe perioada în care autorul ei se obligă să o menţină.C.când este refuzată de către destinatar.. Potrivit art. 1193 prevede răspunderea ofertantului pentru prejudiciul cauzat. după împrejurări. 1196 N. 2 N.. considerat necesar pentru ca destinatarul să o primească. Acceptarea ofertei se poate face în mod expres sau tacit.oferta adresată unei persoane care nu este prezentă trebuie menţinută un termen rezonabil. din acordul părţilor. 6 . dar şi atunci cînd ea poate fi considerată astfel în temeiul acordului părţilor. Dacă în ofertă este prevăzut un termen de acceptare. dacă indică în mod neîndoielnic acordul său cu privire la ofertă. Deoarece oferta cu termen nu poate fi revocată înainte de expirarea acestuia. art. orice declaraţie de revocare a unei astfel de oferte nu poate produce efecte. . din practicile statornicite între părţi. Pentru revocarea ofertei fără termen înaintea unei perioade rezonabile conform N. În ceea ce priveşte oferta fără termen de acceptare sunt posibile două situaţii : . 1195 N.. .în caz de deces sau incapacitate a ofertantului (dacă natura afacerii sau împrejurările o impun).C. acceptarea ofertei poate consta în orice act sau fapt al destinatarului.consecinţe cu condiţia ca retragerea să ajungă la destinatar anterior ofertei sau concomitent cu aceasta.C.C.

Unitatea 2 Contractul de vânzare -cumpărare Obiective: Înţelegerea noţiunii de vânzare-cumpărare Înţelegerea noţiunii de pact de opţiune Prezentarea bunurilor în funcţie de aptitudinea de a fi vândute sau nu Cuvinte cheie: Vânzare-cumpărare. contractul este considerat încheiat la momentul săvârşirii actului sau faptului concludent.Noul Cod civil reglementează momentul şi locul încheierii contractului. în situaţiile în care acceptarea ofertei se realizează printr-un act sau fapt concludent al destinatarului. De asemenea. pact de opţiune. fără a-l înştiinţa pe ofertant cu privire la acceptarea ofertei. incapacităţi de a vinde. pentru contractul încheiat între persoane prezente. incapacităţi de a cumpăra 7 . Pentru persoanele absente. momentul încheierii contractul coincide cu momentul acceptării ofertei. În ceea ce priveşte locul încheierii contractului. Noul Cod civil reglementează şi momentul încheierii contractului în formă simplificată. locul încheierii acestuia este localitatea în care se află destinatarul ofertei. contractul este considerat încheiat în momentul în care acceptarea ofertei ajunge la ofertant. Astfel. chiar dacă acesta nu ia cunoştinţă de ea din motive ce nu îi sunt imputabile. acesta este localitatea în care se află ofertantul şi în care acceptarea ofertei ajunge la acesta. Astfel. Pentru contractul în formă simplificată.

din moment ce transmiterea dreptului proprietăţii se realizează ex lege. Definiţia pe care o oferă NCC a fost deja criticată în literatura de specialitate5. vânzătorul neavând o obligaţie de transfer al proprietăţii. 4 5 G. Aşadar. numită preţ. op. Drepturile personale nepatrimoniale şi nici drepturile patrimoniale cu un caracter foarte personal (de ex. ci la momentul înscrierii în Cartea funciară.2. dreptul la întreţinere). de la vânzător la cumpărător. De asemenea. contractul de vânzare-cumpărare poate fi definit ca fiind acel contract în baza căruia o parte. numită cumpărător. cit. p. să plătească vânzătorului o sumă de bani. L. altfel spus transferul de proprietate nu mai operează ca în vechea reglementare la momentul acordului de vointă.. 368 şi urm. Contractul de vânzare -cumpărare A. alin. prin acordul de voinţă al părţilor. înscrierea în Cartea funciară are caracter constitutiv de drepturi. B.Definiţie “Vânzarea este contractul care transmite dreptul de proprietate asupra unui bun. după caz. dreptul la pensie. sau dreptul asupra unei universalităţi juridice. în schimbul unei sume de bani”4. numită vânzător. în schimb. ca înscrierea în Cartea funciară. 329 Ibidem. cumpărătorul obligându-se. Mai mult decât atât. pp. dreptul său de proprietate asupra unui bun sau alt drept real ori drept de creanţă. în cazul vânzării-cumpărării unor astfel de bunuri trebuie să fie îndeplinite anumite condiţii de publicitate. Caracterele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare -contractul de vânzare-cumpărare este un contract consensual. de exemplu vânzareacumpărarea de bunuri imobile se poate face numai în formă autentică.ca regulă generală el se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor. transferă şi garantează unei altei părţi. 8 . De la această regulă generală există şi unele excepţii. Stănciulescu. (1)] ca fiind “contractul prin care vânzătorul transmite sau. nu pot face obiectul contractului de vânzare-cumpărare. întrucât transferul proprietăţii se produce de drept. 1650. Boroi. după intrarea în vigoare a NCC. se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să-l plătească”. NCC defineşte vânzarea [art.

aşadar regula este capacitatea. drepturi de creanţă. încheierea sa dând naştere la drepturi şi obligaţii reciproce pentru părţile contractante. Nu se pot transmite prin vânzare drepturi personale nepatrimoniale. Încheierea contractului Conform art. grefierii. Vânzarea este un contract cu titlu oneros. -contractul de vânzare-cumpărare este un contract cu titlu oneros. consilierii juridici şi practicienii în insolvenţă nu pot cumpăra direct sau prin persoane 9 . adică existenţa şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor este cunoscută de către părţi încă de la momentul încheierii contractului. contractul se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor. Nerespectarea acestei cerinţe atrage nulitatea absolută. de aceea este necesar ca ele să aibă capacitate deplină de exerciţiu. . fiecare parte urmărind să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiei asumate –NCC. iar incapacitatea este excepţia. dar prin vânzare se pot transmite şi alte drepturi: drepturi de uzufruct. alin. dacă legea nu impune o anumită formă pentru încheierea sa valabilă. drepturi de creanţă etc. (1). Cei care nu au capacitate de exerciţiu pot încheia un astfel de contract doar prin intermediul ocrotitorului legal şi cu autorizaţia autorităţii tutelare. procurorii. Regula generală este că pot cumpăra şi vinde toţi cei cărora legea nu le interzice. avocaţii. executorii. Există însă şi vânzări care trebuie să fie încheiate în formă autentică (de ex. deoarece ambele părţi urmăresc obţinerea unor foloase de natură patrimonială. art. 1178 NCC (regula generală). Vânzarea-cumpărarea este un act de dispoziţie pentru părţi.-contractul de vânzare-cumpărare este un contract sinalagmatic (bilateral).contractul de vânzare-cumpărare este un contract translativ de proprietate C. 1172. Domeniu de aplicare De obicei contractul de vânzare-cumpărare transferă dreptul de proprietate. D. vânzarea unui teren). E. -contractul de vânzare cumpărare este un contract comutativ. notarii publici. Incapacităţi de a cumpăra -judecătorii.

care au incapacitatea de a cumpăra. G. Astfel de bunuri sunt inalienabile. c)judecătorii sindici. dar. direct sau prin persoane interpuse: a)mandatarii pentru bunurile pe care sunt însărcinaţi să le vândă. drepturi litigioase care sunt de competenţa instanţei judecătoreşti în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea. alin. administratorul provizoriu pentru bunurile persoanelor pe care le reprezintă. aerul.să existe în circuitul civil Nu pot fi vândute acele bunuri care prin natura lor nu pot face obiectul contractului de vânzare-cumpărare. tutorele. practicienii în insolvenţă. cu excepţia cazului în care au împuternicire expresă în acest sens. insesizabile şi imprescriptibile. nu vândute. persoanele prevăzute la art. b) părinţii.interpuse. aşa cum am mai arătat. curatorul. Bunuri ce pot fi vândute Pentru ca un bun să poată constitui obiectul material al prestaţiei vânzătorului. (1). 1164 alin. (1). muniţiile şi explozibilii. ele putând fi date în administrarea regiilor autonome sau instituţiilor publice. nu pot de asemenea să vândă bunurile proprii pentru un preţ care constă într-o sumă de bani provenită din vânzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care îl administrează sau a cărui administrare o supraveghează. F. nici în numele persoanei ocrotite (art. art. 1656). substanţele şi medicamentele ce conţin stupefiante. executorii şi alte persoane care ar putea influenţa vânzarea făcută prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administrează. -bunuri cu privire la comercializarea cărora există un monopol de stat – armamentul. 10 . -să nu facă parte din domeniul public al statului sau unităţilor administrativteritoriale. Incapacităţi de a vinde Conform NCC. -sunt incapabili să cumpere. 1655.). Cei cărora le este interzis să cumpere ori să vândă nu pot să ceară anularea vânzării nici în nume propriu. lumina soarelui etc. el trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: . concesionate sau date în folosinţă gratuită. sub sancţiunea nulităţii absolute. care prin natura lor nu pot face obiectul dreptului de proprietate (de ex.

la art. întrucât nimeni nu poate fi obligat la imposibil. Preţul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: -să fie fixat într-o sumă de bani. Vânzarea unei moşteniri (deschise. NCC reglementează. în formă autentică (art.să fie determinat sau determinabil. Lipsa preţului atrage nulitatea absolută a vânzării. 11 . Trebuie să reţinem că. nu doar pentru debitorul obligaţiei.Deşi se află în circuitul civil. sub sancţiunea nulităţii absolute. calităţii ş. vânzarea bunului altuia. părţile cunoşteau proprietarul lucrului vândut. -obligaţia asumată trebuie să fie posibilă. 1747). -lucrul să existe în momentul încheierii contractului sau să poată exista în viitor -lucrul să fie determinat sau determinabil. cumpărătorul poate cere rezoluţiunea contractului. . restituirea preţului şi. proprietatea trece în patrimoniul cumpărătorului în momentul dobândirii bunului de către vânzător sau al ratificării contractului de vânzare de către proprietar. determinarea se va face prin arătarea speciei (grâu. în material vânzării nu mai există interdicţia vânzării între soţi. -bunurile din patrimoniul cultural-naţional. conform NCC. licit şi posibil Bunurile certe se caracterizează prin trăsături proprii. porumb). Sancţiunea pentru încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la un bun care nu este destinat comerţului este nulitatea absolută. chiar cu acordul testatorului) se face întotdeauna. Preţul Preţul este obiectul prestaţiei cumpărătorului. daune-interese. documentele ce fac parte din fondul arhivistic naţional. constând într-o sumă de bani care corespunde valorii lucrului vândut. întrucât vânzarea unei moşteniri nedeschise încă este nulă absolut. Conform noului Cod nu prezintă importanţă dacă.a. comercializarea unor astfel de bunuri este restricţionată. Ca regulă generală. adică trebuie să fie o imposibilitate obiectivă pentru oricine. 1683. În cazul în care vânzătorul nu asigură transmiterea bunului. la încheierea contractului. H. este menţinută în continuare revocarea donaţiei. cantităţii. Cu toate acestea. În cazul bunurilor de gen. Imposibilitatea obligaţiei se apreciază in abstracto. dacă este cazul.

Conform art. alin. I.-să fie sincer şi serios Preţul este sincer atunci când cel menţionat în contract este acela convenit în realitate de părţi. Pactul de opţiune Pactul de opţiune este o instituţie nouă. Dreptul de opţiune se notează în cartea funciară atunci când este vorba despre drepturi tabulare. iar cumpărătorul cu bunul dobândit. dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru validitatea acestui act. Cauza trebuie să fie reală. contractul va fi nul ca vânzare-cumpărare. după caz. Cauza se compune din două elemente: scopul direct (imediat) şi scopul indirect (mediat). 12 . În situaţia în care preţul este fictiv. nevoile pe care vânzătorul doreşte să şi le satsifacă din preţul obţinut. introdusă de NCC. iar din actul secret rezultă că el nu este datorat. adică dacă nu este disproporţionat cu valoarea lucrului vândut. J. în cazul pactului de opţiune privind un contract de vânzare asupra unui bun individual determinat. Scopul indirect îl constituie motivul determinant care a antrenat manifestarea consimţământului de a încheia contractul. Cauza contractului Cauza contractului de vânzare-cumpărare este un element constitutiv şi o condiţie de validitate acestuia. 1668. Preţul este fictiv atunci când părţile nu intenţionează să-l ceară. licită şi morală. Scopul direct al vânzătorului este primirea preţului în schimbul înstrăinării bunului. Preţul este serios dacă nu este derizoriu. Scopul indirect semnifică aşadar. Pentru validitatea contractului de vânzare cumpărare cauza trebuie să existe. dacă până la expirarea termenului de opţiune nu s-a înscris o declaraţie de exercitare a opţiunii. Dreptul de opţiune se radiază din oficiu. aceea a expirării termenului de opţiune nu se poate dispune de bunul care constituie obiectul pactului. putând echivala cu o liberalitate (donaţie deghizată). absenţa sa atrăgând nulitatea absolută a vânzării. între data încheierii pactului şi data exercitării opţiunii sau. respectiv să-l plătească. însoţită de dovada comunicării sale de către cealaltă parte. iar al cumpărătorului dobândirea bunului în schimbul plăţii preţlui. (1).

