Proiect Licenta - Iasitex

CUPRINS
INTRODUCERE................................................................................................................................2
CAPITOLUL I....................................................................................................................................4
NOŢIUNI DE BAZĂ PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE.................................................4
1.1 Conceptul de active imobilizate...............................................................................................4
1.2 Clasificarea imobilizărilor........................................................................................................6
1.3 Conceptul de imobilizări corporale şi clasificarea acestora.....................................................8
1.4. Recunoaşterea şi evaluarea imobilizărilor corporale.............................................................13
1.4.1 Recunoaşterea imobilizărilor corporale..........................................................................13
1.4.2 Evaluarea imobilizărilor corporale.................................................................................13
1.5 Determinarea deprecierii imobilizărilor corporale.................................................................23
1.5.1 Amortizarea imobilizărilor corporale.............................................................................24
1.5.2 Caracterizarea generală a provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor...............32
CAPITOLUL II.................................................................................................................................34
PREZENTAREA SOCIETĂŢII COMERCIALE “IAŞITEX” SA..................................................34
2.1 Scurt istoric.............................................................................................................................34
2.2 Structura tehnico-organizatorică.............................................................................................35
2.3 Caracterizare economico-financiară.......................................................................................38
2.4 Organizarea compartimentului financiar-contabil..................................................................44
CAPITOLUL III...............................................................................................................................49
CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ÎN SOCIETATEA COMERCIALĂ.....49
3.1 Organizarea gestiunii imobilizărilor corporale.......................................................................49
3.2 Sistemul purtătorilor primari de informaţii............................................................................53
3.3 Contabilitatea terenurilor şi amenajărilor de terenuri.............................................................55
3.4 Contabilitatea construcţiilor...................................................................................................56
3.5 Contabilitatea instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor........57
3.6 Contabilitatea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecţie, a valorilor
umane şi materiale şi a altor active corporale...............................................................................58
3.8 Contabilitatea imobilizărilor corporale în curs.......................................................................59
3.7 Contabilitatea avansurilor acordate pentru imobilizări corporale..........................................60
3.9 Contabilitatea amortizării imobilizărilor corporale................................................................60
3.10 Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale..........................61
3.11 Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs..............61
3.12 Posibilităţi de informatizare a contabilităţii imobilizărilor corporale..................................71
3.12.1 Delimitări conceptuale privind noţiunile utilizate.........................................................71
3.12.2 Prezentarea actualului sistem informaţional la SC IAŞITEX SA.................................73
3.12.3 Posibilităţi de informatizare a contabilităţii imobilizărilor corporale la SC IAŞITEX
SA..............................................................................................................................................75
2.5 Testarea prototipului de sistem expert....................................................................................92
CAPITOLUL IV.............................................................................................................................100
ANALIZE COMPARATIVE PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE.................................100
4.1 Prezentarea surselor de date folosite în analiza imobilizărilor corporale.............................100
4.2 Analiza dinamicii, structurii şi eficienţei imobilizărilor corporale......................................103
4.3 Analiza utilizării imobilizărilor corporale............................................................................108
4.4 Analiza cheltuielilor cu imobilizările corporale....................................................................112
1
CONCLUZII ŞI PROPUNERI.......................................................................................................116
INTRODUCERE
Dezvoltarea continuă a capacităţii de informare grevează întreaga evoluţie a societăţii

omeneşti. În anii în care trăim, principala avere a noastră este formată din informaţiile deţinute
la un moment dat. Napoleon Bonaparte aprecia că 99% din victoria oricărei bătălii este asigurată
de informaţia exactă deţinută la momentul oportun.1 Mileniul III va fi dominat de informaţia
structurată la nivelul sistemelor informaţionale.
O unitate economică, pentru a funcţiona bine, are nevoie de sistem nervos prin care să
circule informaţia şi care să asigure conducerea, economia de resurse şi ordinea. În cadrul
ansamblului sistemului informaţional contabil, sistemul nervos este reprezentat de contabilitate.
Contabilitatea constituie aplicaţia cel mai frecvent evocată în proiectele de organizare a
sistemelor informatice.2
De-a lungul timpului, exploratorii domeniului contabil au transformat contabilitatea
într-o disciplină utilă care îmbină într-o perfectă armonie teoria abstractă cu realitatea
fenomenelor pe care le studiază. Apărută din necesitatea cunoaşterii şi gestiunii patrimoniului, în
scopul conservării şi dezvoltării acestuia, contabilitatea se conduce si organizează de orice unitate
patrimonială.
Lucrarea de faţă, intitulată „Contabilitatea imobilizărilor corporale” îşi propune să
analizeze existenţa şi implicaţiile pe care le generează o anumită structură patrimonială -
"materie" de reflectare în contabilitatea financiară. Această structură patrimonială este reprezentată
de imobilizările corporale, active ce constituie baza tehnică a unei firme cu activitate de producţie
cum este SC IAŞITEX SA, Iaşi.
În analiza imobilizărilor corporale s-a avut în vedere un caz concret, deoarece „practica
stimulează dezvoltarea ştiinţei, impulsionând-o spre exprimări inteligibile şi generalizatoare”3.
Din multitudinea de structuri patrimoniale ce fac obiectul reflectării în contabilitatea
financiară s-a ales analiza imobilizărilor corporale deoarece, aceste active constituie baza
tehnică a agenţilor economici producători, fără de care n-ar putea avea loc nici o activitate
economică. Imobilizările corporale ocupă ponderea cea mai mare în totalul activelor imobilizate,
1
vezi Contabilitate. Culegere de acte normative, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2002
2
vezi Dr. Gh. Bănăţeanu, Sistemul modern de contabilitate, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 1998, p.44
3
vezi E. Horomnea, Decizii şi modele de calcul contabil digrafic în conducerea gestiunii economice, Teză de doctorat,
Iaşi, 1991
2
lucru explicabil prin contribuţia lor hotărâtoare la asigurarea potenţialului tehnico-productiv al
unităţii.
Bunurile şi valorile care au o durată de utilizare mai mare de un an se consumă treptat şi
constituie capitalul imobilizat supus amortizării. Utilizarea de amortismente fiscale şi accelerate,
pentru unele categorii de imobilizari corporale, constituirea de provizioane privind deprecierea
lor poate reprezenta evantaiul de instrumente prin care caracterul coercitiv al regulilor fiscale
este antenuat de avantajele oferite de introducerea acestora. Amortizarea apare ca un mijloc de
promovare a investiţiilor. Prin constituirea amortismentelor derogatorii rezultă o serie de avantaje
fiscale prin care şi amânarea la plată a unui impozit pe profit care devine exigibil spre sfârşitul
duratei de utilizare a imobilizarilor corporale. Datorită inflaţiei ce caracterizează situaţia
economiei romaneşti, unitatea patrimonială obţine un câştig şi din deprecierea monedei, ea
amânând plata unei sume pentru o perioadă viitoare.
Având în vedere importanţa acestor aspecte atât pentru stat cât şi pentru unitatea de
producţie şi comercializare, lucrarea încearcă să le surprindă pe parcursul celor patru capitole.
3
CAPITOLUL I
NOŢIUNI DE BAZĂ PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE
1.1 Conceptul de active imobilizate

Pasivul patrimonial, constituit din capitalul aflat la dispoziţia agenţilor economici, este
investit sub diferite forme ce formează activul patrimonial.
„Clasificarea activelor patrimoniale este realizată în literatura de specialitate funcţie de
două criterii fundamentale:
 Conţinutul economic şi natura activelor;
 Lichiditatea activelor.”4
În contabilitatea românească, ca de altfel în majoritatea ţărilor din Europa continentală,
activele patrimoniale se structurează în ordinea inversă a lichidităţii, după modelul:5
A. ACTIVE IMOBILIZATE
 Imobilizări necorporale
 Imobilizări corporale
 Imobilizări în curs
 Imobilizări financiare
B. ACTIVE CIRCULANTE
 Stocuri şi producţie în curs de execuţie
 Creanţe sau valori în curs de decontare
 Plasamente şi disponibilităţi băneşti
C. ACTIVE DE REGULARIZARE ŞI ASIMILATE
Activele circulante, denumite şi active pe termen scurt, capital circulant sau bunuri
mobile, cuprind toate valorile economice sub forma stocurilor, creanţelor, titlurilor de plasament,
instrumentelor de trezorerie şi disponibilităţilor băneşti.
4
Vezi E. Horomnea, Tratat de contabilitate. Teorii, concepte, principii, standarde. Aplicaţii. Vol.I, Ed. Sedcom Libris,
Iaşi, 2001, p.129
5
vezi E. Horomnea, Tratat de contabilitate. Teorii, concepte, principii, standarde. Aplicaţii. Vol.I, Ed. Sedcom Libris,
Iaşi, 2001, p.129
4
„Investiţia privită ca un plasament semnifică din punct de vedere al circulaţiei valorii o
imobilizare pe diferite termene.”6 Un element al imobilizărilor poartă denumirea de activ
imobilizat.
„Practic, toate întreprinderile, indiferent de mărime sau sectorul de activitate, utilizează
bunuri materiale, denumite imobilizări corporale sau investiţii materiale.”7
Activele imobilizate sau fixe, denumite şi active pe termen lung,, imobilizări sau bunuri
imobile, „sunt reprezentate prin acele valori patrimoniale destinate a servi de o manieră durabilă,
pe o perioadă mai îndelungată, activitatea întreprinderii.”8 Acestea au următoarele trăsături:9
 sunt utilizate o perioadă îndelungată în activitatea unităţilor patrimoniale şi au
lichiditatea mai mare de un an ;
 nu se consumă şi nu se înlocuiesc după prima utilizare;
 participă la desfăşurarea mai multor cicluri economice;
 nu sunt destinate comercializării.
Activele imobilizate au şi următoarele caracteristici:10
 au o durată normală de funcţionare sau utilizare mai mare de un an ;
 valoarea contabilă de intrare în patrimoniul agentului economic este mai mare
decât limita stabilită prin lege, valoare ce se stabileşte prin Hotărâri de Guvern
sau alte acte normative .Prin Hotărârea nr. 424 din 25 aprilie 2001 privind
stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe se prevede că valoarea de intrare a
mijloacelor fixe stabilită în condiţiile art. 3 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 15/1994
privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale,
republicată, cu modificările si completările ulterioare, este de 8.000.000 lei.
Mijloacele fixe cu valoarea de intrare cuprinsă între 5.000.000 lei si 8.000.000 lei,
existente în patrimoniul agenţilor economici la data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri, vor fi înregistrate în evidenta contabila ca mijloace fixe de natura
obiectelor de inventar, până la amortizarea lor integrală conform prevederilor
legale în vigoare.
6
vezi D. Bucătaru, Gestiunea financiară a firmei - Partea I, 2002, p. 93
7
vezi E. Dumitrean, Gh. Scorţescu, C. Toma, I. Berheci, D.N. Mardiros, Contabilitate financiară (licenţă), Iaşi, 2003,
p.39
8
vezi M. D. Paraschivescu, W. Păvăloaia, C. Toma, Al. Ţugui, C. Istrate, Contabilitate şi elemente de analiză
financiară, Ed. Neuron, Focşani, 1994, p. 89
9
Vezi E. Horomnea, Tratat de contabilitate. Teorii, concepte, principii, standarde. Aplicaţii. Vol.I, Ed. Sedcom Libris,
Iaşi, 2001, p.130
10
vezi L. Chirică, Curs complet de contabilitate şi fiscalitate,, vol. II, Ed. Economică, 2000, p. 233
5
 cea mai mare parte din activele imobilizate îşi recuperează valoarea în mod
treptat, prin amortizarea acestora, adică prin includerea unor cote-părţi din
valoarea lor în costul activităţii la care au participat ;
 lichiditatea imobilizărilor este redusă, ele transformându-se în bani într-o perioadă
mare de timp, în funcţie de procesul recuperării valorii lor.
1.2 Clasificarea imobilizărilor

Activele imobilizate formează baza tehnico-materială şi financiară a întreprinderilor cu
profil de producţie. Din acest punct de vedere ele se grupează în două categorii11:
 imobilizări profesionale, ce se utilizează pentru a produce bunuri, executa lucrări
sau pentru a presta servicii ;
 imobilizări neprofesionale, cele care asigură realizarea unor funcţii ale unităţii
care nu ţin de obiectul principal de activitate cum sunt: construcţiile de locuit,
terenuri şi săli de sport, cluburi, destinate realizării funcţiei sociale a
întreprinderii.
Această clasificare a imobilizărilor corporale este necesară la fundamentarea necesarului
de fond de rulment aferent exploatării şi în afara exploatării.12
În funcţie de forma pe care o îmbracă şi după destinaţia în cadrul circuitului economic, se
disting următoarele structuri de imobilizări13:
A. IMOBILIZĂRI NECORPORALE
 Cheltuieli de constituire
 Cheltuieli de dezvoltare
 Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare
 Fond comercial
 Alte imobilizări necorporale
B. IMOBILIZĂRI CORPORALE
 Terenuri şi amenajări de terenuri
 Construcţii
 Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii
11
vezi E. Dumitrean, Gh.. Scorţescu, C. Toma, I. Berheci, D.L.Mardiros, „Contabilitate financiară Ι”, vol.Ι, Ed.
Sedcom Libris, Iaşi, p. 93
12
p.39
13
vezi Plan de conturi general, O.m.f.p. nr.94/2001
6
 Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
materiale şi alte active corporale
C. IMOBILIZĂRI ÎN CURS
 Imobilizări corporale în curs
 Avansuri acordate pentru imobilizări corporale
 Imobilizări necorporale în curs
 Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale
D. IMOBILIZĂRI FINANCIARE
 Titluri de participare deţinute la filiale din cadrul grupului
 Titluri de participare deţinute la societăţi din afara grupului
 Imobilizări financiare sub formă de interese de participare
 Alte titluri imobilizate
 Creanţe imobilizate
 Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare
După cum am amintit anterior, imobilizările se diferenţiază în trei mari categorii:
imobilizări necorporale, imobilizări corporale şi imobilizări financiare. Activele imobilizate se
încadrează în una din cele trei categorii după trăsăturile lor specifice, astfel:14
 În categoria imobilizărilor necorporale se includ activele agenţilor economici
care îmbracă forma unor valori de investiţii, care nu se concretizează în bunuri şi valori economice
materiale, adică acestea nu îmbracă o formă materială. Aceste active deţin o pondere redusă în
ansamblul activelor imobilizate ale unui agent economic şi se caracterizează printr-un conţinut
eterogen.
 În categoria imobilizărilor corporale se includ activele concretizate în bunuri
de folosinţă îndelungată asupra cărora se exercită un drept real, active ce îmbracă formă materială.
Investiţiile neterminate, în curs de execuţie în mai multe exerciţii financiare, care în urma
finalizării lor devin imobilizări corporale sau necorporale, se includ în categoria imobilizărilor în
curs.
 În categoria imobilizărilor financiare se încadrează sumele de bani utilizate în
scopul obţinerii de titluri de participare la capitalul altor societăţi, titluri şi creanţe imobilizate cu
scopul de a exercita controlul sau o influenţă însemnată asupra activităţii unor agenţi economici şi
cu scopul de a obţine profit. Imobilizările financiare au următoarele particularităţi:
14
M. Ristea, C.Cucu, C.Lăzărescu, „Contabilitatea întreprinderii”, vol..I, Ed. Mărgăritar, Bucureşti, 1997, p.166-167
7
 sunt valori financiare investite pe o perioadă mare de timp la formarea
capitalului agenţilor economici;
 nu îmbracă o formă materială;
 nu se supun procesului de amortizare15.
1.3 Conceptul de imobilizări corporale şi clasificarea acestora

