Sunteți pe pagina 1din 33

Curs1 Paradigma keynesiana Keynesismul este doctrina care a influentat cel mai mult gandirea economica in general si cea

anglo-saxona in sepecial. Keynesismul este defapt concomitent o doctrina, un curent si o scoala economica.Lucrarile fundamentale ale lui John Maynard Keynes sunt: Tratat despre moneda; Reforma monetara; Teoria generala a folosirii fortei de munca, a dobanzii si a banilor. Elementele eseniale configureaza matricea de gandire keynesiana inseamna: O noua atitudina fata de stat si rolul sau in economie si societate-Keynes considera ca interventionismul statal trebuie sa fie realizabil prin transformarea statului intr-un agent nemijlocit si eficient al vietii economice, ca coordonarea procesului decizional la nivel macroeconomic trebuie sa trebuie realizata de autoritatea publica cu conditia ca sensul si finalitatea acestuia trebuie sa serveasca initiativa privata. Astfel statul este o prezenta activa, necesara binelui public.Din acest punct de vedere keynesismul nu este decat o noua fata a liberalismului clasic. O profesiune (inclinatie) pentru o analiza socio-economica. El a inteles ca fara pace sociala iesirea din criza si reconstructia economica (1929-1933) raman deziderate utopice. El vedea in foamete un determinant esential al disperarii si instabilitatii nervoase ceea ce poate impinge individul sa rastoarne orice ramasita de organizare si sa mature orice urma de civilizatie. Astfel acorda o mare importanta factorului psihologis si sociologic O noua conceptie despre echilibru- orice model realist de politica economica trebuie sa isi faca din folosirea cat mai deplina a fortei de munca dimensiunea principala. Predilectia pentru analiza in termeni macroeconomice. In optica scolii clasice , economia si mecanismul economic in general sunt erau echivalente cu sume de interelatii intre preturi si salarii.O noua viziune macroeconomica era necesara. Keynes isi plaseaza analiza la nivelul economiei nationale, uzand de marimi agregat precum : venit national, economii, consum total.El furnizeaza un nou model de macronaliza moderna, determinand relatiile de interdependenta intre productie , consum si gradul de folosire a fortei de munca la nivelul ansamblului ei, imbogatind economia poitica cu o teorie a cererii efective general valabila. O atitudine detasata fata de ideologie. Keynes afirma : daca ar fi sa urmaresc vreodata interesele unui grup le voi urmari pe ale mele proprii.

Mecanismul economic Keynesian. Studiind realitatile Angliei si ale altor tari in anii marii crize din 1929-1933, Keynes este nevoit sa constate ca principalele boli de care sufera economia si societatea sunt incapacitatea lor de a asigura folosirea deplina a mainii de lucru si repartizarea arbitrara si inechitabila a avutiei veniturilor. Astfel K. cauta solutii pentru a iesi din criza, analizand procesele economice. El concluzioneaza ca 1

economia sufera de 2 boli, si anume: 1) insuficienta a cererii effective si 2) lipsa de bani. 1) Principiul cererii efective sta la baza explicarii modului si gradului de

ocupare a fortei de munca. Cererea efectiva nu este altceva decat cererea totala, atat de bunuri cat si de bunuri de capital(investitii). Oferta globala nu are un rol mai putin insemnat. Volumul ocuparii rezulta din confruntarea efectiva pe piata, ca nivel si structura a cererii globale cu oferta globala. K. constata ca investitiile curente absorb exact partea de productie ce a ramas peste ceea ce colectivitatea afolosit pentru consum, cererea globala se afla in de echilibru cu oferta globala. Acest raport poate sa corespunda sau nu cu ocuparea deplina. Este tocmai ceea ce il face pe K. sa considere ca echilibrul de subutilizare reprezinta de fapt starea naturala a economiei si ca un procent de neutralizare situate la dimensiuni rezonabile asigura supletea si mobilitatea necesare economiei. Rezumand analiza si dominat de ideea de a descoperi totusi ce anume determina in ultima instanta volumul ocuparii K. conchide ca aceasta este functie de doi factori principali: consum(C) si investitii (I), adica tocmai cele doua component a cererii effective. La randul ei cererea efectiva nu este altceva decat venitulglobal(Y) pe care intreprinzatorii, in baza anticipatiilor facute, sconteaza sa-l obtina prin vanzarea productiei. Partea din venit care ramane peste chletuielile pentru consum, K. o numeste economii (S). Ele sunt destinate investitiilor curente. Mathematic aceasta se poate demonstra astfel: Cef= C+I, Y=Cef (cererea efectiva), Y=C+S ------ S=I Ecuatia fundamental a echilibrului in modelul Keynesian. Consumul prima component a cererii effective este functie de nivelul venitului si de o serie de factori subiectivi si obiectivi. K. afirma ca exista o dependent intre consum si venit: sporul de cinsum(C) erte intotdeauna de acelasi semn cu sporul de venit (Y), dar nu mai mic ca marime. Imprejurarile obiective care influenteaza inclinatia spre consum sunt urmatorii: nivelul preturilor, variatia ratei dobanzii, modificari ale raportului de schimb, intre bunurile prezente si celer viitoare, mutatii la nivelulul politicii fiscal etc.

La rubrica factori subiectivi ce influenteaza marimea consumului , K. include opt mobiluri care determina indivizii sa se abtina de la cheltuieli din veniturilor lor,si anume: prudenta, prevedere, calcul, sete de propasire, independenta, spirit de afaceri, mandrie si avaritie si alte sase cale le stimuleaza apetitul pentru consum precum: setae de satisfactie, miopia, generozitatea, nechibzuinta, ostenatia si risipa. Cea de a doua componenta a cererii effective Investitiile si de aici , imboldul la investitii, ocupa in modelul lui K. un loc de prim ordin. Imboldul la investitii este pus de K. in dependent de 2 factori : eficacitatea marginala a capitalului si rata dobanzii. Eficacitatea marginala a capitalului reprezinta rata sperata a profitului de pe urma investitiilor facute. Rata dobanzi este definite de K. ca fiind recompense pentru renuntare la lichiditate pentru o anumita perioada de timp sau altfel spus pretul care echivaleaza dorinta de a pastra avutia sub forma de numerar si cantitatea de numerar disponibila. Rata dobanzii este dependenta de preferinta pentru lichiditate si de cantitatea de bani in economie. 2) Lipsa de bani. Continuand rationamentul anterior K. considera ca cantitatea de bani in economie si preferinta pentru luchiditate influenteaza in sensuri diferite rata dobanzii : o crestere a cantitatii de bani va reduce rata dobanzii cu conditia ca preferinta populatiei pentru lichiditate sa creasca mai putin decat cantitatea de bani. Luand in considerare cei doi factori mari care influenteaza imboldul de investitii, respectiv eficacitatea marginala a capitalului si rata dobanzii , K. considera ca ei servesc unul pentru altul de limite etalon. Important ca imboldul la investitii sa se mentina este ca rata dobanzii sa ramana sub nivelul ratei marginale a profitului. Situarea ratei dobanzii sub nivelul eficacitatii marginale a capitalului se poate obtine prin facilitarea creditului pe calea unei emisiuni excesiva si a cresterii masei monetare, deci si a cresterii permanente a cantitatii de bani, ceea ce inseamna pe termen lung cresterea inflatiei.