Noţiune 6 G. Hamangiu. Unitatea III Contractul de schimb. Potrivit art. Instituţii de drept civil. Pactul de opţiune este un contract care conţine6: o ofertă (a promitentului). 339 13 . 1669). locatar. Boroi. Bucureşti. L. Contractul de locaţiune Obiective: Înţelegerea noţiunii de contract de schimb Înţelegerea noţiunii de contract de locaţiune Cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor copermutanţilor Cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor locatorului şi locatarului Cunoaşterea condiţiilor şi modului de încheiere a contractelor de schimb şi de locaţiune Cuvinte cheie: Schimb. un termen de opţiune (acordat beneficiarului). Ed. 1670. p. copermutant. închiriere de locuinţe A. precum şi posibilitatea finalizării unei vânzări (toate în cuprinsul unui singur act juridic. Contractul de schimb 1.Amintim că o promisiune este unilaterală când o singură parte se obligă să vândă sau să cumpere un lucru. atunci când o parte refuză din motive care îi sunt imputabile să încheie contractul promis. 2011. Stănciulescu. sumele plătite în temeiul unei promisiuni de vânzare reprezintă un avans din preţul convenit”. În cazul promisiunii bilaterale de vânzare (art. dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite. „În lipsă de stipulaţie contrară. cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract. locaţiune. locator.

1777. 14 . prin contractul de schimb părţile îşi transmit reciproc proprietatea asupra unui lucru sau a unui alt drept real. încheierea unui act scris este preferată însă în practică pentru a preîntâmpina eventualele litigii dintre părţi –ad probationem. în schimbul unei sume de bani. Condiţiile de validitate În cazul contractului de schimb condiţiile de validitate sunt aceleaşi cu acelea ale contractului de vânzare-cumpărare. -caracter oneros. -contract comutativ. Definiţie Contractul de locaţiune presupune transmiterea folosinţei temporare a unui bun de la una dintre părţi. art. denumite copermutanţi. 2. Contractul de locaţiune 1. numită locator. Aşadar. numită locatar. 2. -contract cu titlu oneros. B. părţile suportă în mod egal cheltuielile pentru încheierea contractului de schimb (NCC art. transmite sau după caz se obligă să transmită un bun pentru a dobândi un altul (NCC art. Dacă nu există o echivalenţă între bunurile schimbate. 1763).comutativ. Caractere juridice -contract consensual. -translativ de proprietate 3. . numită chirie –NCC. Caractere juridice -caracter consensual. copermutantul care primeşte bunul de o valoare mai mare va plăti celuilalt o sumă de bani numită sultă. Fiecare dintre părţi este considerată vânzător în ceea ce priveşte bunul pe care îl înstrăinează şi cumpărător în ceea ce priveşte bunul pe care îl dobândeşte. celeilalte părţi. În lipsă de stipulaţie contrară. -caracter bilateral (sinalagmatic). 1765).Contractul de schimb este acel contract prin care fiecare dintre părţi. Nu este necesar ca bunurile schimbate să fie de acelaşi fel.

1798). pe care locatorul trebuie să o asigure locatarului în mod continuu. în situaţia bunurilor mobile sau al camerelor sau apartamentelor mobilate. cât şi în alte bunuri sau prestaţii. Preţul locaţiunii –poate consta atât într-o sumă de bani. persoanele care potrivit legii pot face doar acte de administrare pot încheia contractul de locaţiune pentru o perioadă de maxim 5 ani. Atunci când părţile prevăd o perioadă mai mare. durata se va reduce de drept la 49 de ani. 1786-1795) –conform NCC. Atunci când contractul este încheiat pe durată determinată. Obligaţiile locatorului (art. Durata contractului de locaţiune (art. Atât contractele de locaţiune încheiate în formă autentică. Încheierea contractului de locaţiune –la data la care părţile au convenit asupra bunului şi preţului (art. 5. 4. contractul de locaţiune fiind un astfel de contract. Ca regulă generală. 1781). dar părţile nu arată durata locaţiunii. -pe durata pentru care s-a calculat chiria. 1785): -pe termen de un an în cazul locuinţelor nemobilate sau spaţiilor pentru exercitarea activităţii unui profesionist.-contract sinalagmatic. 1654 şi 1655 cu privire la incapacităţile de a vinde şi de a cumpăra se aplică şi în cazul contractului de locaţiune. pe tot parcursul contractului. 6.nu poate depăşi 49 de ani. Incapacităţi –prevederile art. sunt obligaţii principale ale locatorului (chiar fără vreo stipulaţie expresă): 15 . -pe durata locaţiunii imobilului. b) obiectul contractului de locaţiune -nu îl constituie lucrul în sine ci folosinţa acestuia. pentru bunurile mobile puse la dispoziţia locatarului pentru folosinţa unui imobil. 1783). pentru plata chiriei la termenele şi în modalităţile stabilite în contract (art. 8. Stabilirea preţului chiriei se face similar cu stabilirea preţului vânzării. Condiţii de validitate a) capacitatea părţilor Atât locatorul cât şi locatarul trebuie să aibă capacitatea juridică pentru a face acte de administrare. locaţiunea se stabileşte (art. cât şi cele încheiate prin înscris sub semnătură privată şi înregistrate la organele fiscale constituie titluri executorii. -contract cu executare succesivă în timp 3. 7.

rezilierea contractului. 1790 NCC. orice cea potrivit căreia locatarul îl foloseşte. dacă au existat dinainte sau au survenit pe parcursul locaţiunii. acestea pot fi făcute de locatar. locatorul poate fi obligat la despăgubiri pentru prejudiciile pe care viciile aparente le cauzează vieţii. diminua sau stânjeni o asemenea folosinţă (art. locatorul trebuie să îl garanteze pe locatar că nu îi va cauza tulburări prin fapta proprie. Conform art. conform destinaţiei stabilite prin contract. 1787). nu efectuează reparaţiile necesare. destinaţia sa anterioară.-să predea locatarului bunul dat în locaţiune. locatorul este dator să restituie. de o mai mică importanţă. obligaţie ce presupune atât garanţia împotriva tulburărilor de drept şi de fapt. -să asigure locatarului liniştita şi utila folosinţă a bunului pe tot timpul locaţiunii. În primul rând. sau. locatorul garantează contra tuturor viciilor lucrului. proporţional cu durata întârzierii. Locatorul este obligat să predea bunul împreună cu toate accesoriile sale în stare corespunzătoare utilizării acestuia (art. după natura bunului. în condiţiile legii. în cazul viciilor grave. Cheltuielile predării lucrului închiriat cad în sarcina locatorului. deşi ia cunoştinţă. locatarul are dreptul să ceară o diminuare a chiriei. atât sumele cheltuite de locatar cât şi dobânzi socotite de la data efectuării cheltuielilor. potrivit destinaţiei prezumate. În situaţia în care aceste vicii aduc un prejudiciu 16 . Similar cu vânzătorul. Neînlăturarea viciilor în cel mai scurt termen dă naştere dreptului locatarului de a obţine o scădere proporţională a chiriei. locatorul are o obligaţie de garanţie. -să menţină bunul în stare corespunzătoare de folosinţă pe toată durata locaţiunii. cât şi garanţia contra viciilor. Dacă după încheierea contractului apare necesitatea unor reparaţii ce sunt în sarcina locatorului. nu şi cele uzuale. chiar dacă nu au fost cunoscute la încheierea contractului. Totuşi. locatorul nu răspunde pentru viciile care erau aparente la data încheierii contractului. săntăţii sau integrităţii corporale a locatarului) care împiedică sau micşorează folosirea bunului. Dacă predarea lucrului se face cu întârziere. care sunt în sarcina locatarului. sau în lipsa unei astfel de prevederi. În acest caz. Trebuie să reţinem că această obligaţie priveşte doar reparaţiile importante şi necesare. 1789). fiind dator să se abţină de la orice fapt care ar împiedica. cu privire la lucrul închiriat. Locatorul are obligaţia de a efectua toate reparaţiile necesare pentru menţinerea bunului în stare corespunzătoare întrebuinţării. sau după împrejurări. iar acesta. Articolul se referă la viciile ascunse (conform alineatului următor. pe toată durata locaţiunii.

-să invoce excepţia de neexecutare -obligaţia locatarului de a folosi bunul cu prudenţă şi diligenţă. 1797.în prima zi lucrătoare a fiecărui trimestru.în avans pentru toată durata contractului. Obligaţiile locatarului Obligaţiile principale ale chiriaşului sunt (NCC. dacă durata locaţiunii este de cel puţin un an. locatorul poate: -să ceară executarea silită. atunci el nu are dreptul la dauneinterese. Locatarul are obligaţia de a lua în primire lucrul la data încheierii contractului şi la locul unde se afla la momentul încheierii contractului.locatarului. regula generală este că aceasta se plăteşte la domiciliul debitorului (este cherabilă). locatarul este obligat să plătească chiria la termenele stabilite potrivit uzanţelor.în prima zi lucrătoare a fiecărei luni. Dacă nu există uzanţe şi în lipsa unei stipulaţii contrare. În cazul în care locatarul nu îşi îndeplineşte această obligaţie. Locatorul este ţinut să îl garanteze pe locatar de tulburarea cauzată prin fapta unui terţ care nu pretinde vreun drept asupra bunului (tulburare de fapt). -să ceară rezilierea contractului. dar mai mică de un an. chiria se plăteşte. . locatorul poate cere rezilierea contractului sau daune interese (sau ambele). locatorul poate fi obligat şi la daune interese (dacă nu le-a cunoscut şi nu era dator să le cunoască). (2). dacă aceasta nu depăşeşte o lună. 1796): -obligaţia de a lua în primire bunul. Locatorul trebuie să il despăgubească pe locatar pentru toate prejudiciile suferite din această cauză. dacă durata locaţiunii este mai mare de o lună. Dacă locatarul cunoştea cauza de evicţiune la data încheierii contractului. În caz de refuz al plăţii. Locatarul are obligaţia de a plăti chiria în cuantumul şi la termenul stabilite prin contract. -obligaţia de a plăti chiria. Cu privire la locul plăţii chiriei. potrivit dispoziţiilor art. În lipsă de stipulaţie contrară. decât dacă tulburările începute înaintea predării bunului îl împiedică pe locatar să îl preia. Locatorul este ţinut să il garanteze pe locatar şi în cazul tulburărilor de drept (chiar şi în lipsa unei tulburări de fapt). 17 . alin. NCC: . . art. 8.

Cu privire la îmbunătăţirile aduse bunului închiriat (art. în schimbul unei chirii7. 446 18 . în lipsă de stipulaţie contrară. op. -obligaţia de restituire a bunului La încetarea locaţiunii. în afară de ceea ce a pierit sau s-a deteriorate din cauza vechimii (art. Stănciulescu. Boroi. locatorul are dreptul de a păstra lucrările adăugate şi autonome şi nu poate fi obligat la despăgubiri decât dacă locatarul a efectuat lucrările cu acordul său prealabil. la sublocatar sau altor persoane cărora le-a fost îngăduită folosirea. cit. 1805). 1821). întrucât. deţinerea sau accesul la bun. Răspunderea este extinsă şi cu privire la membri familiei locatarului. Sublocaţiunea şi cesiunea contractului de locaţiune Sublocaţiunea este contractul prin care locatarul transmite unei alte persoane numită sublocatar dreptul de folosinţă temporară asupra lucrului închiriat de la locator. unei alte persoane dacă această facultate nu i-a fost interzisă în mod expres (art. în funcţie de natura bunului. locatarul este obligat să restituie bunul luat în locaţiune în starea în care l-a primit. Observăm că locatarul nu poate schimba destinaţia bunului fără acordul locatorului. În situaţia în care nu a existat acordul său prealabil. conform destinaţiei prezumate. L. De asemenea. Sublocaţiunea este în fapt un nou contract de locaţiune. totală sau parţială. ori chiar să cedeze locaţiunea. locatorul poate cere readucerea bunului la starea iniţială şi plata de despăgubiri pentru orice eventuală pagubă.. este necesar 7 G. 9. Locatarul poate să încheie o sublocaţiune. Restituirea bunurilor mobile luate în locaţiune se face în locul în care au fost predate. p.Locatarul are obligaţia de a folosi bunul cu prudenţă şi diligenţă. Locatarul răspunde pentru degradarea bunului închiriat în timpul folosinţei. 1823). în lipsă. locatarul are obligaţia de a notifica de îndată pe locator cu privire la necesitatea efectuării reparaţiilor (ce sunt în sarcina locatorului. În acest sens Codul instituie prezumţia că bunul a fost primit în stare corespunzătoare întrebuinţării sale potrivit destinaţiei stabilite. Lipsa acordului prealabil duce la pierderea dreptului de retenţie al locatarului. reparaţiile de întreţinere care au un caracter curent sunt în sarcina locatarului). destinaţia anterioară sau cea potrivit căreia locatarul îl foloseşte. În situaţia în care bunul este mobil. conform destinaţiei stabilite prin contract sau. în tot sau în parte. Cazul fortuit este exonerator de răspundere. inclusive cea cauzată de incendiu.

dar poate opera şi de drept. Din aceste dispoziţii rezultă că prin tacita relocaţiune se încheie un nou contract de locaţiune (nu se prelungesc efectele celui vechi) 8. 10. Încetarea contractului de locaţiune Ca regulă generală. cesionarul dobândeşte drepturile şi obligaţiile locatarului. locaţiunea încetează de drept (art. Distrugerea bunului –dacă bunul este distrus în întregime sau nu mai poate fi folosit potrivit destinaţiei stabilite.acordul scris al locatorului. dacă locatorul vinde lucrul închiriat. În cazul încetării contractului la expirarea termenului (încetare de drept) nu este necesară o înştinţare prealabilă. Desfiinţarea titlului locatorului –dacă dreptul locatorului este desfiinţat. Conform Legii mr. Cesiunea contractului este operaţiunea juridică prin care se realizează transferul către un terţ al calităţii de contractant. În ceea ce priveşte cesiunea contractului de locaţiune. dacă este cazul. atunci când există un pact comisoriu. Înstrăinarea lucrului închiriat prin acte între vii. contractul de locaţiune încetează de drept. Termenul de preaviz poate fi convenţional sau legal. Contractul încheiat pe o perioadă nedeterminată poate înceta prin denunţare unilateral. Sublocaţiunea sau cedarea locaţiunii nu este posibilă dacă prin contract se prevede interdicţia de a face o astfel de operaţiune juridică. din partea oricăreia dintre părţi. în cazul cesiunii contractului de locaţiune. ca regulă generală este dispusă de instanţă. 1811. celalată parte are dreptul de a rezilia locaţiunea. p. locatorul îl poate urmări pe sublocatar până la concurenţa chiriei pe care acesta o datorează locatarului. iar când lipseşte se va stabili după uzanţe. 1818). cu daune-interese. locaţiunea încetează la data expirării termenului contractului. Rezilierea. aceasta se face numai cu acordul locatorului. Rezilierea –atunci când una dintre părţi nu îşi execută obligaţiile contractual. dispoziţiile art. împreună cu drepturile şi obligaţiile ataşate acestei calităţi. cumpărătorul este dator să respecte locaţiunea încheiată anterior. cu aceleaşi clauze. 71/2011. 1810 referitoare la tacita relocaţiune sunt aplicabile tuturor contractelor de locaţiune al căror termen se împlineşte după intrarea în vigoare a noului Cod. cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz (art. În caz de neplată a chiriei. dar pe durată nederminată. astfel: 8 Ibidem. Aşadar. 1277).conform art. 450 19 .

