Finantele Institutiilor Publice

FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DEPARTAMENTUL DE PERFECIONARE A CADRELOR DIDACTICE
LUCRARE METODICO - TIINIFIC PENTRU OBINEREA GRADULUI DIDACTIC I
CONDUCTOR TIINIFIC, PROF.UNIV.DR. TATIANA MOTEANU
AUTOR, PROF.EC. LUCHIAN ADELINE DANIELA
BUCURETI 2009
CUPRINS
CAPITOLUL 1 ROLUL DISCIPLINEI ,,FINANE I FISCALITATE N PROCESUL INSTRUCTIV EDUCATIV.5 1.1 Rolul disciplinelor de specialitate in procesul instructiv educativ; aspecte interdisciplinare..........5 1.2 Rolul disciplinei ,,Finane i fiscalitate n pregtirea de specialitate..................10
CAPITOLUL 2 FINANAREA INSTITUIILOR PUBLICE.13 2.1 Scurt prezentare a instituiilor publice..13 2.2 Finanarea instituiilor publice 16 2.3 Bugetul de venituri i cheltuieli- instrument de organizare i previziune.21
CAPITOLUL 3 BUGETUL INSTITUIILOR PUBLICE COMPONENT A SISTEMULUI BUGETAR CONSOLIDAT..25 3.1 Veniturile bugetare.25 3.2 Cheltuielile bugetare..36 3.3 Elaborarea proiectului de buget 49 3.4 Aprobarea proiectului de buget..52 3.5 Execuia bugetelor instituiilor publice..54 3.6 ncheierea execuiei bugetare57 CAPITOLUL 4 SISTEMUL SANITAR N ROMNIA I FINANAREA ACESTUIA......62 4.1 Evoluia serviciilor de sntate in Romnia..........................................................62 4.2 Finanarea sectorului sanitar...75 4.3 Finanarea spitalelor...84 4.4 Finanarea Spitalului de Pneumoftiziologie Galai...89 4.4.1 Prezentarea general a Spitalului de Pneumoftiziologie Galai..89 4.4.2 Finanarea Spitalului de Pneumoftiziologie Galai n anul 2008........................96
CAPITOLUL 5 METODICA DESFURRII ACTIVITII DIDACTICE PRIVIND TEMA FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE......102 PARTEA I - METODE I MIJLOACE DIDACTICE, PRINCIPII DIDACTICE 5.1. Procesul de nvmnt ca proces de predare, nvare i evaluare 102 5.1.1 Proiectarea activitii instructiv educative..104 5.1.2 Lecia i rolul acesteia n procesul de nvmnt.....107 5.1.3 Proiectarea didactic..115 5.1.4 Alte forme de organizare a procesului de nvmnt..125 5.1.5 Metodologia predrii untii de nvare Impozite directe...125 5.1.5 Metode de nvare161 5.1.7 Evaluarea...175 5.1.8 Mijloace de nvmnt.195 5.1.9 Principiile didacticii...197 PARTEA A II-A - CERCETAREA METODICO DIDACTIC 5.2. Organizarea experimentului pedagogic ..218 5.2.1. Stabilirea ipotezei ....................................................................218 5.2.2. Colectarea datelor experimentului........................218 5.2.3. Aplicarea planului experimental ..219 CONCLUZII.232 BIBLIOGRAFIE..234 ANEXE..238
CAPITOLUL 1 ROLUL DISCIPLINELOR DE SPECIALITATE N PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

1.1. Rolul disciplinelor tehnice n procesul instructiv-educativ; aspecte interdisciplinare
Reforma curricular a nvmntului preuniversitar a produs o serie de schimbri n structura i coninutul acestui segment important n formarea i educarea tineretului. Astfel, proiectarea curricular se realizeaz la ora actual pe urmtoarele direcii: - centrarea actului didactic pe achiziiile finale ale nvrii, astfel nct absolventul de liceu spre exemplu - s fie n msur s decid asupra propriei cariere, integrndu-se activ n viaa social; - trecerea de la enciclopedismul cunoaterii (elevul s tie, la finele colaritii, cte ceva din fiecare domeniu) la cultura aciunii contextualizate (formarea unui ansamblu structurat de competene funcionale de baz); - reconsiderarea statutului liceului i a misiunii sale generale: furnizor de servicii educaionale, elevul fiind direct i permanent implicat n configurarea propriului traseu de nvare i formare. n contextul reformei nvmntului, liceul nu mai face parte din nvmntul obligatoriu; - procesul de nvare i interesele elevului devin prioritare (n condiiile n care liceul are statut neobligatoriu); - diversificarea ofertei curriculare a nvmntului secundar superior i, implicit, multiplicarea posibilitilor elevului de a alege (prin structurarea i funcionarea liceului pe mai multe filiere, profiluri i specializri); - centrarea profesorului pe comportamente specifice rolurilor de organizator i mediator al experienelor de nvare; - introducerea disciplinelor opionale n cadrul modulelor de studii, etc. Noul curriculum colar este astfel conceput i dimensionat nct s asigure elevilor posibilitatea formrii unei personaliti active i creative, capabil de opiuni i decizii.
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE Scopurile generale urmrite sunt mbogirea i aprofundarea cunotinelor de specialitate i de cultur general, competen axiologic, dezvoltarea capacitilor intelectuale i conturarea unor dimensiuni practice ale cunotinelor dobndite. ntr-o alt ordine de idei, prin actuala reform curricular este reconsiderat, parial sau total, locul i rolul disciplinelor socioumane (inclusiv a disciplinelor economice) n dezvoltarea personalitii elevilor, implicit n formarea capacitii acestora de a valoriza realitatea i de ai afirma interesul i atitudinile pozitive fa de valorile fundamentale, instituii, societate, cultur etc. ntregul proces instructiv-educativ este astfel conceput i desfurat, la ora actual, nct tinerii s ajung la capacitatea de a desfura o activitate profesional, i de a se integra n societate. n cadrul acestuia, un loc i rol bine definit dein disciplinele economice, al cror studiu are reale valene formative, contribuind esenial la dezvoltarea personalitii elevilor. Edgar Faure afirma c nu este suficient s ridicm nivelul de calificare a productorilor, fiecare trebuie ajutat s devin agent contient al dezvoltrii, un consumator luminat, datorit cunoaterii reale a legilor, mecanismelor i angrenajelor vieii economice. Programele de educaie instituionalizat actualizeaz rolul acelor discipline socio-umane care l ajut pe tnrul aflat n formare s dobndeasc contiina locului su n societate, s neleag c poate i trebuie s participe la viaa economico-social a colectivitii. Ne putem ntreba: de ce trebuie s studieze elevii aceste discipline? nvarea lor este pedagogic motivat? Ponderea pe care o au n cadrul curriculum-ului este corespunztoare interesului elevilor i valenelor lor formative? Prezena disciplinelor economice n planul de nvmnt este impus de nsi idealul educaional urmrit, ce exprim, n esena sa, modelul de personalitate pe care coala trebuie s-l formeze. Recunoaterea individualitii umane, a libertii i demnitii sale au impact n coala contemporan, cu att mai mult cu ct adolescena este vrsta la care ncep s se evidenieze interesele complexe de cunoatere i aciune, vrsta la care omul se pregtete pentru viaa social activ, respectiv integrarea pe piaa muncii. Raportarea la individ i societate reprezint cadre de referin n care se nscriu disciplinele economice. Cunoaterea cadrelor existenei umane, a fenomenelor i legitilor economice, articularea interdisciplinar a tiinelor economice cu alte tiine socio-umane ofer posibilitatea nelegerii n profunzime a realitii economice i, implicit, posibilitatea unei aciuni eficiente asupra ei. Studierea disciplinelor economice are, deopotriv, un caracter informativ i formativ, n concordan cu particularitile i tendinele fundamentale de progres ale vieii sociale. 6
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE Modul n care o persoan reacioneaz ntr-o situaie dat depinde de educaia pe care a primit-o, de deprinderile formate, care o ajut s-i joace rolul social. n context, aportul adus de disciplinele economice la formare i dezvoltarea elevilor este direct sesizabil dac ne raportm la obiectivele generale i competenele specifice, explicitate n programele colare. nsuirea unui sistem de cunotine cu privire la activitatea uman, necesitatea asocierii trebuinelor cu resurselor n cadrul activitii umane n scopul satisfacerii eficiente a nevoilor personale, proiectarea unui comportament economic raional, adecvat la cerinele unui mediu concurenial, formarea unor priceperi, deprinderi, capaciti i atitudini corespunztoare unei existene pro-active (agent economic activ, consumator avizat, investitor prudent, cetean responsabil) toate acestea i permit elevului s-i construiasc o imagine de ansamblu asupra vieii economico-sociale i s poat rspunde cerinelor fundamentale ale existenei i integrrii sociale. Elevul va fi pregtit i prin predarea-nvarea disciplinelor economice s gndeasc liber i creativ, s manifeste capaciti de analiz i apreciere a propriului comportament i al semenilor si, fiind capabil de opinii personale, dialog, comportament dezirabil, aciune, reacii pozitive la schimbare. Educaia economic precum i cea antreprenorial se constituie n dimensiuni moderne ale educaiei, prezente n viaa social i a colii n forme explicite (discipline de nvmnt ) sau implicite (programe nonformale, module, companii-persoane). Vizeaz formarea i cultivarea capacitilor de adaptare rapid i responsabil a personalitii umane la condiiile economiei de pia i a mediului concurenial i de afaceri. intele strategice ale educaiei economice sunt, n principal, urmtoarele: familiarizarea cu noiunile, conceptele, legitile, mecanismele i practicile asociate produciei, desfacerii i consumului n contextul competiiei libere; asimilarea noiunilor de baz ale economiei concurentiale ; nelegerea modului de funcionare a economiei de pia; formarea i susinerea acelor deprinderi i abiliti specifice unui mediu economic concurenial; cunoaterea i folosirea eficient a mecanismelor i instituiilor specifice economiei de pia; contientizarea oportunitilor de adaptare a deciziilor n calitate de angajai, manageri, investitori, consumatori, proprietari i ceteni; adaptarea continu la munc i la sporirea disponibilitilor de asumare
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE de responsabiliti ; ntrirea motivaiei muncii i a celei economice ; dezvoltarea spiritului de iniiativ privat i a disponibilitii de a iniia i dezvolta afaceri ; promovarea i susinerea spiritului de lucru n echip;creterea proprietii individuale i ameliorarea standardului de via ; formarea unui nou mod economic de gndire i aciune.
Educaia economic i antreprenorial acioneaz inclusiv la nivelul i convingerilor
omului modern, pe care le compatibilizeaz, pe ct posibil cu mutaiile produse pe piaa muncii i n sfera activitilor economice. Ca urmare, educaia n domeniul economic i a spiritului ntreprinztor apare sub forma unui sistem cu variate componente ce solicit abordri specifice, asigurnd celor care dispun de reale aptitudini antreprenoriale cunotinele necesare parcurgerii drumului spre reuit i succes. Educaia economic i antreprenorial sunt ipostaze educaionale centrate pe individ i disponibilitile acestuia atrgnd i cointeresnd i colectivitatea uman n ansamblul su (familia, coala, comunitatea local, angajatorii, statul). Solicit abordri interdisciplinare deoarece vizeaz aspecte de natur economic, psihologic, pedagogic, etic, sociologic, cultural, ca i consecin a plasrii individului n miezul tare al unui astfel de demers educaional cu efecte multiple. Educarea oamenilor n general, a tinerilor n special, n spiritul economiei de pia are efecte benefice i pentru viaa cotidian, dar i pentru evoluia profesional a tinerilor, fiind practic o pregtire indirect pentru munc i pentru iniiativ privat, participnd activ la dezvoltarea personal i social. n context contemporan, sistemele educaionale din rile dezvoltate acord o importan deosebit acestei noi dimensiuni a educaiei, ceea ce echivaleaz cu recunoaterea valorii pe care o are pregtirea economic i pentru mediul de afaceri n nelegerea corect a lumii de azi, ca i pentru adoptarea deciziilor majore care influeneaz viitorul oamenilor. Studiul economiei i a activitilor specifice domeniului, ntr-un mediu educaional formal sau nonformal, contribuie i la dezvoltarea unor deprinderi importante cum ar fi: identificarea corect i n timp util a unor dificulti economice, alternative de aciune, beneficii i / sau costuri ale demersurilor de natur economic; analiza pertinent a contextului i cauzelor diferitelor aciuni economice; examinarea atent a consecinelor imediate i / sau de durat ale modificrilor
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE de situaie economic sau politic n plan personal i social; argumentarea i compararea beneficiilor / costurilor oricrei aciuni economice, de genul tranzaciilor, a schimburilor, etc. Nevoia de educaia economic i antreprenorial este o realitate a zilelor noastre deoarece n societate nc se manifest o mentalitate egalitarist-colectivist care genereaz atitudini reprobabile fa de economia de pia i iniiativa privat, de ostilitate fa de investitorii strini (xenofobism economic), de pasivitate i expectativ i , nu n ultimul rnd de diluare a responsabilitii fa de actul economic. Toate acestea sunt consecina lipsei de educaie i de cultur economic solid sau a unei pregtiri superficiale. Concluzionnd, disciplinele economice - prin coninutul lor profund social au valoare utilitar i paxiologic deosebit (n ciuda gradului ridicat de abstractizare i generalizare a noiunilor economice). Contribuie ntr-o msur apreciabil la dezvoltarea gndirii critice i divergent, a spiritului de observaie, a ateniei distributive etc., elevii avnd ocazia s abordeze coerent i sistematic probleme de natur economic, social, politic. Desigur, ns, fiecare disciplin economic vizeaz o anumit categorie de fenomene i procese economice, pe care le sistematizeaz i le explic, determinndu-l pe elev s i formeze un mod de gndire economic i o imagine comprehensiv despre el nsui i despre societatea de consum, putnd s neleag legturile dintre gndire i aciuni (teorie i practic)1. Cunotinele i deprinderile necesare practicrii unei meserii nu se obin de la sine. Pentru acestea este necesar nsuirea prealabil a unui fond de cunotine i concepte de baz tehnice generale i a unor cunotine ce asigur pregtirea general n domeniile matematicii, fizicii, chimiei, logicii, economiei, etc. Interdisciplinaritatea i pluridisciplinaritatea sunt caracteristici eseniale ale procesului de predare-nvare a disciplinelor tehnice. n organizarea programelor de studii exist un raport i ntre disciplinele tehnice i instruirea practic. Acesta este experimentat pe de o parte n timpul afectat pentru practic la diferite nivele de specializare i n scopul instruirii, de consolidarea cunotinelor tehnice specifice fiecrei meserii i formarea deprinderilor practice n domeniul respectiv.
Ciobanu Olga, Didactica disciplinelor economice, Editura. ASE, Bucuresti,2007.
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE Formarea competenei profesionale, n condiiile restrngerii numrului de locuri de munc n economia de pia, a fluctuaiei meseriilor cutate la un moment dat, se poate construi pe fondul solid al unei culturi tehnice generale. Condiiile produciei contemporane, a sistematizrii i robotizrii proceselor cer, pe de o parte specializarea accentuat pe diferite profile i specializri, dar pe de alt parte un grad ridicat de mobilitate profesional. n acest sens, nsuirea informaiilor tehnologice, formarea priceperilor, deprinderilor intelectuale i tehnico-productive trebuie s aib motivaia ocuprii prin concuren a unui loc de munc. Informaia i aciunea, alctuiesc din punct de vedere psihologic, un tandem ce nu poate fi dezmembrat. Componenta acional i participativ n procesul nvrii este mai bine conturat la disciplinele tehnice. Elevul ia parte la activiti tehnico-productive, aplic n practic informaiile tehnologice primite, exerseaz continuu diferite strategii de cunoatere, al crui rezultat este consolidarea capacitilor de nelegere, aplicare, analiz, sintez i evaluare a diferitelor situaii. Prin complexitatea activittilor la care particip activ elevii n vederea nsuirii unei meserii, disciplinele tehnice, alturi de celelalte discipline, contribuie la formarea personalitii lor.
1.2. Rolul disciplinei ,,Finane i fiscalitate n pregtirea de specialitate