Curs nr.3 Terapeutica Keynesista 3

In conceperea terapeuticii sale, Keynes pleaca de la 2 premise si constatari esentiale: 1.El se declara convins ca obiectul economic si social pe care trebuie sa-l aiba in vedere si la care trebuie sa se raporteze orice politica economica este folosirea cat mai deplina a mainii de lucru. Aceasta reprezinta pentru el o garantie a utilizarii efective si eficiente si a celorlalte resurse. Folosirea fortei de munca nu poate fi gandita la Keynes in afara principilui cererii efective. Eradicarea somajului nu-si putea gasi sorti de izbanda decat in stimularea cererii efective in ambele sale componente (consum si investitii). Cererea afectica este formata din doua elemente: consum si investitii. Consumul poate fi exprimat in urmatoarea forma: C=f(y)+ factori subiectivi+factori obiectivi. In ceea ce priveste investitiile acestea sunt determinat de: eficacitatea marginala a capitalului (care depinde de starea economiei si perspectivele investitionale) si de rata dobanzii (determinata de cantitatea de bani din economie si preferinta pentru lichiditate). 2.Filosoful liberal Keynes este nevoit sa constate ca trinitatea magica din paradigma paradigma liberala clasica ( o crestere economica sustinuta insotita de stabilitatea preturilor si deplina folosire a fortei de munca) se dovedeste in noile conditii de criza un scop putin realizabil. Altfel Keynes se pronunta pentru antrenarea si interventia statului in viata economica. Scopul principal de a ajuta initiativa privata, de a controla fortele oarbe ale pietei si de a lua decizii acolo unde nimeni nu mai lua. In ceea ce priveste aria interventiei statale, in lucrarile lui Keynes sunt exemplificate domenii precum: productia in masa de locuinte, dezvoltarea sisitemului de transport, drumuri, etc. Statului ii revenea misiunea de a face politica economica acitva pentru stimularea cererii efective refuzand in acest sens toate mijloacele de interventie posibile: controlul salariilor, al impunerii. Importanta pentru cresterea gradului de ocupare era investitia. Keynes militeaza pt. descurajerea economiilor si incurajarea investitiilor. Sunt acceptate atat investitiile finantate din sursele proprii, cat si din imprumuturi, atat investitii publice, cat si investitii private. Daca investitiile sunt productive sau nu, avea putina importanta. Important era efectul de

multiplicare , si deci, ce creare de noi locuri de munca. Stimularea investitiilor se poate obtine doar actionanad asupre celor doi dactori importanti de influenta: eficacitatea marginala a capitalului si rata dobanzii. Deoarece eficacitatea marginala este o variabila dependenta, un rezultat al derularii macanismului economic, cel mai important mijloc pentru a crea un mediu propice investitiilor ramane la Keynes miscorarea ratei dobanzii. Acest lucru il poate face statul pe calea unei politici monetare expansioniste . Autoritatile au puterea de a crea o cantitate suplimentara de moneda care sa reduca pretul imprumutului si sa faca creditul facil. Doctrina ofertei Anii 70 au intarit tot mai mult convingerea ca nu exista o compensatie inversa intre inflatie si somaj, ca stimularea cererii efective printr-un flux in crestere de moneda nu mai este o solutie. Teoreticienii doctrinei ofertei au gasit tentanta si salvatoare intoarcerea la Say si la ortodaxia liberala. Si au socotit ca principala forta capabila sa scoata economia din dilema inflatie-somaj este stimularea ofertei prin decorsetarea ei de barierele etatiste si in principal fiscale. Promotorii noii orientari sunt Arthur Laffer, Craig Roberts, George Gilder. Baza si suportul doctrinar al economiei ofertei sunt in esenta liberale. Piata si nu statul tiran, planificator sau statul providenta asigura cel mai bine alocarea resurselor. Apelul cel mai insisitent este facut de J. B. Say. Este repus in drepturi intreprinzatorul. Gilder considera ca viitorul este al micii intreprinderi inovatoare si creatoare de locuri de munca. Deasemenea se considera ca problema principala a economiei nu este cererea, ci oferta. Luand spre analiza efectele politicii fiscale asupra cererii si ofertei globale, teoreticienii doctinei ofertei considera ca reducerea impozitelor nu poate fi considerata inflationista in masura in care se antreneaza o crestere in termeni reali a ofertei. Judecatile sunt facute din prisma costurilor de oportunitate si a unor impozite cu rol mediator si cu influenta directa asupra raportului dintre preturi. Aceste judecati explica si logica curbelor Laffez. Ideea de v=baza a acestor curbe este ca o crestere a presiunii fiscale nu antreneaza in mod necesar o crestere a incarcarilor statului. Totul depinde de context si de nivelul ca atare al fiscalitatii. In esenta insa, impozitul este descurajat pentru productie. Grafic

Doctrina ofertei a fost doctrina imbratisata de adeministratia Reagan la inceputul anilor 80. Comparatia doctrina ofertei/ keynesism Doctrina ofertei a insemnat: 1. stimularea productiei ca obiectiv strategic si nu a cererii. In conditiile in care emisiunea monetara este un monopol al statului, cererea este usor de creat. Banii,indierent de forma, o data ajunsi in economie inseamna cerere potentiala. Mai greu de creat este oferta. 1- Reducerea fiscalitatii. Teoreticienii au incercat sa demonstrese ca o reducere a fiscalitatii in anumite conditii face ca veniturile din impozite sa creasca (prin marirea bazei de impozitare) 2- Reducerea cheltuielor publice 3- Asimilarea monetarismului in planul emisiunii monetare si ratei dobanzii. Teoreticienii ofertei pledeaza pentru ideea cresterii moderate, constante si regulate a masei monetare in deplina concordanta cu ritmul cresterii economice. Se pronunta pentru politica banilor scumpi , adica o dobanda foarte inalta de pana la 24%, cu rolul de a-i scoate din competitie pe cei ineficienti, pe de alta parte, cu rolul de a concentra activitatea economica in zonele cu productivitate maxima. terapeutica keynesista scop cale reducerea somajului stimularea cererii efective doctrina ofertei reducerea inflatiei stimularea ofertei cresterea mijloace reducerea ratei dobanzii dobanyii reducerea cresterea cheltuielilor cresterea fiscalitatii "inghetarea salariilor" publice reducerea fiscalitatii chel ratei

Curs nr.4 Evolutia liberalismului S-a realizat in perioada post-belica in urmatoarele directii: 1. in plin keynesism ca o reactie la adresa acestora dar si a totaliarismului colectivist sau facsist in formula neoliberalismului. 2. intr-o forma pura ultraliberala prin contributia marilor economisti Ludwig von Mises si Hayek Friederich 3. ca o replica la consecintele practice ale politicii keynesiene sub forma doctrinei ofertei. 4. ca o reactie la biocratismului fel de dura la adresa axcesului de stat in economie si a introductiv prin scoala numita Public Choise (scoala

preferintelor publice) 5. ca o necesitate a reinvierii traditiei unei monede active in formula monetarismului. 6. simtind nevoia extinderii principiului rationalitatii dincolo de perimetrul strict al economiei, in formula scolii anticipatiilor rationale, a teoriei drepturilor de proprietate si a teoriei capitalului uman. 7. ca o incercare de a impaca principiile liberalismului cu cele ale socialismului european in formula economiei sociale de piata, etc. Neoliberalismul Anii care au separat cele doua razboaie mondiale si cei imediati postbelici au schimbat peisajul economic, social al lumii, crizele si depresiunile au devenit realitati. Concurenta pura si perfecta a ramas departe pura supozitie. Lumea a fost obligata sa ia cunostinta de faptul ca batalia de pe terenul concurentei este imperfecta ca se desfasoara intre forte inegale cu toate consecintele care decurg de aici pentru echilibrul economic si social, deasemenea lumea a luat act de valul puternic de nationalizari dintr-o mare parte a tarilor Europei si aparitia pe acesta cale a unui sector puternic public. De constat era si faptul ca nu se mai punea in mod transant

problema alegerii intre o economie libera si una controlata, pentru ca de fapt probelma era a gradului intinderii si modalitatii extinderii controlului statal. Intr-un asemenea mediu, plin de proiecte colectiviste in estu sau etatist in vestul Europei, fascist sau corporatist, vechea doctrina liberala a reactionat. Replica oficiala a venit in 1938 cand la Paris s-a organizat colectivul Ledmann si care au adunat economistii lumii (Mises, Hyek, Robins). Pozitia afisata in acest colcviu a fost aceea a apararii ideilor forte a liberalismului clasic si neoclasic. Sarcina principala stabilita cu acea ocazia a vizat apararea ideii ordinii naturale a individualismului economic a proprietatii private, a rolului vietii libere. Realizarea unui astfel de obiectiv insemna un examen lucid in intregime si o lupta darza pe multiple planuri in exterior. Reactia pe care au dat-o liberalii ca urmare a modificarilor aduse de marea criza 29-33, se numeste neoliberalism (un liberalism mai bland). Germania nu a fost niciodata liberala, individualismul nu a avut de-a face in acest stat, liberalismul german s-a nascut mort. In baza examenului din interior s-a ajuns la 2 concluzii. La prima se inscriu Hyek si Mises. Ei traiesc convingerea ca marea depresiune dupa 29-33 nu se datoreaza unui execs de liberalism, ci dimpotriva. Alti economisti, Friedman, Rocke, Ierharddt, Ienken, considera ca dimpotriva, fenomenul 29-33 s-a datorat exacerbarii preturilor pietei libere. Vor ca atare mai mult stat, mai multa reglementare si prin I. Rouffien cer reintoarcerea la etalonul aur ca mijloc de reintoarcere monetaros. In exterior era de lupatat cu socialismul. In acesta directie se angajeaza Hyek si Mises. Mises scrie socialismul pentru a demonstra care facea concurenta dinspre rasarit, iratinoal, neputand apela la calculul economic, iar Hyek scrie drumul catre servitute, un pamflet radical antitotalitarism fara egal. Rezultanta acestor atitudini exprimate poarta numele de neoliberalism. In rezumat, neoliberalismul reprezinta o noua formulare a doctrinei liberale clasice si neoclasica in care evolutia istorica a faptelor obliga in incercarea de adaptare si primire, scopul esential a ramas apararea valorilor fundamentale a liberalismului.Pentru a conserva aceste valori, liberalii au avut de dat o batalie pe multiple planuri. Din aceasta confruntare liberalsmul a devenit mai imblanzit si obligat sa accepte ca: ordinea naturala poate veni in conflict cu ordinea sociala atunci cand se joaca exclusiv cartea laissez faire-ului peisajul economic si social, mai ales evolutia lui nu mai gaseste corespundent direct si explicatie fidele in structurile teroretice ale liberalismului traditional. 8