1778). Prin urmare regulile generale ale locaţiunii se vor aplica în cazul arendării. dacă locatarul a îndeplinit aceste formalităţi. Codul civil reglementează şi regulile speciale aplicabile închirierii de locuinţe. Unitatea IV Contractul de arendare. în schimbul unui preţ numit arendă. Contractul de arendare Contractul de arendare nu este un contract distinct. dacă locaţiunea a fost notată în cartea funciară. Contractul de antrepriză Obiective: Înţelegerea noţiunii de arendare Cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor pe care le au părţile contractului de arendare Înţelegerea noţiunii de antrepriză Cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor pe care le au părţile contractului de antrepriză Cuvinte cheie: Arendare. ci o varietate a contractului de locaţiune. antreprenor 1. Aplicarea contractului de închiriere de locuinţe este extinsă şi asupra spaţiilor destinate exercitării activităţii unui profesionist (art. Definiţie -Contractul de arendare este acel contract prin care una dintre părţi (arendator). transmite terenuri sau alte bunuri agricole celeilalte părţi (arendaş). dacă data certă a locaţiunii este anterioară datei certe a înstrăinării. d) în cazul celorlalte bunuri mobile. în scopul exploatării periodice. c) în cazul mobilelor supuse unor formalităţi de publicitate. arendaş. ca varietate a contractului de locaţiune. arendator. Cu caracter de noutate. dacă la data înstrăinării bunul se afla în folosinţa locatarului. b) în cazul imobilelor neînscrise în cartea funciară.a) în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară. 20 . antrepriză.

câte un exemplar al contractului se depune la fiecare consiliu local în a cărui rază teritorială sunt situate bunurile arendate. Dacă bunurile arendate sunt situate în raza teritorială a mai multor consilii locale. păşunile împădurite. contrucţiile. cum ar fi (observăm că enumerarea nu este una limitativă): . livezile. Încheierea contractului Sub sancţiunea nulităţii absolute. contractul de arendare se face în formă scrisă (art. contractul de arendare este un contract solemn. terenurile ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice. utilajele şi alte asemenea bunuri destinate exploatării agricole. arbuştii fructiferi. Dacă durata este nedeterminată. drumurile tehnologice. în condiţiile legii.Bunuri ce pot fi arendate –conform art. se pot arenda şi terenurile agricole neproductive. Arendaşul are obligaţia de a depune un exemplar al contractului (care se încheie de regulă în trei exemplare). 1845 C. animalele. titlu executoriu pentru plata arendei la termenele şi modalităţile stabilite în contract. unde urmează să fie înregistrat într-un registru special ţinut de secretarul consiliului local. utilajele etc. Aşadar. pepinierele viticole. la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile agricole arendate.. arendarea se consideră făcută pentru perioada necesară recoltării fructelor pe care bunul agricol urmează să le producă în anul agricol în care se încheie contractul (art. -obligaţia de asigurare a folosinţei liniştite şi utile a bunului dat în arendă (garanţie împotriva tulburărilor de drept şi de fapt). civ. 1836 C.. 21 . platformele şi spaţiile de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenurile neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă. Conform art. civ. Prin urmare. 1837). Obligaţiile arendatorului -obligaţia de a preda bunurile către arendaş în stare corespunzătoare exploatării agricole şi de efectuare a reparaţiilor importante. . şi anume terenuri agricole productive – arabile. contractul de arendare care se încheie în formă autentică şi cel înregistrat la consiliul local constituie. pot fi arendate orice bunuri agricole.terenurile cu destinaţie agricolă. amenajările piscicole şi de îmbunătăţiri funciare. pomicole. Nerespectarea acestei obligaţii atrage sancţiunea unei amenzi civile stabilite de instanţa de judecată pentru fiecare zi de întârziere. plantaţiile de hamei şi duzi. 1838). viile.animalele. construcţiile de orice fel. maşinile.

Contractul va fi de vânzare şi nu de antrepriză dacă executarea lucrării nu constituie scopul principal al contractului. pe riscul său. 1851 NCC. Spre deosebire de vânzare. Încetarea contractului Ca regulă generală arendarea încetează la expirarea termenului. Conform art. alin. Conform art. contractul de arendare mai poate înceta şi prin decesul. 1848. dacă niciuna dintre părţi nu a comunicat cocontractantului. în starea în care le-a primit. Reînnoirea contractului de arendare Conform art. 1839 C. 1850. refuzul său cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului. în schimbul unui preţ. Contractul de antrepriză A. pentru aceeaşi durată. Delimitarea contractului de vânzare de cel de antrepriză presupune totuşi anumite dificultăţi. materială sau intelectuală. în scris. cumpărătorul este ţinut să respecte arenda. arendaşul poate schimba categoria de folosinţă a terenului arendat numai cu acordul scris şi prealabil dat de către proprietar şi cu respectarea dispoziţiilor în materie funciară. incapacitatea sau falimentul arendaşului. să execute o lucrare. la încetarea contractului. prin contractul de antrepriză. -obligaţia de a folosi bunurile ca un bun proprietar şi potrivit destinaţiei lor. iar în cazul terenurilor cu destinaţie agricolă. sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar. mai ales în situaţia în care antreprenorul achiziţionează şi materialele necesare pentru realizarea lucrării. antreprenorul se obligă ca. -obligaţia de restituire a lucrurilor. contractul de arendare se reînnoieşte de drept.. -obligaţia de a asigura bunurile agricole pentru riscul pieirii recoltei ori al pieirii animalelor din cauza unor calamităţi naturale. (1). Nerespectarea acestei obligaţii nu atrage însă nicio sancţiune legală. unde 22 . Aceste termene se reduc la jumătate dacă durata contractului de arendare este de un an sau mai scurtă. 2.Obligaţiile arendaşului -plata arendei (în bani sau produse) în locul şi la termenele stabilite prin contract. cel puţin un an. civ. În situaţia în care arendatorul vinde bunurile arendate. Definiţie şi caractere generale Potrivit art.

C. preţul poate fi stabilit într-o sumă de bani sau în alte bunuri sau prestaţii. pentru bunurile persoanelor pe care le reprezintă. nu pot să încheie un contract de antrepriză pentru un preţ care constă într-o sumă de bani provenită din vânzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care îl administrează ori a cărui administrare o supraveghează.părinţii. obiect determinat. D.preţul este întotdeauna stabilit în bani. Incapacităţi Art. posibil şi licit. care ar putea influenţa condiţiile vânzării făcute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administrează ori a căror administrare o supraveghează. precum şi alte asemenea persoane.655 alin.funcţionarii publici. au şi în reglementarea noului Cod o acţiune directă împotriva beneficiarului. curatorul. Aşadar. executorii. păstra şi întrebuinţa materialele (art. Antreprenorul răspunde faţă de beneficiar pentru fapta subantreprenorului cât şi pentru propria faptă. dacă nu au fost plătite de antreprenor (până la concurenţa sumei datorate) –NCC art. B. Persoanele care au desfăşurat o activitate de prestare de servicii sau executare de lucrări. . Încheierea contractului Încheierea valabilă a contractului de antrepriză presupune respectarea cerinţelor generale pentru validitatea contractului prevăzute la art. o cauză valabilă a obligaţiilor). tutorele. 1179 (capacitatea de a contracta. E. practicienii în insolvenţă. pentru bunurile pe care sunt însărcinaţi să le vândă. . judecătorii sindici. următoarele categorii de persoane: . 1852) Antreprenorul poate încredinţă unuia sau mai multor subantreprenori executare unor părţi sau elemente ale lucrărilor sau serviciilor (dacă respectivul contract nu a fost încheiat intuitu personae). 1853 NCC prevede că dispoziţiile art. administratorul provizoriu. cu excepţia cazului prevăzut la art. 1856.1. Obligaţiile şi drepturile antreprenorului -obligaţia de a executa lucrarea în condiţiile şi termenii stabiliţi prin contract. consimţământ valabil. -obligaţia de a procura.304 (cu excepţia cazului în care reprezentantul a fost împuternicit în mod expres în acest sens sau cuprinsul contractului nu a fost determinat în asemenea mod încât să excludă posibilitatea unui conflict de interese). în cadrul contractului de antrepriză. Subantrepriza (art.mandatarii. în baza unui contract cu antreprenorul. 1.(1) se aplică în mod corespunzător şi contractului de antrepriză. 23 . 1857).

potrivit contractului. antreprenorul este obligat să execute lucrarea cu materialele sale. -obligaţia de a justifica orice creştere a preţului (art. Antreprenorul are obligaţia de a informa pe beneficiar despre orice pericol cu privire la trăinicia. antreprenorul poate rezilia contractul sau poate continua executarea acestuia pe riscul beneficiarului notificându-l în acest sens. 1867 foloseşte denumirea de preţ forfetar –dinainte stabilit la o sumă globală şi invariabilă). sub sancţiunea de a prelua riscul şi de a răspunde pentru prejudiciile cauzate inclusive terţilor. să justifice modul de întrebuinţare şi să restituie ceea ce nu a fost folosit. -obligaţia de a informa beneficiarul (art. primul are obligaţia de ale păstra şi de a le întrebuinţa conform destinaţiei lor. 1858). -obligaţia de a da socoteală despre stadiul lucrărilor.Ca regulă generală. -instrucţiunilor necorespunzătoare date de beneficiar. beneficiarul le-a pus la dispoziţie. în situaţia în care preţul este stabilit în funcţie de valoarea lucrărilor executate. pentru a căror calitate este răspunzător. Antreprenorul are de asemenea obligaţia de a rezilia contractul dacă lucrarea ameninţă sănătatea sau integritatea corporală a persoanelor. folosirea sau destinaţia lucrării cauzat de: -materialele procurate sau celelalte mijloace pe care. 1863) Antreprenorul are obligaţia de a garanta contra viciilor lucrării şi pentru calitatea convenită (similar cu dispoziţiile privind garanţia contra viciilor lucrului vândut). -obligaţia de a garanta contra viciilor şi pentru calităţile convenite (art. a serviciilor prestate sau a bunurilor furnizate. În cazul în care antreprenorului i-au fost încredinţate materiale de către beneficiar. beneficiarul trebuie să plătească preţul convenit şi nu poate 24 . 1865) Această obligaţie a antreprenorului există în situaţia în care la încheierea contractului a existat o estimare cu privire la preţul lucrărilor sau al serviciilor. la cererea beneficiarului. serviciile prestate şi cheltuielile effectuate Antreprenorul are această obligaţie. În situaţia în care contractul este încheiat pentru un preţ global (art. beneficiarul nu ia măsurile necesare. Dacă în urma informării la care ne-am referit. Beneficiarul are obligaţia de a plăti doar acele creşteri ce nu puteau fi prevăzute de antreprenor la momentul încheierii contractului. -existenţei sau ivirii unor împrejurări pentru care antreprenorul nu este ţinut să răspundă.

la fel cum antreprenorul nu poate pretinde o creştere a preţului. dacă prin lege sau contract nu se prevede altfel. G. beneficiarul este obligat să furnizeze din nou materialele (dacă pieirea sau deteriorarea nu este imputabilă antreprenorului). pentru garantarea preţului datorat pentru lucrare. În celelalte cazuri. Obligaţiile şi drepturile beneficiarului Beneficiarul are dreptul de a verifica lucrarea în cursul executării ei. recepţionarea fără rezerve duce la pierderea dreptului de a invoca viciile aparente ale lucrării sau lipsa aparentă a calităţilor convenite. antreprenorul care a procurat materialul este dator să o refacă pe cheltuiala sa şi cu respectarea condiţiilor şi termenelor iniţiale. După ce primeşte înştiinţarea din partea antreprenorului că lucrarea este finalizată. Întinderea ipotecii este în limita sporului de valoare realizat. -obligaţia de recepţie a lucrării (art. dacă aceasta corespunde condiţiilor stabilite prin contract. Dacă obiectul contractului este o lucrare. Ca urmare a neexecutării culpabile a acestei obligaţii de către beneficiar. 1860) În situaţia în care lucrul piere sau este deteriorat înaintea recepţiei (iar cauzele nu sunt imputabile beneficiarului). Pieirea lucrului înainte de recepţie (art. F. -obligaţia de plată a preţului (art. pe propria cheltuială. beneficiarul are obligaţia de a verifica lucrarea. de regulile privind suspendarea fortuită a executării obligaţiei. Pieirea sau deteriorarea lucrului după recepţia lucrării În această situaţie antreprenorul rămâne răspunzător în temeiul garanţiei contra viciilor şi pentru calităţile convenite. iar în cazul bunurilor immobile antreprenorul are obligaţia de a realiza înscrieri în Cartea funciară. cu condiţia de a nu stânjeni în mod nejustificat pe antreprenor.cere o diminuare. 1869 NCC instituie şi dreptul la ipotecă legală pe care îl are antreprenorul. ţinând seama dacă este cazul. În accepţiunea Codului. beneficiarul are obligaţia de a plăti antreprenorului preţul la data şi locul recepţiei întregii lucrări. chiar dacă lucrarea sau serviciul a necesitat mai puţină muncă sau a costat mai puţin. acesta este ţinut să suporte cheltuielile refacerii doar în situaţia în care pieirea s-a datorat unui viciu al materialelor. Art. 25 . H. 1864). 1862). Dacă materialul a fost procurat de beneficiar. lucrarea se socoteşte recepţionată fără reserve. într-un termen rezonabil (potrivit naturii lucrării şi uzanţelor în domeniu) şi de a o recepţiona (să o ridice atunci când este cazul).