Curriculum-ul Finane i fiscalitate pentru clasa a XII-a la specializarea ,,Tehnician n activiti economice, respectiv clasa a XI a la specializarea ,,Tehnician n administraie i propune formarea gndirii economice la elevi i determinarea aciunii lor n concordan cu mecanismele i legislaia din domeniul financiar. Disciplina se studiaz pe parcursul unui an de studiu, o or respectiv dou ore, pe sptmn. Pentru fiecare competen se propune un set de uniti de coninut n msur s conduc la atingerea competenei specifice respective. Competenele specifice se refer la descrierea esenei economice, a funciei de repartiie i a funciei de control a finanelor, prezentarea rolului finanelor n economia de pia, identificarea elementelor impozitelor, prezentarea principiilor impunerii, prezentarea rolului i formelor controlului financiar, programarea, desfurarea, ntocmirea i perfectarea actelor de control, valorificarea actelor de control, realizarea controlului financiar propriu
10
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE agenilor economici i instituiilor publice, prezentarea criteriilor de clasificare a cheltuielilor publice, identificarea diferitelor cheltuieli publice. Curriculum-ul este astfel conceput nct s permit profesorilor libertatea de a alege ordinea i modul de organizare a activitii de nvare n raport cu experiena, tactul pedagogic i mijloacele de nvmnt de care dispun. Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza i de a adapta procesul didactic la particularitile elevilor. n curriculum-ul la decizia colii, coninuturile disciplinei Finane i fiscalitate pot fi dezvoltate prin aprofundarea i extinderea lor. Finalitatea nvrii acestei discipline este aceea de a permite elevilor orientarea n domeniile de pregtire profesional-tehnologic oferite de curriculum-ul colar i de a-i iniia n ramurile de cunoatere socio-economic. Prin predarea acestei discipline se cultiv responsabilitile pentru activitile desfurate i se formeaz elevilor capaciti de analiz i control al fenomenelor i proceselor economice. Complexitatea disciplinei permite utilizarea metodelor de nvmnt considerate formative, creative, acionale, care pun accent pe participarea elevilor la lecie, redistribuind pe ct posibil activitatea profesorului. Dintre aceste metode amintim: Exerciiul metoda principal pentru formarea de priceperi i deprinderi const n executarea repetat a unor aciuni care ajut la dezvoltarea aptitudinilor. Exerciiul dirijat se poate face la leciile despre Impozitele directe i Impozitele indirecte profesorul prezint date despre venituri, urmnd ca elevii individual s stabileasc impozitele de virat la Bugetul de stat. Priceperile i deprinderile formate la aceast lecie l vor ajuta pe viitorul absolvent s calculeze impozitele directe i indirecte. Problematizarea, modalitatea de influenare n crearea unor situaii problem ce determin elevii s restructureze i s completeze unele cunotine anterioare n vederea soluionrii noilor situaii pe baza experienei i a efortului personal, crendu-i n gndire o situaie conflictual. Se poate utiliza la lecia Dubla impunere prezentndu-le elevilor datele privind veniturile persoanelor fizice realizate n strintate i n ara de origine s stabileasc impozitul, utiliznd diverse metode de impunere i s precizeze care este cea mai eficient. nvarea prin descoperire ipotetic deductiv, metod de dobndire a cunotinelor prin efortul propriu al elevului, acesta avnd sarcina de a emite ipoteze pe care apoi s le verifice pentru a dovedi veridicitatea lor. La lecia Asemnri i deosebiri ntre finanele
11
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE publice i private elevii pot, pe baza cunotinelor generale pe care le dein pn acum s stabileasc aceste deosebiri i asemnri. Instruirea prin mijloace audio-vizuale poate fi folosit la teme cum sunt Veniturile fiscale i nefiscale, Cheltuielile publice, aceast metod are avantajul de a stimula gradul de participare a elevului i de a intensifica activitatea mintal. Pentru realizarea competenelor stabilite de curriculum colar ca mijloace de nvmnt sunt recomandate mijloacele de exersare i formare a deprinderilor. Fiele de lucru vor fi folosite n diverse secvene ale orelor de finane i control, antrennd elevii n rezolvarea unor situaii de lucru, n investigarea i descoperirea unor soluii viabile. Modalitile de organizare a elevilor sunt adaptate la specificul disciplinei, promovndu-se munca n grup, n echipe, individual, punndu-se accent pe deprinderile de cooperare i comunicare.
12
CAPITOLUL II FINANAREA INSTITUIILOR PUBLICE

2.1 Scurt prezentare a instituiilor publice
Instituiile publice au un rol important in cadrul statului deoarece prin intermediul acestora acesta isi indeplineste functiile sale. De asemenea, procesele economice in economia de piata, precum si in alte tipuri de economii, sunt influentate de stat prin intermediul sectorului public. Sfera de cuprindere a institutiilor publice este vasta, statul actionand practic in toate domeniile vietii economice sau sociale. Statul, prin intermediul institutiilor de care dispune sau prin intermediul intreprinderilor a actionat,in functie de politica urmata in diferite perioade, asupra redistribuirii produsului intern brut in economie si a influentat pozitiv sau negativ desfasurarea anumitor activitati. In Romania exista in jur de 10.000 de institutii publice, majoritatea fiind institutii publice locale (aproape 3.000 de consilii locale municipale, orasenesti, comunale si ale sectoarelor municipiului Bucuresti, la care se adauga un numar important de institutii publice de invatamant si altele). In sfera de cuprindere a institutiilor publice se afla:Parlamentul, Administratia Prezidentiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, alte autoritati publice, institutii publice autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finantare a acestora.2 La nivel local, conform Legii privind finantele publice locale, in sfera de cuprindere a institutiilor publice includem autoritatile unitatilor administrativ-teritoriale, institutiile publice si serviciile publice de interes local, cu personalitate juridica, indiferent de modul de finantare a activitatii acestora.3 Gruparea institutiilor publice dupa modul de prezentare de mai sus se face in functie de nivelul la care se manifesta. Astfel avem institutii publice la nivel central si institutii publice la nivel local.
Legea nr. 500 din 11 iuliu 2002 privind finantele publice publicate in M.O. nr. 597/2002 Legea nr. 189 din 14 octombrie 1998 privind finantele publice locale, publicata in M.O. nr. 404/1998
13
Institutii publice la nivel central
- Parlamentul - Presedinia - Guvernul - ministerele - alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale - consiliile judetene - consiliile locale - primariile - alte institutii de interes local.
Institutii publice la nivel local
Alte criterii de clasificare a institutiilor publice sunt: domeniul in care isi manifesta autoritatea (legislativ, executiv, judecatoresc), obiectul activitatii (institutii administrative si institutii de specialitate)4 si modul de finantare, despre care vom vorbi ulterior. Numrul mare de instituii publice a condus la crearea unei ierarhii pe criteriul sectorial sau geografic. Astfel, institutiile publice sunt conduse de ordonatori de credite principali, secundari sau teriari. Ordonatorii principali de credite pentru institutiile finantate din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale sunt conducatorii autoritatilor publice, ministrii si conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale. Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare, aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, pe unitatile ierarhic inferioare, in raport sarcinile acestora cuprinse, potrivit legii, in bugetele respective si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu, cu respectarea dispozitiilor legale. Ordonatorii secundari si tertiari de credite sunt conducatorii celorlalte institutii publice care se afla direct in subordonarea ordonatorilor principali sau in subordonarea ordonatorilor secundari (in acest caz este vorba despre ordonatorii tertiari de credite). Ordonatorii secundari de credite aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii si a celor din bugetele fondurilor speciale, cu respectarea dispozitiilor legale, si repartizeaza creditele bugetare aprobate pe unitatile ierarhic inferioare, ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari de credite. De asemenea, ordonatorii tertiari de credite utilizeaza creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru nevoile unitatilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din
Lucian u - Finante locale si institutii publice, Editura Aner, Bucuresti, 2002
14
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE bugetele aprobate si in conditiile stabilite prin dispozitiile legale. Ordonatorii tertiari de credite nu mai au alte institutii publice in subordine. Ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale. Caracteristica de baza a institutiilor publice este faptul ca ele produc bunurile publice care sunt distribuite in cea mai mare parte gratuit sau la preturi care se regasesc sub nivelul costurilor. Prin serviciile oferite de catre institutiile publice se urmareste asigurarea unor servicii catre contribuabili care ar necesita costuri ridicate daca ar fi produse de sectorul privat, precum si asigurarea satisfacerii nevoilor sociale ale contribuabililor. Deoarece sunt axate pe furnizarea unor anumite bunuri publice, institutiilor publice le este caracteristic specializarea, ele urmrind scopul pentru care funcioneaz. Domeniile n care acioneaz instituiile statului productoare de bunuri publice sunt urmtoarele: domeniul social-cultural: invatamant: prescolar, primar si gimnazial, complementar, profesional, liceal, postliceal, invatamant pentru copii cu deficiente, case de copii, universitati, academii, case de cultura, biblioteci, etc.; sanatate: dispensare medicale, policlinici, spitale, sanatorii, crese, leagane de copii, centre de recoltare si conservare a sangelui, statii de salvare, etc.; asistenta sociala: camine de batrani si pensionari, camine-spital pentru invalizi si bolnavi cronici, camine pentru copii infirmi si camine-atelier, cantine de ajutor social, centre de primire a minorilor, institutii de plasament familial; sport si tineret.
domeniul aprrii nationale:- uniti militare, uniti de nvmnt specializate. domeniul ordinii publice:- uniti de poliie, pompieri, jandarmi,
15
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE Serviciul Romn de Informaii. domeniul autoritii publice:- Preedinia, Senatul, Camera Deputailor, Guvernul, ministerele, alte organe ale administraiei publice centrale, consiliile locale, primriile, prefecturile, organe ale administraiei de stat pe plan local, autoritile judectoresti, Curtea de Conturi, etc.; domeniul economic: - institutii specializate in cercetarea stiintifica, unitii de cercetare pentru descoperiri de zcminte noi, institutii de protecie a mediului i de gospodrire a apelor.
2.2 Finanarea instituiilor publice

Finantarea institutiilor publice se realizeaza de la buget (de stat, asigurarilor sociale de stat sau locale, fonduri speciale), de la buget si din venituri proprii, din venituri proprii sau din credite externe si fonduri nerambursabile. In cazul institutiilor publice finantate integral de la bugetul de stat, local sau fondurile speciale, creditele bugetare ale acestor institutii publice ( si ale celor din subordinea acestora, daca este cazul) sunt stabilite de ordonatorul de credite ierarhic superior ori de comun acord cu Ministerul Finantelor Publice in cazul ordonatorilor principali de credite (conform prevederilor Legii finantelor publice). La partea de venituri intalnim alocatii de la bugetul, iar la cheltuieli, sumele alocate sunt defalcate dupa criteriul economic al clasificatiei bugetare. In cazul in care aceste institutii incaseaza venituri, acestea vor fi virate integral la bugetul de la care sunt finantate. Majoritatea institutiilor publice se incadreaza in categoria institutii publice finantate din venituri proprii si subventii (alocatii) de la bugetul de stat, local sau fondurile speciale. Subventiile primite (care apar in partea de venituri) vin in completarea veniturilor proprii obtinute din activitatile specifice desfasurate (vanzari de bilete, inchirieri de spatii, prestari de
16
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE servicii, etc.). Ordonatorul de credite superior stabileste cuantumul subventiei, dar nu si destinatia acesteia (cheltuieli materiale, cheltuieli salariale, etc.). Conducatorul institutiei face defalcarea tuturor veniturilor (venituri proprii plus subventii) pe categorii de cheltuieli, urmand ca bugetul sa fie vizat de ordonatorul superior. Institutiile publice mai pot folosi pentru desfasurarea si largirea activitatii lor mijloace materiale si banesti primite de la persoane juridice si fizice, prin transmitere gratuita, cu respectarea dispozitiilor legale. Acestea se gestioneaza potrivit normelor privind finantele publice si cu respectarea destinatiilor stabilite de transmitator. Veniturile proprii ale institutiilor publice, finantate partial sau integral din fonduri proprii, se incaseaza, se administreaza, se contabilizeaza si se utilizeaza de institutiile publice in cauza, potrivit normelor privind finantele publice , daca legea nu prevede altfel. Excedentele rezultate din executia bugetelor institutiilor publice, finantate din fondurile speciale, se regularizeaza la sfarsitul anului cu bugetul de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale, dupa caz, in limita sumelor primite de la acestea, daca legea nu prevede altfel. Institutiile publice finantate integral din venituri proprii sunt similare institutiilor publice prezentate anterior, cu diferenta ca acestea nu beneficiaza de nici o subventie de la ordonatorul superior de credite. Acest lucru nu inseamna ca institutia este autonoma (nu este in subordinea unui ordonator de credite superior) si nici bugetul propriu nu trebuie vizat de ordonatorul superior. Soldurile anuale rezultate din executia bugetelor institutiilor publice finantate integral din venituri proprii raman la dispozitia acestora, urmand a fi folosite in anul urmator cu aceeasi destinatie. Bugetele institutiilor publice finantate din venituri proprii se prezinta distinct ca anexa la bugetul centralizat al ordonatorului principal de credite. Institutii publice finantate din credite externe sau fonduri nerambursabile sunt caracterizate prin faptul ca fondurile externe rambursabile sau nerambursabile de care beneficiaza institutiile publice din Romania vin, cel mai adesea, in completarea alocatiilor de la bugetul de stat si a veniturilor proprii ale institutiilor respective. Platile pentru investitiile institutiilor publice se efectueaza prin unitatile teritoriale ale trezoreriei statului, pe baza listei de investitii, a documentatiei tehnice prevazute de lege, a fondurilor aprobate pentru cheltuieli de capital si cu respectarea dispozitiilor legale privind investitiile si decontarea acestora. Organul de specialitate al administraiei publice centrale l reprezint Ministerul Sntii, instituie public care organizeaz, coordoneaz, ndrum activitile pentru 17
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE asigurarea sntii populaiei i acioneaz pentru prevenirea i combaterea practicilor care duneaz sntii. Direciile de sntate public judeene sunt servicii publice descentralizate, cu personalitate juridic, ale Ministerului Sntii, n subordinea crora funcioneaz alte uniti cu sau fr personalitate juridic, conform prevederilor legale. Unitile din sistemul sanitar se grupeaz astfel :
Dispensarul este
unitatea medico-sanitar care asigur
DISPENSARE POLICLINICE
SPITALE
Spitalul este unitatea sanitar cu paturi, de utilitate public, cu personalitate juridic care asigur servicii medicale.
SANATORII
Sanatoriul este unitatea sanitar cu paturi care asigur asistena medical utiliznd factori curative naturali asociai cu celelalte procedee, tehnici i mijloace terapeutice.
PREVENTORII
Preventoriul este unitatea sanitar cu paturi care asigur prevenirea i combaterea tuberculozei la copii i tineri, precum i la bolnavii de tuberculoz stabilizai clinic i necontagioi.
CREE
Creele sunt instituii care asigur, asistena medical, instruirea i educarea copiilor.
18
CENTRE DE SNTATE
Centrele de sntate sunt uniti sanitare cu sau fr paturi, care asigur asisten medical de specialitate pentru populaia din mai multe localiti apropiate, n cel putin dou specialiti.
ALTE INSTITUII
Leagne de copii Centre de transfuzie sanguine Servicii de ambulan
Din punct de vedere al subordonrii, nu toate unitile sanitare sunt n subordinea Ministerului Sntii sau a Direciilor de Sntate Public judeene, ci i n subordinea unor ministere sau autoriti publice centrale, denumite generic ministere de resort Ministerul de Justiie are n subordine: Spitalul ,,Prof. Dr. Constantin Angelescu Centrul Medical de Diagnostic i Tratament Ambulatoriu al Ministerului de Justiie 6 spitale penitenciar
Ministerul Administraiei i Internelor are n subordine: Institutul National de Medicin Aeronautic i Spaial ,,General doctor aviator Victor Anastasiu
Ministerul Transporturilor i Infrastructurii are n subordine: Spitale CFR
Entitile publice din domeniul sntii, care nu au personalitate juridic(unele cree, cabinete medicale din cadrul unitilor militare, laboratoare, cabinete de medicin sportiv, cabinete de logopedie, cabinete medicale din grdinie i coli etc.), primesc finanare prin instituiile publice de care aparin la capitolul de sntate.
19
FINANAREA SNTII
De la bugetul de stat se finaneaz Ministerul Sntii i serviciile publice descentralizate, institutele de sntate public, Academia de Stiine Medicale. De la bugetul de stat se mai asigur : desfurarea activitilor cuprinse n programele naionale de sntate dotarea cu echipamente medicale de nalt performan a unitilor medicale investiii legate de construirea / finalizarea unor obiective sanitare Sumele acordate de la bugetul de stat sunt cuprinse n bugetul Ministerului Sntii sau a ministerelor de resort.
BUGET DE STAT
BUGETELE LOCALE
Bugetele locale pot participa la finanarea unor cheltuieli pentru finalizarea construciilo noi i la realizarea de reparaii curente i capitale, precum i la dotarea cu aparatur medical.
VENITURI PROPRII
Veniturile proprii, din care se finaneaz majoritatea instituiilor sanitare publice, sunt reprezentate de sumele ncasate de la Casa de Asigurri de Sntate n urma serviciilor medicale furnizate pe baza contrectelor ncheiate cu aceasta. Unitile sanitare au posibilitatea de a semna contracte de prestri sevicii i cu casele de asigurri private. La acestea se adaugveniturile obinute din servicii medicale acordate la cererea persoanelr fizice sau juridice, venituri din chirii, asocieri investiionale n profil medical, precum i alte venituri dobndite n condiiile legii.
FONDURI EXTERNE
Fondurile externe sunt contractate pentru completarea finanrii unor proiecte de interes naional care nu pot fi susinute din resurse interne.
20
2.3 Bugetul de venituri i cheltuieli- instrument de organizare i previziune