Imobilizările corporale, numite şi active fixe tangibile sau imobilizări fizice, sunt
procurate pentru a servi exploatării şi nu pentru a fi revândute; prin natura lor, au o durată de
utilizare relativ lungă şi, în mod obişnuit, sunt amortizate; sunt bunuri de natură corporală, se
disting de stocuri prin faptul că nu sunt încorporate din punct de vedere fizic în produsele
(serviciile) realizate cu ajutorul lor.16 .
În concepţia Standardelor Internaţionale de Contabilitate, „terenurile şi mijloacele fixe
sunt imobilizări corporale deţinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri
sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor, sau pentru a fi folosite în scopuri
administrative şi este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade."17
Activele imobilizate corporale au valoarea încorporată în conţinutul lor material spre
deosebire de imobilizările necorporale a căror valoare se concretizează în cheltuielile făcute pentru
obţinerea acestora: este cazul licenţelor, brevetelor, etc.18
Pentru înregistrarea corectă a imobilizărilor corporale trebuie făcute următoarele
delimitări:
a) Delimitarea între imobilizări corporale şi stocuri
Durata de utilizare de l an şi valoarea de intrare mai mare decât limita stabilită legal
sunt condiţiile ce stau la baza delimitării bunurilor economice în imobilizări corporale şi stocuri.
În activitatea practică, unităţile economice pot contabiliza trecerea unor stocuri în categoria
imobilizărilor, aceasta în funcţie de destinaţia bunului în unitate.19
b) Delimitarea între imobilizări corporale şi cheltuieli
 În situaţia unui element nou: cheltuielile efectuate pentru realizarea unui bun
material destinat să rămână durabil în patrimoniu, constituie imobilizări corporale.
 În cazul elementelor deja existente:
15
vezi Lefter Chirică., op. citată, p. 238
16
p.39
17
vezi Standardele Internationale de Contabilitate, Editura Economică, Bucureşti, 2002, IAS 16 „ Imobilizări
corporale”
18
vezi D. Bucătaru, op. citată, p. 93
19
p.39
8
- cheltuielile care au ca efect menţinerea bunului în stare normală de utilizare, sunt
considerate cheltuieli de exploatare;
- cheltuielile care au ca efect o creştere de valoare a unei imobilizări sau o creştere a
duratei de utilizare au natura de imobilizări, bunul economic mărindu-şi valoarea.
• În situaţia întreţinerilor şi reparaţiilor:
De regulă, întreţinerile au un caracter preventiv şi au ca obiect conservarea bunurilor în
condiţii normale de utilizare, iar reparaţiile sunt destinate repunerii bunurilor într-o stare normală
de utilizare. Atunci când aceste operaţii nu conduc la creşterea valorii sau duratei de viaţă a
imobilizărilor, ele sunt cheltuieli de exploatare. In practica unor ţări, cheltuielile cu reparaţiile
mari sau reparaţiile capitale sunt considerate imobilizări, dacă au ca efect creşterea valorii bunului
existent sau a duratei de utilizare.20
În baza prevederilor pct. 52 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr.
82/1991, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 704/1993, respectiv ale pct. 4.10 din
Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi
cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor
Publice nr. 94/2001, în cadrul imobilizărilor corporale se cuprind terenurile şi mijloacele fixe.
Astfel, imobilizările corporale cuprind21:
 Terenuri şi amenajări de terenuri
 Construcţii
 Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii
 Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
 Avansuri acordate pentru imobilizările corporale
 Imobilizări corporale în curs de execuţie.
Potrivit prevederilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului
imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
terenurile sunt active corporale aferente capitalului imobilizat.
„Terenurile sunt întinderi de pământ bine delimitate care pot avea diverse destinaţii,
fiind grupate în mai multe categorii:
 terenuri agricole sau silvice;
 terenuri fără construcţii;
20
p.40
21
vezi Planul de conturi general, O.m.f.p. nr.94/2001
9
 terenuri cu construcţii;
 terenuri cu zăcăminte;
 alte terenuri”22.
Terenurile, ca structură de patrimoniu, cuprind :
 terenuri propriu-zise;
 amenajări de terenuri.
Structura de patrimoniu - Amenajări de terenuri - cuprinde cheltuielile efectuate pentru
creşterea valorii terenurilor propriu-zise. Aceste cheltuieli se referă la: căi de acces, alimentare cu
energie şi apă, împrejmuiri etc. Amenajările de terenuri se pot obţine cu forţe proprii sau prin
apelarea la diverşi specialişti. În funcţie de aceste două modalităţi de obţinere a amenajărilor de
terenuri, evaluarea se face fie la costul de producţie (pentru amenajările de terenuri obţinute prin
forţe proprii), fie la costul de achiziţie (pentru cele efectuate de către specialişti).
Valoarea contabilă a terenurilor nu se majorează cu valoarea de intrare a amenajărilor de
terenuri. Spre deosebire de terenuri, care nu se amortizează, amenajările de terenuri se supun
acestui proces, durata normală de amortizare fiind de 10 ani.
Întreprinderea poate constitui provizioane pentru depreciere în cazul în care amenajările
efectuate suferă deprecieri reversibile. Când se semnalează asemenea cazuri, valoarea deprecierii
este egală cu diferenţa între valoarea netă contabilă şi valoarea actuală, justă sau de inventar.
Posturile bilanţiere menţionate anterior, cu excepţia terenurilor şi imobilizărilor corporale
în curs, grupează bunuri fizice de folosinţă îndelungată, cunoscute sub denumirea generică de
mijloace fixe.23 Ca parte componentă distinctă a aparatului de producţie, maşinile, clădirile,
utilajele etc. constituie baza tehnică a firmei.24
Mijloacele fixe sunt imobilizări corporale, care îndeplinesc cumulativ condiţiile:
 sunt deţinute de întreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau în
prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor, sau pentru a fi folosite în
scopuri administrative;
 este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade
Din punct de vedere contabil, sunt considerate mijloace fixe obiectele sau complexul de
obiecte ce se utilizează ca atare şi îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii::25
 au o durată normală de utilizare mai mare de un an;
22
vezi E. Dumitrean, Gh.. Scorţescu, C. Toma, I. Berheci, D.L.Mardiros, „Contabilitate financiară Ι”, vol.Ι, Ed.
Sedcom Libris, Iaşi, p. 112
23
N. Tabără, E. Horomnea, C. Toma, Conturile anuale în procesul decizional, Tipografia Moldova, 2001, p.100
24
25
vezi Legea nr. 15/1994, privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată în
M.O. nr. 242/31 mai 1999
10
 au o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită de lege, adică mai mare de
8.000.000 lei.
Prin Hotărârea nr. 424 din 25 aprilie 2001 privind stabilirea valorii de intrare a
mijloacelor fixe se prevede că valoarea de intrare a mijloacelor fixe stabilită în condiţiile art. 3
alin. 2 lit. a) din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si
necorporale, republicată, cu modificările si completările ulterioare, este de 8.000.000 lei.
Mijloacele fixe cu valoarea de intrare cuprinsă între 5.000.000 lei şi 8.000.000 lei, existente în
patrimoniul agenţilor economici la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, vor fi înregistrate în
evidenţa contabilă ca mijloace fixe de natura obiectelor de inventar, până la amortizarea lor
integrală conform prevederilor legale în vigoare. Pentru obiectele care sunt folosite in loturi, seturi
sau care formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea
întregului corp, lot sau set.
Mijloacele fixe nu sunt destinate comercializării, valoarea lor se transmite treptat, sub
forma amortizării, asupra cheltuielilor de exploatare aferente fiecărui exerciţiu financiar.
Mijloacele fixe se clasifică având în vedere următoarele criterii26:
a) Din punct de vedere al domeniului in care sunt utilizate:
 Mijloace fixe productive (cele care participa direct sau indirect la realizarea
activităţii de bază sau exploatare)
 Mijloace fixe utilizate pentru realizarea altor activităţi
b) După apartenenţa lor:
 Mijloacele fixe aflate in proprietatea unităţii (cele înscrise în conturile bilanţiere)
 Mijloacele fixe aflate in folosinţa temporară (cele primite prin concesiune,
închiriere, locaţie de gestiune si înregistrate în conturile speciale).
c) Mijloacele fixe sunt organizate în „Catalogul privind clasificarea şi duratele
normale de funcţionare a mijloacelor fixe" în grupe, subgrupe, clase, subclase şi familii.
Grupele respective sunt:27
1. Construcţii
2. Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii
3. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
26
vezi E. Dumitrean, GH. Scorţescu, C. Toma, I. Berheci, D. L. Mardiros, „Contabilitate financiară Ι”, vol.Ι, Ed.
Sedcom Libris, Iaşi, p. 118 - 119
27
vezi H.G. 964/23 dec. 1998 privind clasificaţia şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, publicată în
M.O. nr. 520 din 30 dec. 1998
11
Cea din urmă clasificare s-a făcut după natura şi particularităţile tehnico-constructive
ale mijloacelor fixe şi apare şi în Planul de conturi general elaborat prin O.m.f.p. nr.94/2001.
Sunt asimilate mijloacelor fixe:28
 Investiţiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie;
 Capacităţile de producţie puse parţial în funcţiune;
 Investiţiile pentru descoperiri în vederea valorificării de substanţe minerale utile,
cărbuni şi alte zăcăminte ce se exploatează la suprafaţă;
 Investiţiile efectuate pentru modernizarea mijloacelor fixe care au ca efect
majorarea valorii de intrare a acestora.
Nu sunt considerate mijloace fixe29:
a) motoarele, aparatele si alte subansambluri ale mijloacelor fixe, procurate in scopul
înlocuirii componentelor uzate cu ocazia reparaţiilor de orice fel, care nu modifică parametrii
tehnici iniţiali ai mijlocului fix;
b) sculele, instrumentele si dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor
produse in serie, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea şi de durata lor de
funcţionare normală;
c) construcţiile şi instalaţiile provizorii;
d) animalele care nu au îndeplinit condiţiile pentru a fi trecute la animale adulte,
animalele de îngrăşat, păsările şi coloniile de albine;
e) pădurile;
f) investiţiile efectuate pentru realizarea lucrărilor miniere din afara perimetrelor de
exploatare, precum si cele pentru foraj, executate pentru explorări, prospecţiuni geologice si
geofizice, forajele pentru alimentarea cu apa, care nu au dat rezultate, sondele situate in gaz - capul
unor zăcăminte de ţiţei, precum si sondele de cercetare geologică, care au pus in evidenţă
acumulări de hidrocarburi, dar care, din motive geologico-tehnice şi economice obiective, nu pot fi
exploatate;
g) prototipurile, atâta timp cât servesc ca model la executarea producţiei de serie, inclusiv
seria zero, sau sunt supuse încercărilor în vederea omologării la producător;
h) echipamentul de protecţie şi de lucru, îmbrăcămintea specială, precum şi accesoriile de
pat, indiferent de valoarea şi de durata lor de utilizare.
28
vezi E. Horomnea, Tratat de contabilitate. Teorii, concepte, principii, standarde. Aplicaţii. Vol.I, Ed. Sedcom Libris,
Iaşi, 2001, p.132
29
vezi Norme metodologice de aplicare a Legii nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active
corporale şi necorporale , modificată şi completată prin O.G. nr. 54/1997
12
1.4. Recunoaşterea şi evaluarea imobilizărilor corporale
1.4.1 Recunoaşterea imobilizărilor corporale
Imobilizările corporale sunt recunoscute ca activ doar atunci când sunt îndeplinite
următoarele două criterii30:
1. este posibilă generarea către întreprindere de beneficii economice viitoare

aferente activului;
2. costul activului poate fi măsurat in mod credibil.
Pentru a duce la îndeplinire primul criteriu enunţat mai sus, o întreprindere trebuie să
stabilească dacă în perioada viitoare se vor obţine beneficii economice de pe urma folosirii
respectivelor bunuri, ea putând stabili acest lucru pe baza evidenţelor disponibile la momentul
recunoaşterii. Trebuie să se stabilească dacă activul va contribui, direct sau indirect, la generarea
fluxurilor de numerar către întreprindere. În concluzie, pentru ca un activ corporal să fie
recunoscut în bilanţ, el trebuie sa fie un activ productiv, contribuind direct la generarea de venituri
din exploatare suplimentare.
În general, al doilea criteriu este uşor de satisfăcut deoarece preţul de achiziţie al unui
activ şi orice costuri auxiliare de achiziţie sunt uşor de identificat.
Un activ nu este recunoscut în bilanţ atunci când este improbabil ca ieşirea de numerar să
genereze beneficii economice pentru întreprindere în perioadele viitoare, în schimb, o astfel de
tranzacţie va avea ca efect recunoaşterea unei cheltuieli în contul de profit şi pierdere. 31
1.4.2 Evaluarea imobilizărilor corporale

Mărimea elementelor patrimoniale trebuie cuantificată şi exprimată în etalon bănesc cu
ajutorul unui procedeu comun al metodei contabilităţii, respectiv cu ajutorul evaluării. Evaluarea
este necesară pentru că există distorsiuni între informaţiile din bilanţul contabil şi cel economic al
întreprinderii. Factorii care conduc la aceste distorsiuni sunt:
 preţurile libere practicate în economie. Acest factor presupune actualizarea
informaţiilor din bilanţ şi celelalte situaţii financiare, în funcţie de evoluţia
preţurilor pe piaţă.
 raportul de schimb al monedei naţionale. Întrucât, direct sau indirect, orice agent
economic este legat de economia mondială, conducerea trebuie să actualizeze
30
vezi Standardele Internationale de Contabilitate, Editura Economică, Bucureşti, 2002, IAS 16 „ Imobilizări
corporale”
31
p.85
13
sistematic informaţiile din situaţiile financiare în funcţie de raportul de schimb al
monedei naţionale.
 politica contabilă utilizată de către unitate privind metoda de calcul a amortizării,
provizioanelor.
Evaluarea este operaţia de a aprecia, a stabili valoarea unui bun, activ, datorie sau
întreprindere la un moment dat.
„Într-o interpretare mai modernă, evaluarea este considerată ca fiind procesul prin care se
determină valorile, la care structurile situaţiilor financiare vor fi recunoscute în bilanţ şi în contul
de profit şi pierdere”32.
Evaluările se clasifică după mai multe puncte de vedere:
 După obiectul supus evaluării:
1) Evaluări de bunuri economice (terenuri, mijloace fixe, creanţe, datorii);
2) Evaluări de elemente intangibile (fondul comercial);
3) Evaluări de active economice (părţi din întreprindere: secţii, sectoare, ateliere ce
funcţionează independent);
4) Evaluări de firme, întreprinderi.
 După scopul urmărit:
1) Evaluări contabile (evaluări efectuate în momentul intrării în unitate a bunurilor
economice, creanţelor, datoriilor şi capitalului propriu). Aceste evaluări se fac pe
bază de acte normative.
2) Evaluări administrative. Aceste evaluări sunt efectuate în special de administraţia
fiscală în scopul stabilirii obligaţiilor agenţilor economici şi persoanelor fizice
către administraţia fiscală, bugetul de stat, bugetul local.
3) Evaluări economice. Acestea sunt acele evaluări care au în vedere latură calitativă
a bunului, activului sau întreprinderii (profitul) şi care se fac de către experţi sau
evaluatori. Singurul criteriu folosit este cel al locului pe care îl ocupă în cadrul
pieţei.
 După metodele folosite:
1) Evaluări patrimoniale. Acestea abordează latura cantitativă cum sunt: activul net
contabil, activul net corectat, valoarea substanţială brută, activul net de lichidare.
2) Evaluări bazate pe randament. Acestea abordează latura calitativă: valoarea de
rentabilitate, de rentabilitate continuă şi prin acţiuni.
32
Lefter Chirică „Curs complet de contabilitate şi fiscalitate”, vol. II, Ed. Economică, 2000, pag. 239
14
3) Evaluări prin metode combinate. Acestea abordează atât latura cantitativă, cât şi
latura calitativă.
4) Evaluări ce pornesc de la cifra de afaceri.
 După poziţia evaluatorului:
1) Evaluări realizate de către evaluatorul consultant al vânzătorului sau
cumpărătorului;
2) Evaluări realizate de către evaluatorul arbitru care arbitrează atât vânzătorul cât şi
cumpărătorul;
3) Evaluări realizate de către evaluatorul expert neutru numit adesea în situaţiile de
litigii şi alte situaţii, când e nevoie de opinie neutră (fuziuni, lichidări)
În general, evaluarea întreprinderii sau activelor întreprinderii este necesară în
următoarele situaţii:
1) Operaţiuni de achiziţii, fuziuni şi majorări de capital;
2) Exproprieri. Proprietăţile pot fi expropriate de autorităţi şi în funcţie de importanţa
particulară a afacerii se poate stabili pierderea. În acest caz, evaluatorul trebuie să
determine suma pierderilor ce vor fi compensate alături de valoarea de piaţă a
proprietăţii expropriate.
3) În caz de litigii. Sunt multe situaţii în care prin acţiunea în instanţă o firmă doreşte
să-şi recupereze pierderea de valoare în afaceri. În aceste cazuri, evaluatorii
afacerii va furniza o valoare reală a pierderii, valoare ce va fi folosită în instanţă
pentru susţinerea cauzei.
4) La solicitarea de către instituţiile financiare. Evaluarea poate fi cerută de instituţiile
financiare care vor să aibă, înainte de decizia de finanţare, cunoştinţe despre
valoarea companiei împrumutate. În aceste cazuri, evaluatorul prezintă atât
valoarea în condiţii de exploatare continuă, cât şi valoarea de lichidare.
5) În acţiuni juridice cu scop patrimonial: succesiune, faliment, constituire de ipoteci.
Evaluarea terenurilor
Terenurile sunt întinderi de pământ bine delimitate, aflate în patrimoniul unităţilor şi
utilizate pentru desfăşurarea activităţii de exploatare şi sociale sau pentru producţie. 33
33
vezi E. Dumitrean, Gh.. Scorţescu, C. Toma, I. Berheci, D.L.Mardiros, „Contabilitate financiară
Ι”, vol.Ι, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, p. 112
15
Până în anul 1990, terenurile sunt înregistrate în contabilitatea analitică pe categorii de
terenuri, şi anume: 34
 terenuri agricole sau silvice;
 terenuri fără construcţii;
 terenuri cu construcţii;
 terenuri cu zăcăminte;
 alte terenuri.
Pe baza HG 746/199, terenurile au fost clasificate în cinci clase de fertilitate, cu
următoarele valori:
 clasa I – 300.000 lei/ha;
 clasa II – 240.000 lei/ha;
 clasa III – 170.000 lei/ha;
 clasa IV - 100.000 lei/ha;
 clasa V - 70.000 lei/ha.
Cu aceste valori s-au înregistrat terenurile contabilitatea unităţilor agricole.
În teoria şi practica evaluării terenurilor sunt prezentate două metode:
1) metoda preţului pieţei
Aceasta presupune aducerea la zi a valorii contabile sau de intrare a terenului în funcţie
de preţul la care se efectuează tranzacţii comerciale pentru categorii similare de terenuri. Aplicarea
metodei presupune un volum mare de informaţii cu privire la nivelul şi evoluţia preţului terenurilor
pe zone. În practică se utilizează metoda evaluării terenurilor prin aplicarea unei cote procentuale
cuprinsă între 20% -30% calculată asupra valorii bunurilor imobiliare evaluate ale întreprinderii.
Condiţiile de utilizare a acestei metode, stabilite prin acte normative emise de
departamentele de profil sau organisme ale administraţiei locale, sunt:
 precizarea momentului în care se consideră preţul zilei;
 limitarea nivelului de preţ în sensul că se admite evaluarea la preţul zilei, dar acesta
nu poate fi mai mare sau mai mic decât o anumită valoare;
 precizarea categoriilor de terenuri la care se poate aplica sau nu această metodă.
Nivelul şi evoluţia preţurilor terenurilor sunt influenţate de mai mulţi factori, ca de
exemplu:
 categoria localităţii;
34
vezi E. Dumitrean, Gh.. Scorţescu, C. Toma, I. Berheci, D.L.Mardiros, „Contabilitate financiară
Ι”, vol.Ι, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, p. 112
16
 amplasarea terenului în cadrul localităţii;
 funcţiile economice şi sociale ale localităţii şi perspectivele de dezvoltare;
 poziţia faţă de reţelele de transport;
 gradul de ocupare tehnico-utilitare a zonei;
 nivelul poluării zonei şi revoluţia viitoare a acesteia.
2) Metoda normativă sau administrativă
Această metodă se bazează pe normele administrative stabilite de organismele abilitate.
Astfel, conform criteriilor nr. 26–65/1992, terenurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale
cu capital de stat, la data înfiinţării acestora, s-au calculat pe baza următoarei relaţii:
Vt = Vb*(1+k)
În care:
Vt = valoarea terenului;
Vb = valoarea de bază, ce s-a determinat ca limită minimă la nivelul de 495.000 lei/m 2,
adică preţul de 5 lei/ m2 pentru 99 de ani, perioada de concesionare maximă.
K = coeficient de corecţie ce reflectă suma notelor acordate pe bază de anumite criterii şi
poate avea valoarea maximă 9.
Valoarea terenurilor poate fi stabilită şi în funcţie de cursul de schimb al monedei
naţionale în raport cu o monedă stabilă (dolar, euro).
Evaluarea mijloacelor fixe