Inegalitatile flagrante de avere si pozicie sociala pun in discutie pacea sociala si ridica un semn de intrebare asupra finalului de drum parcurs cu trenul liberal

Liberalismul nu mai detine o pozitie de monopol nici teroretic, nic faptic.

Realismul pozitiilor adopatate nu s-a situat la aceeasi atitudine, ci cu deosebiri de la o tara la alta si de la un economist la altul. Cu toate acestea exista ceva in comun in pozitia lor: intransigenta fata de valorile perene ale liberalismului credinta in binefacerile pe care le-a adus si le va aduce lumii sistemul economiei de piata refuzul de a crede ca anumite carente in functionarea acestora duc inevitabil la socialism tot intr-o nota comuna se inscrie si rabatul, amendamnetul admis la 2 rubrici: 1. recunoasterea nevoii ca ordinea naturala sa fie dublata de o ordine juridica, in alti termieni, mana invizibila a lui Adam Smith trebuie sa-si aiba dublura ei pamanteana cu scopul de aduce un plus in justitia sociala. 1. admit ca o anumita doza de interventie statala, indiferent unde si in ce termen, scopul este acelasi: de a ajuta piata acolo unde acesta nu gaseste solutii; pentru a evita decalajele mari de avere si conditia sociala.

Prin vocea neoliberalilor germani, arhitectura noii societati in care statul trebuie sa intervina pentru a ajuta si a suplini piata, a capatat un nume: economia sociala de piata.

CURS. 5 LUDWIG VON MISES SI LIBERALISMUL PUR 1.Virtutile economiei de piata 2.Critica socialismului, a totalitarismului si a economiei mixte!

1.Virtutile economiei de piata Capitalismul si economia de piata se sprijinea pe proprietatea privata, care indubitabil istoria a aratat-o, este aducatoare de civilizatie, in dublu sens : material si spiritual. In al doilea rand, economia de piata isi propune ca scop nobil si realizabil, suveranitatea consumatorului. Faptul ca in economia de piata face din consumator o ultima instanta nu inseamna tiranie ; aceasta deoarece producatorul se distinge de consumator doar in analiza. Aici cei care platesc salariile sunt diferiti de cei care le incaseaza.In practica insa, orice consumator trebuie intr-un fel sau altul sa-si castige banii pe care ii cheltuie. Altfel spus, consumatorul trebuie sa fie apriori producator.Este un prilej nimerit pentru Mises, de a arata ca evolutia faptelor contrazice teoria salariului lui Marx si ca intreprinzatorul capitalist ( burghezul lui Marx) nu e atata de miop incat sa nu inteleaga si sa nu vada ca fauritorii bunurilor materiale sunt si consumatorii lor si ca atare salariul trebuie sa asigure puterea de cumparare acoperitoare. In al treilea rand, capitalismul prin sistemul concurentei sociale, isi asuma proprii stimuli ; concurenta sociala inseamna in viziunea lui Mises dorinta fiecarui individ de a depasi pe celalat, dorinta producatorului de a oferi produse sau servicii mai bune decat concurentul sau, dorinta cumparatorului de a gasi prin alegere bunul cel mai potrivit nevoilor sale, si cel mai ieftin. Spre deosebire de concurenta indeologica, cea economica nu se soldeaza cu morti si raniti, ea stratifica, il aseaza pe fiecare acolo unde ii este locul si-l obliga sa-si foloseasca uneltele la care se pricepe cel mai bine. In al patrulea rand, ec. de piata aseaza libertatea la baza edificiului economic si social. Asa cum oamenii nu se nasc egali de la natura, tot asa Mises este de parere ca oamenii nu se nasc liberi, cel putin la start ei depind de cineva, de familie, de societate, etc. si ca libertatea atunci cand exista se manifesta intai de toate ca libertatea economica.

10

In al cincilea rand, ec. de piata face din profit si urmarirea acestuia de catre intreprinzator forta motrica perpetua. Interesant este ca pt Mises nu conteaza atat dimensiunea contabila a profitului, calculul post factum al acestuia, dupa ce activitatea economica s-a incheiat, dimpotriva dupa el sursa profitului consta in capacitatea unui intreprinzator de a prevedea mai bine decat altii ceea ce va fi cerut de catre consumatori. De aici , concluzia lui : mereu vor exista profituri si pierderi pt ca intotdeauna vor exista diferente de apreciere si anticipatie. In plus, pt el motivatia profitului, eficienta in general, nu pot avea decat un sens social, in acceptiunea ca intreprinzatorul nu poate sa-si atinga scopul, nu poate castiga decat servindu-l pe consumator. In al saselea rand, ec. de piata isi asigura dinamica si vitalitatea printr-un permanent proces de selectie. Piata ii face pe oameni bogati sau saraci, stabileste averea si pozitia sociala, nu o data pt totdeauna. In al saptelea rand, ec. de piata nu-l instraineaza pe om, nu are nimic misterios, necontrolabil sau nepotrivit. 2. Critica totalitarismului, socialismului, interventionismului si economiei mixte Pe acest subiect a scris doua carti mari : Socialismul si Haosul planismului . Din aceste carti, ca si din altele rezulta ca socialismul nu poate fi decat expresia unei doctrine totalitare.Angajarea plenara a efortului uman pe o singura directie, dupa o pretinsa minte si vointa omniscienta si omnipotenta, nu e posibila decat cu zambet totalitarist. Irationalitatea socialismului provine dupa Mises, ca nu poate face apel la calculul monetar, singurul, crede el rational. Surclasarea socialismului este posibila dupa Mises dintr-un alt punct de vedere, cel al societatii. In opinia lui, proprietatea colectivista atrage dupa sine atitudini impersonale si iresponsabile. In ceea ce priveste o a treia cale intre capitalism si socialism, in formula economiei mixte, pozitia lui Mises este clara : nu exista o a treia cale, ea poate fi ori socialista ori capitalista.

11

CURS 6. HAYEK SI VALORILE LIBERALE Hayek a fost si a ramas un adept convins al liberalismului, ceea ce prezinta din opera sa, se poate rezuma intr-o incercare de readaptare a liberalismului la cerintele secolului XX, si aceasta nu numai d.p.d.v. economic, ci si social, politic , cultural. Readaptand si generalizand, Hayek construieste, putem vorbi chiar in termenii constructorului unui liberalism original, aceasta pentru ca : 1. el traieste cu o degajare, detasare de formele impuse ale liberalismului, ca si liberalismul cantonat in principal de liberalismul continental, vrea cum s-ar spune o intoarcere la origine, asa se face sa trimiterile sale nu sunt la liberalii contemporani lui, ci la fondatorii curentului, la J.Locke, A.Smith, J.S. Mill, Benjamin Constant. 2. Hayek este convins ca liberalismul economic poate fi perceput in afara celui politic, dincolo de morala, cultura, religie, filosofie, etica. Deviza sa pare a fi una incadrabila sintagmei cu numele experienta fundamentala a umanitatii , de aici plecand, concluzioneaza ca omul este sinteza unei culturi. Daca e cu adevarat, el isi creaza reguli de buna practica pe care le respecta constient si neconstrans spre binele sau si al celorlalti. Regulile morale nu pot fi dupa Hayek, decat instrumentale, imperative, si deci impotriva libertatii. Ideea ca omul inainte de a fi animal dotat cu ratiune este un animal care creaza si respecta reguli, este fundamentala la Hayek. De aici propunerea lui, de a reduce presiunea asupra omului, presiune care este el convins, nu poate veni decat dinspre politic. Cu o asemenea ipoteza, el se angajeaza spre a detrona politicul si ai contesta autonomia. 3. specificitatea si originalitatea lui Hayek rezulta si din faptul ca subiectul sau de analiza, individul deopotriva punct d plecare si de intoarcere nu mai reprezinta o entitate abstracta rupta din mediul social, egoist si rece, gata sa se arunce in lupta de concurenta, uitand de sentiemente, sau de ceea ce actiunea sa ar putea dauna semenilor. Dimpotriva, modelu sau de analiza este un individ social. Acesta este un 12