La baza desfasurarii incsarilor si platilor efectuate de catre o institutie publica sta bugetul de venituri si cheltuieli. Bugetul, in acceptiunea Legii finantelor publice reprezinta documentul prin care sunt prevazute si aprobate in fiecare an veniturile si cheltuielile sau, dupa caz, numai cheltuielile, in functie de sistemul de finantare a institutiilor publice54. Stabilirea veniturilor si cheltuielilor care se inscriu in buget se face in functie de gradul de subordonare a institutiei respective, precum si de specificul acesteia. Bugetele de venituri si cheltuieli ale institutiilor publice sunt cuprinse (in totalitate sau sub forma de sold) in bugetul de stat sau in bugetele locale. Bugetul reprezinta legatura dintre programare si actiune; este o declaratie care exprima planurile de viitor in termeni financiari iar aceste planuri devin angajamente pentru care se aloca fonduri. Bugetul este un punct de plecare in evaluarea performantelor. Bugetul constituie un instrument de baza de organizare si previzionare, deci un instrument de management, fiind rezultanta unei decizii importante. Este reglementat printr-o decizie speciala, care ii confera putere executorie si de constrangere. Valoarea unui buget depinde de precizia evaluarii, de valoarea informatiilor economice utilizate pentru conceperea lui. Bugetarea oricarei activitati, indiferent de modul de calcul si de nivelul la care se efectueaza trebuie sa tina cont de reglementarile legale in vigoare. Bugetul este mecanismul ideal prin care se asigura limitarea cheltuielilor la sumele si proiectele prevazute; problema centrala a elaborarii bugetului este satisfacerea cerintelor cu resurse limitate, armonizarea nevoilor cu posibilitatile de acoperire. In conformitate cu semnificatia dictonului ``a guverna inseamna a prevedea6, conducerea moderna a institutiilor publice are ca prima atributie previziunea ,iar previziunea financiara este, poate, cea mai importanta activitate de planificare.
5
6
Legea nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finantele publice publicate in M.O. nr. 597/2002 P. Garnier La technique comptable aprofondie. Editura Dunod, Paris,1972
21
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE Actiunea financiara precede orice actiune tehnica, economica si organizatorica. Astfel, mai intai se procura resursele financiare necesare si apoi are loc fluxul real de bunuri si servicii catre institutie prin compensarea acestuia cu un flux financiar, in sens invers. Putem spune ca decizia financiara este apriorica oricarei decizii economice, ceea ce este de natura sa releve importanta elaborarii si fundamentarii bugetului de venituri si cheltuieli. Aceasta cuprinde indicatori financiari care releva volumul si circuitul activelor imobilizate si al activelor circulante, necesarul de finantat, sursele de finantare, volumul acumularilor si destinatia rezultatelor, varsamintele catre organul ierarhic superior si la bugetul statului, precum si subventiile primite de la acesta. Bugetul unei institutii publice trebuie sa contina: Documentul de politica, strategie si performanta (aferente anului pentru care se previzioneaza bugetul si pentru urmatorii ani) Veniturile si cheltuielile (globale si defalcate pe parti, capitole, subcapitole, articole, si alineate dup caz) Cheltuielile cu salariile Numarul maxim de posturi si fondul aferent salariilor de baza Bugetul institutiilor publice aflate in subordine Sume alocate din credite externe Sume alocate din fonduri externe nerambursabile Proiecte de finantare internationala (sinteze si fise) Bugetul de programe (sineze si fise) Cheltuieli de capital (sinteza listelor de investitii si fisele obiectivelor de investitii). Bugetul institutiilor publice finantate integral de la buget Institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale, de stat sau bugetele fondurilor speciale intocmesc doar bugete de cheltuieli.Acoperirea cheltuielilor se realizeaza in exclusivitate din alocatii de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat sau bugetele fondurilor speciale, dupa caz.
22
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE Orice venit realizat de aceste institutiii se face venit de la bugetul din care se finanteaza institutia respectiva, cu exceptia veniturilor proprii care sunt prevazute in anexele bugetelor aprobate si care sunt aferente activitatilor finantate integral din venituri proprii. Veniturile se pot obtine din activitatea curenta a institutiei (taxa de autorizare a concentrarile economice perceputa de Consiliul Concurentei) sau din venituri ocazionale (spre exemplu venituri din donatii sau sponsorizari). Donatiile si sponsorizarile in bani acordate institutiilor publice finantate de la buget se varsa integral la bugetul din care se finanteaza acestea. Cu aceste sume se majoreaza creditele bugetare repartizxate institutiei publice. Utilizarea acestor sume se face cu respectarea prevederilor legale si cu respectarea destinatiilor stabilite de transmitator. Bugetul de cheltuieli al institutiilor publice finantate integral de la buget respecta clasificatia cheltuielilor stabilita de Ministerul Finantelor Publice. Astfel, cheltuielile sunt detaliate dupa clasificatia functionala (pe parti, capitole si subcapitole),, iar fiecare nivel al clasificatiei functionale se subdivide dupa clasificatia economic (pe titluri, articole, si alineate). In cazul in care acestea au organizate si activitati finantate integral din venituri proprii, pentru aceste activitati se vor intocmi bugete de venituri si cheltuieli. Bugetul institutiilor finantate integral sau partial din venituri proprii Institutiile publice finantate integral sau partial din venituri proprii alcatuiesc bugetul de venituri si cheltuieli. Pe partea de venituri se refasesc toate veniturile, indiferent de provenienta lor. Astfel, veniturile curente se compun din diferite categorii de taxe percepute de institutie pentru serviciile prestate. Veniturile din capital cuprind veniturile din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice. Subventiile primite de institutie se concretizeaza sub forma alocatiilor de la bugetul de stat sau local. Donatiile si sponsorizarile sunt cuprinse separat, tot pe partea de venit. cheltuieli, se fundamenteaza un buget aferent veniturilor totale. Bugetul institutiilor publice finantate integral din venituri proprii Institutiile publice finantate integral din venituri proprii realizeaza buget de venituri si cheltuieli asemanator institutiilor publice finatate integral sau partial din Pe partea de
23
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE venituri proprii, deosebirea fiind ca nu primesc sume de la bugetul de stat sau bugetele locale. Pe baza fundamentarii veniturilor si cheltuielilor unei institutii publice are loc elaborarea proiectului de buget, care, in urma aprobarii va deveni functional, limitele cheltuielilor stabilite in acest buget fiind limite maxime, iar limitele veniturilor prevazute in buget fiind limite minime de realizare. Bugetul de venituri si cheltuieli se aproba de catre consiliul de administratie si se avizeaza de ordonatorul de credite ierarhic superior. Pe parcursul anului, in timpul executiei bugetare, pot apare modificari in bugetul de venituri si cheltuieli al unei institutii publice, aceasta situatie ducand la rectificarea bugetului in masura posibilitatilor existente. Motivul aparitiei acestor modificari este dat de unele cresteri neprevazute la capitolul de cheltuieli datorita majorarii peste limitele prevazute ale preturilor sau tarifelor unor furnizori sau a imposibilitatii realizarii veniturilor prevazute (situatia negativa pentru buget) sau de realizarea unor venituri superioare sau economii (justificate) de cheltuieli (situaie favorabil).
24
CAPITOLUL III BUGETUL INSTITUIILOR PUBLICE COMPONENT A SISTEMULUI BUGETAR CONSOLIDAT