Pentru evaluarea imobilizărilor corporale de natura mijloacelor fixe se utilizează două
tipuri de valori şi anume:
1) cele determinate prin acte normative (L. 82/1991 şi L.15/1994), respectiv
valoarea de intrare şi valoarea rămasă, valori care sunt preluate din contabilitate.
2) Valori stabilite pe baza unor principii de evaluare, cum sunt valoarea tehnică şi
valoarea comercială.
Valoarea tehnică rezultă din valoarea de înlocuire depreciată cu gradul de uzură estimat.
Valoarea comercială sau pentru afacere este o reflectare a valorii tehnice prin prisma specificului
pieţei respectiv cu dependenţa de cerinţele de utilizare, precum şi cu performanţele mijlocului fix.
În evaluarea mijloacelor fixe, echipa de evaluare trebuie să ia în considerare două
elemente principale, şi anume: valoarea de înlocuire şi gradul de uzură estimat.
Valoarea de înlocuire reprezintă valoarea unui mijloc fix în stare uşor depreciată, la locul
de utilizare, pregătit a fi pus în funcţiune. Valoarea de înlocuire nu este egală cu preţul de vânzare
al furnizorului. Această valoare cuprinde:
17
1) Pentru mărfurile fabricate în ţară:
 Preţul de vânzare al furnizorului fără TVA;
 Cheltuielile de transport;
 Cheltuielile de montaj;
 Cheltuielile cu probele tehnologice;
 Alte cheltuieli efectuate între poarta furnizorului şi locul sau data punerii
în funcţiune la beneficiar;
 Din preţul de vânzare al furnizorului se scad reducerile comerciale, dacă
sunt acordate de acesta.
2) Pentru mărfurile din import:
 Preţul de vânzare extern în valută franco-frontiera română, convertit în lei
la cursul de schimb al zilei;
 Taxele vamale aferente importului;
 Accizele;
 Comisionul importatorului (dacă nu este import direct);
 Alte taxe;
 Toate cheltuielile menţionate la punctul 1) mai puţin preţul de vânzare al
furnizorului.
Aceste componente ale valorii de înlocuire, mai ales cheltuielile de montaj şi comisionul
importatorului, pot face ca valoarea de înlocuire a mijloacelor fixe să fie mai mare cu zeci de
procente faţă de preţul de vânzare al furnizorului.
În activitatea practică de evaluare a imobilizărilor corporale de natura mijloacelor fixe se
pot folosi mai multe tipuri de valori de înlocuire, şi anume:
 Valoarea de piaţă
Această valoare reprezintă valoarea de tranzacţie, un preţ real obţinut în momentul
cedării mijlocului fix, preţ determinat pe baza raportului cerere-ofertă. Această valoare este
recomandată a fi folosită în situaţia evaluării clădirilor, maşinilor, instalaţiilor aflate în exploatare.
 Valoarea (costul) de reconstrucţie.
Aceasta reprezintă costurile necesare pentru realizarea unui mijloc fix nou, identic cu cel
evaluat, pe baza tehnologiilor practicate la data evaluării şi cu cheltuielile care să reflecte preţuri
valabile la data evaluării. Este recomandată pentru clădiri aflate în exploatare şi cele aflate în afara
exploatării, puţin depreciate.
 Valoarea actualizată
18
Această valoare se obţine prin actualizarea valorii de intrare pe baza unor indici de
evoluţie a preţurilor în intervalul de timp între data punerii în funcţiune şi data evaluării. Este
recomandată pentru clădiri aflate spre sfârşitul duratei normale de utilizare, pentru instalaţii,
utilaje, maşini învechite, puternic depreciate fizic şi moral.
 Valoarea de fabricaţie
Valoarea de fabricaţie reprezintă costul intern de producţie (preţul de fabrică). Este
recomandată pentru mijloacele fixe obţinute din producţie proprie şi pentru cele aflate în curs de
execuţie.
 Valoarea obţinută prin capitalizarea unui venit net anual (valoarea de
randament sau de rentabilitate)
Aceasta se obţine prin capitalizarea pe o perioadă limitată de timp (durata rămasă) a unui
venit net anual previzionat, realist, cu o rată de capitalizare realizabilă (determinată de organisme,
firme specializate). Această valoare e recomandată pentru evaluarea hotelurilor, locuinţelor de
închiriat, clădirilor destinate închirierii, pentru birouri.
A. Determinarea valorii de înlocuire
Această operaţie se face prin două căi, şi anume:
1) Pe baza informaţiilor de pe piaţă;
2) Pe baza unor procedee specifice.
1) Determinarea valorii de înlocuire pe baza informaţiilor de pe piaţă se face atunci când
există asemenea informaţii şi evaluatorul are acces la ele, având posibilitatea să determine
„valoarea de înlocuire curentă”. Fiind o cale sigură şi ieftină se recomandă atunci când informaţiile
folosite sunt rezultatul culegerii datelor de pe un segment de piaţă liberă concurenţială (exclus
monopolul). În situaţia de monopol al producătorului se estimează valori de înlocuire pe structurile
costurilor prezentate pentru mijloacele fixe achiziţionate din ţară şi pentru cele din import.
2) Procedeele specifice utilizate în determinarea valorii de înlocuire sunt:
a. Procedeul identificării;
b. Procedeul similitudinii;
c. Procedeul corelării;
d. Procedeul actualizării valorilor.
a. Procedeul identificării presupune identificarea unuia sau mai multor producători de
mijloace fixe identice cu cele supuse evaluării şi obţinerea informaţiei „preţ de vânzare la poarta
furnizorului”. În cazul identificării mai multor producători de mijloace fixe identice din punct de
vedere funcţional şi al performanţei, se reţine informaţia „preţ minim”. Se apreciază că acest
procedeu are un risc minim fiind recomandat în evaluarea mijloacelor fixe.
19
b. Procedeul similitudinii presupune compararea mijloacelor fixe de evaluat cu un
mijloc fix similar pentru care dispunem de informaţia de preţ. Gradul de similitudine acceptat
trebuie să aibă în vedere parametrii de funcţionare ale acestei familii de mijloace fixe în interiorul
căreia se păstrează proporţionalitatea parametrilor preţ. Practic acest procedeu constă în:
- identificarea elementelor care diferenţiază cele două mijloace fixe similare;
- stabilirea ponderilor acestor diferenţe în preţul mijlocului fix de comparaţie;
- determinarea valorii de înlocuire a mijlocului fix supus evaluării prin operare cu
ponderea globală determinată prin însumarea algebrică a tuturor diferenţelor
constatate şi ponderate.
Echipa de evaluatori analizează:
- tipul constructiv al sistemelor funcţionale;
- principalii parametri de funcţionare;
- consumul de resurse;
- parametrii de producţie şi productivitate;
- alte elemente ce diferenţiază mijloacele fixe comparate
Acesta este unul dintre procedeele cele mai utilizate în evaluarea mijloacelor fixe, ca
derivat al procedeului identificării.
3) Procedeul corelării apelează la aceeaşi logică ca şi procedeul similitudinii, doar că
termenii de comparaţie sunt mai mult de doi, rezultatul fiind obţinut tot prin calcule de
proporţionalitate. Acest procedeu se utilizează mai puţin.
4) Procedeul actualizării valorilor presupune aducerea la zi a valorilor înregistrate în
contabilitate. Acest procedeu poate fi considerat sigur dacă:
- valoarea de intrare este corect stabilită,adică ea cuprinde toate elementele
prevăzute în IAS 16.
- indicii de actualizare folosiţi exprimă corect evoluţia preţurilor în perioada de
actualizare a valorilor.
B. Estimarea gradului de uzură real
Teoretic, raportul exprimat procentual între valoarea amortizării şi valoarea de intrare
(valoarea amortizabilă conform IAS 16), actualizată la data evaluării, reprezintă scriptic gradul de
uzură cu condiţia folosirii sistemului de amortizare liniară Gradul de uzură scriptic reprezintă o
imagine a deprecierii mijloacelor fixe , imagine obţinută prin metode de calcul convenţionale.
Aceasta nu exprimă ansamblul factorilor ce au contribuit la uzura reală a mijloacelor fixe. Această
modalitate de evidenţă a gradului de uzură (scriptic) reprezintă un procedeu de recuperare a
investiţiilor făcute pentru procurarea mijlocului fix.
20
Evaluarea imobilizărilor corporale în curs
Imobilizările corporale în curs reprezintă investiţii neterminate efectuate în regie sau
antrepriză care se evaluează la costul de producţie, cele efectuate în regie, sau la costul de
achiziţie, cele efectuate în antrepriză. Acestea reprezintă preţul de deviz.Dacă obiectivul de
investiţii se încadrează în graficul de execuţie a lucrării, evaluarea se face la nivelul costului de
realizare, la preţul zilei. Dacă la obiectivul respectiv, ;lucrările au fost sistate, în evaluare se ţine
seama de:
- Stagiul fizic de execuţie a lucrărilor, caracteristicile tehnico-productive;
- Posibilitatea de finalizare în raport cu cerinţele de utilizare, eventuala schimbare a
destinaţiei obiectivului de investiţie.
În asemenea caz special, echipa de evaluare va determina valoarea actualizată la data
evaluării şi gradul de depreciere fizică a investiţiei. Valoarea actualizată se stabileşte pe baza
coeficienţilor de recalculare a preţurilor.
Reevaluarea imobilizărilor corporale

Conform HG. Nr. 403/2000, societăţile comerciale, indiferent de forma de proprietate,
regiile autonome, societăţile si companiile naţionale, institutele de cercetare si celelalte categorii
de agenţi economici pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale aflate in patrimoniul lor
la data de 31 decembrie a anului precedent, pe baza ratei inflaţiei comunicate de Comisia
Naţională pentru Statistică, astfel încât rezultatul reevaluării să fie cuprins in bilanţul contabil al
anului respectiv.
Conform prevederilor art. 9 alin. 2 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată,
reevaluarea activelor imobilizate se face, cu excepţiile prevăzute de reglementările legale, la
valoarea justă, determinată pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizaţi.
Reevaluările trebuie efectuate cu suficientă regularitate astfel încât valoarea contabilă să nu difere
în mod semnificativ de valoarea care poate fi determinată pe baza valorii juste la data bilanţului.
Reevaluarea se face după închiderea exerciţiului financiar şi este anuală, în cazul in care
rata inflaţiei cumulată pe ultimii 3 ani consecutivi depăşeşte 100% şi rezultatele acestei operaţiuni
vor fi cuprinse în bilanţul contabil la finele căruia se face reevaluarea. Agenţii economici care nu
au efectuat reevaluările anterioare pot proceda la reevaluare numai in condiţiile actualizării şi
reflectării in contabilitate a valorii imobilizărilor respective.
Reevaluarea presupune înlocuirea valorii nete contabile (VNC) cu valoarea justă sau
valoarea reală. „Valoarea justă reprezintă suma de bani la care poate fi tranzacţionat un activ sau
21
deconta o datorie, de bună voie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii în
care preţul este determinat obiectiv".35 În cazul terenurilor şi clădirilor valoarea justă este, de
obicei, valoarea lor de piaţă. Această valoare este determinată prin evaluare realizată de evaluatori
autorizaţi. Pentru activele strict specializate, care fac obiectul unor tranzacţii regulate, valoarea
justă se identifică cu costul de înlocuire.
Reevaluările trebuie efectuate cu o regularitate suficient de mare, astfel încât valoarea
netă contabilă a activelor, la un moment dat, să nu se îndepărteze prea mult de la valoarea ce s-ar
obţine prin reevaluare.36
Valoarea obţinută în urma reevaluării se corelează cu utilitatea şi cu valoarea de piaţă a
bunurilor respective, eliminându-se supraevaluările sau subevaluările constatate prin compararea
celor două valori.
De regulă, sunt supuse reevaluării doar imobilizările corporale şi cele financiare, însă,
uneori pot fi reevaluate şi imobilizările necorporale, mai ales cele de natura licenţelor sau
brevetelor.
Sunt supuse procesului de reevaluare următoarele imobilizări corporale:
 mijloacele fixe aflate în patrimoniul agentului economic;
 mijloacele fixe concesionate, date în locaţie de gestiune sau închiriate;
 investiţiile efectuate asupra mijloacelor fixe concesionate date în locaţie de
gestiune sau închiriate;
 mijloacele fixe trecute in conservare;
 terenurile aflate în proprietatea sau administrarea agenţilor economici.
Nu sunt supuse reevaluării imobilizările corporale care au ieşit din patrimoniul
agenţilor economici după data de 31 decembrie a anului precedent, precum si cele aflate in
conservare.
Agenţii economici care se află în procedură de dizolvare sau de lichidare administrativă,
conform Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, sau in procedura de lichidare
judiciară conform Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului,
republicată, nu vor proceda la reevaluarea activelor imobilizate.
În principal, operaţia de reevaluare are ca scop actualizarea valorii nete contabile a
imobilizărilor, în sensul majorării acestei valori. Dacă reevaluarea ar conduce la o micşorare a
valorii nete contabile, nu ar mai exista posibilitatea recuperării prin amortizare a fondurilor
investite cu procurarea imobilizărilor.
35
vezi Ordinul Ministerului Finanţelor, nr. 403/1999
36
vezi Standardele Internaţionale de Contabilitate, Ed. Economică, 2002, IAS 16 „Imobilizări corporale”
22
Diferenţa din reevaluare (valoarea reevaluată - valoarea netă contabilă la costuri istorice,
stabilită la data reevaluării) trebuie să fie înscrisă în capitalurile proprii într-un post distinct, astfel
încât operaţia să nu conducă la constatarea de profit.
Dacă activul supus reevaluării este amortizabil, reevaluarea se poate face în două
moduri:37
 reevaluarea simultană, atât a valorii brute sau de intrare, cât şi a amortizării
cumulate, sau
 reevaluarea numai a valorii nete contabile.
Rezultatele reevaluării categoriilor de imobilizări supuse acestui proces vor fi cuprinse în
bilanţul contabil încheiat la data de 31 decembrie a anului respectiv. Diferenţele rezultate din
reevaluarea imobilizărilor corporale vor fi înregistrate conform prevederilor cuprinse în norme şi
vor fi utilizate în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Amortizarea imobilizărilor
corporale reevaluate se calculează în conformitate cu prevederile legale care reglementează
regimul amortizării acestora. Prevederile Hotărârii nr. 403 din 19 mai 2000 privind reevaluarea
imobilizărilor corporale se pot aplica şi de câtre persoanele fizice şi asociaţiile fără personalitate
juridică care desfăşoară activităţi în scopul realizării de venituri şi care, potrivit legii, sunt obligate
să conducă evidenţa în partidă simplă.
1.5 Determinarea deprecierii imobilizărilor corporale

„Utilizarea în procesul de exploatare curentă (producţie, comerţ, prestări servicii,
administraţie etc.) a mijloacelor fixe şi amenajărilor de terenuri duce inevitabil la o pierdere
treptată a valorii lor de întrebuinţare. În sensul diminuării performanţelor tehno-economice a
imobilizărilor acţionează şi factori din mediul natural 38”. Astfel, atât utilizarea efectivă a
imobilizărilor corporale, cât şi factorii naturali, determină uzura fizică a mijloacelor fixe
Pe lângă uzura fizică, imobilizările unui agent economic sunt supuse şi unei uzuri
morale. Uzura morală este cauzată de influenţa progresului tehnic şi se concretizează în:
 creşterea performanţelor productive;
 creşterea preciziei în funcţionare;
 reducerea costului de obţinere a unor bunuri similare39.
37
p.42
38
vezi D. .M. Paraschivescu, W. Păvăloaia, Modele de contabilitate şi analiză financiară, Ed. Vrantop, Focşani, 1997,
pag.129
39
vezi Ibidem
23
Factorul timp conduce la o „depăşire” a tehnologiei utilizată la un moment dat, ceea ce
duce tot la uzura morală a respectivei tehnologii.
Pierderea valorii de întrebuinţare a imobilizărilor şi în special a mijloacelor fixe, duce la
pierderea valorii acestora. Cum procesul tehnologic al fiecărei unităţi patrimoniale trebuie să
continue, este necesar ca valoarea pierdută prin uzură să fie recuperată.
În funcţie de caracterul ei, pierderea de valoare a imobilizărilor, respectiv deprecierea
imobilizărilor, poate fi de două feluri:
 reversibilă;
 ireversibilă.
În cazul deprecierii reversibile, valoarea pierdută se recuperează prin constituirea de
provizioane, iar valoarea pierdută cu ocazia deprecierii ireversibile se recuperează prin
amortizare.
1.5.1 Amortizarea imobilizărilor corporale