om liber, necondus in activitatea sa doar de egoism. Altruismul in sensul unei anumite consideratii pentru altul poate fi un ghid la fel de important in actiune. 4. Hayek este original, prin ceea ce el intelege a fi ordinea sociala. Nu-l contrazice pe mentorul sau spiritual A.Smith, care gandea ca indivizii promovandu-si propriul interes, ajuta la stabilirea ordinii sociale, fara ca acest rezultat sa faca parte din intentiile lor. Considera insa, ca aceasta este doar una dintre sursele ordinii sociale, aceea nefabricata, care nu se prezinta de o maniera concreta, observabila, trebuind a fi detectata pe calea intelectului. Este ce-i drept sursa principala care atribuie ordinii sociale, caracterul de spontaneitate. Conditia insa nu este si suficienta, pt ca societatea sa existe, este de parere Hayek, trebuie printr-un proces de selectie sa apara anumite reguli, care sa oblige oamenii sa se comporte de-o maniera, astfel incat sa faca viata sociala posibila. Hayek lasa sa se inteleaga ca in afara elementului spontan, drept componenta de substanta a ordinii sociale, trebuie sa admitem si elemntul normativ, politic. In alti termeni, pt ca societatea sa fucntioneze, indivizii trebuie sa accepte si sa respecte si reguli care tin de conventional, si nu doar de dorintele sau modul specific in care ei inteleg lumea. Acestea sunt regulile de drept , cu o origine deliberata si nu spontana. Intre cele doua categorii de regului, nu exista frontiere net trasate, important este ca pe seama individului sa fie lasata opera de echilibru a tot ceea ce priveste viata si interesul sau, si numai acolo unde prin caracterul de mare abstractie, desi esential pt el, necesitatea respectarii regulilor scapa puterii lui de intelegere, se poate veni cu normativul, pe calea legii, facuta de oameni si pentru oameni. Ar fi preferabil ca elementul normativ, al carui corespondent in plan organizatoric este guvernul, sa fie conceput, numai daca indivizii, ar observa si ceea ce este neobservabil : regulile generale care-i privesc pe toti, dar nu in mod direct si pe fiecare in parte. Cum istoria faptelor a dovedit ca asa ceva nu-i posibil, marea societate, sau societatea civilizata, nu poate exista decat sub forma statului de drept , nu poate fiinta decat daca un guvern isi asuma sarcina de a face sa fie observate si aplicate, regulile abstracte necesare, dar care scapa fiecarui individ in parte. Autoritatea statului, a guvernului, trebuie sa intervina, ori de cate ori manifestarea concurentei este stanjenita, si ori de cate ori, ordinea spontana nu 13

poate conduce la armonie, dar ne atentioneaza Hayek, domnia statului trebuie sa fie domnia legii, lege care ea insasi trebuie sa exprime esenta umana. 5. liberalismul lui Hayek, este specific si prin conceptia sa despre libertate, care se manifesta ca o situatie de libertate si doar intr-o societate civilizata, pe care de consecinta orice plan pentru libertate ( inginerie sociala) are efecte inverse sau perverse, experimentul socialist a demonstrat din nou acest lucru.

CAP 7. LIBERALII AMERICANI (Friedman) Originile si contextul aparitiei radicalismului American

Pe continentul american, miscarea liberala postbelica s-a manisfestat intr-un context si sub influenta unor factori cu origine similara celor din Europa.Ceea ce a dat specificitate liberalismului American este mediul concret de manifestare si reprezentativitatea variata si bogata in planul scolilor.Liberalismul American al anilor 70-80 inseamna concomitent o reactie la adresa Keynesismului , Marxismului si radicalismului de stanga. In ceea ce-l priveste pe Keynes, America i-a fost a doua patrie.El a fost asimilat din plin in mediile universitare.Americanii,luptandu-se cu un stat omnipresent si sufocant,re-tin insa de la Keynes esentialul.Este vorba despre mesajul liberal de la care Keynes a facut concesii,dar la care nu a renuntat niciodata. In ceea ce priveste marxismul,in SUA acesta nu a prins radacini si nu s-a consolidat ca-n Europa.Nu i-au lipsit insa adeptii.Ei au fost prezenti pt a prezenta alternative.Ei i-au inspirat si au sustinut in 60 o miscare contestatara,cu pretentie de revolutie in stiinta econ.

14

Este vorba de radicalismul american care apare in 1968 pe fondul si in contextul unor nemultumiri generate de discriminarile rasiale,consecintele razboiului din Vietnam etc. Asa se explica preocuparea economistilor si economiei politice radicale pt subiecte precum :inegalitatea, subdezvoltarea,rasismul etc. Concluzii : Cu adresa pictata de keynesism,marxism si radicalism,liberalismul american se dezvolta in evantai.Pleaca de la Scoala de la Chicago,care da linia prin doctrina monetarista si se ramifica in teoria capitalului uman si a consumatorului (Becker), miscarea dreptului de proprietate ,Scoala din Virginia.

Milton Friedman si Scoala de la Chicago Pt tot ceea ce a insemnat si inseamna astazi liberalismul american,Scoala de la Chica-go a jucat un rol esential.Aceasta fie prin cei care au propulsat-o si au sustinut-o in mod direct (Frank Knight,Jacob Viner,Hanry Simmons) si mai tz Milton Friedman (din 1946 devine mentorul spiritual al miscarii) ; fie in mod indirect, prin aceea ca reprezentantii celorlalte scoli au profesat la Chicago sau i-au fost cel putin studenti. M.Friedman s-a nascut in 1912 in America cu parinti din Cernauti si a murit in 2006. n 1976 a primit Premiul Nobel pentru Economie. El este considerat reprezentantul principal al colii din Chicago.Alaturi de Mises,Hayek si Pooper,Friedman a fost unul dintre cei mai permanenti advesari ai teoriei marxiste dupa 1945.Intr-o atmosfera dominanta de ideile lui Keynes care privilegiau cresterea cheltuielilor publice,Friedman a meditat consecvent pt statul minimal. Initial o voce singulara , el a fost readus in prim plan de recesiunea din anii 70,ideile sale fiind insusite de politica administratiei Ligon and Margaret Teacher in Marea Brit. Teoriile lui Friedman Klaus. au fost adoptate si in Europa de est dupa caderea

comunismului fiind aplicate de Leszek Balceronrez in Polonia si in Cehia de Vaclav

15

Lucrari importante:O teorie a functiei de consum; Eseuri in economia pozitiva; Capitalism si liberalism;Liber sa alegi. Pozitia de militant al capitalismului si a economiei de piata o afiseaza decis si incisiv in 2 lucrari:Capitalism si liberalis;Liber sa alegi. Pt Friedman,la fel ca pt Mises sau Hayek, exista o ordine naturala.Pt a atinge aceasta ordine nat.,trebuie facute 2 lucruri:intrerupta si evitata orice actiune interfestiva a puterii publice; trebuie exprimata optiunea clara pt piata. 1).Excesul de stat si tirania controlului din partea statului sunt,dupa Friedman,princi-palii dusmani ai economiei nord-americane contemporane.Inca din introducerea la capitalism si liberalism,Friedman precizeaza ca tendinta de baza de la care trebuie sa plece orice teorie despre stat este aceea a valorii lui instrumentale. 2).Optiunea clara pt piata,aceasta deriva din avantajele economice de piata fata de economia planificata.Din acest p.d.v, in conceptia lui Friedman,libertatea ec.este o cerinta pt libertatea politica. Relatia dintre libertatea ec si lib politica. Piata inseamna libertate pt ca ea se reduce in mod esential la schimb,iar schimbul presupune o tranzactie voluntara conceputa in deplina libertate si spre profitul ambilor parteneri.Modelul de societate organizata pe baza schimbului voluntar este,pt Friedman,capitalismul concurential.Existenta pietei libere nu elimina nevoia de Guvern.Guvernul este esential atat ca for,cat si ca arbitru.Avem nevoie de guvern ca sa vegheze..si sa respecte.. Piata este cea care micsoreaza participarea directa a Guvernului la jocul economic.Ea separa economicul de politic si ideologic.Nimeni din cei de cumpara paine nu stie daca graul a fost cultivat de albi ,negri... Din perspectiva optiunii totale pt piata,liberalismul lui Friedman apare la fel de radical ca si cel al lui Mises sau Hayek.Statul sau este unul ultraliberal,impartial,care trebuie sa garanteze functionarea pietei.Fara Guvern nu se poate.O libertate fara Guvern e imposibila pt ca oamenii sunt imperfecti,libertatile noastre pot intra in conflict.Friedman da functiile Guvernului:sa transeze disputele,sa respecte