3.1 Veniturile bugetare
Economia modern este caracterizat de fenomenul creterii mai rapide a necesarului de resurse dect a posiblitilor de procurare a acestora. Resursele au caracter limitat, n timp ce cererea de resurse o prezint o accentuat tendin de cretere. Resursele sunt elemente ale bogiei unei naiuni. Resursele, provenind din produsul intern brut, la care se adaug importul, sunt folosite pentru: consum, formare brut de capital i export. Alturi de resursele materiale, umane, valutare i informaionale, un rol deosebit l au resursele financiare. Resursele financiare reprezint totalitatea mijloacelor bneti necesare realizrii obiectivelor economice i sociale ntr-un interval de timp determinat.
25
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE n categoria resurselor financiare se include resursele autoritilor i instituiilor publice, resursele ntreprinderilor publice i private, resursele organismelor fr scop lucrative, precum i resursele populaiei. Volumul resurselor financiare ale unei societi depinde de mrimea produsului intern brut, precum i de posiblitatea apelrii la resursele financiare externe( mprumuturi, transferuri cu caracter definitiv etc.). Avnd n vedere distincia dintre finanele publice i cele private, se pune problema raportului dintre resursele financiare ale societtii i resursele financiare publice. Acesta este un raport ca de la ntreg la parte, deoarece resursele financiare ale societii au o sfera de cuprindere mult mai larg. Resursele financiare publice includ resursele administraiei de stat central i locale, resursele necesare proteciei i asigurrilor sociale de stat, precum i resursele instituiilor i autoritilor publice cu caracter autonom. Resursele financiare publice mpreun cu resursele financiare private constituie, aadar, resursele financiare ale societii. Dat fiind caracterul limitat al resurselor financiare, se pune problema alocrii resurselor necesare producerii tuturor categoriilor de bunuri: publice, private i mixte. Producia de bunuri publice i raportul dintre acestea i bunurile private7 sunt determinate de decizia privind alocarea resurselor ntre sectorul public si cel privat. n condiiile pieei imperfect ce caracterizeaz economia modern, statul, prin intermediul guvernului, acioneaz fie direct n calitate de productor sau consumator de bunuri, fie ca partener al vieii publice care reglementeaz i intervine pentru a asigura funcionarea normal a pietei. Rolul alocativ al guvernului vizeaz tocmai utilizarea resurselor pentru producerea i distribuirea de bunuri i servicii publice. n teoria finanelor publice, se consider c alocarea efectiv a resurselor ntre sectorul public i cel privat determin o anumit proporie ntre acestea, putndu-se accepta c alocarea resurselor este optim dac cerinele consumatorilor sunt satisfcute la nivel maxim, prin intermediul sectorului privat i al celui public8. Producia de bunuri i servicii publice este finanata din resurse bugetare, adic, n principal, din impozitele i taxele pltite de toi contribuabilii, persoane fizice i juridice.
7 8
David N Hyman, Public Finance, second Edition, The Dryden Press, New York, 1987 Richard A Musgrave, Peggy B. Musgrave, Public Finance in Theory and Practice, fifth Edition, McGrawHill Book Company, New York,1989
26
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE Plata impozitelor i taxelor reduce capacitatea contribuabiliilor de a-i procura bunuri i servicii de pe pia, pentru folosina lor exclusiv. La un moment dat, cetenii unei tri pot manifesta anumite preferine determinate de o anumit distribuie a veniturilor i averii. Din ce n ce mai frecvent, se manifest cererea sporit de resurse financiare, generat de creterea nevoilor sociale ntr-un ritm mai rapid dect cel al evoluiei produsului intern brut. Cererea de resurse financiare publice este determinat de nivelul i evoluia cheltuielilor publice. Posibilitatea acoperirii cererii de resurse, la un moment dat, este influenat de un ansamblu de factori, printre care pot fi menionai: -factori economici, care imprima o anumit evoluie a produsului intern brut, ceea ce poate s determine sporirea veniturilor impozabile. - factori monetari (dobnda , credit, mas monetar), care i transmit influena prin pre. Creterea preurilor, accentuarea fenomenelor inflaioniste genereaz sporirea resurselor din impozite i taxe; -factori sociali, care presupun redistribuirea resurselor n scopul asigurrii nevoilor de educaie, protective i asigurri sociale, sntate etc. -factori demografici, care n anumite condiii pot influena numrul populaiei active i sporirea numrului contribuabiliilor; -factori politici i militari, care, prin msurile de politic economic, social sau financiar pe care le implic, pot avea ca efect sporirea produciei i a veniturilor, creterea contribuilor pentru asigurrile sociale, sporirea fiscalitii, presiuni asupra bugetului general consolidate, influennd, n acelai timp, nivelul resurselor financiare publice; -factori de natur financiar, ce sintetizeaz influena celorlali factori prin dimensiunea cheltuielilor publice. Totodata, volumul cheltuielilor influeneaz marimea deificitului bugetar, a crui acoperire necesit resurse publice suplimentare. Factorii menionai mai sus pot fi structurai astfel: Factori de influen a resurselor financiare publice
27
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE Factori de influen Factori economici Factori monetari Factori sociali Coninut Creterea economica are ca efect creterea bazei de impozitare i sporirea veniturilor fiscale. Cresterea dobanzii atrage creterea preurilor care duce la creterea nominala a ncasarilor fiscale. Creterea necesitilor cu caracter social (mai multi bani pentru educaie,sntate,cultura,protecie social) atrage creterea fiscalitii ;(fr a duce la o evaziune fiscala de aceeasi marime, pentru c cetaenii vor plti mai multe impozite pentru a beneficia de aceste msuri sociale) i,astfel,rezult i creterea resurselor financiare publice. O anumit structura a populaiei( creterea populaiei active) poate duce la creterea ncasarilor fiscale. Creterea anumitor necesitii militare (datorate integrarii n NATO, spre exemplu) sau luarea anumitor decizii de politic economic , populiste, trebuiesc susinute de societate prin impozite si taxe ridicate. Sintetizeaza influena celorlali factori prin dimensiunea cheltuielilor publice.Comparat cu nivelul resurselor posibil de mobilizat, rezult marimea deficitului bugetar.Acoperirea acestuia necesita resurse financiare publice suplimentare.
Factori demografici Factori politici si militari
Factori de natura financiar
Existena unei multitudini de factori de influena a condus la apariia unor noi tipuri de resurse publice, avnd drept efect diversificarea structurii resurselor financiare.
Criteriu de clasificare 1. Coninut economic
2. Structura organizatoric a statelor
Continut prelavari cu caracter obligatoriu; resurse de trezorerie; mprumuturi publice; finanarea prin emisiune monetara fr acoperire. -in state de tip federal: resurse ale bugetului federal; resurse ale bugetelor statelor,regiunilor sau 28
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE provinciilor. - resurse ale bugetelor locale; -in stare de tip unitar: resurse ale bugetului central; resurse ale bugetelor locale. resurse financiare ale bugetului de stat; resurse financiare ale bugetului asigurarilor sociale de stat; resurse financiare ale bugetelor locale; resurse financiare ale fondurilor speciale; resurse financiare ale trezoreriei statului; resurse financiare ale institutiilor publice autonome; resurse financiare ale institutiilor publice finantate integral din venituri proprii; resurse financiare ale fondurilor externe rambursabile sau nerambursabile; 1. resurse ordinare(permanente si obligatorii): -venituri curente; venituri fiscale; venituri nefiscale; alte venituri. -venituri din capital. 2. resurse extraordinare: imprumuturi interne si externe; emisiune monetara; ajutoare,donatii,sponsorizari si alte transferuri nerambursabile. 1. interne impozite,taxe,contributii de asigura si sociale,de sntate; venituri nefiscale; mprumuturi interne; emisiune monetar; 2. externe: imprumuturi externe; ajutoare,donatii,sponsorizari si alte transferuri nerambursabile.
3. Sistem de bugete
4. Ritmicitatea ncsrilor
5. Provenien
Privite din punctul de vedere al coninutului lor economic, principalele categorii de resurse financiare publice sunt: prelevrile cu caracter obligatoriu ( impozitele, taxele, contribuiile) , resursele de trezorerie, resursele provenind din imprumuturi publice i finanarea prin emisiune monetar fr acoperire. 29
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE Cea mai mare parte a resurselor financiare publice o constituie veniturile cu caracter fiscal, al cror nivel este ins limitat i de cele mai multe ori insuficient.Este bine cunoscut faptul c ncasrile din impozite nu pot spori rapid. Msurile de cretere a nivelului resurselor fiscal se bazeaz pe modificari ale sistemului fiscal, fie n ceea ce privete nivelul cotelor de impunere folosite, fie vizitnd introducerea unor noi impozite. Introducerea unor astfel de msuri, care trebuie s primeasc girul puterii legislativie, nu se poate realiza rapid i ca urmare se apeleaz la alte categorii de resurse pentru a acoperi nevoia la un moment dat. Resursele de trezorerie intervin pentru acoperirea temporar a deficitului curent al bugetului de stat, al bugetului asigurrilor sociale i de sntate, pentru acoperirea golurilor de cas nregistrate la bugetele locale i a deficitelor temporare ale bugetelor fondurilor speciale. Trezoreria general a statului este un organism specializat prin intermediul cruia se efectueaza operaiuni de incasri si plti n contul tuturor categoriilor de bugete ce intr n alctuirea bugetului general consolidate, precum i n contul instituiilor publice , care, potrivit reglementrilor legale, se administreaz n regim extrabugetar . Asigurarea concordanei ntre nivelul cheltuielilor i cel al veniturilor determin apelarea la resursele de trezorerie care constau n mprumuturi pe termen de pn la un an contractate pe piaa de capital, prin emisiunea i vnzarea unor titluri de stat (certificate de depozit, bonuri de tezaur etc. ). Resursele de trezorerie au caracter temporar i rambursabil, comportnd un cost determinat de dobnda aferent titlurilor de stat pe termen scurt, precum i de cheltuielile ocazionate de punerea i retragerea din circulaie a nscrisurilor respective. Resursele financiare provenind din mprumuturi publice se gestioneaz tot prin sistemul trezoreriei publice.Imprumuturile publice interne i externe reprezint un mojloc frecvent de procurare a resurselor financiare i, implicit, de acoperire a deficitului bugetar.. Emisiunea bneasc fr acoperire, ca mijloc de finanare a deficitului bugetar, genereaz efecte negative pe termen mediu i lung. Un nivel ridicat al inflaiei antreneaz o sporire a resurselor fiscale: cresc ncasrile din impozitele pe venit i din impozitele indirect, n special cele aferente taxei pe valoarea adaugat i accizelor.Inflaia determin totodata, diminuarea relativ a obligaiilor de plat ale statului, ndeosebi n ceea ce privete datoria public, n situaia n care rata dobnzii la mprumuturile de stat este sub
30
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE nivelul creterii anuale a preurilor exprimat n procente. Astfel de avantaje sunt, ns, contracarate de gravele inconveniente pe care le presupune inflaia, pe plan economic i social. Structura organizatoric a statelor reprezint un alt criteriu de grupare a resurselor publice. Astfel, n statele de tip federal, resursele publice se structureaz pe trei niveluri: resurse ale bugetului federal, resurse ale bugetelor statelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federaiei i resurse ale bugetelor locale. In statele de tip unitar, se deosebesc resurse publice ale bugetului central i resurse ale bugetelor locale. Resursele mobilizate pe linia asigurrilor sociale, reprezentate n principal de contribuiile pentru asigurri sociale, figureaz n bugetul general (central), care se ntocmete ca un buget consolidat prin cumularea tuturor categoriilor de resurse pe structura sistemului bugetar, eliminndu-se transferurile dintre diferitele verigi ale bugetului. In statele de tip federal, resursele asigurrilor sociale se regsesc ca venit atta n bugetul general consolidate, ct i in bugetele statelor, regiunilor sau pronvinciilor. Privit prin prism bugetului general consolidate- ansamblul bugetelor, component ale sistemului bugetar, agregate i consolidate pentru a forma un ntreg- structura resurselor financiare publice include: a. resursele financiare ale bugetului de stat, din care fac parte veniturile curente de tipul impozitelor, taxelor, veniturilor nefiscale, veniturilor din capital , donaii i sponsorizri, precum i incasri din rambursarea mprumuturilor acordate; b. resursele financiare ale asigurrilor sociale de stat, provenind din contribuiile pentru asigurrile sociale, diverse venituri i subvenii; c.resursele financiare cu destinaie special, constnd, n principal, din contribuii ce alimenteaz fondurile special constituite la nivel central; d. resursele financiare ale bugetelor locale aparinnd unitilor administrativteritoriale, cum sunt : impozitele, taxele i veniturile nefiscale cu caracter local, veniturile din capital, veniturile cu destinaie special, prelevrile din bugetul de stat, de tipul cotelor defalcate din impozitul pe salarii, subveniile, donaiile i sponsorizrile, mprumuturile contractate i incasrile din mprumuturile acordate. Structura resurselor financiare publice difer, aadar, de la un stat. Ceea ce caracterizeaz, ns, sistemul de resurse al oricrui stat, indiferent de nivelul de
31
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE dezvoltare al acestuia, este posibilitatea identificrii resurselor publice n raport cu regularitatea i proveniena acestora. Veniturile fiscale au ponderea cea mai insemnata in resursele financiare publice. n rile dezvoltate, n cadrul veniturilor fiscale, cele mai importante sunt impozitele si contributiile pentru asigurrile sociale.
In rile in curs de dezvoltare, care se confrunt cu deficit de resurse financiare, se apeleaz deseori la mprumuturi externe sau emisiune de bani de hrtie, ceea ce genereaza , n timp, efecte negative n majoritatea cazurilor.
n funcie de ritmicitatea ncasrii lor la buget, resursele financiare publice formeaz dou categorii, i anume: resurse ordinare sau curente i resurse extraordinare, incidentale sau ntmpltoare. Resursele ordinare sunt acelea la care statul apeleaz n mod obinuit, n condiii considerate normale i care se ncaseaz la buget cu o anumit regularitate. n aceast categorie se includ: veniturile fiscale, contribuiile pentru asigurrile sociale de stat, contribuiile ce alimenteaz fondurile speciale i veniturile nefiscale. Resursele extraordinare sunt cele la care statul recurge n situaii excepionale, cnd practic resursele curente nu acoper cheltuielile publice. Resursele extraordinare cuprind: mprumuturile de stat interne i externe, transferurile, ajutoarele, sumele rezultate din lichidarea participatiilor de capital n strintate i din valorificarea peste granie a bunurilor statului. n funcie de proveniena, resursele financiare publice se grupeaz n resurse interne i resurse externe. n ansamblul resurselor financiare ale un stat, resursele externe sunt n principal, mprumuturile de stat externe contractate la instituii financiare internationale, la guvernele altor ri, la bnci cu sediul n alte state, la orice deintori strini de capitaluri bneti. La aceastea se adaug diferitele transferuri externe primate sub forma ajutoarelor nerambursabile de la organismele internationale sau din partea altor state. Toate celelalte resurse, de tipul impozitelor, taxelor, contribuiilor, veniturilor nefiscale, mprumuturilor contractate la persoanele fizice i juridice din propria ar, altor venituri excepionale, sunt considerate a fi resurse de proveniena intern. n Romnia, resursele financiare publice sunt structurate pe criterii economice, n conformitate cu structura sistemului bugetar. Resursele financiare publice se constituie i 32
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE se gestioneaz printr-un sistem unitar de bugete, i anume: bugetul trezoreriei statului, bugetele instituiilor publice autonome, bugetele instituiilor publice finanare integral sau parial din bugetul de stat, bugetul asigurrilor sociale de stat i bugetul fondurilor speciale, bugetele instituiilor publice finanate intergral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat i ale caror rambursare, dobnzi i alte costuri se asigur din fonduri publice i bugetul fondurilor externe nerambursabile, n condiiile asigurrii echilibrului financiar.9 Principalele categorii de resurse publice sunt: I. Resursele bugetului de stat: Venituri curente A. Venituri fiscale A.1.Impozite directe A.1.Impozite indirecte B. Venituri nefiscale Venituri din capital ncasri din rambursarea mprumuturilor acordate
II. Resursele bugetului asigurrilor sociale de stat: A. Venituri fiscale A.1.Contribuia angajatorilor i a angajailor A.2.Alte contribuii B. Venituri nefiscale III. Resursele bugetelor locale10 1. Venituri proprii(fiscale si nefiscale) 2. Cote i sume defalcate din venituri ale bugetului de stat 3. Cote adiionale la unele venituri ale bugetului de stat i ale bugetelor locale 4. Transferuri cu destinaie special de la bugetul de stat IV. Resursele fondurilor speciale
Legea privind finanele publice nr. 500 din 11 iulie 2002, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, partea 1, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificrile i completrile ulterioare. 10 Legea privind finanele publice locale nr. 273 din 29 iunie 2006, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea 1, nr. 627 din 20 iulie 2006, cu modificrile i completrile ulterioare
33
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE Fondurile speciale se constituie pe seama unor venituri fiscale de tipul contribuiilor si impozitelor indirecte cu afectaie special, precum i din venituri nefiscale stabilite n raport cu destinaia fiecrui fond. Fondurile speciale rspund unor nevoi temporare, specifice fiecrui program de guvernare i, de aceea, ele difer ca numr si destinaie de la o perioad la alta. Resursele financiare reprezint totalitatea mijloacelor bneti dintr-o economie, necesare realizrii obiectivelor economice i sociale, intr-un interval de timp determinat. Resursele financiare = resursele financiare publice+ resursele financiare private Resursele financiare = resursele financiare interne+ resursele financiare externe Resursele financiare publice reprezinta mijloace banesti aflate la dispozitia administratiilor publice. Resursele bugetare reprezinta aceea parte a resurselor financiare publice cuprinsa in bugetele entitatilor publice. Dat fiind caracterul limitat al resurselor financiare,se pune problema alocarii optime a acestora,mecesara producerii tuturor categoriilor de bunuri (publice,private si mixte). Alocarea optima este determinat prin raportul alocrii resurselor ntre sectorul public i cel privat. Alocarea optim a resurselor ntre sectorul public i cel privat(alocarea intersectoriala optim) are loc n condiii de: utilizare deplin a resurselor; asigurare a utilitii maxime pentru consumatorii de bunuri si servicii. n categoria resurselor financiare publice se includ i veniturile instituiilor i autoritilor publice cu caracter de venituri curente. n conformitate cu Legea privind finanele publice Instituiile publice includ Parlamentul, Administraia Prezidenial, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraiei publice, alte autoriti publice, instituiile publice autonome, precum si instituiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanare a activitii acestora. Se consider c instituiile publice produc bunuri publice11 pe care le distribuie n mod gratuit, sau contra unei pli care nu totdeauna constituie echivalentul serviciului prestat, al crui consum este, de regul, nonconcurenial.
11
Tatiana Moteanu, Buget i trezorerie public, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1997
34
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE Instituiile publice desfoar aciuni n domenii cum sunt: nvmntul, sntatea, asistena social, aprarea naional, ordinea public etc. Resursele instituiilor publice se structureaz n venituri proprii, venituri primite ca alocaii de la buget i subvenii pentru activiti autofinanate. Finanarea de baz este asigurat prin resursele de la buget. Veniturile proprii ale instituiilor publice sunt venituri extrabugetare. Acestea sunt prezentate de taxe, ncasri din vnzarea unor publicaii, chirii, valorificarea unor produse din activiti proprii sau anexe, venituri din prestaii editoriale, ncasri din prestarea unor servicii medicale, de nvmnt, formare profesional i orice alte servicii n conformitate cu specificul activitii. Instituiile publice pot beneficia si de resurse externe rambursabile, de tipul finanrilor prin intermediul unor programe internaionale ori ca urmare a unor acorduri i protocoale bilaterale ncheiate cu instituiile similare din alte ari. n Romnia, n perioada 1990-2006, veniturile bugetului general consolidat au variat ntre 38,7% din produsul intern brut n anul 1990 i 30,2% n 2005, pentru ca n anul 2006 s reprezinte 32,6% , n condiiile unui deficit bugetar de 2,5% din produsul intern brut dup cum rezult din urmtoarele date: Veniturile bugetului general consolidat i deficitul financiar public ca pondere n produsul intern al Romniei.
-n procente faa de PIB-
Anul 1990 2000 2005 2006