Capitalul imobilizat supus amortizării este reflectat în patrimoniul agenţilor economici
prin bunurile şi valorile destinate să deservească activitatea pe o perioadă mai mare de un an si
care se consumă treptat. Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe supuse amortizării:40
a) investiţiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie;
b) capacităţile puse în funcţiune parţial, pentru care nu s-au întocmit formele de
înregistrare ca mijloace fixe. Acestea se cuprind în grupele în care urmează a se înregistra, la
valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;
c) investiţiile efectuate pentru descopertă, în vederea valorificării de substanţe minerale
utile, cu cărbuni şi alte zăcăminte ce se exploatează la suprafaţă, precum şi cele pentru realizarea
lucrărilor miniere subterane de deschidere a zăcămintelor;
d) investiţiile efectuate la mijloacele fixe, în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici
iniţiali, prin majorarea valorii de intrare a mijlocului fix.
Sunt considerate active corporale, dar nu se supun amortizării: mijloacele fixe aflate în
proprietatea publică, lacurile, bălţile, iazurile, care nu sunt rezultatul unei investiţii, precum şi
terenurile, inclusiv cele împădurite41.
„Amortizarea reprezintă alocarea (repartiţia) valorii amortizabile a unei imobilizări pe
durata sa de utilizare previzionată” 42. Aceasta este interpretarea generală a amortizării. Pe lângă ea
40
vezi Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994, privind amortizarea capitalului imobilizat în active
corporale şi necorporale, modificată şi completată prin H.G. nr. 54/1997
41
vezi Ibidem
42
M. Ristea, C.Cucu, C.Lăzărescu, Contabilitatea întreprinderii, vol.I, Ed. Mărgăritar, Bucureşti, 1997, pag. 188
24
mai există numeroase alte interpretări. Astfel, noţiunea de amortizare poate fi interpretată din trei
puncte de vedere: contabil, economic şi financiar.43
Într-o viziune contabilă, amortizarea se poate defini ca un proces de reflectare a
deprecierii activelor imobilizate în cursul unei perioade de timp. Din acest punct de vedere,
amortizarea este un proces ce priveşte corectarea valorii activelor imobilizate, ca urmare a
deprecierii suferite de-a lungul timpului. Prin acest proces se măsoară ritmul şi amploarea uzurii
fizice şi morale a activelor imobilizate corporale în scopul stabilirii valorii reale a acestora astfel
încât să se asigure sinceritatea datelor din bilanţ faţă de creditori şi alţi terţi. În această abordare,
amortizarea are un caracter pasiv de reflectare a pierderii suferite de active, dar şi un caracter
obligatoriu, deoarece trebuie să prezinte creditorilor gradul de uzură al activelor imobilizate.
Într-o viziune economică, amortizarea se poate defini ca un procedeu de repartizare a
consumului de capital pe o perioadă de timp. Astfel, prin amortizare se repartizează costul unei
investiţii pe durata de exploatare a ei. Cheltuielile de exploatare sunt grevate în fiecare exerciţiu cu
o cotă parte din valoarea activelor imobilizate folosite în procesul economic.
Într-o viziune financiară, amortizarea se poate defini ca un proces prin care se asigură
reînnoirea activelor uzate. Astfel, în urma recuperării amortizării se creează resursele financiare
necesare achiziţionării de noi active imobilizate cu scopul de a le înlocui pe cele uzate.
Amortizarea, în concepţia unor autori, constituie expresia bănească a uzurii.44
Aceasta nu înseamnă că în orice moment valoarea pierdută prin uzură de un activ imobilizat este
egală cu amortizarea.. De regulă, egalitatea dintre amortizare şi valoarea pierdută prin uzură se
realizează, de regulă, la sfârşitul duratei de funcţionare a activului, eventual şi cu luarea în
considerare a valorii reziduale. Diferenţele dintre amortizare şi uzură apar ca urmare a
capacităţii inegale a mecanismelor, folosite în cuantificarea amortizării, de a| reflecta ritmul
uzurii.45 Resursele create prin procesul de amortizare pot fi utilizate şi pentru acoperirea unor
cheltuieli de exploatare.
Amortizarea îndeplineşte următoarele roluri 46:
 de a evidenţia valoric deprecierea activelor imobilizate
 de a repartiza deprecierea pe costuri
 de a elibera resurse de finanţare pentru reînnoirea activelor uzate. Aceste resurse
se constituie şi în situaţia în care întreprinderea obţine pierderi.
43
44
vezi I. Neagoe, Finanţele întreprinderii, Ed, Ankarom, Iaşi, 1997, p.151
45
46
25
Amortizarea se calculează din momentul intrării în funcţiune a activului imobilizat şi
până în cel al recuperării integrale a valorii acestuia. În cazul în care un activ imobilizat este scos
din funcţiune înainte de recuperarea integrală a valorii acestuia, amortizarea se calculează până
la nivelul valorii de inventar, mai puţin suma ce se poate recupera prin valorificare. Dacă după
expirarea duratei de funcţionare, activele imobilizate pot să-şi continue activitatea, atunci nu se
mai justifică operaţiunile de stabilire a amortizării. În perioadele de inflaţie, sumele ce trebuiesc
reinvestite pentru reconstituirea activelor imobilizate depreciate sunt mai mari. În acest caz,
elementele de calcul, cu deosebire valoarea de amortizat, dar şi metodele de amortizare trebuie
adaptate, astfel încât să existe o egalitate între mărimea amortizării şi preţul de achiziţie a
activului imobilizat ce urmează a fi înlocuit.
Amortizarea mijloacelor fixe concesionate, închiriate sau date în locaţie de gestiune se
calculează de către agentul economic care le are în proprietate. Amortizarea investiţiilor efectuate
la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locaţie de gestiune se recuperează de agentul
economic care a efectuat investiţia, pe perioada contractului.47
Pentru calculul amortizării trebuie cunoscute următoarele trei elemente:48
 valoarea de amortizat
 durata de amortizare
 metodele de amortizare practicate
1) Valoarea amortizabilă (sau de intrare): reprezentată de costul de achiziţie,
costul de producţie sau de valoarea de utilitate. Aceasta reprezintă în cele mai multe ţări baza de
calcul a amortizării.
Din valoarea de intrare supusă amortizării se scade „valoarea reziduală estimată”49.
Valoarea reziduală brută se estimează la data achiziţiei sau la data evaluării şi este diminuată cu
valoarea cheltuielilor estimate pentru vânzarea activului.
2) Durata de amortizare exprimă perioada medie de timp în care mijloacele fixe
ar putea să funcţioneze. Unii autori fac distincţie între durata de funcţionare, care poate fi mai
scurtă sau mai lungă şi durata de amortizare, care reprezintă perioada avută în vedere pentru
calculul normelor de amortizare. În Standardele Internaţionale de Contabilitate se face referire la
durată de viaţă utilă care reprezintă:
47
48
p.47
49
vezi Standardele Internaţionale de Contabilitate, Ed. Economică, 2002, IAS 16 „Imobilizări corporale”
26
,,a) - perioada pe parcursul căreia se estimează că întreprinderea va utiliza activul
supus amortizării; sau
b)- numărul unităţilor produse sau a unor unităţi similare ce se estimează că vor fi
obţinute de întreprindere prin folosirea activului respectiv50."
Determinarea duratelor de funcţionare este o activitate extrem de laborioasă şi cu un grad
ridicat de dificultate, atât datorită enormei varietăţi a mijloacelor fixe cât şi a numărului mare de
agenţi economici care le folosesc în condiţii variate de mediu (normal, umed, coroziv). De aceea,
duratele de funcţionare trebuie să ia în considerare procesul obiectiv al uzurii fizice si morale a
mijloacelor fixe, precum şi obiectivele esenţiale ale politicii financiare promovate în fiecare
perioadă.
În România, duratele de amortizare ale mijloacelor fixe, sunt numite durate normale de
funcţionare. Aceste durate sunt stabilite în mod centralizat de guvern şi sunt obligatorii pentru toţi
agenţii economici care utilizează acelaşi tip de mijloace fixe, în aceleaşi condiţii. La determinarea
lor se va ţine seama de parametrii tehnico-economici stabiliţi de proiectanţi şi de producători prin
cărţile sau documentaţiile tehnice ale mijloacelor fixe respective, precum şi de efectele uzurii
morale.
Aceste durate vor fi revizuite periodic, dar nu mai târziu de 5 ani. 51 Duratele normale de
funcţionare coincid cu duratele de amortizare, în ani, aferente regimului liniar de amortizare. Dacă
pe parcursul vieţii mijlocului fix, agentul economic constată că durata de funcţionare normală,
conform catalogului, nu este adecvată, atunci aceasta se poate corecta, la sfârşit de an, pe baza
unor analize pertinente, cu aprobarea Consiliului de Administraţie astfel52;
 se poate prelungi cu până la 20% faţă de durata prevăzută în catalog dacă,
urmare a unor cheltuieli s-a reuşit îmbunătăţirea parametrilor de funcţionare sau
datorită unei politici eficiente de întreţinere şi de reparaţii s-a asigurat o
funcţionare rentabilă într-o perioadă mai mare. Majorarea duratei de funcţionare a
unor mijloace fixe care pot afecta protecţia vieţii, a sănătăţii şi a mediului se va
face numai cu avizul organismelor naţionale de atestare competente.
 se poate reduce cu până la 20% faţă de durata din catalog dacă schimbările
tehnologice sau cele din structura pieţei impun acest lucru.
3) Metodele de amortizare practicate
50
vezi Standardele internaţionale de contabilitate, Ed. Economică, 2002
51
52
27
„Agenţii economici sunt obligaţi să amortizeze mijloacele fixe utilizând unul din
următoarele regimuri de amortizare:
 amortizarea liniară
 amortizării degresivă
 amortizarea accelerată.”53
A. Amortizarea liniară
Se realizează prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe,
stabilite proporţional cu numărul de ani ai duratei normale de utilizare a mijlocului fix.
Amortizarea liniară se calculează prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a
mijloacelor fixe.
 În cazul în care mijlocul fix este folosit întregul an, relaţia de calcul este:
VI * CA
A= ,
100
în care:
A = amortizarea anuală
VI = valoarea de intrare
 În cazul în care mijlocul fix nu se află în folosinţă o parte a anului, fie că intră, fie
că iese din funcţiune în cursul anului, amortizarea pentru anul respectiv se poate
calcula în două moduri:54
1) Se aplică CA la valoarea medie anuală a mijlocului fix:
Vma * CA
A= , unde:
100
VI *T
Vma = ,
12
în care:
Vma = valoarea medie anuală
T = numărul lunilor întregi de funcţionare începând cu luna următoare celei de intrare până la
sfârşitul anului în cazul mijloacelor fixe intrate, respectiv numărul lunilor întregi de funcţionare de
la începutul anului până în luna în care are loc ieşirea, pentru mijloacele fixe ieşite.
2) Se utilizează „Prorata temporis” luând în calcul numărul lunilor:
100 numarul lunilor int regi de functionare
Prorata temporis = DU * 12 luni de functionare normala
,
53
54
vezi V. Pătruţ, A. Rotilă, Contabilitate financiară, Ed. Alma Mater, Bacău 2000, p.96
28
VI * Pr orata temporis
A=
100
Dacă se adoptă calculul proratei temporis în funcţie de numărul de zile, relaţia va fi:
100 numarul de zile de folosire
Prorata temporis = DU * 360 de zile de functionare normala
În mod similar se procedează şi în cazul mijloacelor fixe ieşite.

B. Amortizarea degresivă
Metoda amortizării degresive „are drept scop de a incita la modernizarea aparatului
productiv, deoarece gradul de depreciere a bunului este mai legat de cheltuiala cu amortizarea
constatată, care este mai accentuată în primii ani de funcţionare; de asemenea, cheltuielile de
întreţinere şi reparaţiile cresc odată cu învechirea bunurilor, ceea ce face ca aceste cheltuieli de
exploatare reprezentate de amortizare şi întreţinere să se uniformizeze în timp, deoarece unei
amortizări mai ridicate i se asociază cheltuieli de întreţinere mai scăzute în primii ani de
funcţionare şi invers, în perioada de îmbătrânire a bunului supus amortizării."55
Amortizarea degresivă constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre
coeficienţii următori:
 1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 2 si 5
ani;
 2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 5 si
10 ani;
 2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este mai mare
de 10 ani.
Aceşti coeficienţi pot fi modificaţi numai prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
Ministerului Finanţelor.
Amortizarea degresivă se aplică în două variante:
 Fără influenţa uzurii morale (AD1)
 Cu influenţa uzurii morale (AD2)
Pentru calculul amortizării în varianta AD1 se procedează astfel:56
 în primul an de funcţionare se aplică cota de amortizare degresivă57 la valoarea de
intrare;
 pentru anii următori se aplică aceeaşi cotă, dar de fiecare dată la valoarea rămasă.
55
p.49
56
vezi V. Pătruţ, A. Rotilă, Contabilitate financiară, Ed. Alma Mater, Bacău 2000, p.97
57
vezi Anexa nr. 1 la Normele metodologice de aplicare a legii nr. 15/1994 privind amortizarea
29
Acest calcul se continuă până în anul de funcţionare în care amortizarea anuală rezultată
este egală sau mai mică cu/decât amortizarea anuală lineară calculată pentru perioada de
funcţionare rămasă. Din acel an şi până la expirarea duratei de funcţionare, se trece la amortizarea
anuală lineară.
Pentru calculul amortizării în varianta AD2 se iau în considerare următoarele
elemente:
 durata de utilizare normală (DUN)
 durata de utilizare aferentă regimului linear recalculată (DUR) în funcţie de cota
medie de amortizare degresivă (CA*):
CA* = CA * K
100
DUR =
CA *
 durata de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală (DUI):
DUI = DUN – DUR
 durata de utilizare în regim de amortizare degresivă (DUD):
DUD = DUI – DUR
 durata de utilizare pentru amortizarea în regim linear (DUL):
DUL = DUI – DUD
Varianta AD2 permite amortizarea valorii de intrare a mijloacelor fixe într-o perioadă de
timp mai mică decât durata normală de utilizare, diferenţa în ani reprezentând influenţa uzurii
morale.
Amortizarea degresivă cu influenţa uzurii morale (AD2) presupune:58
 determinarea duratei de utilizare aferentă regimului liniar recalculată în funcţie
de cota medie anuală de amortizare degresivă (DUR), potrivii relaţiei:
100
DUR  ;
Cd
în care:
Cd - cota de amortizare degresivă.
 determinarea duratei de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea
integrală (DAI), potrivit relaţiei.
DAI = DUN - DUR ,
în care:
58
p.53-54
30
DUN - durata de utilizare normală conform catalogului
Pentru calcularea DAI, trebuie să se calculeze:
 durata de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare degresivă
(DAD), potrivit relaţiei:
DAD = DAI - DUR
 durata de utilizare în cadrul căreia se aplică regimul de amortizare liniară (DAL),
potrivit relaţiei:
DAL = DAI - DAD
 durata de utilizare aferentă uzurii morale pentru care nu se mai calculează
amortizare (DUM). potrivii relaţiei:
DUM = DUN – DAI
Odată stabiliţi aceşti parametri59 în perioada de amortizare degresivă, amortizarea anuală
se calculează în funcţie de cota de amortizare degresivă (Cd) iar în perioada de amortizare liniară
în funcţie de valoarea şi respectiv durata normală rămasă din cadrul duratei de amortizare integrale
(DAI).
C. Amortizarea accelerată
Constă în includerea, în primul an de funcţionare, în cheltuielile de exploatare a unei
amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv. Amortizările anuale
pentru exerciţiile următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar,
prin raportare la numărul de ani de utilizare rămaşi.
Competenţele de aprobare a utilizării regimului de amortizare liniară sau degresivă revin
Consiliului de Administraţie al agentului economic, Utilizarea regimului de amortizare accelerată
se aprobă de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi controlului financiar de stat, la
propunerea Consiliului de Administraţie al agentului economic.
În cazul nerecuperării integrale, pe calea amortizării, a valorii de intrare a mijloacelor
fixe scoase din funcţiune, agenţii economici asigură acoperirea valorii neamortizate din sumele
rezultate în urma valorificării acestora. Diferenţa rămasă neacoperită se include în cheltuieli
excepţionale, nedeductibile fiscal, pe o perioada de maximum 5 ani, sau diminuează capitalurile
proprii, cu respectarea dispoziţiilor legale.
59
Parametrii respective sunt calculaţi şi publicaţi în anexa nr. 1 la Normele metodologice aprobate prin HG nr.
909/1997
31
1.5.2 Caracterizarea generală a provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor
Când deprecierea imobilizărilor este temporară, deci reversibilă, se constituie pro-
vizioane privind deprecierea imobilizărilor. Provizioanele reprezintă rezerve ce se constituie în
exerciţiile curente pe seama cheltuielilor cu scopul de autoprotecţie, fiind destinate acoperirii
riscurilor posibile, obiective şi subiective, care apar în perioada următoare a deprecierii
elementelor patrimoniale. Provizioanele sunt cheltuieli sau pierderi previzibile, anticipate,
probabile, adică nu sunt încă certe.
Noţiunea de provizion poate fi privită sub aspect contabil şi economic. Sub aspect
contabil, provizionul reprezintă operaţiunea prin care se constată şi se calculează deprecierea
elementelor patrimoniale, datorită unor factori latenţi, ce nu se manifestă, dar se pot manifesta.
Sub aspect economic, provizionul este privit ca o cheltuială în momentul constituirii, respectiv ca
un venit atunci când fondul constituit a rămas fără obiect.60
Provizioanele pentru depreciere sunt pierderi de valoare la imobilizările neamortizabile,
adică la terenuri în cazul imobilizărilor corporale, pierderi ce se recuperează prin trecerea lor
asupra cheltuielilor de exploatare, financiare sau excepţionale, în funcţie de categoria de bunuri la
care se referă. Provizioanele constituite sunt anulate sau reduse prin trecerea lor la veniturile de
exploatare, financiare sau excepţionale, după caz.61
Provizioanele se constituie, de regulă, la sfârşitul exerciţiului financiar, cu ocazia
inventarierii. În perioadele următoare, la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar sau la ieşirea din
patrimoniu a imobilizărilor, în urma analizării provizioanelor pentru deprecieri, se procedează
astfel:62
 atunci când deprecierea este superioară provizionului constituit, se constituie un

provizion suplimentar
 când deprecierea constatată este inferioară provizionului constituit, diferenţa se

deduce din provizionul constituit şi se înregistrează la venituri.
 la ieşirea din patrimoniu a imobilizărilor, provizioanele constituite şi nefolosite

se înregistrează la venituri.
Provizioanele pentru deprecierea valorii activelor, în general, reprezintă structuri
rectificative de pasiv, prin care se corectează, prin scădere, valoarea de intrare a activelor nesupuse
procesului de amortizare.
60
61
vezi O. Bojian, Contabilitatea întreprinderilor, Ed. Economică,Bucureşti, 1999, p.97
62
vezi Lefter Chirică „Curs complet de contabilitate şi fiscalitate”, vol. II, Ed. Economică, 2000, pag. 450
32
Aceste provizioane se pot constitui cu ocazia inventarierii de la sfârşitul exerciţiului
financiar, atunci când există diferenţe în minus între valoarea de inventar stabilită la inventarierea
patrimoniului şi valoarea netă contabilă. .În exerciţiul financiar următor, provizioanele constituite
se pot majora, diminua sau anula, în funcţie de situaţia fiecărei categorii de imobilizări.
33
CAPITOLUL II
PREZENTAREA SOCIETĂŢII COMERCIALE “IAŞITEX” SA
2.1 Scurt istoric