respectarea termenului convenit pentru recepţia lucrării a devenit vădit imposibilă. I. La finalizarea unei părţi de lucrare.Cauze generale de încetare Beneficiarul poate rezilia contractul în următoarele situaţii (art. instalaţiile de alimentare cu apă şi a altor utilităţi. 26 . decât în situaţia în care aceasta face imposibilă sau inutilă executarea sa. în viziunea căruia contractul de antreprinză era un contract încheiat intuitu personae. Rezilierea din culpa beneficiarului (art.lucrarea sau serviciul nu se execută în modul convenit şi. 1878). necesită obţinerea autorizaţiei de construire. în măsura în care aceste lucrări îi sunt de folos.I. J. Beneficiarul are obligaţia de a permite antreprenorului de a folosi căile de acces. într-un termen stabilit de beneficiar potrivit cu împrejurările. După recepţia provizorie. Decesul antreprenorului sau incapacitatea de a finaliza lucrarea sau de a presta serviciul (fără culpa sa) atrage încetarea contractului dacă acesta a fost încheiat intuitu personae. 1870. potrivit legii.pentru neexecutarea altor obligaţii ce revin antreprenorului potrivit legii sau în temeiul contractului. dacă o poate folosi şi de a plăti valoarea lucrărilor efectuate şi a altor cheltuieli făcute în vederea finalizării lucrării. până la terminarea lucrării (art. antreprenorul şi beneficiarul au obligaţia de a constata împreună existenţa părţii finalizate şi conformitatea acesteia cu dispoziţiile legale şi cu clauzele contractului. 1872): . Încetarea contractului I.1. . 1873) Neîndeplinirea obligaţiilor de către beneficiar care duce la imposibilitatea începerii sau continuării cotnractului. decesul beneficiarului nu determină încetarea contractului. Cauze special de încetare Conform art. Această prevedere exista în vechiul cod. care are loc la finalizarea construcţiei. riscurile trec asupra beneficiarului. . Beneficiarul are obligaţia (în cazul încetării contractului) să recepţioneze partea deja executată. dă naştere dreptului antreprenorului de a cere rezilierea contractului (cu daune-interese. dacă este cazul). antreprenorul nu remediază lipsurile constatate şi nu schimbă pentru viitor modul de executare a lucrării sau serviciului. Reguli speciale cu privire la contractul de antrepriză pentru lucrări de construcţii Această formă de antrepriză se referă la acele lucrări care.2.

uzanţelor sau. consignaţie A. În situaţia în care cuantumul remuneraţiei nu este stabilită prin contract. numită mandant. Noţiunea de contract de mandat Reglementarea mandatului în NCC nu aduce modificări substanţiale în materie.Unitatea V Contractul de mandat. ca varietăţi ale contractului de mandat. Art. numită mandatar. cu excepţia faptului că reglementează distinct contractul de comision şi contractul de consignaţie. mandant. comision. mandatul cu titlu oneros (art. Mandatul cu titlu gratuit. mandatar. iar mandatul dintre profesionişti este prezumat a fi cu titlu oneros. se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi. în lipsă. ea va fi stabilită conform legii. 2009 al Codului civil defineşte mandatul ca acel contract prin care o parte. 27 . C. Caracterele juridice ale contractului de mandat Mandatul este un contract : -consensual . Contractul de comision şi contractul de consignaţie Obiective: Înţelegerea noţiunii de mandat Înţelegerea noţiunii de contract de comision Înţelegerea noţiunii de contract de consignaţie Cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor pe care le au părţile Cuvinte cheie: Mandat. B. 2010) Codul instituie două prezumţii conform cărora mandatul dintre persoanele fizice se prezumă a fi cu titlu gratuit. în funcţie de valoarea serviciilor prestate.

chiar fără stipulaţie expresă. D. D. Mandatul general autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare şi administrare. 2016) Încheierea de acte de dispoziţie presupune o împuternicire expresă în acest sens a mandatarului. Întinderea mandatului (art. mandatarul este ţinut să execute mandatul cu diligenţa unui bun proprietar. întrucât se bazează în principal pe încrederea pe care o are mandantul în mandatar . potrivit legii unei anumite forme trebuie să respecte acea formă. Acceptarea mandatului poate fi şi tacită. Mandatul cu reprezentare Contractul de mandat se poat încheia în formă scrisă. 2019). mandatarul este obligat să îl îndeplinească cu diligenţă pe care o manifestă în propriile afaceri. -ce poate fi încheiat cu titlu gratuit. D. Atunci când mandatul este dat pentru încheierea unui act juridic supus. -obligaţia de diligenţă.2. sub sancţiunea aplicabilă actului însuşi. autentică sau sub semnătură privată. caz în care este un contract sinalagmatic (bilateral). 2014 instituie prezumţia acceptării (în absenţa unui refuz neîntârziat) mandatului care priveşte actele a căror încheiere intră în exercitarea profesiei mandatarului sau pentru care acesta şi-a oferit serviciile. contractul de mandat încetează la 3 ani de la încheierea lui. Ca şi în vechea reglementare. Obligaţiile mandatarului -obligaţia de a executa contractul. caz în care este unilateral. legea este mai restrictivă în privinţa mandatului cu titlu oneros faţă de mandatul cu titlu gratuit.3. însă mandatul se extinde şi asupra actelor necesare executării lor. Dacă mandatul este cu titlu gratuit. cu excepţia situaţiilor în care îi este imposibil să îl înştiinţeze pe mandant şi există o prezumţie rezonabilă că acesta ar fi aprobat abatarea dacă ar fi avut cunoştinţe de împrejurările ce o justifică. dar şi cu titlu oneros. 28 . dacă mandatul este cu titlu oneros. Durata mandatului Atunci când prin contract nu este stipulat un alt termen. Astfel. -obligaţia de a da socoteală (art.-încheiat intuitu personae. D. Mandatarul nu poate depăşi limitele stabilite prin mandat.1. Art. sau verbală.

mandatarul are dreptul la remuneraţie pentru actele pe care le-a încheiat până la renunţare. În cazul mandatului cu titlu oneros. 29 . împreună cu dobânzile legale aferente -obligaţia de a repara prejudiciul suferit de mandatar în executarea contractului -obligaţia de a plăti remuneraţia mandatului (în cazul mandatului cu titlu oneros). 2029 NCC reglementează şi dreptul de retenţie al mandatarului asupra bunurilor primite. Încetarea mandatului Art. 2030 reglementează cauzele speciale de încetare a mandatului (la acestea se adaugă şi cauzele generale de încetare a contractelor): -revocarea de către mandant.Orice mandatar este ţinut să dea socoteală despre gestiunea sa şi să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale. în situaţia în care a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască insolvabilitatea acestora la data încheierii contractului. În situaţia revocării procurii autentice notariale. D. D. La rândul său. cu excepţia situaţiei în care există o pluralitate de mandanţi (art.4. Mandantul poate reova oricând mandatul. cu condiţia notificării mandantului cu privire la renunţare. indiferent de clauze şi de forma sa. situaţie în care mandanţii răspund solidar. chiar în situaţia în care mandatul nu a putut fi executat (dacă nu este vorba despre culpa mandatarului). -renunţarea mandatarului.5. de asemenea. -obligaţia de a răspunde pentru obligaţiile terţilor. obligaţia de a conserva bunurile mandantului pe care le deţine. chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului. Mandatarul poate renunţă oricând la mandat. mandatarul are oblgiaţia de a-l despăgubi pe mandant pentru prejudiciile sufeite prin efectul renunţării (cu excepţia cazului când continuarea executării i-ar fi cauzat lui însuşi o pagubă însemnată şi neprevizibilă la data acceptării mandatului). În urma revocării. 2028) şi un singur mandatar. Mandatarul are. pentru garantarea creanţelor izvorâte din mandat. mandantul este ţinut să îşi execute obligaţiile faţă de mandatar şi să repare eventualele prejudicii cauzate de revocare. notarul public este obligat să transmită revocarea către registrul naţional notarial. Obligaţiile mandantului -obligaţia de a pune la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare executării mandatului şi de a restitui cheltuielile rezonabile. Art.

dacă legea nu prevede altfel forma scrisă este cerută numai ad probationem. cu excepţia bunurilor mobile dobândite de terţi prin efectul posesiei de bună-credinţă. 2043). la cerere. Definiţie Contractul de comision este mandatul care are ca obiect achiziţionarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului şi în numele comisionarului. E.moartea. Observăm că în cazul acestui mandat. totuşi mandantul se poate substitui mandatarului şi poate exercita drepturile de creanţă născute din executarea mandatului. dacă are ca obiect încheierea unor acte succesive.1. Obligaţiile părţilor Terţul contractant este ţinut direct faţă de comisionar pentru obligaţiile sale (art. încheie acte juridice în nume propriu. Comisionarul are obligaţia. numită mandant. Bunurile dobândite de mandatar (art. dar pe seama celeilalte părţi. 1. F. incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului. Contractul de comision F. 2045). Cu privire la bunurile imobile. de către mandatarul care a acţionat în nume propriu. şi îşi asumă faţă de terţi obligaţiile ce rezultă din aceste acte. 2039) Mandatul fără reprezentare este contractul în temeiul căruia o parte.3. mandantul poate solicita instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de transmitere a bunurilor dobândite. Definiţie (art. Mandatul poate continua chiar şi în situaţia în care aceste cauze se împlinesc. terţii nu au niciun raport juridic cu mandantul. în drepturile comisionarului şi poate exercita acţiunile ce decurg din contractul cu terţul. Încheierea contractului Contractul se încheie în scris. 2041) Mandantul are dreptul de a revendica bunurile mobile dobândite pe seama sa. 2. la cerere.. chiar dacă terţii aveau cunoştinţă de mandat. Mandatul fără reprezentare E. F. F. în schimbul unei remuneraţii numită comision (art. E. În cazul în care terţul nu îşi execută obligaţiile. să cedeze comitentului 30 . numită mandatar. comitentul se poate subroga. dacă şi-a executat propriile sale obligaţii faţă de mandatar. în cadrul unei activităţi cu caracter de continuitate care este în curs de desfăşurare (cu respectarea dreptului de revocare sau renunţare al părţilor sau al moştenitorilor).2. care acţionează cu titlu profesional.

Preţul vânzării Preţul este stabilit de părţile contractante sau. Încheierea contractului Contractul se încheie în formă scrisă –ad probationem. în lipsă. Comisionarul va avea preferinţă faţă de vânzătorul neplătit (art. la momentul vânzării. Expeditorul care ia asupra sa obligaţia executării transportului. 2064). are drepturile şi obligaţiile transportatorului (art. un contract de transport şi să îndeplinească operaţiunile accesorii (NCC. G. Consignantul poate modifica unilateral preţul de vânzare stabilit.acţiunile contra terţului. Contractul de consignaţie G. în tot sau în parte. dar şi reguli speciale referitoare la societatea simplă şi asocierea în participaţie. H.1. iar consignatarul este ţinut de această modificare de la momentul încunoştiinţării. Unitatea VI Contractul de societate Noul Cod civil (la art. Comisionarul are un drept de retenţie asupra bunurilor acestuia aflate în detenţia sa.2. 1881-1954) reglementează contractul de societate. art. 2054 NCC defineşte contractul de consignaţie ca fiind o varietate a contractului de comision care are ca obiect vânzarea unor bunuri mobile pe care consignantul le-a predat consignatarului în acest scop. printr-un act de cesiune sub semnătură privată. prevăzând reguli generale privind contractul de societate. Definiţie Art. preţul curent al mărfurilor de pe piaţa relevantă. fără nicio contraprestaţie. cu mijloace proprii sau ale altuia. Comisionarul nu răspunde faţă de comitent pentru neexecutarea obligaţiilor de către terţ. 2070). Contractul de expediţie Contractul de expediţie este o varietate a contractului de comision prin care expeditorul se obligă să încheie în nume propriu şi în contul comitentului. 2053). G.3. G. 31 .