16

concurenta.El precizeaza unele directii la care statul ar trebui sa se abtina: controlul monetar;daca exista legi bine definite,pt a face moneda statul s-ar abtine

Curs 8. MONETARISMUL Monetarismul este produsul principal al scolii din Chicago. Se manifest ncepand cu anii 1970 ai secolului trecut in SUA, Europa Occ. ( Marea Britanie). Avem in vedere monetarismul standard dezvoltat prin opera lui Milton Friedmann, Anna Schwartz, Edmund Phelps.Facand din moneda parametrul economic de baza, Friedman si colegii sai reinnoada traditia cunoscuta teoriei cantitative a banilor. Mai mult isi construieste analiza plecand de la ipoteza ca moneda reprezinta o componenta de baza a mecanismului economic. De pe aceeasi pozitie ca si Keynes, Friedmann accepta interventia autoritatii publice pe un singur domeniu: emisiunea monetara. Nu mai invita statul sa puna in functiune masina de bani si sa ofere economiei moneda pe indestulate.Dimpotriva, il obliga la o politica de emisiune temperata intr-o cadenta a cresterii de 3-5% anuala in stransa corelatie cu rata cresterii economice. Ca sa ajunga la a prescrie o atare masura,Friedmann a trebuit sa rastoarne logica keynesiana. O va face recurgand la inventiile sale metodologice si anume: a) venit permanent si b) anticipatii adaptive. Pornind de la venitul permanent, ataca functia consumului si cea a preferintei pentru utilitate. Cu ajutorul anticipatiei adaptive, combate teoretia keynesiana a inflatiei si teorema lui Arthur Philips (dilema inflatiei-somaj). Urmarindu-i rationamentul, in ceea ce are el ca propozitii principale, retinem distinctia pe care M. Friedmann o realizeaza intre venit permanent, venit monetar, pe termen scurt si aceeasi relatie pe termen lung. El considera ca detinatorii de moneda, pers. fizice sau juridice isi stabilesc planul de economii sau consum nu in functie de nivelul curent al preturilor si

17

veniturilor, ci in functie de venitul permanent- trendul evolutiei sinuoase a veniturilor pe o perioada suficient de indelungata. Daca pe un orizont de timp suficient de indelungat, diferenta intre venitul curent si cel permanent este insesizabila, nu acelasi lucru se poate constata pe o perioada scurta de timp. Aici in faza de expansiune a ciclului economic este posibil ca venitul real sa creasca mai mult ca venitul permanent. Comportamentul individual si colectiv in actul de consum nu se stabileste in functie de oscilatiile ciclice ale venitului curent, ci asa cum s-a precizat in functie de venitul permanent, trendul evolutiei. Studiind istoria monetara a S.U.A. , el ,impreuna cu Anna Schwartz constata si retin tendinta de crestere a preferintelor indivizilor si comunitatilor de a detine moneda sub forma de lichiditate, pe masura ce venitul real creste.Explicatia este urmatoarea: venitul real in crestere se traduce intr-un standard de viata tot mai ridicat. La aceste nivele se produc mutatii serioase in structura consumului: scade ponderea cheltuielilor pentru consumul curent si creste ponderea cheltuielilor pentru bunurile de consum durabile.In felul acesta, daca pe termen scurt cresterilor de venit real nu le corespunde o crestere proportionala a consumului si a masei monetare detine, pe termen lung cresterea venitului real se inscrie in aceeasi tendinta, cu cea a venitului permanent, poate influenta disponibilitatile detinatorilor de moneda, in sensul cresterii lor. Concluziile de maxima esenta pe care Friedmann le trage dintr-o astfel de analiza sunt: -oscilatiile sezoniere ale veniturilor monetare influenteaza foarte putin comportamentul in actul de consum. Consumul este influentat numai in masura in care aceste variatii inseamna ceva asupra rezultantei - venitul permanent, singurul in masura sa dicteze asupra dimensiunilor si evolutiei consumului. -cea mai mare parte a consumului curent este inelastica la venitul real. El isi castiga un soi de autonomie, numai o mica parte depinde de acest venit. Prin intermediul efectului multiplicator de investitii, economia este mai stabila decat se crede. Statul nu are ce cauta pe acel teren. Observam ca teza keynesiana a

18

dependentei consumului de oscilatiile tranzitorii ale veniturilor este pusa serios in discutie. -daca o data cu cresterea venitului real pe termen lung, preferintele agentilor economici de a detine o cantitate tot mai mare de moneda creste, functia keynesiana a preferintelor pentru lichiditate paleste ca importanta. Prin suplimentul de moneda nu se poate satisface foamea de lichiditate,pt ca dincolo de acest punct,o emisiune exacerbata sa conduca la reducerea ratelor dobanzii. Dimpotriva, o data cu cresterea venitului real cresc si preferintele pentru lichiditati, iar viteza de circulatie a monedei scade. -daca cererea de consum global este relativ stabila, exista toate motivele spre a sustine ipoteza unei cereri de moneda relativ stabila. In felul acesta, politica monetara keynesiana de actiune asupra ratei dobanzii spre a influenta activitatea economica este pusa, de asemenea, sub semnul intrebarii. Acestea au fost principalele concluzii friedmanniene bazate pe ipoteza venitului permanent. Uzand de cealalta inovatie, de anticipatiile adaptive, Friedmann construieste o noua teorie a inflatiei si somajului, opusa de asemenea, keynesismului, dar si analizei lui Philips. El considerand ca pe termen scurt, lumea poate fi pacalita, ca agentii economici pot cadea prada iluziei monetare: o crestere a cantitatii de moneda poate stimula cheltuielile si pe calea investitiei, cresterea economica. In alti termeni, pe termen scurt admite ca se poate lupta impotriva somajului pe calea inflatiei. Intai, cresterea cheltuielilor determina cresterea veniturilor, s-a vazut, conduce finalmente la cresterea preferintelor pentru lichiditate. Efectele scontate asupra ratei dobanzii sunt net semnificative. Al doilea , cresterea masei monetare conduce, potrivit principiilor

cantitavismului monetar, la cresterea preturilor. Cresterea preturilor declanseaza fenomenul anticipa-tiilor adaptive: o crestere de pret sugereaza publicului ca o alta va veni in viitor. Anticipand cresterea preturilor, indivizii revendica salarii tot mai mari. Aceasta inseamna costuri incarcate si implicit preturi de vanzare tot mai mari. Rezultatul este o spirala inflationista. Daca la inceput acceptarea unei inflatii suplimentare se 19

repercuteaza printr-o crestere a cererii efective si a reducerii ratei somajului, pe termen lung salariile inflationiste incarca costurile si descurajeaza ocuparea. Urmarea este ca se revine la rata naturala de somaj, dar cu pretul unei inflatii tot mai mari. Asfel spus, somajul natural apare ca o fatalitate. A preintampina sau a reduce pe calea emisiunii monetare se dovedeste a fi, de asemenea, fatala. Pe termen lung nu exista relatiie intre inflatie si somaj. Din acest context si dintr-o astfel de analiza isi trage sorgintea politica unei emisiuni monetare de 3,5 % - politica banilor scumpi.