Societatea comercială, cunoscută sub denumirea „IAŞITEX”, este persoană juridică
română şi are forma juridică de societate pe acţiuni cu capital majoritar de stat. Această societate,
cu sediul principal în localitatea Iaşi, Str. Primăverii, nr. 2, are numărul de înmatriculare la
Oficiul Registrului Comerţului: J22/255/1991 şi codul fiscal : RO1957058. SC „IAŞITEX”SA îşi
desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi cu propriul statut, ea satisfăcând nevoi
diverse ale consumatorilor interni şi externi.
SC „IAŞITEX" S.A. are un vast obiect de activitate.
Activitatea de bază a firmei este reprezentată de producerea şi comercializarea de fire,
ţesături din bumbac şi tip bumbac şi confecţii textile.
Conform statutului, aprobat prin H.G. Nr. 1254/1990, domeniul de activitate este:
 Producerea şi comercializarea de fire, ţesături din bumbac şi tip bumbac şi
confecţii textile;
 Activitatea de import –export prin societăţi specializate sau compartimente proprii
inclusiv prestări servicii, în acest domeniu, pe bază de comision;
 Prestări servicii în domeniile: marketingului, managementului, creaţiei, cercetării
şi proiectării produselor textile, proiectarea pieselor de schimb, subansamblelor şi
instalaţiilor textile, folosirea tehnicii de calcul în conducerea şi desfăşurarea
activităţii de producţie;
 Producerea, achiziţionarea şi comercializarea bunurilor de consum de orice tip la
preţ cu ridicata sau cu amănuntul, inclusiv în contrapartidă cu alte mărfuri;
 Prestări servicii către populaţie şi agenţi economici în domeniile: tinichigerie,
tâmplărie, confecţii metalice, strungărie, bobinaje electrice, sanitare, lucrări de
copiat, multiplicat, dactilografie, transport mărfuri:
34
 Testarea aptitudinilor în cazul recrutării şi calificării forţei de muncă.
Societatea anonimă cu capital străin, constituită în 1910, a luat naştere ca urmare a stării
de faliment a atelierului de ţesătorie înfiinţat în 1903. De la mica societate anonimă care dispunea
de 410 războaie de ţesut, o albitorie, o vopsitorie rudimentară şi câteva magazii şi întreprinderea
Ţesătura despre care s-a putut vorbi în perioada 1948-1990, până la actuala structură de
funcţionare, producţia de profil a evoluat perfecţionându-se.
Evoluţia volumului vânzărilor pe piaţa internă între anii 2004-2007, fizic şi valoric,
relevă următoarele:
 livrările de fire, destinate pieţei interne cunosc un regres între anii 2004-2006 şi o
puternică revenire în primele patru luni ale anului 2007.
 livrările de ţesături destinate pieţei interne cunosc în anul 2005 o puternică
dezvoltare urmată de o scădere substanţială în anul 2000. Livrările înregistrate în
primele patru luni ale anului 2001 creează perspectivele atingerii cifrelor din
1999.
 livrările de confecţii textile destinate pieţei interne cunosc în 1999 o puternică
dezvoltare urmată de o scădere de maxim 10% în anul 2000. Livrările din primele
patru luni ale anului 2001 nu creează perspectivele atingerii nivelului anului 2000.
2.2 Structura tehnico-organizatorică

SC „IAŞITEX” SA, întreprindere ce se ocupă, în principal, cu producerea şi
comercializarea de fire, ţesături din bumbac şi confecţii, îşi desface produsele atât pe piaţa internă,
cât şi pe cea externă. În prezent, S.C. IAŞITEX S.A. prezintă un început de reţea proprie de
distribuţie sub forma magazinului propriu, din strada Primăverii, nr. 13. În perspectiva imediată, se
preconizează extinderea reţelei de distribuţie prin amenajarea unui spaţiu de testare şi desfăşurare
în bulevardul Independenţei, Iaşi. Pe termen mijlociu şi lung; reţeaua proprie de distribuţie va fi
dezvoltată prin crearea unor noi puncte de distribuţie în strada Socola. Adaosul comercial şi
preţurile practicate în reţeaua proprie de distribuţie vor putea fi situate sub cele ale reţelelor
specializate, ceea ce creează premize pentru preluarea unei părţi din piaţă. Unul dintre rolurile pe
care le va avea reţeaua proprie de distribuţie va fi acela de a asigura cadrul necesar studiului şi
testului de marketing. Operaţiile de încărcare-descărcare, ambalare, transport şi expediţia efectivă
sunt realizate cu mijloace proprii sau cu mijloacele clientului. Firma deţine relaţii comerciale cu
multe fabrici de confecţii, iar expediţia şi transportul sunt bilaterale, efectuate prin mijloace auto
proprii sau efectuate prin reţele de căi ferate. SC IAŞITEX S.A. se află în relaţii comerciale cu
35
societăţi specializate de intermediere şi comerţ internaţional. Prin astfel de societăţi sunt derulate
majoritatea vânzărilor în străinătate.
Clienţii interni ai firmei sunt reprezentaţi atât de o arie largă de persoane, fără ca firma
să-şi stabilească anumite criterii de selecţie a lor, cât şi de anumiţi agenţi economici. Clienţii
externi sunt reprezentaţi, în special, de firmele chineze.
Principalii concurenţi ai societăţii sunt: VASTEX S.A. Vaslui, NOVATEX S.A. Piteşti,
FILATURA ROMÂNĂ BUMBAC S.A. Bucureşti, VIGOTEX S.A. Bârlad.
Întreprinderea SC „IAŞITEX” S.A. are o structură organizatorică funcţională. A fost
adoptată o astfel de structură pentru că se adaptează foarte bine la specificul unităţii şi permite
centralizarea controlului strategic al rezultatelor. Existenţa departamentelor funcţionale permite
desemnarea activităţilor cheie, precum şi o eficienţă ridicată datorită experienţei în activităţile de
rutină. Prin această structură se simplifică procesul de recrutare a personalului, acesta realizându-
se la nivelul fiecărui compartiment funcţional.
Adunarea generală a acţionarilor este organul de conducere al societăţii care decide
asupra activităţii acesteia şi asupra politicii sale economice şi comerciale. Este alcătuită din
acţionarii societăţii care se întrunesc de regulă anual sau la convocarea extraordinară a Consiliului
de Administraţie şi deliberează asupra afacerilor menţionate în convocări, asupra distribuirii
beneficiilor, asupra bilanţului anual, alege membrii Consiliului de Administraţie.
Consiliul de Administraţie este constituit din toţi directorii prezidaţi de managerul
general şi are în sarcină administrarea generală a firmei.
Directorul general, ales de Consiliul de Administraţie în condiţiile Legii nr.31/90, are
cele mai mari puteri în ceea ce priveşte conducerea şi administrarea firmei, punând în execuţie
deciziile luate de Consiliul de Administraţie şi Adunarea Generală a Acţionarilor. El asigură
conducerea curentă a societăţii îndeplinind următoarele atribuţii:
 Organizează şi conduce toate activităţile economice, sociale şi de altă natură ale
societăţii, permiţându-i acesteia un grad mare de flexibilitate, adaptarea la mediu;
 Deleagă autoritatea sa cadrelor de conducere aflate pe nivele ierarhice imediate
inferioare pentru decizii de rutină;
 Asigură transpunerea în practică a prognozelor apropiate şi de viitor privind
cerinţele pieţei;
 Răspunde împreună cu toţi factorii decizionali asupra derulării normale a tuturor
activităţilor, lucrărilor, operaţiilor pe niveluri ierarhice, funcţionale şi
operaţionale;
36
 Adoptă măsuri corespunzătoare pentru derularea logică a activităţilor de personal-
salarizare, comercial şi financiar-contabil, prin personal specializat asigurând
condiţii corespunzătoare de muncă pentru prevenirea accidentelor;
 Angajează conform cerinţelor personal pentru societate;
 Acordă recompense şi stabileşte sancţiuni, după caz;
 Face propuneri privind încadrarea şi eliberarea din funcţie a personalului.
Pe lângă coordonarea întregii activităţi a societăţii, directorul general are în subordine
directă serviciul de personal, organizare, salarizare, biroul juridic, un consilier economic şi un
consilier juridic.
Biroul Juridic are rolul de a asigura legalitatea asupra tranzacţiilor economice
desfăşurate în cadrul unităţii, apărarea drepturilor firmei în caz de litigii, asigurarea fondului
legislativ pe baza căruia se poate desfăşura activitatea firmei.
Activitatea societăţii „IAŞITEX” SA este structurată în patru direcţii:
 Direcţia comercială
 Direcţia de producţie
 Direcţia economică
 Direcţia de aprovizionare
Direcţia comercială este condusă de un director comercial care are ca atribuţii studierea
pieţei, comenzi, contracte şi desfacere.
Direcţia de producţie este condusă de un director tehnic şi de producţie care are în
subordine directă un inginer şef responsabil pentru restructurarea societăţii, serviciile de plan
producţie şi proiectare tehnologică, de creaţie şi cercetare şi birou mecano-energetic şi de investiţii
precum şi secţiile de producţie şi secţia mecano-energetic.
Direcţia economică este condusă de un director economic care are în subordine directă
un contabil şef , biroul preţ-cost şi analize economice şi oficiul de calcul.
Direcţia de aprovizionare, de patrimoniu şi de privatizare este condusă de un director
care are în subordine directă biroul de aprovizionare, compartimentul de transporturi şi serviciul
administrativ.
Totalul personalului este structurat pe compartimente:
 17 compartimente funcţionale;
 5 secţii de producţie cu 19 ateliere sau subunităţi asimilate atelierelor;
Secţiile de producţie sunt:filatură, ţesătorie, finisaj-ţesături, confecţii, mecano-energetic.
Fiecare secţie cuprinde mai multe compartimente.
37
Astfel, secţia filatură cuprinde:atelier bataj, atelier flayer ring, atelier finisaj fire, atelier
întreţinere.
Secţia finisaj ţesături cuprinde:atelier albitorie-apretură, atelier vopsitorie în bucată,
ajustaj; atelier întreţinere.
Secţia confecţii cuprinde:formaţie croit, atelier confecţii 1,atelier confecţii 2, călcat
ambalat.
Secţia mecano-energetică: cuprinde:atelier fabricaţie piese schimb, întreţinere mijloace
de transport, atelier instalaţie apă canal, gaze, atelier automatizări, bobinat motoare.
Structura de concepţie îşi găseşte corespondenţa în compartimentul de marketing şi
atelierul de creaţie-cercetare.
Structura funcţională include următoarele birouri, compartimente şi servicii:
 Biroul export;
 Serviciul desfacere;
 Serviciul plan-proiectare tehnologică;
 Biroul mecano-energetic-investiţii;
 Biroul preţ-cost-analize economice;
 Serviciul administrativ;
 Serviciul personal, organizare, salarizare, învăţământ, protecţia muncii;
 Serviciul contabilitate;
 Serviciul financiar;
 Serviciul aprovizionare;
 Biroul privatizare;
 Activitatea de transport;
 Serviciul CTC;
 Biroul juridic;
 Oficiul de calcul;
2.3 Caracterizare economico-financiară
Tabelul 1.1. Evoluţia principalilor indicatori economici în ultimii 4 ani: - mii lei -
Nr. Denumirea Anul
1999 2000 2001 2002
Crt. indicatorilor
1 Cifra de afaceri 11.119.327 23.633.874. 58.811.770 112.758.560
38
Venituri din 16.984.871 27.740.392 69.263.756 127.768.560
2
exploatare - total
Cheltuielile pentru 14.037.631 24.376.808 59.734.316 119.577.234
3
exploatare-total
Rezultatul din
exploatare
4
Profit 2.947.240 3.363.584 9.529.440 8.191.326
Pierdere - - - -
Venituri financiare -72.540 208.659 631.274 2.611.550
5
– total
Cheltuieli 1.229.072 2.409.686 8.928.370 6.150.990
6
financiare-total
Rezultatul
7 financiar
Profit: - - - -
Pierdere 1.371.612 2.201.027 8.297.096 3.539.440
Rezultatul curent
al exerciţiului:
8
Profit: 1.575.629 1.162.557 1.232.344 4.651.886
Pierdere - - - -
Venituri 779.481 490.514 2.492.666 2.065.802
9
excepţionale - total
Cheltuieli 1.506.077 1.098.023 2.356.379 4.060.071
10
excepţionale - total
Rezultatul
excepţional:
11
Profit: - - 136.287 -
Pierdere 726.596 607.509 - 1.994.269
12 Venituri totale 17.691.812 28.439.565 72.387.696 132.445.912
13 Cheltuieli totale 16.842.780 27.884.512 71.019.065 129.788.295
Rezultatul brut al
exerciţiului:
14
Profit 849.032 555.048 1.368.631 2.657.617
Pierdere - - - -
Imobilizări - 7503 7503 7503
15
financiare
Active imobilizate 38.114.604 38.347.896 39.982.713 43.282.583
16
– total
Active circulante – 12.725.467 22.199.834 43.332.291 63.530.712
17
total
39
18 Total activ 51.115.116 61.569.691 87.468.009 116.869.450
19 Capitaluri proprii 37.445.931 37.999.727 38.164.131 38.328.465
20 Capital permanent 51.115.025 61.555.694 87.467.481 113.255.372
21 Total datorii 13.669.094 23.555.967 45.978.559 71.602.116
22 Total pasiv 51.115.116 61.569.691 87.468.009 116.869.450
23 Fond de rulment 13.000.421 23.207.798 47.484.768 69.972.789
Rezultatul net al
exerciţiului:
24
Profit 849.032 555.048 224.572 1.993.212
Pierdere - - - -
Analiza evoluţiei indicatorilor
 Indicele de finanţare permanentă (Ifp).

Este un indicator al analizei structurale a bilanţului. Are o deschidere foarte generală,
formula de calcul fiind:
Capitaluri permanente
Ifp  ;
Active imobilizate
51.115 .025
Ifp 99   1,5
34.114 .604
61.555.694
Ifp00   1,6
38.347.896
87.467.481
Ifp 01  = 2,.18
39.982.713
113 .255.372
Ifp 02   2,61
43.282.583
Se observă că în toţi aceşti 4 ani luaţi în calcul indicele de finanţare permanentă este mai
mare decât 1, deci fondul de rulment este pozitiv.
 Indicele independenţei exerciţiului (Iif).

Acest raport oglindeşte măsura în care întreprinderea îşi utilizează fondurile proprii şi
exprimă gradul sau independenţa faţă de creditorii permanenţi. Formula de calcul al acestui
indicator este:
Capitaluri proprii
Iif  ;
37.445.931
Iif 99   0,73  0.5;
51.115.025
40
37.999.727
Iif 00   0,62  0,5;
61.555.694
38.164.131
Iif 01   0,43  0,5;
87.467.481
38.328.465
Iif 02   0,34  0,5;
113 .255.372
În anii 1999, 2000, Iif > 0.5 ceea ce înseamnă că societatea a reuşit să-şi folosească
propriile fonduri astfel încât să fie relativ independentă faţă de creditorii permanenţi, dar în anii
2001 şi 2002 Iif < 0.5 ceea ce înseamnă că societatea nu s-a încadrat în limitele optime.
 Indicele lichidităţii activului (Ila).

Este un indicator care permite aprecierea ponderii activelor circulante în totalul activelor
(iar prin diferenţă ponderea imobilizărilor). Este un indicator foarte variabil, în funcţie de ramura
de activitate. Formula de calcul este următoarea:
Active circulante
Ila  ;
Activul total
12.725.467
Ila 99   0,25;
51.115 .116
22.199.834
Ila 00   0,36;
61.569.691
43.332.291
Ila 01   0,5;
87.469.009
63.530.712
Ila 02   0,54.
116 .869.450
Activele circulante au o pondere în totalul activelor în uşoară creştere.
 Indicele de solvabilitate generală (Isg).

Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a achita toate obligaţiile băneşti
imediate şi îndepărtate faţă de terţi, solvabilitatea are la bază o activitate eficientă care se soldează
cu beneficii. Pierderile atrag după sine starea de insolvabilitate, acest indicator măsoară în
principal securitatea de care se bucură creditorii pe termen lung şi termen scurt şi marja de
creditare a întreprinderii. Formula de calcul a acestui indicator este următoarea:
Activ total
Isg  ;
Capitaluri straine
51.115 .116
Isg 99   3,74;
13.669.094
41
61.569.691
Isg 00   2,61;
23.555.967
87.468.009
Isg 01   1,9
45.978.559
116 .869.450
Isg 02   1,63.
71.602.116
În anul 1999 creditarea întreprinderii se bucură de securitatea cea mai mare ( Isg = 3,74),
iar securitatea creditării scade treptat în ceilalţi ani.
 Rata rentabilităţii
Rentabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a produce un surplus peste nivelul
cheltuielilor. Rata rentabilităţii este o mărime relativă. O activitate este mai rentabilă dacă raportul
venituri/ cheltuieli este mai mare decât 1.
a) Rata rentabilităţii financiare (Rrf).