Sursa:
Veniturile bugetului Din care: Venituri fiscale general consolidat 38,7 35,5 31,5 29,5 30,2 27,2 32.6 28,8
Excedent/Deficit +1,0 - 3,7 - 0,8 - 2,5
1. Ministerul Economiei i Finanelor 2. Anuarul Statistic al Romniei, 2002 2005, Institutul Naional de Statistic, Romnia: Summary of Consolidated General Government Accounting to the New Classification.
Gradul de fiscalitate, msurat prin raportul dintre prelevrile obligatorii la fondurile publice i produsul intern brut s-a meninut sub 30% in perioada 2000 2006. Dac se consider principala component a bugetului general consolidat, respectiv bugetul de stat, se desprinde o tendin important i anume mutarea accentului pe fiscalitatea indirect. Astfel, aportul impozitelor directe la formarea resurselor bugetului
35
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE de stat a sczut cu aproape o treime n anul 2005, fa de cel din anul 1995conform urmtoarelor date: Structura veniturilor fiscale n totalul veniturilor bugetului de stat al Romniei, n perioada 1995-2005
- n procente
Impozite Anul 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 directe 49,20 35,50 39,60 37,07 33,75 36,62 36,57
Din care: Impozit Impozit pe profit 21,66 14,46 12,41 13,73 14,31 16,59 17,67 pe salarii 25,56 18,87 20,96 19,07 17,53 18,34 15,65
Impozite indirecte 47,44 60,19 54,23 57,68 60,87 58,38 58,68 TVA 29,32 36,61 29,22 32,28 31,27 29,03 29,89
Din care: Accize 8,18 14,98 16,39 15,86 19,79 20,51 20,84
Taxe vamale 8,09 6,32 5,10 4,29 4,22 4,18 4,68
Sursa: Calcule proprii dup Anuarul Statistic al Romniei, 2002 2005, Institutul Naional de Statistic.
Impozitul pe salarii a reprezentat n perioada analizat cea mai important surs n cadrul impozitelor directe. Msurile de reducere a fiscalitii directe concretizate n cota unic de impunere a veniturilor din impozitele directe n totalul veniturilor fiscale. Corespunztor, a crescut ponderea impozitelor indirecte, iar in structura acestora s-a nregistrat creterea nsemnat a ponderii taxei pe valoarea adugat i a accizelor. Demn de menionat este faptul c, in perioada 1995 2000, n cadrul impozitelor indirecte, accizele i taxa pe valoarea adugat au crescut ntr-un ritm mult mai rapid, comparativ cu taxele vamale. ncepnd din anul 2003, prin modificrile de coninut aduse Codului fiscal, mai ales cu privire la aezarea accizelor, se remarc scderea ponderii veniturilor din taxa pe valoarea adugat n favoarea celor provenind din accize, pe fondul unei stabiliti a ponderii ncasrilor din taxele vamale. Trebuie subliniat i faptul c modificarea structurii impozitelor n totalul veniturilor bugetului de stat vizeaz indirect protecia social. Astfel, accizele au crescut ntr-un ritm mult mai rapid dect taxa pe valoarea adugat, unele dintre accize fiind considerate impozite pe produse de lux sau duntoare sntii. Acelai obiectiv este pus n eviden i n cazul impozitelor directe, n cadrul crora impozitul pe salarii, a sczut semnificativ n totalul veniturilor bugetului de stat.
36
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE Din analiza ntreprins se observ o mutaie important n structura resurselor fiscale, constatnd n tendina de devansare a impozitelor directe de ctre cele indirecte. Aceast tendin s-a accentuat, astfel nct analiza structural a resurselor bugetului consolidat pe anul 2007 relev importana impozitelor indirecte, de tipul taxei pe valoarea adugat i a accizelor, n totalul veniturilor fiscale a cror pondere depete 60%. Dac accentul cade pe procurarea resurselor din impozite indirecte, fiscalitatea direct s-a diminuat considerabil. Ponderea impozitului pe profit reprezint aproximativ 13%, iar cea a impozitului pe salarii 17% n totalul veniturilor fiscale ale bugetului consolidat. Bugetul pe anul 200712 este constituit la partea de venituri n proporie de 99% din venituri curente, n cadrul crora veniturile fiscale reprezint 94%, veniturile nefiscale 5%, restul de 1% fiind reprezentat de contribuiile pentru asigurrile sociale. Construcia bugetului consolidat al Romniei pe anul 2007 este expresia modului n care politica fiscal a Romniei a fost amortizat cu principalele tendine i orientri bugetare din rile Uniunii Europene.
3.2 Cheltuielile bugetare
Cheltuielile publice reprezint forma de manifestare a funciei de repartiie a finanelor publice n faza redistributiv. Prin aceasta, are loc o realocare a fondurilor bneti pe diverse destinaii, n funcie de necesitile sociale(nevoile colective) i in funcie de politica financiar promovat de stat. Cheltuielile publice exprim relatii economico-sociale n forma bneasc, ce se manifest ntre stat, pe de o parte i persoane fizice sau juridice, pe de alta parte, cu ocazia repartizarii i utilizrii resurselor financiare ale statului, n scopul indeplinirii funciilor sale. cheltuielile publice concretizeaza cea de-a doua faza a funciei de repartiie a finanelor publice, i anume aceea a repartizarii resurselor financiare publice pe diverse destinaii. Utilizarea propriu-zis a acestor resurse pentru nfptuirea obiectivelor cuprinse in programele guvernamentale privind activitatea social, economic, adminstrativ i de alta natur, desfaurat pentru realizarea acestora se reflect n cheltuielile publice. Prin
12
Legea bugetului de stat pe anul 2007 nr.486 din 27 decembrie 2006, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea 1, nr.1043 din 29 decembrie 2006
37
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE cheltuieli publice, statul acoper necesitaile publice de bunuri si servicii considerate prioritare in fiecare perioad. Obiectivele finanate de ctre guvern in cadrul sectorului public se regsesc att in sfera nematerial, cat i in sfera produciei materiale.Indeplinirea funciilor -intern si extern- de ctre statele contemporane se realizeaza printr-un complex de organe i instituii, pentru care i prin care se fac cheltuieli cu multiple destinaii. Cheltuielile publice exprima relaii economico-sociale in forma bneasca, care se manifest intre stat, pe de o parte, si persoane fizice si juridice, pe de alt parte cu ocazia repartizarii i utilizarii resurselor financiare ale statului in scopul indepliniri functiilor acestora. Cheltuielile publice se finalizeaza in plai efectuate de stat din resurse mobilizate pe diferite ci, pentru achiziii de bunuri sau prestari de servicii necesare pentru indeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului; servicii publice generale, aciuni socio-culturale, intreinerea armatei si a intregii activitti desfsurate in domeniul militar, ordinea public intern, securitatea socila, actiuni economice etc. Cheltuielile publice sunt indicatori care se aprob prin lege sub forma creditelor bugetare, care exprim limita maxim aprobat a nivelului de finanare a diferitelor nevoi colective. Creditele bugetare nu pot fi depite, dar existena lor implic mecanisme de finanare, prin alimentarea conturilor consumatorilor de resurse financiare publice, la nivelul instituiilor publice. Utilizarea propriu-zis a creditelor bugetare reprezint un proces complex care antreneaz competena si responsabilitatea conductorilor instituiei publice, n calitate de ordonatori de credite.Acest proces are la baz principii si norme specifice, in general foarte riguroase,referitoare le buna i corecta gestionare a bunurilor publice, pentru care ordonatori de credite, pe de o parte, sunt avertizai s pun in aplicare prevederile bugetare,iar pe de alt parte, la sfaritul fiecrui an, sunt descrcai de gestiune , pe baza unui raport public al Curii de Conturi. Coninutul economic al cheltuielilor publice se afl n strans legatur cu efectul produs de acestea pe destinaiile lor. Astfel,unele cheltueli exprim un consum definitiv de produs intern brut, reprezentnd valoarea plilor pe care le efectueaz instituiile publice in formele specifice ale cheltuelilor curente, iar alte cheltueli publice exprim o
38
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE avansare de produs intern brut, reprezentnd participarea statului la finanarea formrii brute a capitalului att in sfera produciei materiale , ct i n sfera nematerial. n prezent, cheltuelile publice sunt extrem de diversificate. Unele se manifest direct, prin finanarea de ctre stat a instituiilor publice pentru a putea funciona. Altele influeneaz direct mediul economic i social i constitue astfel instrumente ale unei politici de transformare a mediului respectiv pentru a-l ameliora. Fiind folosite ca instrument de intervenie, cheltuelile publice trebue analizate nu numai prin prisma domeniului n care sunt efectuate, ci i din punct de vedere al influenei pe care o pot avea asupra procesului general al reparatiei sociale. Cheltuelile publice nglobeaz: a) Cheltuelile efectuate din fondurile constituite la nivelul bugetelor administraiilor publice centrale (bugetul de stat, bugetul asigurrilor sociale de sntate, bugetul asigurrilor sociale de stat, bugetul fondului pentru ajutorul de omaj, bugetele instituiilor publice autonome si altele). La statele cu structur federal, se cuprind si cheltuielile autoritilor publice ale statelor membre ale federaiei. b) Cheltuielile efectuate din fondurile constituite n bugetele administraiilor publice locale, pe trepte,ale acestora; c) Cheltuielile efectuate din intrrile anuale de credite externe; d) Cheltuielile efectuate din fonduri externe nerambursabile constituite la nivelul organismelor internaionale si distribuite, pe programe, statelor beneficiare.
Cheltuieli publice-cheltuieli bugetare Cheltuiele publice Cheltuieli bugetare Sfer de cuprindere cheltuieli efectuate din fondurile cheltuieli efectuate din constituite la nivelul bugetelor financiare constituite la administratiilor publice centrale bugetului de stat; (buget de stat,bugetul asigurariilor cheltuieli efectuate din sociale de stat,bugetele intitutiilor financiare constituite la
resurse nivelul resurse nivelul
39
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE publice autonome); cheltuieli efectuate din fondurile constituite la nivelul bugetelor admninistratiei locale; cheltuieli acoperite din fonduri cu destinatie speciala; cheltuiele acoperite exclusiv din resurse financiare publice constituite in afara bugetului,prevazute in bugetele de venituri si cheltuieli ale institutiilor publice autonome; cheltuieli efectuate din bugetul trezorierei statului; cheltuieli finantate in alte surse decat cele bugetare(cheltuieli efectuate din intrarile anuale de credite externe,cheltuieli efectuate din fonduri externe nerambursabile) Modul de efectuare pe baza fondurilor constituite n afara bugetului; bugetului asigurarilor sociale de stat; cheltuieli efectuate din resurse financiare constituite la nivelul institutiilor publice autonome;
condiionat de prevederea expresa in buget; determinat de indeplinirea conditiilor legale, nu numai de existena fondurilor baneti. De ctre Parlament sau consiliile locale.
Modul de aprobare de ctre ordonatorii de credite.
La nivelul bugetului general consolidat al statului se calculeaz cheltuielile publice totale consolidate, care comport urmtoarele operaii: cheltuielile publice totale ale fiecrui buget component, minus transferurile ntre bugete, plus intrrile anuale de credite externe, minus rambursrile anuale de credite externe, mai puin dobnzile aferente. Trebuie fcuta distincie ntre noiunile de cheltuieli publice i cheltuieli bugetare. Cheltuielile publice se refer la totalitatea cheltuielilor efectuate in sectorul public, prin intermediul instituiilor publice (aparat de stat, instituii social-culturale, armat, ordine intern i sigurana naional, cercetare stiinific s.a.) care se acoper fie de la buget (pe plan central sau local) , fie din veniturile proprii ale instituiilor, obinute de acestea. Cheltuielile bugetare se refer numai la acele cheltuieli care se acoper de la bugetul de stat, din bugetele locale , din bugetul asigurrilor sociale de stat. Cheltuielile
40
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE bugetare sunt cuprinse n bugetele din cadrul sistemului public de bugete , definit conform legii finanelor publice. Deci, cheltuielile bugetare au o sfer mai restrns dect cheltuielile publice.Cheltuielile bugetare sunt cheltuieli publice, dar nu toate cheltuielile publice sunt cheltuieli bugetare conform schemei de mai jos. Cheltuielile bugetare sunt cuprinse n bugetele definite in cadrul sistemelor de bugete, aprobate de sistemul legislativ sub forma creditelor bugetare. Delimitarea cheltuielilor publice n raport cu cele bugetare Cheltuieli bugetare acoperite din resursele financiare , constituite n: - bugetul de stat; - bugetul asigurrilor sociale; - bugetul local ; - celelalte bugete componente ale sistemuui bugetar ; Cheltuieli acoperite exclusiv de resursele financiare publice constituite n afara bugetului , prevazute n bugetele de venituri i cheltuieli ale intituiilor publice autonome sau alte insituii publice autofinanate. Cheltuieli efectuate din bugetul trezoreriei statului Cheltuieli finanate din credite externe Cheltuieli finanate din fonduri externe nerambursabile
Cheltuieli publice
Delimitarea cheluielilor bugetare in cadrul celor publice se bazeaz pe cteva principii: - efectuarea cheltuielilor bugetare este condiionat de prevederea expres si aprobarea nivelului acestora de ctre parlament sau de consiliile locale, dupa caz, in conformitate cu lgile in vigoare; - nerambursarea sumelor alocate si cheltuite conform destinaiilor care s-au aprobat aceste sume; - efectuarea cheltuielilor este determinat de ndeplinirea condiiilor legale i nu numai de constituirea (existena)resurselor bneti; finanarea se efectueaz n funcie de gradul de subordonare a instituiilor sau activitilor cu caracter bugetar ; din bugetul de stat, din bugetul asigurrilor sociale de stat , din
41
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE bugetul local, din bugetul fondurilor speciale , din bugetul creditelor externe , din bugetul fondurilor externe nebursabile i alte bugete ; exercitarea controlului financiar cu caracter preventiv i acodarea vizei cu ocazia operaiunilor de deschidere a finanarii , de alocare i utilizare a resurselor financiare publice; Dimensionarea cheltuielilor publice totale i repartizarea acestora pe destinaii i beneficiari rezulta direct din necesitatea satisfacerii nevoilor pubilice, prezentndu-se din acest punct de vedere mai ntai ca o chestiune politic de maxim importan i apoi ca o chestiune economic , de colectare a resurselor bneti necesare pentru acoperirea lor. Volumul cheltuielilor publice reflecta cererea de bunuri publice acoperite prin finanarea din resurse financiare publice . Acest proces presupune identificarea, selectarea i ierarhizarea cheltuielilor n funcie de criterii, de natura politic, economic, social i financiar. nelegerea coninutului i a ntregului proces de delimitare a nivelului cheltuielilor corespunztoare destinaiilor, a nivelului resurselor i a desemnrii beneficiarilor de avantajele create de stat pe seama acestor eforturi financiare presupune cunoaterea criteriilor de clasificare a cheltuieilor publice pe diferite grupe. Necesitatea cunoaterii structurii cheltuielilor publice deriveaz din faptul c aceasta ilustreaz modul n care sunt orientate resursele bneti ale statului spre anumite obiective : economice, sociale i cele culturale cu caracter social, militar, politice, financiare etc. Totodat, analiza n dinamica a cheltuielilor publice trebuie efectuat att pe total, ct i pe componente, delimitate pe baza diferitelor criterii(economice, funcional, administrative, politice , financiare .a). Asemenea criterii se folosesc de ctre autoritatea finanelor publice din fiecare stat la elaborarea clasificaiilor indicatorilor bugetari pe baza crora se ntocmete i se execut bugetul. Aceste criterii sunt grupate astfel:
42
Criteriu de clasificare Continut 1. Administrativ(al institutiilor) cheltuieli ale ministerelor; cheltuieli ale institutiilor publice autonome sau subordonate; cheltuieli ale unitatilor administrative-teritoriale; 2. Economic*-temporal cheltuieli curente(de functionare): cheltuieli materiale, cheltuieli de personal, prime, subventii, transferuri, cheltuieli cu dobanzile, rezerve; cheltuieli de capital(investitii); imprumuturi acordate; rambursari de credite si plati de dobanzi si comisione la credite. 3. Economic*-distributiv cheltuieli privind plata bunurilor si serviciilor; cheltuieli de transfer cu caracter economic(subventii)sau social(burse,pensiii,ajutoare,indemnizatii etc); 4. Functional*-pe baza cheltuieli pentru servicii publice domeniilor,ramurilor,sectoare generale:Autoritati publice; lor de activitate spre care sunt cheltuieli pentru aparare,ordine publica si dirijate resursele financiare siguranta nationala: Aparare, Ordine publica; publice,pentru indeplinirea cheltuieli social-culturale: Invatamant, Sanatate, functiilor statului Asistenta sociala; cheltuieli pentru servicii si dezvoltare publica,locuinte.mediu si ape; cheltuieli pentru actiuni economice: Industrie,Agricultura si silvicultura, Transporturi si comunicatii; alte actiuni:Cercetare stiintifica; transferuri; imprumuturi allocate; plati de dobanzi si alte cheltuieli aferente datoriei publice. 5. Financiar-in functie de cheltuieli definitive: se finalizeaza cu plati la momentul in care se scadente certe si atesta lichidarea completa a efectueaza cheltuielile angajarii statului; 43
7.In functie de rolul cheltuielilor publice in procesul reproductiei sociale
cheltuieli reale:consum definitive de produs intern brut; cheltuieli economice: cheltuieli care FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE reprezinta un avans de produs intern si au ca effect crearea de valoare adaugata; publice cheltuieli temporare si/sau operatiuni de 8. Clasificatia ONU - functionala cheltuieli pentru servicii publice trezorerie;urmate de finalizare prin plati la generale; scadente certe; cheltuieli pentru aparare; cheltuieli virtuale: cheltuieli pe care statul le angajeaza sa le efectueze in anumite conditii. cheltuieli pentru educatie; 6. Financiar- in functie de cheltuieli cu/fara pentru contraprestatie; cheltuieli sanatate; forma de manifetare cheltuieli definitive/provizorii; cheltuieli pentru securitate sociala si bunastare; cheltuielispeciale/globale. cheltuieli pentru locuinte si servicii comunale; cheltuieli pentru recreatie,cultura,religie; cheltuieli pentru actiuni economice; alte cheltuieli; 9. Clasificatia ONU - economica cheltuieli care reprezinta consum final de produs intern brut; cheltuieli cu dobanzile aferente datoriei publice; subventii de exploatare; alte transferuri curente; formarea bruta de capital(investitii brute si cresterea stocurilor materiale); achizitii de terenuri si active necorporale; transferuri de capital; imprumuturi minus rambursari: intrari de credite externe minus rate anuale de rambursat.
*Prin Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr.1025/2005,pentru anul 2006 s-a aprobat in noua clasificare a indicatorilor bugetari. Abordarea structurii cheltuielilor publice necesit utilizarea mai multor criterii de grupare. n literatura i n practica financiar i statistic a statelor i a organismelor internaionale, se folosesc urmtoarele tipuri de clasificaii: a) administrativ; b) economic; c) funcional;
44
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE d) financiar; e) n funcie de rolul lor in procesul reproduciei sociale; f) gruparea folosit de organismele O.N.U. si clasificaii mixte sau combinate. a) Clasificatia administrativ. Aceasta clasificatie are la baza criteriul instituiilor prin care se efectueaz cheltuielile publice: ministere ( departamente, agentii guvernamentale) instituii publice autonome, unitai administrativ-teritoriale etc.Gruparea cheltuielilor pe criterii administrative este util, deoarece alocaiile bugetare se stabilesc pe beneficiari: ministere i alte instituii centrale, judee, orae, comune etc. Ea sufer prin faptul c un minister, departament, agenie guvernamental, jude, municipiu sau ora reuete cheltuieli cu destinaii variate i, in plus, structura ministerelor i, respectiv, subordonarea instituiilor publice se modific periodic, ceea ce face cheltuielile publice necomparabile in timp. Acest criteriu este folosit la repartizarea cheltuielilor publice de ordonatori de credite bugetare. b) Clasificatia economic. n cazul acesteia se folosesc doua criterii de grupare: primul, conform cruia cheltuielile se impart in: cheltuieli curente ( de functionare), i cheltuieli de capital (cu caracter de investitii); al doilea, care imparte cheltuielile n cheltuieli cu bunuri i servicii i cheltuieli de transfer (de redistribuire). Cheltuielile curente asigur ntreinerea i buna funcionare a instituiilor publice, finanarea satisfacerii aciunilor bublice, transferarea unor sume de bani anumitor categorii de persoane, lipsite de remuneratie ori avnd venituri insuficiente sau pentru onorarea unor angajamente speciale ale statului (mprumuturi). Ele reprezint un consum definitiv de produs intern brut si trebuie s se rennoiasc anual. n cea mai mare parte a lor, cheltuielile publice sunt cheltuieli curente.Cheltuielile curente cuprind cheltuieli privind plata de bunuri i de servicii de ctre instituiile publice (inclusiv drepturile de personal), plata dobnzilor, subveniile i transferurile. Cheltuielile de capital (de investiii) se concretizeaz in achiziionarea de bunuri de folosin ndelungat, destinate sferei produciei materiale sau sferei nemateriale (coli, spitale, aezaminte de cultur, administratie etc.) dup caz. Ele duc la dezvoltarea si modernizarea patrimoniului public.