Potrivit art. cu excepţia cazurilor în care legea dispune altfel. legea poate reglementa diferite tipuri de societăţi în considerarea formei.obligaţia asociaţilor este reciprocă în desfăşurarea unei activităţi. 32 . . introdus prin Noul Cod civil.un obiect determinat şi licit. Referitor la prima dintre condiţiile de validitate. în bunuri. A.o cauză licită şi morală.un contract bilateral sau plurilateral.capacitatea de a contracta.un contract cu titlu oneros. condiţii generale necesare pentru încheierea unui contract : . . . în bunuri.un contract consensual. forma scrisă fiind cerută doar ad probationem. Contractul de societate are drept elemente caracteristice următoarele: . 1887. .Dispoziţiile Codului civil privitoare la contractul de societate reprezintă dreptul comun în materia societăţilor. . faptul că societatea se poate constitui cu sau fără personalitate juridică. C. Reprezintă un element de noutate. . B. 1881 NCC). Caractere juridice Contractul de societate este : . Definiţie Contractul de societate reprezintă contractul în care două sau mai multe persoane se obligă reciproc să coopereze pentru desfăşurarea unei activităţi şi să contribuie la aceasta prin aporturi băneşti. în cunoştinţe specifice sau prestaţii ce sunt necesare desfăşurării unei activităţi.beneficiile se împart tuturor asociaţilor ori aceştia beneficiază de economia de ar putea rezulta din desfăşurarea activităţii. Condiţii de validitate Condiţiile de validitate a contractului de societate sunt cele prevăzute de art. naturii sau obiectului de activitate. calitatea de asociat poate deţinută de orice persoană fizică şi juridică.un contract comutativ. în cunoştinţe specifice sau prestaţii. .consimţământul părţilor.fiecare asociat se obligă să pună în comun aporturi băneşti. . cu scopul de a împărţi beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta (art. 1179 NCC.

societăţi cooperative – societăţi cu personalitate juridică. Noul Cod civil prevede că aporturile asociaţilor intră în patrimoniul acesteia. lipsită de personalitate juridică. însă. obiectul. denumirea şi sediul societăţii (art. Durata contractului Dacă în contract nu se prevede altfel. 1883. Forma scrisă este necesară numai ad probationem. Forma contractului Contractul de societate se încheie în formă scrisă. E.societăţi în nume colectiv. afectat de condiţia dobândirii personalităţii juridice. . Dacă înscrierea dreptului în registrele de publicitate a fost făcută înainte de date înmatriculării societăţii. în mod obligatoriu. De asemenea. la art. forma juridică. în toate cazurile. următoarele elemente: asociaţii. reglementate prin legea nr. transferul bunurilor aportate este supus formelor de publicitate prevăzute de lege.societăţi în participaţie – formă de asociere fără personalitate juridică. 1884 NCC). Consimţământul e necesar să se facă în formă scrisă. Pentru situaţia în care aportul asociaţilor constă în bunuri imobile sau în alte drepturi reale imobiliare. Contractul trebuie să prevadă. În cazul în care. lipsa acestuia ducând la sancţionarea contractului cu nulitatea relativă. D. durata contractului este nedeterminată.societăţi simple – forma clasică de societate. Formele de societate La art. 1/2005. Dacă iniţial asociaţii au prevăzut o durată determinată. aceştia au posibilitatea prelungirii societăţii. aporturile asociaţilor devin coproprietatea acestora sau. atunci contractul trebuie încheiat în formă scrisă. 1885 NCC). . se prevede necesitatea încheierii contractului în formă autentică. Dacă se are în vedere înfiinţarea unei societăţi cu personalitate juridică. vor trece în folosinţa lor comună. aporturile. dacă prin lege nu se prevede altfel. 1888 NCC sunt enumerate formele de societate: . . dacă au convenit expres acest lucru.O menţiune specială se face pentru situaţia soţului care nu poate deveni asociat prin aportarea de bunuri comune decât cu consimţământul celuilalt soţ. 33 . înainte de expirarea acesteia (art. transferul drepturilor este. este vorba despre o societate fără personalitate juridică. F. Regimul juridic al aporturilor asociaţilor Pentru societăţile cu personalitate juridică. sub sancţiunea nulităţii absolute. G.

1890-1948 NCC). . la alin. . dacă nu se dispune altfel prin lege.societăţi pe acţiuni. pentru dobândirea personalităţii juridice de către aceasta. H.societăţi cu răspundere limitată. Societatea simplă Pentru societatea simplă se aplică regulile generale privind contractul de societate şi regulile speciale prevăzute pentru acest tip de societate (art. De asemenea. respectiv la data la care ar fi trebuit să se îndeplinească formalităţilor referitoare la această modificare. La alin (2) al aceluiaşi articol se prevede că pentru situaţia modificării contractului. (1) se prevede că aceştia răspund solidar pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea unei condiţii de formă a contractului de societate sau a unei formalităţi necesare pentru constituirea societăţii ori. dispoziţiile menţionate se aplică administratorilor cu drept de reprezentare a societăţii aflaţi în funcţie la data modificării.. Dobândirea personalităţii juridice La art. prin contractul de societate ori printr-un act separat. în comandită simplă. Până la data dobândirii personalităţii juridice. cu răspundere limitată. II. Astfel. nelimitată şi solidară. dacă este cazul. cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. asociaţii pot conveni constituirea unei societăţi cu personalitate juridică. I. Societăţile în nume colectiv. Pentru aceste datorii. răspunedrea asociaţilor este subsidiară.alt tip de societate anume reglementat prin lege. societate capătă personalitate juridică prin şi la data înmatriculării la registrul comerţului. .societăţi în comandită simplă. societăţile enumerate au personalitate juridică. 34 . În cazul unei societăţi cu personalitate juridică. 1889 NCC se prevede că.societăţi în comandită pe acţiuni. raporturile dintre asociaţi se desfăşoară pe baza regulilor aplicabile societăţii simple. Dacă prin lege nu se dispune altfel. . 31/1990. pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni sunt destinate activităţii comerciale şi reglemenate prin legea nr. 1886 NCC reglementează răspunderea asociaţilor fondatori şi a primilor administratori. răspunderea pentru datoriile sociale aparţine societăţii. Răspunderea asociaţilor fondatori şi a primilor administratori Art.

Tot prin lege se prevede şi posibilitatea ca asociaţii să se oblige. la împărţirea beneficiilor şi suportarea pierderilor. Fiecare dintre asociaţi răspunde faţă de societate şi faţă de ceilalţi asociaţi penru vărsarea aporturilor la care s-au obligat prin contractul de societate. B. cu titlu de aport societar. dacă nu există o stipulaţie contrară şi dacă nu se dispune altfel prin lege. asociaţii participă. în mod expres forma juridică a acesteia şi vor pune de acord toate clauzele sale cu dispoziţiile legale aplicabile societăţii nou înfiinţate. conform actului constitutiv. fără a apela la vreo formă juridică. Până la vărsarea 35 . 1893 NCC reglementează situaţia societăţilor supuse condiţiei înmatriculării conform legii şi rămase neînmatriculate. prin aporturi băneşti sau în bunuri. dobândirea personalităţii juridice se face fără dizolvarea prealabilă a societăţii simple. după caz (art. exemplul clasic este acela al concubinilor care desfăşoară diverse activităţi comerciale. la aport în prestaţii sau în cunoştinţe specifice. Art. denumite părţi de interes. Aceste două tipuri sunt asimilate societăţilor simple. fiindu-i aplicabile regulile prevăzute la art. Societatea simplă este o societate lipsită de personalitate juridică. În această situaţie. Capitalul social subscris se divide în părţi egale. dar şi situaţia societăţilor de fapt.A. modificarea contractului de societate se face cu respectarea aceloraşi dispoziţii prevăzute de lege pentru încheierea contractului. precum şi la luarea deciziilor în societate. 1884 NCC şi cele care rezultă din natura bunurilor ce constituie aport. 1894 NCC). În schimbul acestui aport. Societăţile de fapt se întâlnesc în cazurile în care două sau mai multe persoane desfăşoară o activitate producătoare de beneficii. prin actul de modificare a contractului de societate vor indica. Asociaţii şi societatea nou-înfiinţată răspund solidar şi indivizibil pentru toate datoriile societăţii născute înainte de dobândirea personalităţii juridice. Încheierea contractului de societate Contractul de societate simplă nu are reguli proprii privitoare la forma în care se încheie. dacă asociaţii doresc dobândirea personalităţii juridice. Însă. asociaţii contribuie la formarea capitalului social al societăţii. dacă prin lege sau prin contractul de societate nu se prevede altfel. Efectele contractului de societate a) drepturile şi obligaţiile asociaţilor între ei Conform prevederilor legale. Ca regulă generală. care se distribuie asociaţilor proporţiona cu aporturile fiecăruia.

Transmiterea părţilor de interes către persoane din afara societăţii este permisă cu consimţământul tuturor asociaţilor. 1898 NCC). Referitor la părţile de interes se prevede că transmiterea acestora se face în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul de societate. dacă prin contract nu se prevede altfel. În ceea ce priveşte aportul în prestaţii sau cunoştinţe specifice. La art. în condiţiile prevăzute de contractul de societate sau ale legii speciale aplicabile. altele decât cele fungibile. dobânda legală care începe să curgă de la scadenţă şi orice alte daune ce ar rezulta dacă creanţa nu se încasează în tot sau în parte. 36 . iar asociatul care aportează folosinţa răspunde pentru efectuarea aportului întocmai unui locator faţă de locatar. în toate cazurile. acesta este datorat în mod continuu. 1902 NCC. proprietatea asociaţilor. atât timp cât asociatul care s-a obligat la aport este membru al societăţii. Referitor la aportul în bunuri. se prevede că acesta se efectuează prin transferul drepturilor acestora şi predarea efectivă a bunurilor în stare de funcţionare potrivit destinaţiei sociale. 1897 NCC. părţile de interes se pot transmite prin moştenire. dobânda legală de la scadenţă şi orice alte daune care ar rezulta. Chiar dacă în contractul de societate nu se stipulează expres. fiind de drept pus în întârziere (art. se precizează că participarea la profitul societăţii implică şi contribuţia la pierderile societăţii. după caz. De asemenea. aporturile ce constau în bunuri fungibile sau consumptibile devin. se prevede că asociatul care aportează acţiuni sau părţi sociale emise de o altă societate răspunde pentru efectuarea aportului întocmai unui vânzător faţă de cumpărător. Asociatul care aportează proprietatea sau un alt drept real asupra unui bun răspunde pentru efectuarea aportului întocmai unui vânzător faţă de cumpărător. Pentru aportul în numerar se prevede că asociatul care a subscris ca aport o sumă de bani datorează în caz de neexecutare suma la care s-a obligat. aceste bunuri nu pot fi subscrise cu titlu de aport în folosinţă (art. 1896 NCC). asociatul care aportează o creanţă răspunde pentru existenţa creanţei la momentul aportului şi încasarea acesteia la scadenţă. drepturile conferite de părţile de interes sunt suspendate (art. iar asociatul este ţinut faţă de societate pentru toate câştigurile realizate din activităţile care fac obiectul aportului. Potrivit art.aporturilor la capitalul social. fiind obligat să acopere cuantumul acesteia. 1895 NCC).

chiar lipsiț i de dreptul de administrare au dreptul să participe la luarea hotătârilor colective ale adunării asociaț ilor. Hotărârile sunt adoptate de asociaț ii reuniț i în adunarea asociaț ilor. Modalitatea de convocare ș i de desfăș urare a acesteia pot fi prevăzute în contract. Cu privire la răspunderea administratorilor. dacă nu s-a convenit altfel. partea fiecărui asociat la profituri şi pierderi este proporţională cu aportul său la capitalul social. Dacă prin contract sau prin lege nu se prevede contrariul. limitele mandatului. D. De asemenea. care au mandat reciproc de a administra unul pentru altul în interesul societăț ii. societatea este administrată de asociaț i.Dacă nu s-a convenit altfel. în termen de 15 zile de la data la care a fost luată. 1913 NCC prevede că numirea administratorilor. Hotărârea adoptată poate fi contestată de către asociatul nemulț umit la instanț a de judecată. Dacă prin contract nu se dispune altfel. asociaț ii. 1910 NCC. persoane fizice sau persoane juridice. Art. partea de profituri şi pierderi a asociatului al cărui aport constă în prestaţii sau cunoştinţe specifice este egală cu cea a asociatului care a contribuit cu aportul cel mai mic. în situaț ia în care nu se prevede în contract. ș i de la data comunicării. dacă a fost absent. Opoziț ia poate fi depusă în scris. a mandatului primit sau din 37 . se prevede că aceș tia pot fi asociaț i sau neasociaț i. Cu privire la administratori. înainte ca operaț iunea pentru care se depune să fie încheiată. administratorul poate face orice act de administrare în intereseul societăț ii. dacă asociatul a fost prezent. hotărârile cu privire la societate se iau cu majoritatea voturilor asociaț ilor. Administrarea societăț ii Legea prevede două moduri de administrare a societăț ii: administrarea de către persoane anume învestite (administratorii) ș i administrarea de către asociaț i. hotărârile privind modificarea contractului sau numirea unui administrator unic se iau cu consimț ământul tuturor asociaț ilor. În absenț a opoziț iei asociaț ilor. române sau străine. precum ș i orice aspect legat de administrarea societăț ii se stabilesc prin contract sau prin acte separate. C. În schimb. hotărârea poate fi adoptată ș i prin consultarea scrisă a asociaț ilor. Adunarea asociaț ilor Potrivit art. de către oricare dintre asociaț i. aceș tia răspund personal faț ă de societate pentru prejudiciile aduse prin încălcarea legii. modul de organizare a acestora.