Rentabilitatea financiară oglindeşte scopul final al acţionarilor de a fi remuneraţi cu o
parte cât mai substanţială din profit. Formula de calcul a acestui indicator este următoarea:
Beneficiul net
Rrf  * 100;
Capitaluri proprii
849.032
Rrf 99  * 100  2,27%;
37.451.931
55.048
Rrf 00  * 100  1,46%;
37.999.727
224.572
Rrf 01  *100  0,59%;
38.164.131
1.993.212
Rrf 02  * 100  5,2%.
38.328.465
În anul 2002, întreprinderea a obţinut cea mai ridicată rată a rentabilităţii financiare,
urmare a măsurilor luate de către conducere.
b) Rata rentabilităţii economice (Rre).

Acest indicator măsoară eficienţa activului economic . Formula de calcul a acestui
indicator este următoarea:
Beneficiul net
Rre  * 100;
849.032
Rre 99  * 100  1,66%;
51.115 .025
42
555.048
Rre 00  * 100  0,9%;
61.555.694
224.572
Rre 01  * 100  0,26%;
87.467.481
1.993.212
Rre 02  * 100  1,76%.
113 .255.372
Începând cu anul 1999 rentabilitatea economică este pozitivă atingând în anul 2002
valoarea cea mai mare, înregistrând un aspect pozitiv.
 Indicele fondului de rulment (Ifr).

Acest indicator oferă posibilitatea de a urmări evoluţia fondului de rulment în raport cu
cea a capitalului circulant reflectând şi gradul de acoperire a acestui capital împotriva riscului.
Formula de calcul este:
Fondul de rulment
Ifr  ;
Active circulante
13.000.421
Ifr 99   1,02;
12.725.497
23.207.798
Ifr 00   1,05;
22.199.834
47.484.768
Ifr 01   1,1;
43.332.291
39.972.789
Ifr 02   1,101.
63.530.712
Se observă că în anul 2002 Ifr este cel mai ridicat reflectând o bună acoperire împotriva
riscurilor.
 Cifra de afaceri (CA).
Acest indicator reprezintă suma totală a veniturilor certe realizate de agentul economic
în relaţiile cu terţii: vânzări de mărfuri şi produse, prestări de servicii şi alte activităţi aducătoare de
venituri în exercitarea activităţii sale profesionale care formează profitul obişnuit al agentului.
Formula de calcul al acestui indicator este următoarea:
CA = producţia vândută + vânzări de mărfuri.
CA99 =11.112.327
CA00 = 23.633.874
CA01 = 58.811.770
CA02 = 112.758.560
Se observă tendinţa crescătoare a acestui indicator.
43
2.4 Organizarea compartimentului financiar-contabil
Regiile autonome, societăţile comerciale, instituţiile publice, unităţile cooperatiste,
asociaţiile şi celelalte persoane juridice, precum si persoanele fizice care au calitatea de comerciant
au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie63.
Contabilitatea, ca parte a sistemului informaţional economic, a devenit pe plan mondial
un instrument de informare, control şi previziune de neînlocuit. Acţiunea de organizare a
contabilităţii pe plan mondial şi-a propus următoarele obiective64:
 îmbunătăţirea organizării şi conducerii contabilităţii diferitelor ţări;
 mai buna înţelegere a informaţiilor contabile şi controlul lor;
 compararea informaţiilor contabile în timp şi spaţiu.
Informaţiile furnizate de contabilitatea financiară utilizatorilor, trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii: 65
 sa fie oferite cu regularitate, în mod operativ, în conformitate cu prevederile
juridice şi economice existente;
 să fie sincere;
 să rezulte din aplicarea cu bună credinţă a regulilor şi procedurilor contabile.
Contabilitatea financiară se organizează, de regulă în compartimente distincte, conduse de
către directorul economic, contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această
funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund, împreună cu
personalul din subordine, de organizarea şi conducerea contabilităţii, în condiţiile legii. 66
Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări servicii şi de
persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de expert contabil sau contabil
autorizat.
În structura funcţională a SC IAŞITEX SA se delimitează cele cinci funcţii de bază:
 funcţia de cercetare-dezvoltare,
 funcţia comercială,
 funcţia financiar-contabilă,
 funcţia de producţie
 funcţia de personal.
63
vezi Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în M.O. nr. 20 din 20 ianuarie 2000
64
vezi V. Bărbăcioru, ş.a., Contabilitatea întreprinderii, Reprografia Universităţii din Craiova, 1998, p.20
65
vezi V. Bărbăcioru, ş.a., op.cit, p.22
66
vezi Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în M.O. nr. 20 din 20 ianuarie 2000
44
Funcţia financiar-contabilă antrenează două genuri de activităţi, şi activitatea financiară
şi activitatea contabilă. Această funcţie se realizează în cadrul compartimentului financiar-
contabil. În acest compartiment sunt cuprinse:
 Biroul preţ-cost, analize economice;
 Oficiul de calcul;
 Serviciul financiar;
 Serviciul contabilitate.
Biroul preţ-cost, analize economice are următoarele atribuţii:
 analizează pe baza datelor existente la comenzile ferme corelate cu informaţiile
din secţii, stabilind preţul pe fiecare produs;
 răspunde de modul de stabilire a preţurilor şi tarifelor din competenţa
întreprinderii, precum şi de aplicarea tarifelor şi preţurilor negociate;
 răspunde de întocmirea corectă a documentaţiilor pentru stabilirea şi modificarea
preţurilor şi tarifelor;
 efectuează lucrările privind stabilirea limitelor maxime de preţuri;
 răspunde de respectarea strictă a nivelului costurilor impuse de întreprindere
pentru secţii;
Oficiul de calcul are următoarele atribuţii:
 colaborează cu beneficiarii la redactarea temelor de proiectare pentru elaborarea
modelelor şi proiectelor de sisteme informatice;
 elaborează modelele şi proiectele de sisteme informatice cu forţe proprii sau în
colaborare cu alte unităţi şi centre de calcul;
 implementează şi dezvoltă sistemele proiectate, în sfera operaţională;
 participă efectiv la crearea sistemului informaţional integrat al societăţii
economice;
 întreţine echipamente de calcul şi echipamente periferice;
 elaborează şi realizează programe de instruire a personalului beneficiar;
 stabileşte nevoile de cheltuieli în funcţie de solicitările reale.
Serviciul financiar are următoarele atribuţii:
 asigură prin planul financiar şi de trezorerie fondurile necesare societăţii
comerciale;
 efectuează calcule de fundamentare a indicatorilor economici corelaţi cu
indicatorii financiari;
45
 întocmeşte planul de credite şi de casă pe care le depune la banca finanţatoare;
 răspunde de realizarea integrală şi la timp a planului financiar propunând măsuri
eficiente de recuperare a pierderilor;
 asigură plata la termen a sumelor care constituie obligaţia societăţii faţă de
bugetul de stat şi alte obligaţii faţă de terţi;
 urmăreşte şi încasează toate facturile pentru produsele livrate;
 asigură şi răspunde de efectuarea corectă şi la timp a calcului privind drepturile
salariale ale personalului.
Serviciul contabilitate are următoarele atribuţii:
 răspunde de organizarea şi funcţionarea în bune condiţii a contabilităţii valorilor
patrimoniale;
 asigură efectuarea corectă şi la timp a înregistrărilor contabile;
 asigură respectarea legislaţiei în vigoare privind integritatea patrimoniului;
 organizează inventarierea periodică a valorilor patrimoniale;
 întocmeşte lunar balanţa de verificare sintetică şi analitică;
 întocmeşte situaţia principalilor indicatori economico-financiari lunari, bilanţurile
trimestriale şi anuale;
 participă la organizarea, perfecţionarea sistemului informaţional;
 exercită controlul financiar preventiv privind legalitatea operaţiunilor..
Serviciul contabilitate este condus de contabilul şef care verifică realitatea datelor
înregistrate şi corectitudinea notelor contabile. Între atribuţiile acestuia se regăsesc:
 întocmirea şi verificarea lunară a balanţei de verificare;
 completarea declaraţiilor privind datoriile către bugetul statului;
 respectare regulilor de întocmire a bilanţului contabil şi depunerea la termen la
organele de drept;
 furnizarea informaţiilor solicitate de Direcţia de Statistică;
 verificarea diferitelor situaţii întocmite pentru înregistrările contabile sau a celor
cerute de conducerea unităţii.
În subordinea sa se află doi contabili cu studii medii, care au următoarele atribuţii:
 centralizarea intrărilor de mărfuri, ambalaje, obiecte de inventar, etc. ;
 întocmirea centralizatoarelor privind încasările şi plăţile efectuate prin virament
şi stabilirea disponibilului existent în contul de la bancă,
46
 prezentarea situaţiei încasărilor şi plăţilor în numerar, precum şi a numerarului
existent în casierie;
 calcularea drepturilor salariale ale personalului;
 evidenţa mijloacelor fixe şi a amortizării acestora;
 întocmirea notelor contabile;
 completarea registrelor prevăzute de legislaţia în vigoare;
 organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului, precum şi valorificarea
rezultatelor acestora;
 furnizarea diferitelor situaţii cerute de conducerea societăţii.
Activitatea contabilǎ cuprinde cele douǎ pǎrţi ale contabilitǎţii :
- contabilitatea financiarǎ, care are la bazǎ norme unitare privind
organizarea şi conducerea unitǎţii, prevǎzute de lage, care au caracter obligatoriu pentru toate
unitǎţile patrimoniale, având ca obiectiv principal furnizarea informaţiilor necesare atât pentru
necesitǎţile proprii cât şi în relaţiile întreprinderii cu acţionarii, clienţii, furnizorii, bǎncile,
organele fiscale şi alte persoane juridice şi fizice;
- contabilitatea de gestiune, care se organizeazǎ în funcţie de specificul
activitǎţii şi necesitǎţile proprii de la SC „IAŞITEX” SA, având ca obiective principale: calcularea
costurilor, stabilirea rezultatelor şi a rentabilitǎţii produselor sau lucrǎrilor executate, întocmirea
bugetelor de venituri şi cheltuieli, urmǎrirea şi controlul executǎrii acestora în scopul cunoaşterii
rezultatelor şi furnizǎrii datelor necesare fundamentǎrii deciziilor privind gestiunea unitǎţii
patrimoniale şi altele. Calcularea costurilor de face pe centre de cost, utilizându-se metoda pe
comenzi.
Compartimentul financiar-contabil are următoarele relaţii cu celelalte compartimente:
 Contabilizarea operaţiunilor economice în contabilitate se realizează pe baza
documentelor întocmite de celelalte compartimente care se regăsesc în organigrama societăţii.
 Pentru o evidenţă corectă este necesară verificarea datelor înscrise în documentele
contabile, lucru realizat atât de compartimentul financiar–contabil cât şi de compartimentul
desfacere.
 Compartimentul desfacere verifică folosirea corespunzătoare a formularelor în
funcţie de natura operaţiei economice ce trebuie evidenţiată, corectitudinea datelor înscrise în
documentele justificative, completarea tuturor rubricilor prevăzute de formular, corectitudinea
calculelor efectuate, semnătura persoanei care a întocmit documentul. Astfel se verifică:
47
 realitatea datelor înscrise în notele de recepţie şi constatare privind cantitatea
recepţionată, tipurile de mărfuri înregistrate în comparaţie cu facturile care
însoţesc marfa, preţurile stabilite, calcularea corectă a valorii mărfurilor
recepţionate;
 modul de întocmire a foilor de parcurs de către şoferi;
 completarea corectă şi conform cu realitatea a avizelor de însoţire a mărfii pentru
mărfurile transportate de la depozitul en-gros la magazinele cu desfacere en-detail
etc.
Documentele verificate şi semnate de persoana care le-a verificat sunt predate
compartimentului financiar – contabil pentru a fi înregistrate în contabilitate.
De asemenea, între atribuţiile compartimentului desfacere se regăseşte şi întocmirea unor
documente justificative ca foaia de prezenţă colectivă, deciziile de sancţionare aprobate de
conducerea unităţii, liste de inventar în cazul schimbării preţurilor la unele produse, comenzi etc.
Colaborarea dintre compartimentele financiar–contabil şi de desfacere se realizează şi
prin faptul că primul furnizează informaţii privind situaţia încasării clienţilor, a plăţilor către
furnizori, disponibilul din contul bancar şi numerarul existent în casierie şi alte informaţii cerute.
CAPITOLUL III
CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ÎN
SOCIETATEA COMERCIALĂ
48
3.1 Organizarea gestiunii imobilizărilor corporale
Crearea capacităţilor de producţie şi de comercializare este consecinţa principalei decizii
financiare a întreprinderii şi anume consecinţa deciziei de a investi.
Într-o accepţiune largă, investiţiile reflectă plasamentul de capitaluri lichide (mijloace
băneşti) atât în imobilizări pe termen lung de natură corporală, necorporală şi în participaţiuni, cât
şi în imobilizări pe termen scurt.67
În înţeles restrâns, investiţiile reprezintă cheltuieli ce se efectuează pentru obţinerea de
active imobilizate, prin construire, reconstruire, lărgire, modernizare sau achiziţionare de maşini,
utilaje, instalaţii, clădiri, mijloace de transport etc. Investiţii sunt considerate şi cheltuielile
referitoare la lucrările de proiectare, prospecţiuni şi explorări geologice şi pregătirea personalului
ce va lucra la obiectivele de investiţie.68
În viziune economică, investiţiile înseamnă constituirea capitalului fix, adică a factorilor
fizici de producţie şi de comercializare. Aceşti factori contribuie îa funcţionarea întreprinderii pe
mai multe cicluri de exploatare succesive. În optică financiară, investiţiile sunt concretizarea
deciziei de a efectua cheltuieli, în prezent, în active imobilizate, prin exploatarea cărora se
estimează obţinerea, în viitor, eşalonat în timp, a unor fluxuri de încasări. Din punct de vedere
contabil, investiţiile semnifică diminuarea soldurilor conturilor de lichidităţi concomitent cu
sporirea soldurilor de imobilizări fie că sunt corporale, necorporale sau financiare.69
Din cele relatate mai sus se consideră că investiţiile sunt alocări sau cheltuieli legate: de
crearea de noi active imobilizate cu destinaţie productivă sau socială; de înlocuire a celor uzate; de
dezvoltare şi/sau modernizare a celor existente, de achiziţionare de active circulante precum şi de
participaţiuni.
La SC IAŞITEX SA, ca de altfel la majoritatea marilor întreprinderi, procesul
investiţional impune metode diverse şi laborioase de apreciere a eficienţei sale. Aşadar, durata
desfăşurării acestui proces este mare, datorită perioadei de creare a imobilizărilor, în care se
pregătesc condiţiile tehnico-materiale pentru viitoarea activitate de exploatare. Din această cauză
mijloacele angrenate în procesul investiţional sunt "producătoare", în acest timp, din punct de
vedere financiar, de pierderi aşa zis convenţionale, justificate de perioada obiectiv necesară de
transformare a monedei în mijloace materiale. Eficientizarea procesului investiţional poate fi
asigurată, în aceasta fază, prin selectarea acelor proiecte care prin utilizarea capitalurilor
întreprinderii să conducă la crearea imobilizărilor în cel mai scurt timp. 70 La această întreprindere,
67
vezi I.A.Giurgiu. Finanţele firmei, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000, p.57
68
69
70
49
procesul investiţional presupune colaborarea unui număr important de participanţi. Aceştia sunt:
statul, împrumutătorii, întreprinderile partenere, salariaţii, statul, fiecare cu interese bine
individualizate, de multe ori chiar divergente. Indicatorii de eficienţă ai constituirii capitalurilor
pentru investiţii sunt construiţi astfel încât să reflecte obiectivele unora, sau ale tuturor celor
implicaţi în acest proces.
În constituirea şi utilizarea capitalurilor pentru investiţii, pe anumite perioade de timp se
manifestă o serie de riscuri. Din această cauză este absolut necesar să se evalueze dimensiunea
fiecărui risc potenţial, în vederea selectării doar a acelor proiecte, cel mai bine protejate. În urma
transformării lor din forma bănească în forma materială, capitalurile întreprinderii se
concretizează într-o diversitate de active imobilizate a căror contribuţie la rezultatele financiare
este deseori dificil de determinat, şi atunci doar cu ajutorul unui număr mare de indicatori.
Indicatorii utilizaţi de SC IAŞITEX SA în aprecierea eficienţei investiţiilor în active imobilizate
sunt: rata internă de rentabilitate şi termenul de recuperare a investiţiilor. Criteriile utilizate în
aprecierea eficienţei proiectelor de investiţii sunt::
 al rentabilităţii;
 al lichidităţii (al duratei de recuperare a capitalului investit);
Criteriul rentabilităţii presupune determinarea ratei rentabilităţii economice a
proiectului de investiţie şi apoi compararea acesteia cu rate similare ce privesc alte proiecte, sau
cu mărimi ce privesc alţi indicatori ai firmei precum rata rentabilităţii capitalului fix. Ca regulă
generală, rata rentabilităţii trebuie să fie mai mare decât costul capitalurilor proprii şi împrumutate.
Criteriul lichidităţii sau al duratei de recuperare a capitalului investit reflectă perioada
în care capitalul, odată investit şi aflat sub formă materială, revine în forma iniţială, adică în
formă bănească, prin încasările nete realizate din exploatarea capacităţilor create. 71 Pentru
selectarea celor mai bune investiţii, se urmăreşte ca sumele investite să se recupereze cât mai
repede.
Pentru a studia necesitatea, oportunitatea, eficienţa viitorului obiectiv, sursele de
aprovizionare cu materii prime, asigurarea cu resurse financiare etc., la SC IAŞITEX SA se
elaborează studii de fezabilitate. În acest studiu este cuprinsă întreaga strategie de concepere şi
realizare a obiectivelor de investiţie în conexiune cu rezultatele economico-financiare ale viitoarei
activităţi de exploatare. 72
La SC IAŞITEX SA, resursele pentru finanţarea investiţiilor se asigură prin respectarea
următoarelor cerinţe:
71
72
50
 alegerea surselor în condiţiile angajării celui mai scăzut cost al
capitalului;
 crearea condiţiilor pentru urmărirea echilibrului financiar al firmei prin
asigurarea concordanţei cronologice dintre lichiditatea activelor create
prin investiţii şi exigibilitatea resurselor folosite în acest scop;
 protecţia cea mai bună împotriva riscurilor cu deosebire a celui
financiar.
Finanţarea investiţiilor întreprinderii se realizează prin folosirea următoarelor resurse:
de la buget, resurse proprii, împrumutate.
Resursele proprii cuprind în ordinea mobilizării lor la finanţarea investiţiilor:
 amortizarea mijloacelor fixe;
 sume din valorificarea materialelor şi pieselor de schimb rezultate din
scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe, după deducerea cheltuielilor
efectuate cu lichidarea acestora;
 sume din vânzarea activelor de prisos (secţii, ateliere, depozite,
magazine, care pot funcţiona independent);
 sume repartizate din profitul net pentru investiţii;
 sume din emisiunea de noi acţiuni.
Resursele împrumutate, utilizate în finanţarea investiţiilor provin din:
 emisiunea de obligaţiuni sau/şi din
 contractarea de credite bancare
După ce s-au efectuat studiile de fezabilitate şi după ce s-a luat decizia de a investi în
anumite imobilizări corporale, acestea sunt aduse la sediul societăţii pentru a fi luate în primire de
persoanele responsabile cu păstrarea şi utilizarea respectivelor imobilizări. Din data primirii
acestor imobilizări trebuie create condiţiile corespunzătoare pentru păstrarea lor în bună stare de
funcţionare. Pentru acest lucru, la nivelul fiecărei secţii, respectiv fiecărui atelier, sunt puse
anumite persoane care răspund de imobilizările din dotaţie. Pe lângă aceste persoane, întreg
personalul întreprinderii este angajat în păstrarea la parametrii normali de funcţionare a
imobilizărilor cu care au de a face.
Din nevoia de a observa şi cuantifica în limbaj cifric existentul şi mişcările produse în
structura imobilizărilor corporale, de a determina mărimea acestor modificări, de a delimita
cauzele care le-au generat, stabilind în final natura rezultatelor obţinute, întreprinderea studiată, ca
toţi agenţii economici, ţine evidenţa sintetică şi analitică a acestor imobilizări.
51
Potrivit OMF 94/2001, evidenţa sintetică a imobilizărilor corporale se ţine cu ajutorul
conturilor din clasa a 2-a de conturi, şi anume:
 211 „Terenuri şi amenajări de terenuri”
 212 „Construcţii”
 213 „ Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii”
 214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
materiale şi alte active corporale”
La SC IAŞITEX SA, contabilitatea analitică a mijloacelor fixe este organizată astfel încât
să asigure individualizarea fiecărui mijloc fix, cunoaşterea existenţei şi mişcării lor pe locuri de
folosinţă şi a gradului de depreciere pe structura categoriilor de mijloace fixe . De aceea, ea se
organizează pe locuri de folosinţă (secţii, ateliere, servicii etc), pe categorii de mijloace fixe şi în
cadrul acestora pe obiecte de evidenţă.
Contabilitatea analitică a mijloacelor fixe se poate ţine fie folosind Registrul numerelor de
inventar şi Fisa mijlocului fix , fie utilizând Registrul pentru evidenţa mijloacelor fixe 73
Unitatea patrimonială dispune de numeroase mijloace fixe, care se deosebesc între ele din
punct de vedere al construcţiei, însuşirilor tehnice, destinaţiei, gradului de depreciere. De aceea,
pentru identificarea cu uşurinţă a fiecărui mijloc fix şi pentru a se asigura controlul lor indiferent
de locul de folosinţa, se atribuie fiecărui obiect de evidenţă un număr de inventar (simbol cifric)
care se trece în toate documentele ce privesc mijlocul fix respectiv. Aceasta se realizează cu
ajutorul Registrului numerelor de inventar în care se înscrie denumirea fiecărui mijloc fix
intrat, caracteristicile de identificare şi numărul de inventar ce i se atribuie, în ordinea succesivă a
numerelor. Pentru fiecare categorie de mijloace fixe se rezervă o anumită serie de numere în
vederea intercalării ulterioare a unui mijloc fix intrat. Numerele de inventar ale mijloacelor fixe
scoase din funcţiune, sau vândute nu pot fi atribuite altor mijloace fixe intrate ulterior, ele
rămânând libere până la o nouă renumerotare.
După înscrierea în Registrul numerelor de inventar se completează Fişa mijlocului fix,
care cuprinde date privind denumirea, numărul de inventar, codul de clasificare, valoarea de
intrare, durata de serviciu normală, norma de amortizare, data punerii în funcţiune, amortizarea
calculată etc. Fisele mijloacelor fixe se păstrează în cartoteci, pa categorii de mijloace fixe, în
ordinea codurilor şi pe locuri de folosinţa.
73
vezi MD Paraschtvescu, ş.a.., Contabilitate şi modele de analiză economică, Fundaţia Academică „Gh. Zane", Iaşi,
1993, pag. 142
52
Contabilitatea analitică a terenurilor în cadrul celor 2 subconturi operaţionale
„Terenuri " şi „Amenajări de terenuri" se organizează pe categorii de terenuri, şi anume:
 terenuri fără construcţii şi;
 terenuri cu construcţii.
Cu ajutorul ţinerii evidenţei contabile a imobilizărilor corporale se ştie când trebuie
intervenit pentru înlocuirea acestora pentru a putea continua procesul de exploatare.
3.2 Sistemul purtătorilor primari de informaţii
„Organizarea raţională a evidenţei operative şi a contabilităţii mijloacelor fixe cere ca în