45
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE Cheltuielile privind bunurile i serviciile ce deosebesc de cheltuielile de transfer, dup cum au sau nu la baz o contraprestaie, n momentul i n msura n care, acestea se efectueaz de ctre stat. Astfel, cheltuielile privind plata bunurilor i serviciilor cuprind, n general remunerarea serviciilor, a prestaiilor i a furniturilor necesare bunei funcionri a instituiilor publice sau achiziionrii de mobilier, aparatur i echipamente. Cheltuielile de transfer reprezint trecerea unor sume de bani de la buget la dispoziia unor persoane juridice (instituii cu activiti autofinanate, ntreprinderi productive), unor persoane fizice(pensionari,omeri,studeni, elevi,etc.)sau a unor bugete ale administraiilor locale. Ele pot avea, deci, caracter economic (subvenii acordate agenilor economici pentru acoperirea unor cheltuieli de producie, stimularea exportului, redresarea financiar, restrngerea unor activitai economice etc) sau sociale (burse,pensii, ajutoare i alte indemnizaii definitive i far contraprestaie), finantarea unor aciuni de importana major efectuate prin intermediul administraiilor publice locale. n buget, transferurile sunt consolidabile i neconsolidabile, n funcie de coninutul lor i de legturile pe care le implic ntre diferenele verigi ale sistemului bugetar Transferurile consolidabile sunt, prin esena lor, cheltuieli de transfer. Combinarea gruprii cheltuielilor publice n cheltuieli de capital(investiii i cheltuieli curente de funcionare) , cu gruparea lor, n cheltuieli privind bunurile i serviciile pltite i cheltuieli de transfer permite definirea unei alte grupri: a) cheltuieli privind bunuri , care cuprind cheltuieli curente i cheltuieli de capital ; cheltuieli de transfer,care cuprind cheltuieli privind crearea de venituri n bani( alocaii, asisten social) i subvenii acordate intreprinderilor productive sau instituiilor pentru activitaile autofinanate n vederea acoperiri cheltuielilor care devanseaz veniturile obinute pe seama preurilor sau tarifelor, i transferuri de capital. c) Clasificaia funcional folosete drept criteriu domeniile, ramurile, sectoarele de activitate, spre care sunt dirijate resursele financiare publice sau alte destinaii ale cheltuielilor legate de efectuarea unor transferuri ntre diferite niveluri ale administraiilor publice, plata dobnzilor la datoria public sau constituirea de rezerve la dispoziia autoritii executive. Ele reflect obiectivele politici bugetare a statului.
46
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE Acest criteriu este important pentru repartizarea resurselor financiare publice pe domenii de activitate i obiective care definesc nevoile publice i reprezint obiectivul principal urmrit la examinarea i aprobarea prevederilor bugetare de ctre parlament.Instituiile care funcioneaz n diferite domenii de activitate constituie consumatori de resurse bugetare iar conducatorii lor sunt desemnai coordonatori de credite bugetare. n Romnia, cheltuielile din aceste domenii sunt stabilite avndu-se n vedere politica financiar a statului, numrul de salariai, reeaua de instituii publice n funciune, cele care urmeaz a se infiina n noul exerciiu bugetar, folosirea bazei tehnice existente cu maxim eficacitate, precum i urmtoarele: n domeniul social utilizarea resurselor financiare ale statului pentru nvmnt sntate, ocrotiri sociale, cultur, art, tineret i sport, refacerea i ocrotirea a mediului nconjurtor, meninerea echilibrului ecologic i altele, n condiiile stabilite de lege susinerea unor programe prioritare de cercetare, ndeosebi fundamental; n domeniul economic realizarea unor investiii i a altor aciuni economice de interes public, acordarea de subvenii, facilitai i alte mijloace stabilite potrivit legii asigurarea cerinelor de aprare a arii, ordinii publice i sigurana naional; finanarea administraiei publice centrale i locale i a altor cheltuieli prevzute de lege; dobnzile aferente datoriei publice i cheltuielile determinate de emisiunea i plasarea valorilor mobiliare necesare finanarii acestei datorii, precum i de riscul garaniilor de stat n condiiile legii. d) Clasificaia financiar . n funcie de momentul n care se efectueaz i de modul n care afecteaz resusele financiare publice , cheltuielile publice se grupeaz n : cheltuieli definitive; cheltuieli temporare i / sau operaiuni de trezorerie i cheltuielile virtuale sau posibile. Cheltuielile definitive finalizeaz distribuirea resurselor financiare.Ele cuprind att cheltuieli curente ct i cheltuieli de capital.Majoritatea cheltuielilor publice efectuate au caracter definitiv finalizndu-se cu pli la scadene certe i atesta lichidarea a angajrii statului pentru a efectua cheltuieli prevzute in buget.Cheltuielile definitive sunt cuprinse, deci, ca posturi distincte n bugetele politice.
47
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE Cheltuielile temporare sunt urmate de finalizarea prin pli cu scandee certe.Majoritatea dintre acestea reprezint operaiuni de trezorerie i sunt evideniate n conturile speciale ale trezoreriei (de exemplu finanarea rambursrii mprumuturilor i avansurile anterior consimite).Cheltuielile temporare nu figureaz n bugetele publice , ci se gestioneaz separat prin tezoreria publica. Cheltuieli virtuale sau posibile reprezint cheltuielile pe care statul se angajeaz s le efectueze n anumite condiii.De exemplu , garaniile acordate de stat pentru mprumuturi pot conduce la cheltuieli publice numai daca rambursarea lor din resursele speciale constituite sau de catre debitorii girani nu poate fi infaptuit; cheltuilile ce se vor efectua pentru aciuni sau obiective neprevzute, pe seama rezervelor la dispoziia guvernului, aprobate n legea bugetar anual. Dup forma de manifestare cheltuielile publice pot fi : cu sau far contraprestaie; definitive i provizorii; speciale i globale. Cheltuielile far contraprestaie au caracter de alocaii bugetare, reprezentnd finanare definitiv far un contraserviciu din partea colectivitii beneficiare de resurse publice ( alocaii familiale , imdemnizaii de omaj , burse s.a). Cheltuielile cu contraprestaie se refer la ncasarea unor sume de bani de ctre stat, conform condiiilor n care se efectueaz aceste cheltuieli : dobnzi la mprumuturi acordate , comisioane la garaniile guvernamentale ale mprumuturilor i altele. Cheltuieli definitive nu presupun restituirea sumelor bneti alocate de stat n timp ce cheltuilile provizorii ( mprumuturi i avansuri) sunt urmate de rambursarea sau lichidarea obligaiei de furnizare de produse sau servicii instituiilor satului. e) Clasificarea dupa rolul cheltuielilor publice n procesul reproduciei sociale. n cadrul acesteia, cheltuielile publice se mpart n: cheltuieli reale ( negative) i cheltuieli economice ( pozitive). n categoria cheltuielilor reale ntra cheltuielile cu ntretinerea aparatului de stat, ntretinerea i dotarea armatei cu armament i tehnic militar etc. Aceasta reprezint un consum definitiv de produse intern brut. n categoria cheltuielor economice se cuprind investiiile efectuate de stat pentru nfiinare de unitai economice , dezvoltarea i modernizarea celor existente, construirea
48
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE de drumuri , poduri etc . Aceste cheltuieli au ca efect crearea de valoare adugat i reprezint o avansare de produs intern brut. f) Clasificaia folosit de instituiile specializate ale O.N.U. Aceasta are la baz dou criterii principale: clasificaia funcional i clasificaia economica. Clasificaia funcional O.N.U. a cheltuielilor publice cuprinde cheltuielile pentru: servicii publice generale; aprare; ordine intern i securitate civila; educaie; sntate; securitate sociala; locuine i servicii comunale; recreere, cultura i religie; aciuni economice; alte aciuni. n plus, clasificaia funcional acoper toate componentele cheltuielilor, unele avnd destinaie diferit in clasificaia economica: mprumuturile acordate; transferurile, dobnzile, rezervele. Clasificaia economica O.N.U. a cheltuielilor publice cuprinde: cheltuieli care reprezint consum final: bunuri i servicii; dobnzi aferente datorii publice; subvenii de exploatare i alte transferuri curente; formarea bruta de capital (investiii brute i creterea stocurilor materiale); achiziii de terenuri i active necorporale; transferuri de capital. n Romnia, cuprinderea n buget a cheltuilor publice se analizeaz la criteriile utilizate n clasificarea O.N.U , folosindu-se urmtoarele grupri: a) Clasificaia economic b) Clasificarea funcional c) Clasificarea pe surse de finanare. ncepand cu 1 ianuarie 2006 , n Romnia , clasificaia bugetar a cheltuielilor publice se prezint astfel : Principalele titluri de cheltuieli prevzute in clasificaia economica Cod/ titlu Denumirea indicatorilor A CHELTUIELI CURENTE (COD 01) 10 Titluri I cheltuieli de personal 20 Titluri II bunuri i servicii 30 Titluri III - dobnzi 40 Titluri IV - subvenii 50 Titlu V fonduri de rezerv 51 Ttitlu VI transferuri ntre uniti ale administraiei publice 55 Titlu VII - alte transferuri 57 Titlu VIII asisten social 59 Titlu IX alte cheltuieli
49
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE B 71 72 75 C 80 81 D 90 CHELTUIELI DE CAPITAL (Cod 70) Titlu X active nefinanciare Titlu XI active financiare Titlu XII Fondul Naional de Dezvoltare OPERATIUNI FINANCIARE ( Cod 79) Titlu XIII mprumuturi Titlu XIV rambursri de credite REZERVE EXCENDENT / DEFICIT Titlu XV rezerve , excendente / deficit Clasificarea economica arat natura cheltuielilor finanate pe seama
resurselor financiare publice. n acest fel , se poate stabili : ce ponderi dein cheltuielile curente, incluznd i subvenii, transferurile , dobnzile la datoria public i rezervele, n totalul cheltuielilor publice ; ce ponderi dein cheltuielile de capital ; care este ponderea mprumuturilor acordate; ct reprezint rambursrile de credite, dobnzile i comisioanele economice. Clasificarea economic este primul criteriu folosit n prezentarea general a cheltuielilor publice. Ea este folosit apoi n form ncruciat n structura specific a clasificaie funcionale pe care o detaliaz cu scopul de a evidenia coninutul economic al fiecrei subdiviziuni definite din punct de vedere funcional. Astfel fiecare parte a cheltuielilor funcionale cuprinde repartizarea acestora pe criterii economice ( cheltuieli curente cu subdiviziunile lor, cheltuieli de capital cu subdiviziunile lor , rambursri de credit extern , cu dobnzile i comisioanele aferente). De asemenea clasificaia economic servete la detalierea cheltuielilor pe capitole, subcapitole , articole de cheltuieli i alineate. Pe structura clasificaiei economice se definesc i conturile n contabilitatea public, care reflect rezultatele execuiei bugetare. In cadrul clasificaiei funcionale a cheltuielilor publice din legea bugetului de stat pe 2007, acestea se grupeaz astfel: Principalele capitole ale cheltuielilor publice prevzute n clasificarea funcional Cod/titlu Denumirea indicatorilor PARTEA I SERVICII PUBLICE GENERALE (cod 50) 5 Autoriti publice si aciuni externe 1 50 aferente. Parlamentul poate interpreta raionalitatea deciziilor guvernamentale privind repartizarea resurselor financiare publice pe destinaiile
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE 5 Cercetare fundamental i cercetare dezvoltat 3 5 Alte servicii publice generale 4 5 Dobnzi 5 5 Transferuri i caractere generale ntre diferite niveluri ale administraiei 6 PARTEA A II A APRARE , ORDINE PUBLIC I SIGURAN NAIONAL (cod 59) 6 Aprare 0 6 Ordine public i sigurant naional 1 PARTEA A III A CHELTUIELI SOCIAL CULTURALE (cod 64) 6 nvmnt 5 6 Sntate 6 6 Cultur , recreare i religie 7 6 Asigurri i asisten social 8 PARTEA A IV A- SERVICII I DEZVOLRARE PUBLIC, LOCUINE, MEDIU SI APE (cod69) 7 Locuine, servicii i dezvoltare public 0 7 Protecia mediului 4 PARTEA A V A ACIUNI ECONOMICE ( cod 79) 8 Aciuni generale , economice, comerciale i de munc 0 8 Combustibili i energie 1 8 Industria extern, prelucrare i construcii 2 8 Agricultur , silvicultur , piscicultur i vntorie 3 8 Transport 4 8 Comunicaii 5 8 Cercetarea i dezvoltarea n domeniul economic 6 8 Alte aciuni economice 7 51
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE PARTEA A VI A REZERVE , EXCEDENT/DEFICIT (cod 96) 9 Rezerve 7 9 Excedent 8 9 Deficit 9 Clasificarea funcional reflect gruparea cheltuielilor publice n funcie de categoriile de bunuri, servicii, activiti, obiective ale politicilor statui, prin care acesta si ndeplinete funciile n cadrul societii. Clasificarea funcional este detaliat cu clasificaia economica, ce red coninutul economic al fiecrei subdiviziuni funcionale.
3.3 Elaborarea proiectului de buget
Proiectul de buget este elaborat de guvern, prin subsistemul instituiilor publice aflate in structura acestuia. Deosebit de importanta pentru armonizarea alocrii si utilizarea eficienta a resurselor bugetare este elaborarea proiectului de buget in raport cu rezultatele obinute in domeniile economico-sociale finanate de la buget. In acest scop, este obiectiv necesara structurarea cheltuielilor fiecrui minister si agenii guvernamentale pe programe specifice atribuiilor si competentelor acestora, precum si formularea de criterii concrete de performanta, adaptate la particularitile sectoriale de activitate, pentru evaluarea eficientei, eficacitii si economicitii programelor cu finanare bugetara si pe ansamblul bugetului. Elaborarea unor criterii de performanta concrete, in raport cu specificul fiecarui sector guvernamental, este un proces extrem de laborios, dar care, odata parcurs, permite factorilor de decizie atat eliminarea, in cea mai mare masura, a subiectivismului si arbitraliului in alocarea resurselor bugetare, cat si aprecierea concreta a eficientei, eficacitatii si economicitatii, cu care sunt utilizate fondurile publice. Revenind la mecanismul elaborarii proiectului de buget, trebuie subliniat ca atributiile de coordonare, finalizare si prezentare catre govern a acestuia le are Ministerul
52
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE Economiei si Finantelor (MEF). Acest minister, impreuna cu institutiile de prognoza, autoritatea centrala, ministerele si agentiile guvernamentale imputernicite prin lege cu calitatea de ordonator principal de credite, stabileste, pe baza programului de guvernare aprobat de parlament, premisele de la care se porneste in elaborarea proiectului de buget. Aceste premise se refera la principalii parametric macroeconomici care conditioneaza fundamentarea proiectului de buget in corelatie cu evolutiile din economie, pentru a se asigura, in mod durabil, atat echilibrul financiar, cat sic el economic general. Concret, este vorba de indicatori sintetici, cum ar fi evolutia produsului intern brut (crestere sau recesiune economica); rata inflatiei; gradul de fiscalitate; evolutia creditului intern (expansiune sau contractie in raport cu obiectivele politicii monetare); cresterea sau reducerea soldului rezervei internationale nete (activele externe din care se scad pasivele externe, ambele exprimate in valute convertibile); volumul finantarii externe (credite contractate de la organismele financiare internationale, de la guvernele altor tari si/sau de pe piata privata de capital). Acesti parametric macroeconomici permit determinarea limitei pana la care se pot dimensiona cheltuielile bugetare in raport cu posibilitatile de finantare (interna si externa) a unui anumit deficit bugetar, care trebuie sa se afle, la randul sau, in concordanta cu obiectivul de asigurare a echilibrului financiar, monetary si general economic. Datorita complexitatii deciziei bugetare, elaborarea proiectului de buget reprezinta un process iterative care presupune un flux informational dublu, respective de la MEF catre institutiile bugetare cu atributii in furnizarea bunurilor si serviciilor publice si apoi in sens invers. In tara noastra, derulare procesului bugetar se realizeaza, in concordanta cu principiile teoretice si practice specifice acestui domeniu de activitate, potrivit prevederilor Constitutiei Romaniei si Legii privind finantele publice. Prin aceasta lege se stabileste un calendar bugetar precis, care contine termene exacte pentru finalizarea fiecarei etape a elaborarii bugetului, precum si obligatii stricte in sarcina entitatilor publice cu competente pe linia intocmirii bugetului. Astfel, prognoza indicatorilor macroeconomici pentru anul bugetar caruia ii corespunde proiectul de buget, precum si pentru urmatorii trei ani, va fi elaborate pana la
53
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE data de 31 martie a anului current, cu mentiunea ca, in masura in care realitatea o impune, indicatorii respective vor fi actualizati pe parcursul derularii procesului bugetar. Pana la data de 1 mai a anului current, MEF este obligat sa inainteze guvernului obiectivele politicii fiscale si bugetare pentru anul corespunzator caruia se elaboreaza proiectul de buget, precum si pentru urmatorii trei ani, impreuna cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite. Guvernul aproba obiectivele financiare si limitele de cheltuieli pana la data de 15 mai a anului curent, iar apoi informeaza comisiile pentru buget, finante si banci ale parlamentului asupra principalelor orientari ale politicii sale macroeconomice si ale politicii in domeniul finantelor publice. Pana la data de 1 iunie a fiecarui an, ministerul finantelor publice va transmite fiecarui ordonator principal de credite, o scrisoare-cadru prin care se va mentiona contextual macroeconomic pe baza caruia va fi intocmit proiectul de buget, metodologia de elaborare a acestuia, precum si limitele de cheltuieli aprobate de guvern pentru entitatea publica respective. In cazul in care se schimba premisele macoeconomice, MEF supune guvernului propunerile de modificare a limitelor de cheltuieli initial stabilite, care, dupa aprobare de executiv, vor fi communicate de catre MEF, pana la data de 15 iunie, ordonatorilor principali de credite in scopul definitivarii, de catre acestia, a proiectelor de buget propriu. La randul lor, ordonatorii principali de credite au obligatia ca pana la data de 15 iulie a anului respectiv sa depuna la MEF propunerile pentru proiectul de buget si anexele la acesta, cu incadrarea in limitele cu cheltuieli stabilite, precum si estimarile pentru urmatorii trei ani, insotite de documentatii si fundamentari detaliate. Camera Deputatilor si Senatului, cu consultarea guvernului, isi aproba bugetele proprii si le inainteaza executivului in vederea includerii in proiectul bugetului de stat. Autoritatile publice locale au ca termen aceeasi data - 15 iulie pentru a depune la MEF propunerile de transferuri nete si de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pe care le solicita. MEF examineaza proiectele de buget primate si poarta discutii cu ordonatorii principali de credite asupra acestora. In cazuri de divergente, hotaraste guvernul. Ca o finalitate a acestor fluxuri informationale si decizii financiare, ordonatorii principali de credite depun, la MEF, proiectele de buget si anexele la acesta, pana la data
54
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE de 1 august a fiecarui an. Apoi, MEF intocmeste si depune la guvern proiectul legii bugetare si al bugetului pana la data de 30 septembrie a fiecarui an. Proiectul legii bugetului de stat este insotit de un raport privind situatia macroeconomica pentru anul bugetar de referinta, precum si proiectia acestuia pe urmatorii trei ani. Dupa insusirea de catre guvern a proiectului legii bugetare si al bugetului, acesta le supune spre adoptare parlamentului cel mai tarziu pentru data de 15 octombrie a fiecarui an. Aceste proiecte reprezinta concretizarea uneia dintre cele mai importante decizii ale puterii executive si este asumat de guvern in ansamblul sau, precum si de catre fiecare membru component al Cabinetului. Ca urmare, in spiritul solidaritatii guvernamentale, membrii executivului au obligatia ca, alaturi de ministrul economiei si finantelor, sa sustina, in cadrul dezbaterilor parlamentare, proiectul de buget in forma insusita de guvern.
3.4 Aprobarea proiectului de buget