În situaț ia în care creditorul nu este îndestulat din aceste bunuri. cu condiț ia să nu stânjenească prin aceasta operaț iunile societăț ii ș i să nu afecteze drepturile celorlalț i asociaț i. E. dacă în contract nu a fost prevăzut acest drept doar pentru unii dintre asociaț i. 38 . Acesta răspunde faț ă de terț ii de bună-credinț ă întocmai ca un asociat. de a lua cunoș tinț ă de operaț iunile acesteia ș i de a consullta orice document al societăț ii. proporț ional cu aportul său la patrimoniul social. 1921 NCC reglementează situaț ia asociatului aparent. aceș tia vor răspunde solidar. fiecare asociat va răspunde cu bunurile proprii.culpă în administrarea societăț ii. cunoscând manevrele pretinsului asociat. În situaț ia unei pluralităț i de administratori. definit ca orice persoană care pretinde că este asociat sau creează terț ilor deliberat o aparenț ă convingătoare în acest sens. sub sancț iunea acoperirii daunelor ce ar putea rezulta. după caz. Art. Obligaț iile asociaț ilor faț ă de terț i Executarea obligaț iilor faț ă de creditorii societăț ii sunt garantate cu bunurile comune ale asociaț ilor ce constituie ce constituie patrimoniul social. cu bună-credinț ă. În măsura în care creditorul personal al unuia dintre asociaț i nu s-a putut îndestula din bunurile proprii ale acestuia. De asemenea. în situaț ia în care mai mulț i administratori au lucrat împreună. va putea cere. societatea nu va răspunde decât dacă i-a dat terț ului motive suficiente pentru a-l considera pe pretinsul asociat drept asociat sau în cazul în care. Cu privire la reprezentarea în justiț ie a societăț ii. În situaț ia în care terț ul este indus în eroare de către un asociat aparent. Actele de administrare a societăț ii ș i cele de dispoziț ie asupra bunurilor acesteia sunt interzise asociaț ilor care nu au calitatea de administrator. să se înapoieze sau să se despartă ș i să se atribuie debitorului său partea ce se cuvine acestuia din bunurile comune ale asociaț ilor. Dacă nu existăo prevedere legală conrară. aceasta este efectuată de către administratorii cu drept de reprezentare. fără ca prin împuternicire să se determine puterile fiecăruia sau să fie obligaț i să lucreze împreună. nu ia măsurile rezonabile pentru a împiedica inducerea terț ului în eroare. oricare dintre asociaț i are dreptul de a consulta registrele ș i situaț iile financiare ale societăț ii. fiecare poate administra singur în interesul societăț ii. în lipsa numirii. este precizat că. de către oricare dintre asociaț i. sau.

încetarea personalităț ii juridice. punerea sub interdicț ie judecătorească.nulitatea societăț ii. executarea silită a acestora.Pentru asociaț ii oculț i se prevede. . 1931 NCC (privind prelungirea tacită a contractului). se prevede că asociatul unei astfel de societăț i sau sau al unei societăț i având un obiect care nu se poate înfăptui decât într-un anumit timp se poate retrage pentru motive temeinice. În situaț ia în care acordul nu este întrunit. . Pentru societatea cu durată determinată. Excluderea din societate se realizează prin hotărârea judecătorească. este interzisă emiterea de către societate a instrumentelor financiare (valori mobiliare. dacă în contract nu se stipulează altfel. titluri de stat etc. cu excepț ia cazului în care se aplică dispoziț iile art. Astfel. F. Sub sancț iunea nulităț ii absolute. . la art.consimț ământul tuturor asociaț ilor. retragerea ș i excluderea din societate. prevăzute de art. falimentul. asociatul unei societăț i cu durată nedeterminată sau al cărei contract prevede dreptul de retragere se poate retrage din societate. asociatul se poate adresa instanț ei a cărei hotărâre va ț ine cont de legitimitatea ș i temeinicia motivelor. pentru motive legitime ș i temeinice. oportunitatea retragerii în raport cu împrejurările ș i buna-credinț ă a părț ilor. Pierderea calităț ii de asociat Potrivit art. 1930 NCC. . calitatea de asociat se pierde prin cesiunea părț ilor în societate. moartea. 39 .hotărârea instanț ei. cu acordul majorităț ii celorlalț i asociaț i.). Noul Cod civil reglementează retragerea din societate în funcț ie de durata pentru care aceasta a fost constituită. 1925 NCC. La alin.alte cauze stipulate în contractul de societate. dacă este de bună-credinț ă ș i retragerea sa în acel moment nu produce o pagubă iminentă societăț ii. obligaț ia de a răspunde faț ă de terț ii de bună-credinț ă ca ș i ceilalț i asociaț i.împlinirea duratei societăț ii. G. notificând societatea cu un preaviz rezonabil. sunt următoarele: . (2) se face precizarea că societatea care intră în dizolvare se lichidează.realizarea obiectului societăț ii sau imposibilitatea neîndoielnică a realizării acestuia. Încetarea contractului de societate ș i dizolvarea societăț ii Condiț iile generale de încetare a contractului de societate. 1922 NCC. pentru motive temeinice. .

. . 2103 NCC. fără a fi necesară înregistrarea la registrul comerț ului. Caracteristici a) societatea în participaț ie este un contract Părț ile sunt reprezentate de asociatul titular (ce care are iniț iativa asociereii) ș i asociatul sau asociaț ii participanț i. Conform art.Art.moartea ori punerea sub interdicț ie a uneia dintre persoanele fizice asociate.falimentul unui asociat. Contractul de ȋ mprumut 1. iar obiectul de activitate poate fi civil sau comercial.încetarea calităț ii de subiect de drept a uneia dintre persoanele juridice asociate. NCC reglementează. Unitatea VII Contractul de depozit. depozitul este contractul prin care depozitarul primeşte de la deponent un bun mobil. Stanciu.. depozitul necesar şi depozitul hotelier. Contractul de depozit A. ca varietăţi ale acestui contract. Definiţie Reglementarea contractului de depozit este similară cu cea din vechiul Cod. B. Cărpenaru. să efectueze împreună una sau mai multe operaț iuni. 507 40 . op. 1938 NCC enumeră alte cauze de încetare a societăț ii (cu condiț ia ca în contract să nu fie prevăzut altfel): . cit. b) societatea în participaț ie este lipsită de personalitate juridică (este un contract ce produce efecte între părț i). p. Societatea în participaț ie A. să împartă beneficiile rezultate ș i să suporte pierderile aferente”. cu obligaţia de a-l păstra pentru o perioadă de timp şi 9 D. H.9 Societatea în participaț ie se constituie exclusiv prin acordul de voinț ă al asociaț ilor. Definiț ie Societatea în participaț ie este definită drept “un contract prin care o persoană (asociatul titular) convine cu una sau mai multe persoane (asociaț i participanț i) să pună în comun anumite bunuri.

acestea devin proprietatea celui care le primeşte şi nu trebuie să fie restituite în individualitatea lor. Obligaţia de a restitui bunul Dacă în locul bunului care i-a fost ridicat sau a pierit depozitarul a primit o sumă de bani sau un alt bun. sau depozitarului căruia i s-a permis să se folosească de bunul depozitat (depozitarul nu se poate folosi de bunul depozitat fără acordul expres sau prezumat al deponentului). la primirea bunului (sau la altă dată convenită în contract). el este obligat să le predea deponentului. se vor aplica regulile contractului de depozit. B. C. Esenţială pentru încheierea cotnractului de depozit este remiterea bunului (cu excepţia cazului când depozitarul deţine deja bunul cu alt titlu). Delimitarea de împrumutul de consumaţie în cazul bunurilor consumptibile prin natura lor Atunci când depozitul priveşte fonduri băneşti (art. Cu toate acestea. E. În această situaţie se aplică regulile de la împrumutul de consumaţie. -obligaţia de a rambursa depozitarului cheltuielile făcute pentru păstrarea bunului şi pentru eventualele pierderi suferite ca urmare a depozitării bunului 41 . atunci când restituirea se cere anterior expirării termenului pentru care bunurile au fost primite. Dacă depozitarul descoperă că bunul depozitat fusese furat sau pierdut. el are obligaţia de a păstra bunul cu prudenţă şi diligenţă. În cazul depozitarului remunerat sau depozitarului profesionist. Obligaţiile deponentului -obligaţia de a plăti remuneraţia către depozitar. 2105) sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor. Încheierea contractului Legea prevede forma scrisă –ad probationem. depozitarul răspunde doar când este dovedită lipsa diligenţei sale pentru păstrarea propriilor sale bunuri. uzanţe sau profesia depozitarului nu rezultă că trebuie să fie plătită o remuneraţie. dacă intenţia principală a părţilor a fost păstrarea bunurilor în interesul celui care le predă. Ca regulă generală depozitul este cu titlu gratuit. Legea instituie şi o prezumţie cu privire la această intenţie.de a-l restitui în natură. Obligaţiile depozitarului Fără stipulaţie contrară. precum şi pe adevăratul proprietar al bunului. D. el trebuie să-l informeze pe acesta din urmă despre depozitul ce i s-a făcut şi să-l someze să-şi exercite drepturile. dacă din convenţia părţilor.

vagoane de dormit şi altele asemănătoare. un membru al familiei sale ori un prepus al hotelierului îşi asumă obligaţia de supraveghere pentru un interval de timp rezonabil. .de asemenea.bunurile aflate în afara hotelului. că depozitarul nu poate refuza primirea bunului decât dacă are un motiv serios pentru aceasta. 42 . 2137.bunurile aflate în hotel sau în afara acestuia pentru care hotelierul. .bunurile aflate în hotel pe perioada cazării clientului. 2124 prin depozit necesar înţelegem încredinţarea bunului unei persoane sub constrângerea unei întâmplări neprevăzute. distrugere sau deteriorarea bunurilor aduse de client în hotel. Depozitul necesar Conform art. Răspunderea hotelierului Ca regulă generală.dacă prejudiciul este cauzat din culpa hotelierului sau a unei persoane pentru care acesta răspunde. sunt asimilate hotelurilor şi localurile destinate spectacolelor publice. sanatorii. pensiuni.1. care făcea cu neputinţă alegerea persoanei depozitarului şi întocmirea unui înscris constator al contractului. depozitul necesar poate fi dovedit prin orice mijloc de probă. un membru al familiei sale ori un prepus al hotelierului îşi asumă obligaţia de supraveghere pe perioada cazării clientului. hotelierul răspunde şi pentru vehiculele clienţilor lăsate în garajul sau parcarea hotelului. conform art. pentru care hotelierul. spitale. Indiferent de valoare.dacă bunurile au fost încredinţate spre păstrare hotelierului. restaurante. Codul instituie răspunderea limitată a hotelierului. depozitul hotelier este reglementat de NCC. precum şi pentru bunurile care. Hotelierul (persoana care oferă publicului servicii de cazare). hotelierul nu răspunde pentru animalele de companie. anterior sau ulterior cazării clientului. . În acest sens. 2128). este răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat prin furt. . în cazul acestei varietăţi a contractului de depozit. G. De asemenea. până la concurenţa unei valori de o sută de ori mai mare decât preţul pentru o zi afişat pentru camera oferită spre închiriere clientului (art. G. în mod obişnuit se găsesc în acestea. sunt considerate bunuri aduse în hotel: . Depozitul hotelier Tot ca o varietate a contractului de depozit. Ca regulă generală. Hotelierul răspunde nelimitat doar în următoarele situaţii: .F. De reţinut.

2146).2. H. incomode sau periculoase. Sechestrul convenţional Art. . G. cu obligaţia de a-l restitui după un anumit timp (art. unul sau mai multe bunuri mobile ori imobile în privinţa cărora există o contestaţie sau incertitudine juridică. Hotelierul nu răspunde atunci când deteriorarea sau distrugerea este cauzată: . Hotelierul nu poate refuza depozitul acestor bunuri decât dacă acestea sunt excesiv de valoroase. Definiţie NCC distinge între împrumutul de folosinţă (comodat) şi împrumutul de consumaţie (mutuum)-art. Caractere: Comodatul este un contract: 43 .dacă hotelierul a refuzat primirea în depozit a bunurilor clientului pe care. . era obligat să le primească. bani sau alte obiecte de valoare aparţinând clienţilor săi. Dreptul de retenţie Hotelierul are un drept de retenţie asupra bunurilor aduse de client. 2138 defineşte sechestrul convenţional ca fiind depozitul „prin care două sau mai multe persoane încredinţează unui terţ. Împrumutul de folosinţă (comodatul) B. denumit administrator-sechestru.. numită comodant.de client. Definiţie Împrumutul de folosinţă este contractul cu titlu gratuit prin care o parte. cu obligaţia pentru acesta de a le păstra şi a le restitui celui recunoscut ca titular al dreptului”. remite un bun mobil sau imobil celeilalte părţi. numite comodatar. cu excepţia documentelor şi efectelor personale fără valoare comercială. 2144. În general calitatea de comodant o poate avea orice persoană. de persoana care îl însoţeşte sau care se află sub supravegherea sa ori de vizitatorii săi. 2. Contractul de împrumut 1.de natura bunului G.de un caz de forţă majoră.3. Obligaţiile hotelierului -obligaţia de a primi în depozit documente.1. pentru a se folosi de acest bun. B. potrivit legii.

B. -esenţialmente gratuit -unilateral -intuitu personae B. în nicio situatie dreptul de retenţie. comodatarul răspunde pentru pieirea bunului (chiar în caz de forţă majoră) dacă l-ar fi putut feri întrebuinţând un bun propriu sau când neputând salva decât unul din cele două l-a preferat pe al său.4. Pieirea sau deteriorarea bunului Comodatarul nu răspunde pentru pieirea sau deteriorarea ce rezultă din normala folosinţă a bunului. Principala obligaţie a comodatarului este restituirea bunului. Este de asemenea ţinut să repare eventualele prejudicii. Definiţie 44 . Comodatarul nu poate invoca. Împrumutul de consumaţie (mutuum) C. înştiinţat în prealabil. Obligaţiile comodatarului -obligaţia de a păzi şi conserva bunul împrumutat cu prudenţa şi diligenţa unui bun proprietar. C.3. nu s-a opus efectuării lor sau când lucrările erau urgente B. care nu puteau fi prevăzute şi atunci când comodantul. -obligaţia de a suporta cheltuielile făcute pentru a folosi bunul (şi dreptul de a-i fi rambursate cheltuielile pentru lucrările necesare asupra bunului. -obligaţia de a nu folosi bunul decât în conformitate cu destinaţia sa (A determinată prin contract sau prin natura bunului). la cererea comodantului. chiar în caz de forţă majoră. pentru ȋ ncheierea sa. 2150. în măsura în care le cunoştea la momentul încheierii contractului şi nu l-a prevenit pe comodatar. pe lângă acordul de voinţă al părţilor este necesară şi predarea bunului care formează obiectul contractului. afară de cazul când se dovedeşte că bunul ar fi pierit sau s-ar fi deteriorat oricum din cauza acelei forţe majore.-real. dacă acesta are nevoie urgentă şi neprevăzută de bun. Prelungirea folosinţei sau folosirea cu altă destinaţie duce la răspunderea comodatarului pentru pieire sau deteriorare.1. chiar înainte de termen.2. De asemenea. Obligaţiile părţilor Comodantul răspunde pentru viciile ascunse. conform art.