Curs 9. Teoria capitalului uman si a consumatorului Reprezentanti : Theodor Schutz, Gery Beker. Prin efortul acestor economisti se releva ca tot ceea ce inseamna cheltuieli pentru educatie, sanatate si formare profesionala trebuie considerate drept cheltuieli de investitii. De aici plecand arbitrajele rationale pe care le face individul nu se reduc la economie si consum, ei se pot extinde la toate dimensiunile activitatii umane. In alti termeni, omul este si ramane rational si cauta avantajul maxim si atunci cand arbitreaza intre timpul pe care il consacra muncii sau odihnei, atunci cand renunta pentru un timp la un salariu remuneratoriu spre a-si folosi timpul si resursele in a se pregati si perfectiona, deci pentru un salariu viitor mai mare, atunci cand este pus in situatia sa decida intre productia demografica sau a unui mariaj fara probleme.; sa aleaga intre placerile pe care le pot aduce consumul de tutun,alcool, iesirile nocturne etc si capitalul de sanatate afectat pe aceasta cale si necesar a fi completat prin medicamente,recursul la servicii medicale etc.Astfel spus, rationalitatea si principiul hedonistic pot fi utilizate cu succes si in perimetrul dreptului, familiei, politicii, religiei, al vietii amoroase. Cu sorginte in asemenea judecati,Gery Beker amorseaza la nivelul anilor 60 cunos-cuta teorie a consumatorului.Punctul de plecare si esenta acestei teoriitrimite la premisa potrivit careia consumul nu este un act final, ci unul intermediar ,iar consumatorul o institutie economica cu rol activ, producator de satisfactie. Prin analogie cu procesul de productie din unitatile economice, functia de productie domestica este pusa in legatu-ra cu 3 variabile: 20

U=F( X,T,M ) : u- utilitatea,

x- cantitatea de bunuri si servici de consum

achizitio-nate, t- timpul, m- factor de mediu Luarea in consideratie a factorului timp ca resursa rara i-a permis lui Beker analize inedite si concluzii pe masura, referitor la principalele tendinte in structura consumului precum: a) noua teorie explica irationala pasiune a oamenilor pentru a acumula bunuri. Se pleaca aici de la premisa cresterii productivitatii in general si a valorii timpului consumat pentru productie si consum. De aceasta componenta a imputului sau si anume bugetul de timp,devine tot mai rara si mai scumpa, consumatorul va cauta sa devina cat mai econom cu timpul destinat consumului.De aici tendinte precum: achizitia de bunuri de folosinta durabile(servicii de inchiriere,transport rapid,deservire la domiciliu etc). b) noua teorie explica ipoteza asa-numita a stabilitatii preferintelor. In esenta, Beker vrea sa ne spuna ca preferintele oamenilor raman in mod fundamental aceleasi, ceea ce se schimba cu adevarat este pretul timpului. Aceleasi preferinte vor fi satisfacute cu alte mijloace, tocmai din nevoia de a economisi timp. Nevoia de deplasare de exemplu ramane aceeasi, o constanta, mijloacele de a o satisface au evoluat tocmai pentru a economisi aceasta resursa rara. Accentul pus pe factorul timp explica si plonferarea serviciilor de publicitate. Din perspectiva acestor teorii, publicitatea ca si obiceiurile apar ca o institutie,ca o buna practica la care se recurge din nevoia de a economisi resurse si in principal de a economisi timp.

Scoala drepturilor de proprietate Reprezentanti: Ronald Coase, Douglas North In aceeasi logica folosita de teoria capitalului uman,economistii amintiti pleaca de la premisa ca orice proces economic implica un cost. Reducerea costului trimite la institu-tii in sens de reguli de bune practici. Proprietatea este asimilata unei asemenea institutii, la fel ca legea si statul in general proprietatea a aparut in opinia lor in urma unui proces revolutiv de rentabilizare sociala si de natura contractuala.

21

Rezultat a unui contract social gandit spre a realiza o tranzitie in timp de la un cadru social esentialmente haotic, colectiv al servitutilor comune (specific evului medu si feudalismului) la unul cu responsabilitati specifice si mare generator de motivatie si de difuzare a informatiilor (propriu capitalismului). Dupa opinia reprezentantilor acestor scoli, tocmai evolutia structurii drepturilor de proprietate de la una haotica si colectivista la una individualista cu suport intr-o legislatie supla explica progresul societatii. Dintr-o asemenea perspectiva ei justifica cum o firma particulara ofera garantia unei maxime eficacitati gratie unei maxime motivatii din partea proprietarilor, in timp ce firma publica are toate perspectivele de a fi mai putin rentabila intrucat nimeni aici nu este individualist= esti proprietarul rezultatelor. Cea mai incitanta si interesanta concluzie pe care adeptii acestor teorii o desprind din propria lor analiza, vizeaza originea cresterii economice. Dupa ei fenomenul dateaza din sec 17 cand Tarile de Jos gasesc pentru prima data rezolvarea ecuatiei Malthusiene. A devenit posibila obtinerea unui prisos de alimente relative la o populatie, aflata intr-o crestere exponentiala. Explicatia succesului cu trimitere la aceste tari e legata de imprejurarea ca tocmai ele s-au dotat cu un sistem de institutii cu drepturi de proprietate moderne, capabila sa angajeze si sa motiveze drepturi de natura sa sustina interese,sa promoveze idei noi, sa le difuzeze rapid si sa contribuie la alocarea resurselor dupa criteriul maximei eficiente. Interesant si demn de retinut e ca cele mai utile si mai eficiente activitati s-au dovedit a fi atunci cele agricole si nu cele industriale. Din scrierile economistilor amintiti rezulta ca revolutia industriala initiata de Tarile de Jos si ulterior de Anglia a fost prefatata de evolutia agrara si nu invers. Mai mult decat atat, despre revolutia industriala ni se spune ca nu e in sine un fenomen tehnologic: -nu e rezultatul pur si simplu al progresului tehnic ci al unui proces si progres institutional mai precis decat nasterea si evolutia drepturilor individuale. -cresterea economica nu e asociata progresului tehnic ci celui institutional in special al drepturilor de proprietate. 22 de proprietate

Curs 10. Teoria preferintelor publice Reprezentanti: James Buchanan, Gorden Tullock. Apartin scolii din Virginia. Lucrari: Teoria preferintelor publice- Buchanan,Tobison Calculul consumului Buchanan, Tullock. Motivul de vot - Tullock. Obiectivul esential al scolii din Virginia pe aceasta tema consta in integrarea in campul analizei economice a unui subiect aflat indeobste dincolo de granitele firesti ale acestei discipline si anume alegerile si mecanismul intim al procesului de decizie politica la cel mai inalt nivel. Acest mecanism general se traduce la modul complet in limbajul lor in urmatoarele intrebari: 1.In ce masura si prin ce retele si mijloace deciziile politice determina afectarea eficienta sau nu a resurselor? 2.Ce relatii exista intre homo-politicus,comportamentul acestuia si binele colectiv? 3.Ce relatii exista intre sistemul politic, modul lui de functionare ca sistem institutional si optim economic? 4.Care sunt motivele birocratizarii politice si economice si ce aspect are acest proces asupra eficacitatii sociale? 5.Pentru ce voteaza pana la urma cetateanul? Apeland la mijloacele microanalizei neoclasice pentru a sonda profunzimile sectoru-lui politic si implicatiile modului de derulare a procesului decizional asupra economiei, teoria preferintelor publice doreste sa induca ideea dupa care trebuie sa ne obisnuim ca exista o piata politica, ale carei resorturi si motivatii nu sunt departe de cele ale pietei obisnuite ale bunurilor si serviciilor si ca ceea ce se intampla pe

23

aceasta piata economice.

politica poate merita si trebuie analizat cu mijloacele eficientei

Punctul de plecare al constructiei il constituie analiza critica a statului interventio-nist, de factura keynesiana, numit si cunoscut: stat al bunastarii generale si teoretizat de alti 2 laureati ai Premiului Nobel pentru economie: Paul Samuelson si Kenneth Arrow.Potrivit acestora din urma piata este imperfecta, departe de a gasi intotdeauna solutiile cele mai bune posibile. Greseli si pierderi sunt inevitabile ; pentru a le preintampina este necesara interventia fortei colective a statului. In acelasi timp, se vede in interventia statului solutii spre a gasi cea mai eficace cale de utilizare a resurselor din punct de vedere a colectivitatii si nu doar a unor interese individuale. In fata acestei imagini stat angelic- chemat sa semene bunastare pentru toti, adeptii teoriei preferintelor publice se vad indreptatiti sa puna urmatoarele intrebari: 1.Cine garanteaza ca statul uzeaza in maniera cea mai profitabila colectivitatii mijloacele de care dispune? 2.Cine spune ca structura deciziilor sale se suprapune cel mai bine pe structura preferintelor publice? 3. Cine ne asigura ca deciziile luate de stat, chiar daca ele par bune, conduc la rezultate pe masura? Punand sub semnul indoielii un raspuns afirmativ la toate aceste intrebari, animatorii teoriei preferintelor publice considera ca statul bunastarii generale este o imagine fetis a unei realitati contradictorii, o constructie angelica ce-si are corespondent doar intr-un plan ideatico-utopic, dar nu si in planul faptelor. Acestei fictiuni a statului divin reflect fidel al intereselor colectivitatii ei ii opun o alta: a unui stat insufletit pamantean, incadrat de functiile publice, care inainte de toate sunt oameni construiti din acelasi aluat greu de definit si specific slabaciunilor, susceptibili de a se insela sau dispusi de a se lasa inselati sau corupti. In alti termeni homopoliticus nu este decat o specie a lui homo-oeconomicus rationalis, care invata repede lectia vietii: precis ca interesul personal primeaza celui colectiv.