Institutia publica imputernicita prin Constitutie sa aprobe proiectul de buget este parlamentul. Caracterul preponderent politic, democratic si de larg impact economicasocial al ansamblului deciziilor financiare, reflectate in proiectul de buget, determina, in mod obiectiv, ca aprobarea prevederilor bugetare sa o faca forul legislative, in care sunt reprezentate, prin partidele politice ce detin locuri in cadrul parlamentului, interesele tuturor cetatenilor. Constituind prelevari la fondurile publice effectuate din veniturile persoanelor fizice si juridice, impozitele, taxele si alte contributii sunt reglementate prin legi aprobate de parlament. Regimul fiscal astfel reglementat anterior bugetului de referinta si, uneori, chiar prin prevederi de amendare, in general temporara, a cadrului juridic existent, regaseste in proiectul legii bugetului, isi gaseste reflectarea in partea de venituri a proiectului de buget, supus de guvern aprobarii parlamentului. La fel de importanta ca decizia fiscala, care vizeaza veniturile bugetare, este decizia de alocare a veniturilor bugetare pe diferite destinatii sociale si economice, 55
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE materializarea acesteia localizandu-se in partea de cheltuieli a proiectului de buget transmis forului legislativ spre aprobare. In parlament proiectul de buget parcurge urmatoarele etape: prezentarea de catre primul-minsitru (sau ministrul economiei si finantelor) a raportului de marginea proiectului de buget in plenul forului legislativ; examinarea proiectului de buget in comisiile permanente ale parlamentului (structurate, de obicei, pe domenii de activitate, cum ar fi: educatie, cultura, ocrotirea sanatatii, amenajarea teritoriului si protectia mediului, apararea si siguranta nationala, agricultura, industrie si transporturi etc.). Apoi analiza si aprobarea acestuia in comisia de specialitate a legislativului, adica cea de buget, finante si banci. Cu acest prilej, se adopta si decizia privind aprobarea sau respingerea amendamentelor respective urmand a fi luata in plenul parlamentului; dezbaterea si aprobarea proiectului de buget in parlament; promulgarea de catre Presedintele Republicii a legii bugetului, aprobate de parlament. Derularea etapei privind aprobarea proiectului de buget este determinat de modul de organizare a parlamentului (unicameral sau bicameral). Se pot intlni situatii in care cele doua camere ale parlamentului dispun de drepturi difereniate privind formularea de amendamente la proiectul de buget. Pe parcursul dezbaterilor de parlament, membrii acestuia, grupati in cadrul diferitelor formatiuni politice, propun amendamente la proiectul de buget. Prin acestea parlamentarii incearca sa satisfaca cat mai multe din solicitarile cetatenilor pe care-I reprezinta si care le-au acordat votul in baza unor anumite platforme politice electorale, in care alegatorii si-au regasit, intr-o mai mare masura decat in alte programe, optiunile de natura economica, sociala, culturala, spirituala etc. Fundamentarea, ierarhizarea, selectarea si aprobarea amendamentelor la proiectul de buget este un process extreme de complex si laborios, deoarece, pe de o parte, resursele bugetului sunt limitate in raport cu cerintele societatii, iar, pe de alta parte, chiar in cadrul aceluiasi partid politic, amendamentele unor parlamentari pot intra in contradictie cu amendamentele formulate de alti parlamentari. De aceea, se procedeaza in trepte, si anume mai intai se stabilesc in interiorul fiecarui partid amendamentele care se doresc a fi sustinute si apoi se incearca aprobarea lor in planul parlamentului. In interiorul partidului, optiunea pentru un anumit pachet de amendamente se face pornind de la
56
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE concordanta care trebuie sa existe intre propunerile respective si politica economica a guvernului in cazul formatiunilor politice aflate la putere, partidele aflate in opozitie, prin amendamentele formulate, incercand sa modifice tocmai politica economica a executivului, pe care o considera inadecvata pentru tara . Totodata, partidele trebuie sa urmareasca theoretic , in selectarea amendamentelor, oiectivul ca propunerile de modificare a proiectului de buget sa raspunda solicitarilor pentru bunuri si servicii publice ale cat mai multor cetateni (alegatori). Aceasta distribuire echitabila din punct de vedere social si economic a efectelor favorabile ale bugetului trebuie asigurata in pofida faptului ca unele grupuri de cetateni dispun, prin pozitia in societate, de o capacitate sporita de lobby (influentare a parlamentarilor), cum ar fi cazul cercurilor oamenilor de afaceri, reprezentantilor diferitelor sectoare publice, ai mass-media etc. Odata adoptat, in raport cu criteriile mentionate, pachetul de amendamente al unui partid trebuie sustinut de toti parlamentarii acestuia indifferent daca amendamentele unora nu se regasesc in setul de propuneri stabilit de formatiunea politica respectiva pentru a fi dezbatut in plenul parlamentului, aceasta atitudine inscriindu-se in principiul disciplinei de partid, fara de care o formatiune politica nu poate functiona. In faza urmatoare, fiecare partid incearca sa-si impuna, in cadrul dezbaterilor din Parlament, propriile amendamente. Si in acest caz are loc un process de selectie a amendamentelor ce pot fi aprobate, deoarece, pe de o parte, de obicei, prin influentele lor financiare ele depasesc resursele bugetare disponibile, iar, pe de alta parte, unele din amendamente pot fi in contradictie cu politica guvernului, care a elaborate proiectul de buget. Transarea setului de amendamente care sunt aprobate de parlament se face prin negocieri politice intre partidele parlamentare, cu respectarea principiului majoritatii. Astfel, partidul sau coalitia de partide care formeaza majoritatea politica parlamentara isi poate impune propriile amendamente in mai mare masura decat partidele aflate in opozitie. In concordanta cu obiectivele Uniunii Economice si Monetare, Romania ca tara membra a Uniunii Europene, este obligata sa respecte reglementarile referitoare la prevenirea deficitului public excesiv. Consiliul Uniunii Europene are importante atributii pentru supravegherea avolutiei aconomice in fiecare stat si la nivelul Comunitatii, in
57
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE materie bugetara, urmarindu-se prevenirea si descurajarea deficitului public excesiv si incheierea executiei bugetului general consolidate cu rezultate apropiate de echilibru sau chiar cu excedente in raport cu specificul fiecarei perioade a ciclurilor de dezvoltare. Deficitul maxim admis al bugetului general consolidate la nivelul intregului sector al administratiei publice nu poate depasi 3% din produsul intern brut.
3.5 Execuia bugetului Dupa promulgarea de catre Presedinte, legea privind bugetul se publica in buletinul oficial al tarii, moment in care bugetul devine operational, trecandu-se la executia acestuia, care se realizeaza pe durata anului bugetar. Executia bugetului consta in incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor aprobate de forul legislativ. Acest proces, deosebit de amplu si de complex antreneaza participarea unui numar foarte mare de operatori bugetari, si anume aparatul fiscal, cu toate structurile sale centrale si teritoriale; institutiile bugetare de la ministere si alte agentii guvernamentale si pana la institutiile publice operative (scoli, spitale, muzee, teatre, unitati militare, instante judecatoresti etc.); unitati administrative-teritoriale si alte entitati publice care primesc transferuri de la bugetul de stat; organizatii internationale care primesc de la sau transfera la buget sume de bani etc. Responsabilitatea executiei bugetare revine guvernului, care, prin institutiile sale componente, trebuie sa-si dovedeasca capacitatea de administrare atat a procesului de colectare la un nivel ct mai ridicat a veniturilor, ct si a procesului de utilizare eficient a alocaiilor bugetare. Prevederile bugetare privind veniturile reprezinta limite minime de realizat cu exceptia veniturilor din imprumuturi, care constituie limite maxime de atins. La randul lor, cheltuielile bugetare aprobate prin lege, reprezinta limite maxime, ce nu pot fi depasite, institutiile publice care executa bugetul fiind obligate sa respecte intocmai destinatiile stabilite pentru fiecare alocatie bugetara. In executie, existand multiple particularitati de continut si institutionale, executia veniturile bugetare este un proces distinct de executia cheltuielilor bugetare.
58
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE Monitorizarea operative a executiei bugetare se realizeaza, in general, printr-un department specializat in cadrul MEF, care sintetizeaza informatiile privind incasarea venituriloe si efectuarea cheltuielior. Obiectivul principal a; acestei structuri institutionale este de a mentine, pe parcursul executiei bugetare, raportul dintre venituri si cheltuieli in limitele aprobate prin legea bugetara, asigurandu-se astfel echilibrul financiar si cel monetar. Incasarea veniturilor cuvenite bugetului si, respective, efectuarea platilor de la buget se efectueaza fie printr-o institutie specializata aflata in subordinea MEF (trezoreria statului), fie prin sistemul bancilor comerciale, pe baza de conventii privind prestarea de servicii, incheiate intre acestea si MEF. Executia veniturilor bugetelor subsectorului administratiei centrale si administratiilor sistemelor de asigurari sociale se realizeaza prin Autoritatea Nationala de Administrare Fiscala (ANAF), care functioneaza ca institutie publica in subordinea Ministerului Economiei si Finantelor, iar pentru administratiile locale prin aparatul fiscal al acestora, si consta in derularea mai multor faze procedurale successive. In cazul impozitelor directe, fazele executiei bugetare sunt urmatoarele: asezarea, lichidarea, emiterea titlului de percepere si perceperea efectiva a impozitului. Asezarea impozitului reprezinta identificarea si dimensionarea materiei impozabile a unei persoane fizice sau juridice, care, potrivit legilor fiscale, intra sub incidenta impozitarii. Lichidarea constituie determinarea cuantumului impozitului afferent materiei impozabile in raport cu cotele de impozit si alte conditii prevazute de lege. Pe baza acestor date se procedeaza la deschiderea rolului fiscal al persoanei fizice sau juridice respective, in care se inscrie suma datorata(debitul) de persoana in cauza. Emiterea titlului de percepere a impozitului consta in inscrierea cuantumului impozitului respective intr-un document (dispozitie), in baza caruia se autorizeaza perceperea unui anumit venit bugetar. In practica, asemenea documente sunt reprezentate fie de titlul de incasare (emis atunci cand contribuabilul isi achita din proprie initiative datoria), fie de ordinul de incasare (utilizat pentru anuntarea debitorului asupra obligatiei de plata, precum si in cazul executarii silite a debitorilor care nu-si achita datoriile catre buget in termenul legal).
59
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE Perceperea impozitului consta in incasarea efectiva a sumei datorate de catre debitori recurge, inclusiv prin metoda executarii silite, atunci cand contribualii nu-si achita obligatiile bugetare in termenele stabilite de lege. In unele cazuri, procedura urmaririi se poate concretize si in ipotecarea bunurilor aflate in proprietatea debitorilor, MEF fiind reprezentantul statului in litigii de aceasta natura. Pentru impozitele indirecte dar si pentru celelalte venituri bugetare, exista proceduri specifice de executie. In executia practica a veniturilor bugetare, fazele de natura administrative (asezarea, lichidarea, emiterea titlului de percepere a impozitului) sunt delimitate institutional de operatiunea de percepere (incasare efectiva) a impozitelor. Primele trei faze sunt executate de organelle cu atributii fiscale, iar operatiunea de incasre de catre organele trezoreriei statului. Respectarea destinatiei si a cuantumului aprobat pentru fiecare categorie de cheltuieli bugetare impune, in executie, parcurgerea unor faze procedurale successive pentru fiecare alocatie bugetara, dupa cum urmeaza: angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata. Instrumentul juridic in care sunt materializate asemenea obligatii poate fi: contractul, decizia ministeriala, hotararea judecatoreasca, prevederile unor legi nou aparute. Asadar, angajarea cheltuielilor bugetare este un effect al deciziilor institutiilor componente ale guvernului sau al unor decizii ale forului legislative (parlamentul), cum este cazul legilor adoptate pe parcursul exercitiului bugetar, prin care se majoreaza diferite cheltuieli bugetare (salariile functionarilor publici, pensile, alocatiile pentru agricultura etc). Atributii in ceea ce priveste angajarea cheltuielilor bugetare au conducatorii diferitelor strcuturi ale institutiilor publice (minstri, secretari de stat, directori generali, directori etc), care pot delega integral sau partial competentele unor personae din subordine, carora li se stabileste in mod precis cadrul actiunilor asupra carora pot decide. Prin continutul si consecintele sale, angajarea reprezinta faza cea mai importanta a executiei cheltuielilor bugetare, de care depend incadrarea in limitele aprobate prin buget.
60
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE Lichidarea reprezinta faza in care institutia publica constata si mentioneaza furnizarea bunurilor si/sau serviciilor contractate (angajare anterior), faza in care are loc, in functie de cantitatea si calitatea livrarilor, stabilirea sumei datoare furnizorilor. Ordonantarea constituie actul de emitere, din partea unei institutii publice, a unei dispozitii sau ordin de plata a unei sume din alocatia bugetara in favoarea unui tert. Plata reprezinta achitarea efectiva de catre institutia publica a sumei datorate catre furnizori sau creditori. Guvernul poate stabili prin hotarare, la propunerea ministrului economiei si finantelor, actiunile si categoriile de cheltuieli pentru care se pot efectua plati in avans de pana la 30% din fondurile publice, criteriile si procedurile care se vor folosi in acest scop. Operatiunile specifice primelor trei faze (angajarea, lichidarea so ordonantarea) sunt effectuate, pe baza avizelor serviciilor operationale (spre exemplu, la spitale, sectiile medicale, serviciul aprovizionare etc.), de catre conducatorii institutiilor publice (sau mandatatii acestora), denumiti si ordonatori de credite bugetare. Acestia la randul lor, sunt clasificati in ordonatori de gradul I (conducatorii ministerelor si agentiilor guvernamentale din subordinea executivului), de gradul II(conducatorii structurilor de conducere si coordonare din teritoriu ale ministerelor, cum ar fi directiile sanitare judetene, inspectoratele scolare judetene etc) de gradul III (conducatorii institutiilor publice operationale: spitale, scoli, teatre, muzee etc.) Operatiunile vizand a patra faza, cea de plata, le efectueaza engajatii serviciului financiar al institutiei publice. Toti functionarii publici participanti la fazele executiei cheltuielilor unei institutii bugetare raspund solidar pentru calitatea si legaliatea gestionarii banilor publici. 3.6 Incheierea executiei bugetare Concretizarea modului de gestionare a bugetului se efectueaza prin intocmirea la finele anului bugetar, a contului de executie bugetara. Acesta reflecta finalitatea operatiunilor de executare a veniturilor si cheltuielilor bugetare si conduce la determinarea modului cum executivul, prin institutiile publice din structura si subordinea
61
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE sa, a respectat incadrarea in veniturile, cheltuielile si soldul bugetar aprobat de parlament (echilibru, deficit sau excedent). Continutul contului de executie bugetara este diferit in raport cu metoda de evidenta bugetara adoptata de autoritatile guvernamentale privind durata exercitiului bugetra. In acest sens, se poate utilize sistemul de exercitiu sau sistemul de gestiune. In sistemul de exercitiu, contul de executie bugetara cuprinde totalitatea operatiunilor care privesc anul bugetar respective, chiar daca unele dintre acestea incasarea unor venituri si/sau efectuarea unor cheltuieli se realizeaza dupa inchderea anului bugetar. Ca effect al acestor particularitati, pentru o perioada de cateva luni, in cursul unui an bugetar se conduce o evidenta paralela, concretizata in conturi de venituri si respective de cheltuieli, corespunzatoare atat anului curent, cat si anului bugetar precedent. In sistemul de gestiune, contul de executie bugetara cuprinde numai operatiunile de incasari ale veniturilor si plati in contul cheltuielilor realizate efectiv in anul bugetar respective, indifferent de exercitiul bugetar la care se refera. Asadar, operatiunile ramasa neefectuate in cursul unui an bugetar se reflecta in contul de executie al anului urmator, ceea ce inseamna ca acest cont, in sistemul de gestiune, cuprinde operatiuni aferente atat anului curent, cat si celui precednt. Intocmirea contului de executie bugetara se face de catre MEF, pe baza darilor de seama contabile si a conturilor privind executia de casa a bugetului, elaborate de fiecare institutie publica. Aceste documente de raportare contabila se centralizeaza, pe verticala, la nivelul fiecarei entitati guvernamentale (ordonator principal de credite), care depune apoi, la MEF, situatia executiei bugetare din domeniul sau de activitate. Contul (general) de executie bugetara, intocmit de Ministerul Economiei si Finantelor, se prezinta guvernului, care, dupa discutare, hotaraste supunerea acestuia parlamentului pentru dezbatere si aprobare. Dupa primirea contului privind executia bugetara, parlamentul transmite documentul institutiei supreme de control al finantelor publice care, in cele mai multe tari, poarta denumirea de Curte de Conturi. Aceasta este o institutie publica exterioara guvernului, care actioneaza in mod autonom, conform legii proprii de organizare si functionare, pe langa forul legislative. Curtea de Conturi raporteaza parlamentului asupra
62
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE rezultatelor controalelor efectuate, propunand, totodata, masuri de imbunatatire a unor dispozitii legale in vederea cresterii eficientei utilizarii fondurilor publice. In privinta contului de executie bugetara, Curtea de Conturi efectueaza la fiecare institutie publica controlul ulterior, viznad legalitatea si realitatea datelor cuprinse in acest document. Totodata, bazandu-se pe criteriile de performanta bugetara ce trebuie elaborate si aprobate de guvern, cu reflectarea specificului fiecarui domeniu de activitate economicasociala finantata de la buget, Curtea de Conturi verifica eficienta, eficacitatea si economicitatea executiei bugetare, pronuntandu-se si asupra calitatii gestiunii banilor publici la nivelul fiecarei institutii si pe ansamblul bugetului. La inchierea verificarilor effectuate prin structurile sale functionale, daca nu se constata nelegalitati si prejudicii aduse fondurilor publice, Curtea de Conturi emite actul de descarcare de gestiune a conducatorului (ordonatorului de credite) fiecarei institutii publice. Daca se constata operatiuni nelegale, generatoare de pagube materiale, acestea se recupereaza prin instantele de profil din sfera puterii judecatoresti.
63
Etapele procesului bugetar la nivelul autoritilor publice centrale din Romnia13
13
Iulian Vcrel , colectiv, Finane publice,EDP- Bucureti, 2006
64
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE In final, Curtea de Conturi prezinta parlamentului raportul privind controlul contului de executie bugetara in vederea dezbaterii si aprobarii acestui cont. Organizarea si functionarea controlului financiar, in general, asupra executiei bugetare, in special, prezinta particularitati de la o tara la alta. Important este ca, prin formele concrete de organizare si functionare a controlului financiar, sa se evite manifestarea conflictului de interese si sa se realizeze controlul reciproc al puterilor in stat, in sensul ca organismul care gestioneaza bugetul (guvernul) sa fie controlat si de o entiate publica exterioara acestuia, aprobarea executiei bugetare efectuand-o o alta putere un stat, respective forul legiuitor (parlamentul). In afara controlului financiar (intern si extern, in cadrul fiecaruia din aceste categorii existand cele doua forme de exercitare: preventive si ulterior), mai functioneaza controlul politic executat de parlament. Acest tip de control se manifesta atat cu prilejul examinarii si aprobarii proiectului de buget, cat si la aprobarea contului de executie bugetara, precum sip e parcursul executiei bugetare. Pe baza raportului privind contul de executie bugetara, elaborate de institutia specializata de control al finantelor publice, parlamentul declanseaza procedura de dezbatere si aprobare a acestuia. Mai inati are loc analiza raportului in comisiile permanente reunite de buget, finante si banci ale forului legislative, iar apoi se dezbate in plenul parlamentului proiectul de Lege privind aprobarea contului de executie bugetara. Cu aceasta ocazie se prezinta de catre executiv sinteza evolutiilor economicofinanciare din anul la care se refera executia bugetara si factorii care au influentat evolutia acesteia. Apoi, are loc exprimarea punctelor de vedere ale formatiunilor politice reprezentate in forul legislative, prilej cu care se fac aprecieri privind calitatea gestiunii bugetare comparative cu prevederile bugetului aprobat. Totodata, se pot avansa propuneri privind modificarea unor legi in vederea cresterii eficientei utilizarii banilor publici. In continuare, se trece la discutarea pe articole a proiectului legii privind aprobarea contului de executie bugetara. In continutul sau, pe langa articolele privind aprobarea contului respective, se pot introduce prevederi referitoare la continuarea verificarii de catre Curtea de Conturi a anumitor aspecte ale executiei bugetare si la raportarea catre Parlament a constatarilor reziltate si a masurilor legale aplicate.
65
FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE Votul final favorabil asupra proiectului de lege privind aprobarea contului de axecutie bugetara marcheaza incheierea etapelor componente ale procesului bugetar. Este important de precizat faptul ca durata in timp a intregului process bugetar prezinta unele deosebiri, de la o tara la alta. Totusi, in general, luam in calcul intervalul de timp consumat de la primele faze ale elaborarii proiectului de buget si pana la adoptarea proiectului legii privind aprobarea contului de executie bugetara, putem afirma ca procesul referitor la bugetul unui an calendaristic dureaza, cu aproximatie Luand ca exemplu bugetul anului 2006 (si admitand ca anul bugetar corespunde cu anul calendaristic), pee tape, procesul bugetar poate fi structurat, in timp, astfel: in perioada martie-decmbrie 2005 (10 luni) se elaboreaza si aproba bugetul; in anul 2006 (12 luni) se executa bugetul, in perioada ianuarie-iunie 2007 se intocmeste contul de executie bugetara; din luna iulie 2007, un interval de timp cuprins intre 6 si 12 luni, in functie de complexitatea exercitiului bugetar si de modul cum a fost respectata legalitatea de catre gestionarii bugetului, este afectat verificarii de catre Curtea de Conturi a executiei bugetare incepand cu institutiile bugetare operationale (scoli, spitale, teatre, muzee, unitati militare etc.), pana la nivelul ministerelor si altor agentii guvernamentale; in final, mai sunt necesare 1-2 luni pentru dezbaterea si aprobarea contului de executie bugetara. Dimesiunile relative extinse in timp, impactul aconomico-social larg si complexitatea etapelor procesului bugetar, precum si numarul semnificativ de mare al institutiilor care participa la realizarea acestuia, indreptatesc afirmatia multor economisti si oameni politici conform careia legea bugetara anuala reprezinta, dupa Constitutie, cea mai importanta decizie a parlamentului si, implicit, a guvernului unei tari. intre 3 ani si 3 ani si jumatate.
66