Dobânda poate fi stabilită în bani sau în alte prestaţii. Suma de bani împrumutată produce dobândă din ziua în care este remisă împrumutatului. ȋ nsă ȋ mprumutul care are ca obiect o sumă de bani se prezumă a fi cu titlu oneros -translativ de proprietate.4. 2158. C. este prezumat a fi cu titlu gratuit. sunt aplicabile dispoziţiile împrumutului cu dobândă (art. -împrumutul care are ca obiect o sumă de bani se prezumă a fi cu titlu oneros. C. Restituirea şi răspunderea pentru vicii Dacă nu este posibilă restituirea de bunuri de aceeaşi natură. iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate”. 2160). similar cu comodantul. Împrumutătorul este ţinut. calitate şi în aceeaşi cantitate. Codul civil instituie două prezumţii: -împrumutul în general. 2159) Cu privire la împrumut. 2167). Caractere: Împrumutul de folosinţă este un contract: -real -unilateral -ca regulă generală cu titlu gratuit. Transferul proprietăţii Ca urmare a încheierii contractului împrumutatul devine proprietar şi suportă riscul pieirii bunului (art. transferul de proprietate având loc ȋ n momentul predării bunului C. „împrumutul de consumaţie este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor.Conform art. Prezumţiile cu privire la împrumut (art. cu termen a unei sume de bani sau a altor bunuri de gen. D. 45 . Împrumutul cu dobândă Atunci când în temeiul contractului se naşte şi o obligaţie de plată. împrumutatul este obligat să plătească valoarea lor la data şi locul unde restituirea trebuia făcută. să repare prejudiciul cauzat de viciile bunului împrumutat.2.3.

În cazul în care contractul se încheie între părţi care nu sunt prezente nici personal şi nici prin reprezentant. Conform art. Formarea contractului În cazul în care părţile încheie contractul prin reprezentant. prin care o parte. numită donator. mandatul (procura) trebuie să îmbrace. Prin donaţie se realizează un transfer de drepturi reale sau de creanţă din patrimoniul donatorului. C. la rândul ei. alin.Unitatea VIII Contractul de donaţie A. potrivit căruia toate actele care sunt în legătură cu un act autentic trebuie să se încheie în formă autentică). celor deghizate şi darurilor manuale. esenţialmente gratuit şi solemn. Pentru donator. În cazul donaţiei cu sarcină. ȋ n tot sau ȋ n parte ȋ n favoarea altei persoane. contractul este oneros în limitele valorii sarcinii şi gratuit numai pentru ceea ce depăşeşte valoarea sarcinii. Donaţia este o liberalitate. unei alte părţi. sub sanctiunea nulitatii absolute. deoarece suntem în prezenţa unui act de dispoziţie. numită donatar. transmite irevocabil dreptul său de proprietate asupra unui bun sau un alt drept real ori drept de creanţă. 1011. forma autentică (principiul simetriei de formă. Definiţie Contractul de donaţie este un contract unilateral. Caractere juridice -donaţia este un contract unilateral. fără un echivalent -contractul de donaţie este un contract solemn. Prin liberalitate ȋ nţelegem acel act juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale. -donaţia este un contract esenţialmente gratuit (o liberalitate). Donatarul are numai o îndatorire de recunoştinţă faţă de donator. (1) NCC donatia se ȋ ncheie prin ȋ nscris autentic. ȋ n patrimoniul donatarului. Forma autentică este cerută ca o condiţie ad validitatem. fără să primească ceva în schimb. cu excepţia donatiilor indirecte. donaţia se compune din două acte: oferta de a dona 46 . sporind patrimoniul acesteia. deoarece dă naştere la obligaţii numai în sarcina donatorului. care rezultă din lege şi nu din contract. procura trebuie să fie şi specială. nerespectarea acesteia antrenând sancţiunea nulităţii absolute a contractului. B. -contractul de donaţie este un contract translativ de proprietate. aşa cum este şi legatul.

Prin urmare. făcute de faliţi. sunt nule. ȋ n numele minorului să facă donaţii şi nici să garanteze obligaţiile altuia. Pentru validitatea contractului de donaţie. actele şi înstrăinările cu titlu gratuit. altele decât darurile obişnuite potrivit stării lui materiale şi nici să garanteze obligaţiile altora. În cazul în care donaţia are ca obiect mai multe bunuri mobile.Incapacităţi de a primi prin donaţie * Persoanele neconcepute. în tot cazul.Regula este aceea că poate contracta orice persoană ce nu este declarată necapabilă de lege”. încălcarea ei fiind sancţionată cu nulitatea absolută a donaţiei. în timpul vieţii donatorului sau înainte ca acesta să fi devenit incapabil. Capacitatea părţilor . iar donatarul capacitatea de a primi cu titlu gratuit. . Actul estimativ trebuie să cuprindă descrierea fiecărui bun mobil donat. Acceptarea donaţiei poate fi făcută numai de către donatar şi trebuie să fie notificată donatorului în limitele termenului stabilit. Incapacitatea de a dispune prin donaţie constituie o incapacitate de folosinţă. . Este capabil de a primi prin donaţie între vii oricine este conceput în momentul donaţiei. capacitatea este regula. precum şi evaluarea lui. de unde rezultă că nu poate primi o donaţie o persoană care nu are existenţă fizică. ambele acte trebuind să îmbrace forma autentică. Minorul nu poate să facă donaţii. dacă ele sunt realizate cu cel puţin 6 luni înainte de data încetării plăţilor. iar incapacitatea este excepţia. trebuie întocmit unui act estimativ. *de asemenea. faţă de creditori.Incapacităţi de a dispune prin donaţie *minorii şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească nu pot dispune prin contractul de donaţie nici personal şi nici prin reprezentanţii lor legali. chiar dacă s-ar obţine autorizaţia autorităţii tutelare. iar dacă nu s-a fixat un termen.şi acceptarea donaţiei. înainte de revocarea ofertei şi. donatorul trebuie să aibă capacitatea de a dispune cu titlu gratuit. sub sancţiunea nulităţii absolute. 47 . cu excepţia darurilor obişnuite potrivite cu starea materială a minorului. *tutorele nu poate.

În practică. bunul donat sau cauza donaţiei. o dată înfiinţate. licit şi să existe sau să poată exista în viitor. Dintre bunurile viitoare. numai succesiunile nedeschise nu pot forma 48 . Obiectul contractului de donaţie Bunul care formează obiectul contractului de donaţie trebuie să fie în circuitul civil. Această interdicţie se întemeiază pe o prezumţie absolută de sugestie şi captaţie. * Medicii. este întâlnit dolul. iar nerespectarea ei atrage sancţiunea nulităţii absolute. dacă sunt potrivite cu starea materială a donatorului şi cu serviciile prestate de donatar *Persoanele juridice pot accepta donaţii numai dacă acestea corespund scopului stabilit prin lege. Sancţiunea vicierii consimţământului este nulitatea relativă a donaţiei. prin actul de ȋ nfiinţare sau statut (principiul specialităţii capacităţii de folosinţă) Consimţământul părţilor Pentru validitatea donaţiei. consimţământul trebuie să fie exprimat în formă autentică şi să fie neviciat prin eroare. mai frecvent. care se manifestă aici sub forma sugestiei şi captaţiei. dol sau violenţă. Medicii şi farmaciştii. Vor fi valabile donaţiile remuneratorii făcute cu titlu particular. farmaciştii şi preoţii. Persoanele juridice. în cursul constituirii. Acestea vor putea primi donaţii. care au tratat o persoană în cursul bolii de care aceasta moare. de la data actului de înfiinţare. Eroarea poate privi identitatea donatarului. Violenţa. vor putea primi donaţii numai dacă acestea corespund scopului lor determinat prin lege. cât şi de la un terţ. posibil.* Persoanele juridice care n-au dobândit personalitate juridică. poate proveni atât de la donatar. fie ea fizică sau morală. să fie determinat sau determinabil. nu pot primi donaţiile pe care bolnavul le-a făcut în favoarea lor în acest interval. dar numai dacă bunurile dobândite prin donaţie sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil. *Prevederile mai sus menţionate sunt aplicabile şi preoţilor care au asistat pe donator din punct de vedere religios în cursul bolii de care acesta a murit. actul de înfiinţare ori statut (principiului specialităţii capacităţii de folosinţă).

daca valoarea maxima a acestora nu este determinata in contractul de donatie. d) permite donatorului sa dispuna in viitor de bunul donat. cat si descendentii sai ar predeceda donatorului. bunurile viitoare nu pot constitui obiectul darului manual.element subiectiv. D. Daca dreptul de a dispune vizeaza doar o parte din bunurile donate. Dacă bunul donat este individual determinat. c) confera donatorului dreptul de a denunta unilateral contractul. In cazul in care donatia are ca obiect bunuri supuse unor formalitati de publicitate. variabil şi concret în fiecare contract de donaţie. Cauza contractului de donaţie Cauza donaţiei trebuie să fie reală. licită şi morală. Intenţia de a gratifica constă în transmiterea cu titlu gratuit a dreptului de proprietate asupra unui bun ori a altui drept real sau de creanţă. fie pentru cazul cand atat donatarul. chiar daca donatorul moare fara sa fi dispus de acel bun. Astfel. ea înfăţişându-se ca un element abstract. De asemenea. Motivul determinant este scopul efectiv urmărit de către donator . 2015). Excepţii de la principiul irevocabilităţii donaţiilor 49 . fie pentru cazul cand donatarul ar predeceda donatorului. donatorul trebuie să aibă calitatea de proprietar.obiectul donaţiei. Cauza cuprinde două elemente: intenţia de a gratifica şi motivul determinant. atat dreptul donatarului. Contractul poate sa prevada intoarcerea bunurilor daruite. Principiul irevocabilităţii donaţiilor Donatia nu este valabila atunci cand cuprinde clauze ce permit donatorului sa o revoce prin vointa sa (NCC. nulitatea opereaza numai in privinta acestei parti. art. este lovita de nulitate absoluta donatia care: a) este afectata de o conditie a carei realizare depinde exclusiv de vointa donatorului. b) impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta in viitor. Este posibilă totuşi aşa numita „ȋ ntoarcere convenţională”. obiectiv şi invariabil al cauzei donaţiei. Contractul de donaţie care are ca obiect lucrul altuia este lovit de nulitate absolută. Intenţia de a gratifica este comună tuturor contractelor de donaţie. cat si dreptul de intoarcere sunt supuse acestor formalitati.

donaţiile sunt irevocabile. Revocarea poate fi expresă. Revocarea donaţiilor dintre soţi operează prin simpla voinţă a soţului donator. din patrimoniul donatorului ȋ n patrimoniul donatarului. Cu toate acestea. revocarea pentru ingratitudinea donatarului.Aşa cum am arătat. care sunt independente de voinţa donatorului şi care nu constituie excepţii de la principiul irevocabilităţii donaţiilor: 1. moştenitorii lui vor putea cere revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinilor sau pentru ingratitudine din partea donatarului. legea prevede următoarele cazuri de revocare a donaţiilor. revocarea pentru neîndeplinirea de către donatar a sarcinilor impuse de donator. dispunatorul raspunde numai pentru dol si culpa grava. In executarea donatiei. donaţia de bunuri viitoare devine caducă. Donaţia de bunuri viitoare are ca obiect bunurile pe care donatorul le va lăsa la moartea sa. atunci când ea rezultă din orice dispoziţie ulterioară contrară a donatorului. făcută prin înscris autentic sau testament. împotriva moştenitorilor celui gratificat. Dreptul de a cere revocarea unei asemenea donaţii are caracter strict personal şi aparţine doar donatorului. 50 . după decesul donatorului. incompatibilă cu menţinerea donaţiei. care sunt revocabile prin esenţa lor. în cazul în care donatorul dispune de bunul donat prin testament în favoarea altcuiva). * donaţiile de bunuri viitoare Deosebit de donaţiile mai sus arătate. E. 2. sunt revocabile prin ele însele: *donaţiile între soţi. În cazul în care donatarul moare înaintea donatorului. Prin excepţie de la principiul irevocabilităţii donaţiilor. Efectele donaţiei Principalul efect al donaţiei este transmiterea dreptului real care formează obiectul contractului. Soţul donator are dreptul de a revoca contractul de donaţie oricând în timpul căsătoriei sau după încetarea acesteia. şi chiar după decesul soţului donatar. Donaţia între soţi devine irevocabilă în clipa morţii donatorului. care nu este ţinut să o motiveze. Voinţa soţului donator de a revoca donaţia făcută celuilalt soţ poate fi exprimată expres (prin solicitarea restituirii bunului) şi chiar tacit (de exemplu. ori tacită.