cadrul fiecărei unităţi patrimoniale nomenclatorul şi circuitul documentelor primare să fie astfel
conceput încât să permită consemnarea completă şi la timp a tuturor operaţiunilor privind mişcarea
mijloacelor fixe”74.
În funcţie de operaţiile economice care intervin în activitatea agentului economic , de
căile de intrare şi de destinaţia ieşirilor se întocmesc documente specifice.
Intrarea mijloacelor fixe în gestiune poate avea loc prin achiziţionarea cu titlu oneros,
aport în natură de la asociaţi la constituirea capitalului social, din producţie proprie, donaţii, sau
plus de inventar , iar în folosinţă temporară prin concesiune , locaţie de gestiune, închiriere.
Indiferent de modul de intrare în gestiune, pa baza documentelor justificative ce
evidenţiază căile de intrare a imobilizărilor, se face recepţia mijloacelor fixe, consemnată în
Procesul verbal de recepţie, care cuprinde toate datele privind denumirea mijloacelor fixe,
categoria în care se încadrează, valoarea de intrare, durata de funcţionare în ani, etc. 75 Procesul
verbal de recepţie se emite pe baza documentelor justificative, documente ce diferă în funcţie de
căile de intrare în gestiune şi anume;
 intrarea prin cumpărare cu titlu oneros este consemnată în factura
întocmită de furnizor, avizul de însoţire al mărfii şi contractul de vânzare-cumpărare;
 aportul în natură de la asociaţi şi acţionari este reliefat în
contractul de societate şi documentele de expertiză tehnică, documente ce evidenţiază
caracteristicile mijloacelor fixe, valoarea estimativă, gradul de uzură, etc.;
 valoarea şi caracteristicile imobilizărilor din producţia proprie sunt
reflectate în proiectele şi devizele lucrărilor, fişa de cont analitic pentru costuri efective, etc.
74
vezi M.Epuran, V.Băbăiţă, C.Grosu, Contabilitatea financiară în noul sistem contabil. Editura de Vest, Timişoara,
1996. p.120
75
vezi M.Epuran, V.Băbăiţă, C.Grosu, Op. cit., Editura de Vest, Timişoara, 1996. p.121
53
 intrarea imobilizărilor prin concesionare, locaţie de gestiune,
închirieri se oglindeşte în Procesul verbal de predare-primire ce are la bază contractul de
concesiune, închiriere sau locaţie de gestiune, documente în care se evidenţiază părţile
contractante, obiectul contractului, termenul etc.
Mişcarea mijloacelor fixe de la o secţie la alta, de la un serviciu la altul în cadrul aceleaşi
unităţi, se consemnează în Bonul de mişcare a mijloacelor fixe. Acesta serveşte la justificarea
predării - primirii mijloacelor fixe între 2 locuri de păstrare, însoţindu-l în timpul transportului şi la
înregistrarea lui în evidenta operativă şi în contabilitatea analitică.
Casarea (scoaterea definitivă din funcţiune a mijloacelor fixe ) prin demontare ,
dărâmare este consemnată în următoarele documente:
 specificaţia privind mijloacele fixe propuse pentru scoaterea din
funcţiune întocmită de secţiile, laboratorul sau serviciile care propun casarea, prin care aceasta se
motivează;
 procesul verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe, de
declasare a unor bunuri materiale elaborate de către comisia de casare, document prin care se
constată îndeplinirea condiţiilor de casare, de aprobare şi executare a ei, de consemnare a
materialelor rezultate din casare şi ca document de înregistrare în evidenţa operativă şi în
contabilitate.
Pentru a stabili existenţa mijlocului fix pe locuri de folosinţă (secţii, ateliere, servicii) şi
pe responsabilităţi, folosirea judicioasă şi integritatea acestora se utilizează Lista de inventariere
şi de evidenţă a mijloacelor fixe.76 Ea serveşte şi la inventarierea mijloacelor fixe şi a
consemnării rezultatelor ei, iară a fi necesară întocmirea altor documente.
Formularul se completează la începutul anului de către compartimentul financiar-
contabil, pe categorii de mijloace fixe, pe baza datelor din contabilitatea analitică a mijloacelor
fixe şi se predă responsabililor pe locuri de folosinţă. Aceştia vor opera în listă, în cursul anului
toate mişcările intervenite (intrări, ieşiri), pe baza documentelor de mişcare: bon de mişcare,
proces verbal de recepţie, de casare, etc. La finele anului, formularul este predat comisiei de
inventariere, care va înscrie datele privind inventarierea şi rezultatele ei. După inventariere
formularul se reţine la contabilitate, pe baza lui întocmindu-se un nou formular pentru anul
următor.
76
vezi P. Pântea, Managementul contabilităţii. Editura Intelcredo. Deva, 1995, pag. 174
54
3.3 Contabilitatea terenurilor şi amenajărilor de terenuri
În accepţia extinsă, terenurile cuprind terenurile propriu-zise şi amenajările de terenuri .
Pentru evidenţa contabilă a acestor active se utilizează contul 211 „Terenuri şi amenajări de
terenuri”, respectiv subconturile:
 2111 - Terenuri
 2112 - Amenajări de terenuri.77
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa terenurilor şi a amenajărilor de terenuri
(racordarea lor la sistemul de alimentare cu energie, împrejmuirile, lucrările de acces, etc.).
Contabilitatea analitică se ţine pe categorii de terenuri si pe feluri de amenajări de terenuri. După
conţinutul economic, contul 211 este un cont de imobilizări corporale. Contul 211 este un cont de
activ. Funcţiunea contabilă a acestui cont este următoarea:78
DEBIT 211 „TERENURI ŞI AMENAJĂRI DE TERENURI” CREDIT

 DIFERENŢE  VALOAREA
LE REZULTATE DIN REEVALUAREA TERENURILOR, RESPECTIV AMENAJĂRILOR DE
TERENURILOR SI AMENAJĂRILOR DE TERENURI CEDATE, AMORTIZATE (281, 658);
TERENURI (105);  VALOAREA
 VALOAREA TERENURILOR APORTATE, RETRASE (456);
TERENURILOR ACHIZIŢIONATE ŞI A  VALOAREA
CELOR REPREZENTÂND APORT LA DESCREŞTERII REZULTATE DIN REEVALUAREA
CAPITAL (404,456); TERENURILOR(105);
 VALOAREA  VALOAREA
TERENURILOR PRIMITE ÎN REGIM DE TERENURILOR CARE FAC OBIECTUL PARTICIPĂRII
LEASING; ÎN NATURĂ LA CAPITALUL SOCIAL AL ALTEI
 VALOAREA SOCIETĂŢI COMERCIALE (261, 262, 263).
TERENURILOR PRIMITE CU TITLU
GRATUIT (131);
 VALOAREA
LA COST DE PRODUCŢIE A
IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ÎN
CURS, RECEPŢIONATE CA AMENAJĂRI
DE TERENURI SAU AMENAJĂRILOR DE
TERENURI REALIZATE PE CONT
PROPRIU, RECEPŢIONATE ŞI
FACTURATE (231, 722).
 Soldul final  valoarea terenurilor şi
costul efectiv al amenajărilor de teren existente.
debitor:
Terenurile, de regulă, nu sunt supuse amortizării, deoarece prin utilizarea în condiţii
raţionale, ele nu-şi pierd din utilitate, nici din valoare. Investiţiile efectuate pentru amenajarea
terenurilor (inclusiv a bălţilor, lacurilor, iazurilor etc.) sunt supuse amortizării.79
77
vezi V. Pătruţ, Aristiţa Rotilă, Contabilitate financiară, Ed. Alma Mater, Bacău, 2000, p.74
78
*** Reglementări contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, Norme metodologice de utilizare a
conturilor contabile
79
55
3.4 Contabilitatea construcţiilor
Construcţiile sunt reprezentate de spaţiile destinate asigurării condiţiilor de desfăşurare a
activităţilor industriale, agricole, de transporturi şi telecomunicaţii, de afaceri, comerţ şi
depozitare, pentru activităţi social-culturale şi administrative, asigurând protejarea acestor
activităţi împotriva factorilor de mediu. În această categorie se cuprind şi construcţiile speciale,
Acestea se concretizează în bunuri materiale de folosinţă îndelungată, bunuri ce pot fi folosite, de
regulă, numai pentru activităţile pentru care au fost create.80
Evidenţa existenţei şi mişcării construcţiilor se ţine cu ajutorul contului 212
„Construcţii”.Contul 212 este un cont de activ. Funcţiunea contabilă a acestui cont este
următoarea:81
DEBIT 212 ”CONSTRUCŢII” CREDIT
CONSTRUCŢIILOR ACHIZIŢIONATE, CONSTRUCŢIILOR CEDATE SAU SCOASE DI
REALIZATE DIN PRODUCŢIE PROPRIE, EVIDENŢĂ (281, 658);
PRIMITE CU TITLU GRATUIT, CA APORT AL  VALOAREA
ASOCIAŢILOR LA CAPITALUL SOCIAL, CONSTRUCŢIILOR DISTRUSE DE CALAMITĂŢI
PRIMITE ÎN REGIM DE LEASING (671);
FINANCIAR ( 404, 231, 722, 131, 456, 167);  VALOAREA
 VALOAREA CONSTRUCŢIILOR APORTATE ŞI RETRASE (456);
CREŞTERII REZULTATE DIN  VALOAREA
REEVALUAREA CONSTRUCŢIILOR (105); CONSTRUCŢIILOR CEDATE ÎN REGIM DE
 VALOAREA LEASING FINANCIAR (267);
AMORTIZĂRII INVESTIŢIILOR EFECTUATE  VALOAREA
DE CHIRIAŞI LA CONSTRUCŢIILE PRIMITE DESCREŞTERII REZULTATE DIN REEVALUAREA
CU CHIRIE ŞI RESTITUITE CONSTRUCŢIILOR;
PROPRIETARULUI (281)  VALOAREA
CONSTRUCŢIILOR CARE FAC OBIECTUL
PARTICIPĂRII ÎN NATURĂ LA CAPITALUL SOCIAL
AL ALTEI SOCIETĂŢI COMERCIALE (261, 262, 263).
 Soldul final  valoarea construcţiilor
debitor: existente.
80
vezi N. Tabără, E. Horomnea, C. Toma, Conturile anuale în procesul decizional, Ed. Tipo Moldova, Iaşi, 2001, p.
101
81
56
3.5 Contabilitatea instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor
Evidenţa existenţei şi mişcării instalaţiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor
de reproducţie şi muncă şi plantaţiilor se ţine cu ajutorul contului 213 „Instalaţii tehnice, mijloace
de transport, animale şi plantaţii”, respectiv a subconturilor:
 2131 - Echipamente tehnologice (maşini, utilaje si instalaţii de lucru)

 2132 - Aparate si instalaţii de măsurare, control si reglare
 2133 - Mijloace de transport
 2134 - Animale si plantaţii
Echipamentele tehnologice grupează mijloacele de muncă care contribuie efectiv la
realizarea bunurilor, lucrărilor şi serviciilor ce formează obiectul de activitate al unităţii.
Mijloacele de transport se referă la acele mijloace fixe destinate transportului de bunuri şi
persoane.82
Contul 213„Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii” este un cont de
activ. Funcţiunea contabilă a acestui cont este următoarea:83
DEBIT CONTUL 213 „INSTALAŢII TEHNICE, MIJLOACE DE TRANSPORT, CREDIT