24

Privind cu scepticism capacitatile statului de a rezolva mai bine decat piata problemele economice si sociale, reprezentantii teoriei preferintelor publice nu ezita sa faca trimitere la lectia faptelor, sa demonstreze cu cifre ca reglementele de stat, inlocuind filosofia individualista, in loc sa faca viata cetateanului mai umana, cum credea Samuelson, au condus la rezultate inverse si ca amestecul statului in viata economica are inevitabil consecinte daunatoare. Ideea pe care se sprijina convingerea lor anti-etatista este relativ simpla: functionarii de stat constienti de propriile lor interese incearca in mod firesc sa dea acoperire acestor interese. Calea la indemana este de a uza de functiile pe care le ocupa. In acest exercitiu in afara de constiinta nimic nu ii poate opri: statutul conferit de pozitia care o ocupa actioneaza ca un resort cu efecte cumulativ negative;situat in afara oricarui mecanism concurential, functionarii publici decid si cheltuiesc dintr-un buzunar colectiv prezent sau viitor fara nici un risc personal. Asa cum spune Buchanan : servesc interesul obstesc cu banii altora. Singura regula de conduita este dictata de interesul de constiinta pe care cetatenii au pus pret atunci cand si-au dat votul. Din acesta nu ramane nimic atata vreme cat functionarul public este motivat direct dar controlat indirect, impersonal sau necontrolat. O alta idee importanta este ca acest mecanism are puternice valente de autointretinere. In baza acestui mecanism interesele populatiei sunt mereu ignorate in favoarea unei parti dintre birocrati care au uitat de ce au primit votul. De la o campanie electorala la alta, cetateanul constata ca traieste din promisiuni si ca votand el n-a decis de fapt asupra naturii si structurii decizionale ci doar asupra statulului unor semeni de-ai sai, ca, in sfarsit, coincidenta intre interesul sau si cel al functionarului public reprezinta o fericita intamplare.

Concluzii : Transformarea omului politic intr-un profitor al carui tel este pradarea unui bun comun( trezoreria nationala) tine de firescul structurii si naturii umane. Solutia impotriva acestui rau = minimum de stat Solutii concrete: 25

-descentralizarea procesului decizional -reducerea atributiilor functionarilor publici -interzicerea finantarilor publice prin deficite bugetare -interzicerea dom. concurential in dom. administratiei publice -facilitarea aportului direct al cetatenilor la rezolvarea unor probleme economice cu caracter public.

CURS 11. SCHUMPETER (Joseph Alois) 1). Apostol al cugetarii economice 2).Teoria dinamicii economice 3).Erezia doctrinara 4).In prelungirea discursului Schumpeterian 1). 1883=este un an cu valente simbolice pt stiinta economica.Moare Karl Marx si se nasc Keynes si Schumpeter. Opere scrise: Deopotriva economist,istoric,sociolog,statistician si filosof ,Schumpeter ramane unul dintre ultimii mari economisti capabil de a imbratisa intreaga istorie a economiei atat a timpului sau,cat si a trecutului.Prima lucrare o scrie si o publica la 25 ani si se numesteNatura si continutul teoriei economice. Alte lucrari semnificative: Teoria evolutiei economice, Ciclurile de afaceri: o analiza teoretica,istorica si statistica a procesului capitalist si Capitalism,socia-lism si democratie. 2).Teoria dinamicii Istoria doctrinelor economice il retine pe Schumpeter in primul rand pt teoria sa, a dinamicii si a ciclurilor economice,construita la nivel macroeconomic,in maniera reynesista,dar cu o logica aparte.In timp ce teoria neoclasica,inca la moda,este preocupata de gasirea conditiilor echilibrului general,pedaland pe relatia cerereoferta,Schumpeter muta centrul de greutate de la echilibru la schimbare.In loc de a

26

adopta conditiile echilibrului,el cerceteaza legile dinamicii economice.Regaseste nu in relatia pret-cerere-oferta,ci in inovatie, facand din intreprinzator personajul cheie al vietii si dinamicii economice,Schumpeter se situeaza in opozitie cu teoria echilibrului general.El este de parere ca economia reala este o economie in continua miscare, cu suisuri si coborasuri,cu crize de mica amplitudine si cu rupturi de mare anvergura.Altfel spus,evolutia economica este ciclica.Ceea ce explica miscarea ciclica nu este nici moneda, nici populatia si nici modul de organizare politica si sociala.Evolutia economiei este determinata de inovatie situatii: a).fabricarea unui nou produs; b).introducerea unei noi metode de productie; c).descoperirea si deschiderea unui nou debuseu; d).cucerirea unei noi surse de materii prime sau de produse semifabricate; e).realizarea unui nou mod de organizare si crearea unei situatii de monopol. Se observa ca inovatia este privita si analizata intr-un sens larg.Ea nu se reduce doar la tehnica,ci vizeaza tot ceea ce poate fi nou intr-un domeniu sau altul al vietii economice.De asemenea,fluxul de idei noi,nu este si nu poate fi continuu,el vine in valuri si tot in valuri este si evolutia economiei. O faza de boom economic are drept cauza si corespondent un flux de idei noi.Difuzarea si generalizarea lor,stimuleaza atat oferta ,cat si cererea efectiva.Dar tocmai generalizarea inovatiei procesului conduce la reducerea explica boomului astfel si la recesiune.Ciclicitatea inovational ciclicitatea sau in termenii lui Schumpeter, decombinatii productive. Acest concept inglobeaza urmatoarele 5

economiei.Ecartul dintre fluxuri ca si amplitudine a acestora sunt puse de Schumpeter pe seama puterii anticipative si creatoare a intreprinzatorilor. 3).Erezia doctrinara a lui Schumpeter Atasamentul la doctrina liberala si la societatea capitalista ca mod de organizare,ca sistem de valori si ca civilizatie,ramane o constanta a vietii si activitatii lui Schumpeter.Din lucrarea Imperialism si clase sociale rezulta clar ca numai o politica de laissez-faire poate intretine un flux sustinut de inovatii.Statul nu isi 27

gaseste menirea decat in mod tranzitoriu pt a evita pe calea politicii economice marile rupturi ciclice.Statul este chemat pt a reduce pe seama impozitului pe avere disparitatile flagrante(intre bogati si saraci). 1942= Schumpeter publica lucrarea Capitalism,socialism si

democratie.Cartea reprezinta una din marile erezii produse din interiorul liberalismului.In carte Schumpeter adreseaza intrebari de genul: poate capitalismul supravietui?, socialismul poate functiona?,este compatibil socialismul cu democratia? etc. Raspunsurile autorului dezvaluie preferinta acestuia pt cultivarea paradoxului. Desi capitalismul este cel mai eficace sistem de organizare a economiei cunoscut pana in prezent,el nu are sanse de supravietuire.Viitorul este al socialismului.In baza analizei istoriei faptelor,Schumpeter incearca si reuseste sa convinga ca d.p.d.v. strict economic capitalismul nu are probleme.Pt el,marea firma este cea care poarta stafeta progresului inovational. Tocmai de aici vine pesimismul economistului nostru.El presupune ca monopolizarea vietii economice ,tendinta inerenta a evolutiei spre progres pune in discutie structurile non-economice ale societatii. Marile societati pe actiuni si impersonalizarea productiei private lasa in urma acea atmosfera favorabila candva capitalismului si caracterizata prin incredere, spirit civic etc.O data ce practica monopolista se instaureaza, Schumpeter crede ca capitalismul pierde sprijinul principalelor categorii sociale care alta data il sustineau.Cea mai mare lovitura capitalismul o primeste prin distrugerea componentei de baza a sistemului institutional(proprietatea privata). Per total,punand in balanta factorii economici cu cei

psihosociologici,Schumpeter ajunge la concluzia ca soarta capitalismului nu este dictata de economie,ci de social.Societatea capitalista va fi devorata din interior prin propriul sau triumf. Marea firma dezintegreaza cadrul social,care ar putea-o conserva si dezvolta. Printr-o astfel de perspectiva socialismul are sanse. Unul dintre cele mai interesante capitole ale cartii, Procesul distrugerii

creatoare realizeaza o sinteza integratoare despre ceea ce inseamna spiritul inventiv,inovatia in general pentru capitalism.Plecand de la caracterul national al capitalismului,Schumpeter sustine ca spiritul de initiativa si creativitatea sunt marile virtuti ale intreprinzatorilor.Acestia,la randul lor,sunt principalii purtatori de cuvant al 28

capitalismului.In

plus,capitalismul

are

inegalabila

virtute,cea

distrugerii

creatoare,care semnifica o revolutie a noului. Condamnat pe de o parte de consecintele propriilor succese,capitalismul castiga pe de alta parte si cu efect multiplicator ca urmare a esecurilor sale.Castigul rezida in inovatie,care,dupa el,reprezinta fundamentul oricarui progres.