Finantele Institutiilor Publice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Finantele Institutiilor Publice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DEPARTAMENTUL DE PERFECIONARE A CADRELOR DIDACTICE

LUCRARE METODICO - TIINIFIC PENTRU OBINEREA GRADULUI DIDACTIC I

CONDUCTOR TIINIFIC, PROF.UNIV.DR. TATIANA MOTEANU

AUTOR, PROF.EC. LUCHIAN ADELINE DANIELA

FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE

FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE

FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE

CAPITOLUL 1 ROLUL DISCIPLINELOR DE SPECIALITATE N PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

Ciobanu Olga, Didactica disciplinelor economice, Editura. ASE, Bucuresti,2007.

1.2. Rolul disciplinei ,,Finane i fiscalitate n pregtirea de specialitate

FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE

CAPITOLUL II FINANAREA INSTITUIILOR PUBLICE

FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE

Institutii publice la nivel central

Institutii publice la nivel local

Lucian u - Finante locale si institutii publice, Editura Aner, Bucuresti, 2002

2.2 Finanarea instituiilor publice

unitatea medico-sanitar care asigur

FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE

Leagne de copii Centre de transfuzie sanguine Servicii de ambulan

Ministerul Transporturilor i Infrastructurii are n subordine: Spitale CFR

FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE

FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE

2.3 Bugetul de venituri i cheltuieli- instrument de organizare i previziune

FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE

CAPITOLUL III BUGETUL INSTITUIILOR PUBLICE COMPONENT A SISTEMULUI BUGETAR CONSOLIDAT

Factori demografici Factori politici si militari

Factori de natura financiar

Criteriu de clasificare 1. Coninut economic

2. Structura organizatoric a statelor

Anul 1990 2000 2005 2006

Excedent/Deficit +1,0 - 3,7 - 0,8 - 2,5

Taxe vamale 8,09 6,32 5,10 4,29 4,22 4,18 4,68

3.2 Cheltuielile bugetare

resurse nivelul resurse nivelul

Modul de aprobare de ctre ordonatorii de credite.

FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE

7.In functie de rolul cheltuielilor publice in procesul reproductiei sociale

3.3 Elaborarea proiectului de buget

3.4 Aprobarea proiectului de buget

FINANELE INSTITUIILOR PUBLICE

Etapele procesului bugetar la nivelul autoritilor publice centrale din Romnia13

Iulian Vcrel , colectiv, Finane publice,EDP- Bucureti, 2006

S-ar putea să vă placă și