Homo Fictus.Structuri i ipostaze.

de Popa,Marian, E.P.L., 1968

I.Homo sapiens si Homo fictus Aces tom care se numeste personajul literar ar putea afirma ca orice clasificare a personajelor literare este imposibila, caci personajele, ca si indivizii cu identitate istorica, sunt niste unicate.S-ar putea afirma si demonstra orice, pentru bunul motiv ca o definitie completa a omului, si deci a personajului , nu exista si nici nu va exista probabil vreodata.Orice personaj literar se bazeaza pe o structura logic ape care in acelasi timp o pune in evidenta.Orice personaj demonstreaza ceva, mai prcis, logica a ceva.Raporturile fundamentale de distributie a individului-si deci a personajului: 1.raportul om-el insusi; 2.raportul individ-colectivitate; 3.raportul individ-univers. Tipurile de personaje nu pot fi clasificate parallel cu tipurile de romane. Exista roman istoric,de aventuri,naturalist, taranesc etc.,dar cu personaje identice; mutilarea timpului nu e intotdeauna o mutilare a personajului.Exista romaneinchise si romane deschise;avand insa in centru acelasi tip de personaj.Personajul unui Bildungsroman, al unei formari sau al unei transformari , nu reprezinta diferente contructive.Exista trei categorii de personaje in roman: 1.personajul care gandeste pentru cititor si in locul caruie lectorul se subbstituie intotdeauna. 2.personajele cunoscute numai prin actiunile, gesturile si cuvintele lor. 3.personajul episodic, care sustine lumea prin forta si rezistenta lui de obiecte, simple schite care nu actioneaza. II.Personajul Aristotelic (Un character, un suflet, o individualitate, un temperamentuneori o schema). Personajul aristotelic ideal ar fi unul inchis in el, perfect definit, in care nu mai incape nimic si la care orice amendament ar fi de prisos daca nu imposibil.Epoca in care a aparut un astfel de personaj era una a unui achilibru ferm,indifferent de mijloacele prin care era obtinut.Romantismul,a adus unele modificari personajului,fara a depasi, insa, conceptiile estetice traditionale.Personajul literar al intregului secol trecut presupune ideea de caracter. III.Personajul nonaristotelic. Omul nu poate devein ceea ce vrea sa devina dacat depasind prin traire reala sau cel putin imaginara,ceea ce nu vrea sa devina.Pseudonimul-forma a pierderii identitatii Cunosti o fiinta in masura in care te recunosti in ea (Andre Malraux). IV.Grupuri de personaje.Grupul ca personaj.Grupul nu se poate prezenta ca un system perfect inchis, izolat de alte sisteme. El este cel mai adesea deschis, adica un ansamblu comunicant. V.Masele.Personajul masa.Masa in general are trei posibilitati de existenta:

1.-ca ansambluri statice in echilibru 2.-ca suporturi pentru procese stationare 3.-ca suporturi pentru procese quasi-stationare. VI.Personajul in mechanism si mecanismul ca personaj.Personajul nu ia contact cu intreaga realitate simultan, ci numai cu anumite structure ale ei. Intrate in joc, personajele nu mai pot evada.Exista numai trei solutii de rezolvare a conflictului.(comunicarea, echilibrul, sau anularea). VII.Homo viator.Personajul picaro, sau daca am incerca o largire a categoriei, personajul in mers sau personajul cinetic, se contituie ca o categorie destul de bine precizata.In raportul stabilit intre context si personaj,cel care se schimba va fi cu deosebire contextul.Deplasarea personajului poate fi un simplu pretext pentru prezentarea unor locuri, sau moravuri, in care caz,personajul nu are o semnificatie deosebita, el fiind un simplu instrument pentru transmiterea unor informatii.Este cazul memorialului de calatorie etc. VIII.Stapanul si servitorii.Relatia de suveranitate se bazeaza pe superioritatea unuia dintre termeni.Stapanul poseda forta care este uneori intelepciunea,dar de cele mai multe ori, forta fizica, singura capabila sa asigure superioritatea individului. IX.Tipicitatea.Personajul stereotip.Un personaj este stereotip atunci cand este reductibil,adica atunci cand toate afirmatiile despre el se pot trasforma in aformatii despre alte obiecte.Personajul stereotip tinde sa devina un concept,un arhetip. X.Personajul in alegorie- Personajul travestit-masca metaforei.Alegoria este, in general un mijloc de sensibilizare a unor idei, concepte, notiuni, sentimente mai mult sau mai putin abstracte.Personajul travestit nu este insa o simpla modificare de registru, de conventie, caci el este la randul sau o conventie prin care se introduce importante modificari de mesaj.Pe baza unei metafore globale, a unui situatii conventionale, se creeaza premizele transformarii tuturor personajelor in masti. XI.Personajul simbolic si personajul simbol.In esenta problema simbolului apartine tipicitatii.Practic, un personaj devine simbolic prin plasarea lui intr-un context stilizat,aluziv. XII.Suprapersonajul- orice carte are o tema, dar nu orice tema este un suprapersonaj.Suprapersonajul isi selecteaza personajele potrivit caracteristicilor sale intime. XIII.Personajul absent.Absenta devenita personaj.Ceea ce vom remarca de la bun inceput in cazul oricarui personaj absent este faptul ca el iradiaza un anumit mister:oricat ar fi el de prcis descries fizic si psihic el ramane o enigma. XIV.Automatele:marioneta,personajul parodic.Personajul marioneta este de obicei unul fara psihologic, fara o viata interioara, prin urmare un personaj care evolueaza si

reactioneaza in mod current prin acte comportamentale injustificabile din punct de vedere psihologic si rational. XV.Personajul care se prelungeste produce reactii metafizice.In general,prelungirea personajului se produce prin intermediul altor generatii care aduc o maniera noua de a gandi si simti, si, deci, nevoie de a se confrunta cu modele consecrate. XVI.Eroul.Crizele eroului Cultul eroilor este cel mai adesea realizat literar.Dar problema eroului este una dintre acelea care apartin istoriei,sociologiei si literaturii, si mai ales moralei.Eroul, ca unicat, este o concluzie si nu o premiza a timpului sau. XVII.Personajul cu existenta istorica.Orice personaj se realizeaza pe baza unei anumite incercari de tipizare si chiar stereotipizare.Lucrurile se petrecla fel cu personajul biografiilor ca si cu personajul fictiv, cu personajul unicat ca si cu personajul de serie.Un personaj istoric va putea fi surprins: 1) in actele sale cele mai particulare, care l-au facut celebru; 2) prin cele mai putin particulare , commune tuturor oamenilor; 3) printr-o anumita imbinare intre primele doua posibilitati. XVIII.Autorul devenit propriul sau personaj.Omniprezent, omniscient, autorul confrunta realitatea dedusa cu o realitate originara, necunoscuta , care este realitatea de dincolo de propria fiinta. XIX.Portretul Cea mai eficace analiza a portretului ar fi cea care tine seama de atitudinea autorului fata de personajul luat in discutie.Subiectivitatea autorului poate apare insa mai mult sau mai putin mascata, mai mult sau mai putin prezenta.Oricum, portretul se poate clasifica pe baza celor doua tipuri de judecati propuse de logica moderna-judecatile de existenta si judecatile de valoare. XX.Personajul si numele sau.Fiecare fiinta care se naste, fiecare obiect care este descoperit sau confectionat, primeste un nume.Numele fiecarei finite, nu este cateodata, sau cel putin n-ar trebui sa fie o notiune, ci un cuvant unic, o exceptie.Numele mitologice sunt de fapt niste arhetipuri.