Conform NCC. În cazul donaţiei cu sarcină ȋ nsă. verbală 51 . 1011. care pentru a fi valabilă trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond şi de formă ale actului prin intermediul căruia se realizează. Remiterea de datorie constituie un mijloc voluntar de stingere a unei obligaţii. În această situaţie ne aflăm în prezenţa unei donaţii indirecte. acesta poate cere revizuirea sarcinilor sau a conditiilor. scrisă. F. art. donatorul răspunde pentru evicţiune ca şi vânzătorul. dar nu prin intermediul contractului de donaţie propriu-zis. pe care a cunoscut-o şi nu a comunicat-o donatarului la ȋ ncheierea contractului. b. nu se ȋ ncheie ȋ n formă autentică donaţiile indirecte. ci doar o obligaţie morală de recunoştinţă. cu consimţământul (expres sau tacit) al debitorului. survenite acceptarii liberalitatii. cele deghizate şi darurile manuale. atunci ea dă naştere unei donaţii indirecte. constând în renunţarea creditorului la dreptul său de creanţă. indeplinirea conditiilor sau executarea sarcinilor care afecteaza liberalitatea a devenit extrem de dificila ori excesiv de oneroasa pentru beneficiar. din cauza unor situatii imprevizibile si neimputabile beneficiarului. Donaţia indirectă constituie în realitate un accesoriu al operaţiunii principale. ea fiind. donaţiile deghizate şi darurile manuale 1. următoarele categorii de donaţii indirecte: a. sarcina este o obligaţie pe care donatarul trebuie să o execute din momentul acceptării donaţiei. fără sarcini. Donatorul va răspunde pentru evicţiune numai dacă a promis expres garanţia sau dacă evicţiunea rezultă din chiar fapta sa sau dintr-o ȋ mprejurare care afectează dreptul transmis. Donaţiile indirecte. În practică se întâlnesc. ȋ n limita valorii acesteia. în principal. Donaţiile indirecte Sunt situaţii în care o persoană doreşte să gratifice pe o alta. Obligaţiile donatarului: În cazul donaţiei obişnuite. Daca. donatarul nu are nicio obligaţie juridică faţă de donator. în principiu. În cazul în care renunţarea la un drept este făcută cu intenţia de a gratifica. Remiterea de datorie nu este supusă condiţiei formei autentice cerute pentru validitatea contractului de donaţie.Principala obligaţie a donatorului este de a preda bunul donat. În cazul donaţiei cu sarcini. Renunţarea la un drept. ci prin intermediul unui alt act juridic. gratuită. care este renunţarea la un drept şi de care va beneficia cel chemat în baza legii să se bucure de dreptul respectiv. ea putând fi făcută în orice formă.

cum ar fi predarea de către donator donatarului a cheilor de contact ale unui autoturism. să execute o anumită prestaţie în folosul unei terţe persoane. c. Pentru valabilitatea darului manual trebuie respectate toate regulile de fond cerute de lege pentru donaţii. Donaţiile deghizate Donaţia este deghizată atunci când este simulată. Nu are importanţă valoarea bunului mobil care formează obiectul darului manual. Prin tradiţiunea bunului nu trebuie să se înţeleagă o deplasare fizică a bunului de la donator la donatar. cu titlu oneros. capabilă de a primi donaţia. Stipulaţia în favoarea unei terţe persoane. deoarece predarea presupune deţinerea materială a bunului. 3. Darurile manuale Darul manual este o varietate a contractului de donaţie care are ca obiect numai bunuri mobile corporale. făcută cu intenţia de a gratifica reprezintă o donaţie indirectă. care nu participă şi nici nu este reprezentată la încheierea contractului. Nici bunurile viitoare nu pot forma obiectul darului manual. din care rezultă neîndoielnic intenţia acestuia de a-l libera pe debitor. încheindu-se valabil prin acordul de voinţă a părţilor şi prin remiterea (tradiţiunea) efectivă a bunului de la donator la donatar. numită promitent.sau chiar tacită. efectele sale juridice putând fi realizate şi printr-o remitere implicită. scutită de forma solemnă cerută pentru donaţii. copiii şi soţul persoanei incapabile. putând fi chiar şi un bun de o valoare deosebită. ascunsă sub forma unui act juridic diferit. Aşa fiind. darul manual este un contract real şi nu solemn. numită beneficiar. Donaţiile pot fi făcute şi prin persoane interpuse. numită stipulant. va remite apoi bunul donat donatarului incapabil. atunci când ea decurge din anumite fapte ale creditorului. Bunurile mobile corporale cu o valoare de pana la 52 . 2. Sunt prezumate a fi persoane interpuse părinţii. fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi. Persoana interpusă. Condiţia specială care trebuie îndeplinită pentru validitatea acestuia este tradiţiunea reală a bunului. Se recurge la această formă a simulaţiei în cazul în care se urmăreşte să se facă o liberalitate unei persoane incapabile să primească liberalităţi de la donator. Stipulaţia în favoarea unei terţe persoane este un contract prin care o parte. însoţită de predarea actelor maşinii. se obligă faţă de altă parte.

constând ȋ n sume de bani sau alte bunuri fungibile. se obligă să efectueze ȋ n folosul unei anumite persoane.000 lei pot face obiectul unui dar manual. art. A. alin. Contractul de rentă viageră Prin contractul de rentă viageră (NCC. numită credirentier. Unitatea IX Contractele aleatorii Este aleatoriu contractul care. chiar dacă este cu titlu gratuit. Reţinem că spre deosebire de contractele aleatorii. În cadrul acestor contracte ȋ ntinderea sau chiar existenţa obligaţiei pentru una din părţi sau pentru ambele depind de un eveniment viitor şi incert ȋ n care există şanse de câştig sau de pierdere pentru toate părţile contractante. ce depind de un eveniment viitor si incert [NCC. Darul manual se incheie valabil prin acordul de vointe al partilor. Contractele aleatorii au caracter oneros (alea era cuvântul latin pentru zar). Caractere juridice -cu titlu oneros sau gratuit Renta viageră poate fi constituită cu titlu oneros. Renta viagera se constituie pe durata vietii credirentierului daca partile nu au stipulat constituirea acesteia pe durata vietii debirentierului sau a unei terte persoane determinate. ofera cel putin uneia dintre parti sansa unui castig si o expune totodata la riscul unei pierderi. cu exceptia cazurilor prevazute de lege. prin natura lui sau prin vointa partilor. la momentul ȋ ncheierii sale. nu este supus formei prevăzute pentru donaţii. insotit de traditiunea bunului. dar şi cu titlu gratuit. 1173. 1.25. numită debirentier. 2242) o parte. prestaţii periodice. ȋ ntinderea drepturilor şi obligaţiilor este determinată sau determinabilă. (2)]. În cazul ȋ n care renta viageră este stipulată ȋ n favoarea unui terţ. art. ȋ n contractul comutativ. 53 .

ȋ n schimbul căreia este stipulată obligaţia debitorului de a plăti renta. până la decesul ultimului dintre ei. pana la concurenta unei sume suficiente spre a asigura plata rentei pentru viitor. atunci când prestaţia constă ȋ n transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil. Dacă unul dintre credirentieri moare. In lipsa de stipulatie contrara.-caracter consensual. Cheltuielile expertizei sunt suportate de debirentier. In caz de neindeplinire a obligatiei de plata a ratelor scadente. Aceasta suma se stabileste. de ratele deja incasate de credirentier. printre altele. in conditiile legii. *Obligaţiile credirentierului Obligaţiile credirentierului sunt similare cu cele ale vânzătorului. pe baza unei expertize intocmite in conformitate cu metodologia de calcul aplicabila in cazul asigurarilor de viata. ratele de renta se platesc trimestrial in avans si indexate in functie de rata inflatiei. se formează prin acordul de voinţă al credirentierului şi al debirentierului -sinalagmatic –naşte obligaţii pentru ambele părţi -translativ de proprietate -aleatoriu -cu executare succesivă B. credirentierul poate cere sechestrul si vanzarea bunurilor debirentierului. de varsta si de starea acestuia. Efectele contractului *Obligaţiile debirentierului -plata rentei este principala obligaţie Codul civil permite ȋ nfiinţarea rentei pe durata vieţii mai multor persoane. ci va fi plătită integral celorlalţi credirentieri. Atunci cand credirentierul decedeaza inainte de expirarea perioadei pentru care renta s-a platit in avans. debirentierul nu poate cere restituirea sumei platite aferente perioadei in care creditorul nu a mai fost in viata. renta nu se stinge parţial. dacă părţile nu au convenit altfel. -obligaţia de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului -obligaţia de a preda bunul -obligaţia de garanţie contra evicţiunii şi viciilor ascunse ale lucrului transmis -obligaţia de conservare a bunului până ȋ n momentul predării 54 . tinandu-se seama.

Întreţinerea este datorată şi dacă în cursul executării contractului bunul care a constituit capitalul a pierit sau şi-a diminuat valoarea. datoriile născute din contractul de 55 . dibăcia contractanţilor sau de hazard. pentru una dintre părţi atrage anularea contractului. precum şi cheltuielile de înmormântare (atunci când întreţinerea este viageră). 2264) Pentru plata unei datorii născute dintr-un contract de joc sau de pariu nu există drept la acţiune (decât atunci când au fost permise de autoritatea competentă). În lipsă de stipulaţie contrară. 3. obligaţia debitorului este de a asigura creditorului hrană. ţînându-se seama de valoarea capitalului şi de condiţia socială anterioară a creditorului. Încheierea contractului Sub sancţiunea nulităţii absolute.2. dintr-o cauză independentă de creditorul întreţinerii. Lipsa dreptului la acţiune (art. Jocul şi pariul A. Definiţie În primul rând trebuie să reţinem că pentru contractul de joc sau pentru pariu. îmbrăcăminte. Definiţie NCC defineşte contractul de întreţinere ca fiind acel contract prin care o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părţi sau al unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţînerii şi îngrijirii pentru o anumită durată. Nici NCC nu distinge între contractul de joc şi cel de pariu. întreţinerea se datorează pentru toată durata vieţii creditorului întreţinerii. în sensul că lipsa sa. Obligaţia de întreţinere Debitorul întreţinerii datorează prestaţii stabilite în mod echitabil. cunoştinţele. B. 2254) A. Contractul de întreţinere (art. precum şi îngrijirile şi cheltuielile necesare în caz de boală. B. cel care pierde nu poate să ceară restituirea plăţii făcute de bunăvoie. În principal. Aşadar. Totuşi. jocul şi pariul sunt contracte aleatorii în virtutea cărora părţile se obligă să plătească o sumă de bani sau un alt lucru câştigătorului în funcţie de producerea unui eveniment sau a unui fapt ce depinde de îndemânarea. contractul de întreţinere se încheie în formă autentică. cu excepţia fraudei sau a plăţii făcute de cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. încălţăminte. menaj precum şi folosinţa unei locuinţe corespunzătoare. riscul este esenţial. Drept consecinţă. C.

tranzacţia este contractul prin care părţile previn sau sting un litigiu.joc sau de pariu nu pot constitui obiect de tranzacţie. licite şi morale. 2267. Dispoziţiile enunţate mai sus nu se aplică pariurilor făcute între persoanele care iau ele însele parte la curse. B. să fie determinate sau. D. C. novaţie. care ia cunoştinţă de motivele contractului şi verifică îndeplinirea condiţiilor cerute de lege). Aplicare Nu pot face obiectul tranzacţiei elementele ce ţin de capacitatea sau starea civilă a persoanelor şi nici cu privire la drepturi de care părţile nu pot să dispună potrivit legii. 2271). Tranzacţia poate fi: . jocuri de îndemânare sau orice alt fel de jocuri sportive. recunoaştere de datorie. remitere de datorie cu sarcină sau alte asemenea acte juridice.judiciară (atunci când se încheie în faţa instanţei de judecată. determinabile. Definiţie Conform art. Bunurile la care se referă tranzacţia trebuie să fie în circuitul civil. prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă.extrajudiciară (încheiată de părţi fără ştiinţa instanţei de judecată şi fără verificarea de către aceasta a condiţiilor cerute de lege pentru încheierea convenţiei). însă dacă suma pariului este excesivă instanţa poate respinge acţiunea sau poate reduce suma. Încheierea contractului Pentru a putea încheia contractul părţile trebuie să aibă deplina capacitate de a dispune de drepturile ce formează obiectul contractului (art. . compensaţie. inclusiv în faza executării silite. Unitatea X Tranzacţia A. Contractul se încheie în formă scrisă –ad probationem. să fie posibile. Se poate însă tranzacţiona asupra acţiunii civile ce derivă din săvârşirea unei infracţiuni. Caractere juridice -contract consensual 56 . cel puţin.

operând din chiar momentul naşterii drepturilor respective.Efectele declarative ale tranzacţiei În situaţia în care. consemnată prin tranzacţie. efectele tranzacţiei sunt retroactive. F. contractul de tranzacţie produce efecte extinctive. În astfel de cazuri. efectele contractului sunt declarative. Condiţii de validitate Pentru a tranzactiona. în schimbul renunţării de către cealaltă la pretenţiile sale. contractul de tranzacţie generează efecte translative de drepturi. Datorită acestui caracter al lor. Prin urmare. prin tranzacţie. pentru viitor. Efectele tranzacţiei -Efectele extinctive ale tranzacţiei În ceea ce priveşte drepturile la care părţile renunţă în mod reciproc. părţile pot chiar să promită şi o anumită prestaţie (de exemplu. părţile nu vor mai putea formula pretenţii legate de drepturile care au format obiectul tranzacţiei. cealaltă parte va putea invoca înţelegerea definitivă intervenită între părţi. .-sinalagmatic -comutativ (nu aleatoriu) -de regulă produce efecte declarative (recunoaşte drepturi preexistente) E. vreuna dintre părţi va promova o acţiune în legătură cu drepturile tranzacţionate. . totuşi.Efectele translative şi constitutive ale tranzacţiei Prin intermediul contractului de tranzacţie. partile trebuie sa aiba deplina capacitate de a dispune de drepturile care formeaza obiectul contractului. să transfere dreptul de proprietate asupra unui bun ori să plătească o anumită sumă de bani). părţile se rezumă la a recunoaşte drepturi existente. Cei care nu au aceasta capacitate pot tranzactiona numai in conditiile prevazute de lege. Dacă. 57 . în vederea stingerii litigiului existent între ele ori a preîntâmpinării unui litigiu.

58 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->