CURS 12. ECONOMIA SOCIALA DE PIATA Trasaturi: Urmarind evolutia liberalismului al carui final de drum poarta numele de economie sociala de piata, per total putem afirma ca: 1).economia sociala de piata este in esenta o economie construita dupa principiile liberalismului primenit si imblanzit in varianta neoliberala.Pastreaza valorile fundamentale ale doctrinei liberale: - proprietatea privata ca baza a sistemului institutional -suport principal al interesului si prin el al progresului -libertatea de miscare si actiune in formula liberei initiative si liberei intreprinderi ca motor al dezvoltarii economice -profitul,ca motivatie a oricarei activitati economice -libera concurenta -piata ca instrument principal prin care toate prind viata si care alaturi de proprietatea privata este cea de-a doua componenta de baza a sistemului institutional. 2).d.p.d.v. al filosofiei promovate economia sociala de piata este o mixtura ,un amestec de liberalism,dirijism si socialism.Fara a subestima individul,se pleaca de la premisa ca progresul trebuie sa fie al societatii.Ca atare,bunastarea colectiva nu poate fi identificata cu suma bunastarilor individuale. Pt . a se realiza un asemenea obiectiv trebuie intervenit pe terenul socialului si in principal al repartitiei.Altfel

29

spus,printr-o decizie sociala, care nu poate apartine decat autoritatii publice,trebuie facut ca ceea ce este profitabil unora sa devina intr-o anumita masura profitabil si altora. O redistribuire a veniturilor pt a asigura justitie sociala nu este sinonima cu eficacitatea sociala.Solutia pt o astfel de dilema a gasit-o social democratia suedeza,care propune grefarea unui socialism in repartitie pe un capitalism in productie.Asadar,mai multa justitie si egalitate intre membrii societatii se vor a se realiza printr-o schimbare a modului de repartitie.Schimbarea inseamna o puternica redistribuire a veniturilor spre satisfacerea uneo nevoi individuale sau colective realizabile de catre stat pe calea unor prelevari fiscale. 3).d.p.d.v. al mecanismelor economice la care face apel,economia sociala transcende ideologiei. Ea nu pune problema unei alternative radicale a unei rupture intre capitalism si socialism. Ea porneste de la starea de fapt a unei realitati in care automatismele si mecanismele corectoare ale economiei nu functioneaza in orice conditii. Economia sociala de piata argumenteaza in favoarea faptului ca depasirea unor dezechilibre care apar in economie necesita interventia statului,cu o conditie: statul trebuie sa fie prezent,dar sa se manifeste in minimul de mijloace(economice si nu politico-administrative). MIHAIL MANOILESCU SI PROTECTIONISMUL S-a nascut la Iasi in 1891.Lucrari reprezentative:Taranism si democratie, Neolibe-ralism, Politica productiei nationale,Cum putem reinvia leul aur,Teoria protectionismului si a schimburilor internationale. Evolutia metodologica Contributia care a facut ca numele lui Manoilescu sa fie cunoscut si citat de cei mai autorizati specialisti teoreticieni in schimburile internationale,tine de calificata si argu-mentata critica pe care a administrat-o teoriei ricardiene a costurilor comparative;aceasta pt a oferi suport noii sale teorii a protectionismului. Sistemul metodologic manoilescian debuteaza prin a considera ca fiecare tara este o unitate distincta in comertul international,facand abstractie de diversitatea intereselor individuale existente in interio-rul fiecarei tari.Altfel spus,avantajata sau

30

dezavantajata in relatiile cu strainatatea este natiunea.Strans legat de acest aspect,Manoilescu face distingere intre castigul national si cel individual.Si pt individ,ca si pt natiune,criteriul calauzitor este acela de a vinde scump si de a cumpara ieftin. La nivel de individ,problema care se pune este de a cumpara cat mai ieftin pt a realiza,cu un venit dat,o suma maxima de satisfactii.Intre activitatea individului de productie si functia lui de cumparator nu exista nici o relatie.Altfel se petrec lucrurile la nivel de tara.Mai intai, o tara isi satisface o mare parte din nevoile sale prin propria sa munca. Schimband structura aparatului de productie,ea poate sa satisfaca o parte din ce in ce mai mare din nevoile ei si in consecinta sa diminueze partea pe care inainte o acoperea prin importuri.Pe de alta parte,marfurile importate nu sunt platite din sursa unui venit fix,asa cum se intampla in cazul oricarui subiect economic:Marfurile se platesc cu alte marfuri. Cu alte cuvinte,daca la individ problema cumpararii ramane una pur comerciala,pt o natiune ,importanta este capacitatea ei de a-si procura,prin productie, puterea de cumparare.O ipoteza metodologica fundamentala,care i-a permis lui Manoilescu sa rastoarne sistemul de judecati clasice si neoclasice,cu privire la comertul international,este calitatea muncii care se reflecta in productivitate.El constata ca sub raportul productivitatii,industria are o prioritate intriseca,iar agricultura o inferioritate intriseca. Plecand de la aceste principii metodologice si in principal de la calitatea muncii,Ma-noilescu realizeaza 2 critici severe pt a demonstra nonvalabilitatea principiului Ricardian al costurilor comparative. In primul rand,el considera ca exemplul oferit spre demonstratie de Ricardo este contrar realitatii din 2 puncte de vedere:a). Anglia,tara dezvoltata,nu poate sa produca postavul in conditii inferioare Portugaliei,iar Portugalia nu poate avea superioritate absoluta la productia vinului fata de cea a postavului,atat timp cat productivitatea muncii industriale este intrisec superioara celei agrare. b).Ceea ce conteaza la Ricardo este numai calitatea muncii.Manoilescu ajunge la concluzia ca greseala lui Ricardo consta in faptul ca a crezut ca o natiune trebuie sa-si

31

concentreze activitatea economica in ramurile de productie,unde are o superioritate comparativa fata de strainatatea. Manoilescu incearca sa dovedeasca ca o concentrare ar fi de dorit in acele activitati economice care prezinta cele mai mari productivitati aferente ale muncii.Criteriul operant devine astfel nivelul absolut al productivitatii muncii,socotit in interiorul tarii si nu in raport cu strainatatea.Dintr-o astfel de perspectiva,Manoilescu isi defineste teoria astfel: daca intr-o tara se produce 2 marfuri cu productivitati ale muncii diferite,atunci,pt aceasta tara este avantajos sa renunte la productia unei marfi care prezinta o mica productivitate aferenta si sa se indrepte exclusiv spre productia marfii cu productivitate aferenta mai mare,chiar daca cu prima marfa ar prezenta in producerea ei o superioritate relativa sau chiar absoluta fata de strainatate. Din imprejurarea ca activitatea de comert este pt o natiune in primul rand o activitate de productie,Manoilescu desprinde criteriile ce trebuie avute in vedere in specializarea in productie si comertul in tara: 1)-care este nivelul productivitatii muncii la marfa in discutie fata de nivelul mediu al productivitatii muncii nationale.Se va opta pt import atunci cand marfa respectiva are o productivitate a muncii inverioara mediei(si invers) 2)-la ce se cheltuieste mai multa munca la producerea marfii respective in tara sau la producerea unei marfi care,eventual,ar putea servi ca mijloc de schimb la plata marfii importate.Se va opta pt import atunci cand productia marfii de schimb presupune mai putina munca decat daca marfa care intereseaza ar fi produsa in tara(si invers) exterior.Doua imprejurari trebuie luate in considerare atunci cand se pune problema de a importa o marfa sau de a o produce

32

33