ANIMALE ŞI PLANTAŢII”
 VALOAR  VALOAREA
EA INSTALAŢIILOR TEHNICE, INSTALAŢIILOR TEHNICE, MIJLOACELOR DE
MIJLOACELOR DE TRANSPORT, TRANSPORT, ANIMALELOR ŞI PLANTAŢIILOR
ANIMALELOR ŞI PLANTAŢIILOR CEDATE ŞI SCOASE DIN EVIDENŢĂ (281, 658);
ACHIZIŢIONATE, REALIZATE DIN  VALOAREA
PRODUCŢIE PROPRIE, PRIMITE CU INSTALAŢIILOR TEHNICE, MIJLOACELOR DE
TITLU GRATUIT, APORT LA TRANSPORT, ANIMALELOR SI PLANTAŢIILOR
CAPITALUL SOCIAL, PRIMITE ÎN APORTATE, RETRASE (456);
REGIM DE LEASING FINANCIAR  VALOAREA
(404, 446, 231, 722,131, 456,167); INSTALAŢIILOR TEHNICE, MIJLOACELOR DE
 VALOAR TRANSPORT, ANIMALELOR ŞI PLANTAŢIILOR
EA AMORTIZĂRII INVESTIŢIILOR DISTRUSE DE CALAMITĂŢI
EFECTUATE DE CHIRIAŞI LA  VALOAREA
IMOBILIZĂRILE CORPORALE INSTALAŢIILOR TEHNICE, MIJLOACELOR DE
PRIMITE CU CHIRIE SI RESTITUITE TRANSPORT, ANIMALELOR ŞI PLANTAŢIILOR
PROPRIETARULUI (281); CEDATE ÎN REGIM DE LEASING FINANCIAR (267);
 VALOAR  VALOAREA
EA CREŞTERII REZULTATE DIN DESCREŞTERII REZULTATE DIN REEVALUARE
82
vezi N. Tabără, E. Horomnea, C. Toma, Conturile anuale în procesul decizional, Ed. Tipo Moldova, Iaşi, 2001, p.
101
83
57
REEVALUARE (105); (105).
 Soldul  valoarea instalaţiilor

final debitor: tehnice, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor,
existente.
3.6 Contabilitatea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecţie, a

valorilor umane şi materiale şi a altor active corporale
Cu ajutorul contului 214 „ Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a
valorilor umane si materiale si alte active corporale” se ţine evidenţa existenţei şi mişcării
mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecţie a valorilor umane şi materiale şi a
altor active corporale. Contul 214 .”Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a
valorilor umane şi materiale şi alte active corporale" este un cont de activ. Funcţiunea contabilă a
acestui cont este următoarea:84
DEBIT CONTUL 214 „MOBILIER, APARATURĂ BIROTICĂ, ECHIPAMENTE CREDIT

DE PROTECŢIE A VALORILOR UMANE ŞI MATERIALE
ŞI ALTE ACTIVE CORPORALE"
MOBILIERULUI, APARATURII MOBILIERULUI, APARATURII BIROTICE,
BIROTICE, ECHIPAMENTELOR DE ECHIPAMENTELOR DE PROTECŢIE ŞI ALTOR
PROTECŢIE ŞI ALTOR ACTIVE ACTIVE CORPORALE CEDATE SAU SCOASE DIN
CORPORALE ACHIZIŢIONATE, EVIDENŢĂ (281, 658);
REALIZATE DIN PRODUCŢIE PROPRIE,  VALOAREA
PRIMITE CU TITLU GRATUIT, APORT LA MOBILIERULUI, APARATURII BIROTICE,
CAPITALUL SOCIAL, PRIMITE ÎN REGIM ECHIPAMENTELOR DE PROTECŢIE SI ALTOR
DE LEASING FINANCIAR (404 ,446, 231, ACTIVE CORPORALE DISTRUSE DE CALAMITĂŢI
722, 131, 456, 167); (671);
AMORTIZĂRII INVESTIŢIILOR MOBILIERULUI, APARATURII BIROTICE,
EFECTUATE DE CHIRIAŞI LA ECHIPAMENTELOR DE PROTECŢIE ŞI ALTOR
IMOBILIZĂRILE CORPORALE PRIMITE ACTIVE CORPORALE APORTATE ŞI RETRASE (456);
CU CHIRIE ŞI RESTITUITE  VALOAREA
PROPRIETARULUI (281); MOBILIERULUI, APARATURII BIROTICE,
 VALOAREA ECHIPAMENTELOR DE PROTECŢIE ŞI ALTOR
CREŞTERII REZULTATE DIN ACTIVE CORPORALE CEDATE ÎN REGIM DE
REEVALUARE (105). LEASING FINANCIAR (267);
 VALOAREA
DESCREŞTERII REZULTATE DIN REEVALUARE
(105).
 Soldul final  valoarea mobilierului,
debitor: aparaturii birotice, echipamentelor de ir active corporale
existente
84
58
3.8 Contabilitatea imobilizărilor corporale în curs
Imobilizările corporale în curs de execuţie reprezintă investiţiile neterminate, efectuate

in regie proprie sau în antrepriză, care se efectuează la costul de producţie, respectiv la costul de
achiziţie, reprezentând preţul de deviz al investiţiei. Evidenţa contabilă a imobilizărilor corporale
în curs, respectiv costul de producţie sau costul de achiziţie al investiţiilor corporale aflate în curs
de execuţie, se realizează cu ajutorul contului 231 „Imobilizări corporale în curs”, cont sintetic
de gradul I, care se poate dezvolta în conturi analitice, pe tipuri de imobilizări corporale în curs de
execuţie.
După conţinutul economic, contul 231 este un cont de active imobilizate. Contul 231
„Imobilizări corporale în curs” este un cont de activ. Funcţiunea contabilă a acestui cont este
următoarea:85
DEBIT CONTUL 2 31 „IMOBILIZĂRI CORPORALE ÎN CURS”

CREDIT
IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ÎN IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ÎN CURS,
CURS, FACTURATE DE FURNIZORI RECEPŢIONATE (212, 213, 214);
(404);  VALOAREA
 VALOAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ÎN CURS CEDATE
IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ÎN (658);
CURS, LA COST DE PRODUCŢIE,  VALOAREA
REALIZATE PE CONT PROPRIU (722); IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ÎN CURS APORTATE
 VALOAREA ŞI RETRASE (456);
IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ÎN  VALOAREA
CURS, PRIMITE CA APORT LA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ÎN CURS DISTRUSE
CAPITALUL SOCIAL (456); DE CALAMITĂŢI (671).
 Soldul final  valoarea imobilizărilor

corporale în curs, nerecepţionate.
debitor:
3.7 Contabilitatea avansurilor acordate pentru imobilizări corporale

Evidenţa avansurilor pentru imobilizările corporale se ţine cu ajutorul contului 232
„Avansuri acordate pentru imobilizări corporale”. Funcţiunea contabilă a acestui cont este
următoarea:86
DEBIT CONTUL 232 „AVANSURI ACORDATE PENTRU IMOBILIZĂRI CORPORALE”

CREDIT
85
86
59
AVANSURILOR ACORDATE AVANSURILOR ACORDATE FURNIZORILOR DE
FURNIZORILOR DE IMOBILIZĂRI IMOBILIZĂRI CORPORALE, DECONTATE (404).
CORPORALE (512).
 Soldul final  avansurile acordate
furnizorilor de imobilizări corporale, nedecontate
debitor:
3.9 Contabilitatea amortizării imobilizărilor corporale

În contabilitate, amortizarea imobilizărilor corporale se reflectă în contul
281„ Amortizări privind imobilizările corporale" dezvoltat în analitice de gradul II,după cum
urmează:
 2811 „Amortizarea amenajărilor de terenuri”
 2812 „Amortizarea construcţiilor”
 2813 „Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor de transport, animalelor şi
plantaţiilor”
 2814 „Amortizarea altor imobilizări corporale”
Cu ajutorul contului 281„ Amortizări privind imobilizările corporale", prin
analiticele sale, se ţine evidenţa amortizării imobilizărilor corporale. Acest cont este un cont de
pasiv. Funcţiunea contabilă a acestui cont este următoarea:87
DEBIT CONTUL 281 „AMORTIZĂRI PRIVIND CREDIT

IMOBILIZĂRILE CORPORALE"
 VALOAREA  CHELTUIELILE
AMORTIZĂRII IMOBILIZĂRILOR AFERENTE AMORTIZĂRII IMOBILIZĂRILOR
CORPORALE VÂNDUTE SAU SCOASE DIN CORPORALE (681);
EVIDENŢĂ (211, 212, 213, 214).  VALOAREA
AMORTIZĂRII INVESTIŢIILOR EFECTUATE DE
CHIRIAŞI LA IMOBILIZĂRILE CORPORALE
PRIMITE CU CHIRIE ŞI RESTITUITE
PROPRIETARULUI (212, 213, 214);
 VALOAREA
AMORTIZĂRII IMOBILIZĂRILOR UTILIZATE ÎN
OPERAŢII DE PARTICIPAŢIE, TRANSFERATĂ
CONFORM CONTRACTELOR (458).
 Am  Soldul
ortizarea imobilizărilor corporale final creditor:
87
60
3.10 Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale
Provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor corporale se reflectă în contabilitate prin
intermediul contului 291 ,,Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale".
Contul 291 ,,Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale" este un cont
de pasiv. Funcţiunea contabilă a acestui cont este următoarea:88
DEBIT CONTUL 291 ,,PROVIZIOANE PENTRU CREDIT

DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR
CORPORALE"
 SUMELE  SUMELE
REPREZENTÂND DIMINUAREA SAU REPREZENTÂND CONSTITUIREA SAU
ANULAREA PROVIZIOANELOR SUPLIMENTAREA PROVIZIOANELOR PENTRU
PENTRU DEPRECIEREA DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE (681).
IMOBILIZĂRILOR CORPORALE (781),
 Valoarea  Soldul final creditor:
provizioanelor aferente imobilizărilor
corporale
3.11 Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs

Evidenţa provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs se ţine cu
ajutorul contului 293 „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs". Acest cont este
un cont de pasiv. Funcţiunea contabilă a acestui cont este următoarea:89
DEBIT CONTUL 293 „PROVIZIOANE PENTRU CREDIT

DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR ÎN CURS"
 SUMELE  SUMELE REPREZENTÂND
REPREZENTÂND DIMINUAREA SAU CONSTITUIREA SAU SUPLIMENTAREA
ANULAREA PROVIZIOANELOR PROVIZIOANELOR PENTRU DEPRECIEREA
PENTRU DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR ÎN CURS (681).
IMOBILIZĂRILOR ÎN CURS (781).
 Valoarea  Soldul final creditor:
provizioanelor aferente imobilizărilor în
curs.
Monografie contabilă privind înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor economice cu privire

la imobilizările corporale. Aplicaţie la SC IAŞITEX SA
88
89
61
Principalele căi de intrare a imobilizărilor corporale în patrimoniul societăţii comerciale
IAŞITEX SA sunt:
 Aportul în natură al acţionarilor;
 Achiziţia de imobilizări corporale;
 Dobândirea cu titlu gratuit prin donaţie;
 Obţinerea de plusuri la inventar.
Căile de intrare a imobilizărilor corporale doar în folosinţa întreprinderii, nu şi în
patrimoniul ei, sunt:
 Concesiunea;
 Locaţia de gestiune;
 Închirierea;
 Închirierea în regim de leasing.
1) Concesiunea
Concesiunea este convenţia prin care o persoană fizică sau juridică - concesionarul -
dobândeşte de la concedent, dreptul de a exploata anumite servicii publice sau bunuri ale statului
pe timp îndelungat, contra unui preţ numit redevenţă.90
În cazul concesiunii, mijlocul fix rămâne în patrimoniul şi în bilanţul proprietarului, iar în
contabilitatea utilizatorului (concesionarului) se evidenţiază dreptul de a-l exploata ca o
imobilizare necorporală cu ajutorul contului |205 „Concesiuni, brevete şi alte drepturi şi valori
similare". Pentru evidenţa datoriilor concesionarului faţă de concedent se foloseşte contul 167
„Alte împrumuturi şi datorii asimilate".
2) Locaţia de gestiune
Locaţia de gestiune reprezintă modalitatea prin care locatorul (proprietarul), respectiv o
regie autonomă sau o societate comercială, acordă uneia sau mai multor persoane fizice sau
juridice, române sau străine (locatari), gestionarea unor subunităţi. în stare de funcţionare, cu tot
inventarul existent (imobilizări, dar şi active circulante materiale: mărfuri, materiale, produse) în
schimbul unei redevenţe cuprinzând o parte (rată) fixă şi dobânda (chiria) care pentru locator
reprezintă profit. În afara redevenţei, locatarul trebuie să achite locatorului şi contravaloarea
activelor circulante care se transferă (vând) şi nu mai rămân în proprietatea locatorului aşa cum se
întâmplă cu imobilizările. Pe timpul locaţiei de gestiune între cele două părţi pot exista unele
prestaţii reciproce.91
90
91
62
Şi în acest caz mijlocul fix rămâne în patrimoniul şi în bilanţul proprietarului, în
contabilitatea utilizatorului evidenţiindu-se în contul extrapatrimonial 8031 "Mijloace fixe luate cu
chirie".
3) Închirierea
Închirierea reprezintă modalitatea de dare în folosinţă temporară a unui bun unei
persoane fizice sau juridice în schimbul chiriei. Tratamentul contabil, în cazul chiriei, este acelaşi ca
şi în cazul locaţiei de gestiune.
În cazul acestor modalităţi nu are loc transferul de proprietate asupra imobilizărilor şi,
ca urmare, acestea se amortizează pe durata contractului de către proprietar Utilizatorul poate
efectua investiţii la mijloacele fixe concesionate, luate cu chirie sau în locaţie de gestiune, investiţii
ce se înregistrează în contabilitatea unităţii patrimoniale care le-a efectuat şi se amortizează în
mod corespunzător. La expirarea contractului de concesiune, închiriere sau locaţie de gestiune,
valoarea investiţiilor efectuate la mijloacele fixe care au făcut obiectul respectivului contract se
scade din contabilitatea unităţii patrimoniale care le-a efectuat şi se înregistrează în
contabilitatea unităţii patrimoniale căreia i-au fost restituite (odată cu restituirea bunului), cu
valoarea lor majorându-se valoarea de intrare a mijloacelor fixe respective, conform contractelor
încheiate.92
4) Leasingul
Leasingul este modalitatea prin care o persoană (locator) cumpără un bun de la o altă
persoană (furnizor) pentru a-l închiria unei terţe persoane (locatar). La sfârşitul contractului de
leasing, locatarul poate achiziţiona bunul, îl poate restitui acestuia sau poate prelungi contractul..
Se disting două tipuri de leasing:
 leasingul financiar,
 leasingul operaţional
În primul caz, locaţia este tratată, în contabilitatea locatarului ca o cumpărare
finanţată printr-un împrumut acordat de locator (societatea de leasing), şi în consecinţă locatarul se
comportă ca şi cum ar fi proprietarul bunului încă de la început, pe care-l evidenţiază în bilanţul
său în contra-partidă cu o datorie şi pentru care calculează şi înregistrează amortizarea
corespunzătoare. În contabilitatea locatorului, bunul care face obiectul contractului de leasing iese
din rândul imobilizărilor corporale.
În cazul leasingului operaţional sau de exploatare, bunul rămâne în bilanţul
proprietarului şi acesta îl şi amortizează, locatarul evidenţiindu-l în debitul contului 8036,
transferul proprietăţii (pentru valoarea reziduală) având loc la sfârşitul contractului.
92
63
În ambele variante, locatarul (utilizatorul) achită locatorului redevenţa
cuprinzând:
 rata din împrumutul acordat sub forma mijlocului fix şi dobânda, în cazul
leasingului financiar;
 contravaloarea amortizării mijlocului fix şi marja de profit cuvenită
locatorului, în cazul leasingului operaţional
Dată fiind structura diferită a redevenţei în cele două tipuri de leasing, diferite vor fi şi
modalităţile de contabilizare a operaţiilor privind redevenţa în cele două variante:
 în cazul leasingului financiar, cele două componente ale redevenţei se evidenţiază
distinct ca o rambursare a unei rate din împrumut, respectiv ca o încasare a
dobânzii;
 în cazul leasingului operaţional, cele două componente ale redevenţei se
evidenţiază împreună drept cheltuieli cu redevenţe la contul 612, în contabilitatea
locatarului, sau ca venituri din redevenţe la contul 706, în contabilitatea
locatorului.
Înregistrarea cronologică a operaţiunilor financiar-contabile privind imobilizările corporale
Nr. Explicaţii Cont debitor Cont creditor Sume

crt.
1 Un asociat aduce ca aport 2111 456 500,000,000
la capitalul social al SC „Terenuri" „Decontări cu
IAŞITEX SA un teren acţionarii/asociaţii
evaluat la suma de privind capitalul"
500000000 lei.
2 Cumpărarea unui teren de % 404 1,071,000,000
la furnizori in valoare de 2111 „Furnizori de 900,000,000
900000000 lei, TVA 19% „Terenuri" imobilizări" 171,
4426 000,000
„ TVA deductibila"
3 Se execută în regie proprie 2112 722 70,000,000
lucrări de acces la terenul „Amenajări de „Venituri din
achiziţionat şi împrejmuiri terenuri" producţia de
ale căror cost efectiv este imobilizări
70000000, cu o perioada de corporale"
amortizare de 5 ani
4 Se execută în antrepriză % 404 107,100,000
lucrări de acces la teren şi 2112 „ Furnizori de 90,000,000
64
împrejmuiri ale căror cost „Amenajări de imobilizări" 17,10
efectiv este 90000000, cu o terenuri" 0,000
perioada de amortizare de 4426
5 ani, TVA 19% „ TVA deductibilă"
5 Se înregistrează 6811 2811 2,000,000
amortizarea lunară a „ Cheltuieli de „Amortizarea
amenajărilor de terenuri exploatare privind amenajărilor de
executate în regie proprie amortizarea terenuri"
si a celor executate in imobilizărilor"
antrepriză.
6 Se vinde o parte din terenul 6583 2111 125,000,000
adus ca aport la valoarea de „Cheltuieli privind „Terenuri"
150000000, TVA 19%. activele cedate şi
Valoarea contabilă a alte operaţii de
terenului vândut este de capital"
125000000.
7 După recuperarea pe calea 2811 2112 143,000,000
amortizării a întregii valori „Amortizarea „Amenajări de
a unor amenajări de amenajărilor de terenuri"
terenuri, acestea se scot din terenuri"
evidenta. Valoarea de
intrare a amenajărilor este
de 143000000.
8 Statul aduce ca aport la % 456 2,325,800,000
capitalul social următoarele 212 „Decontări cu 320,000,000
mijloace fixe: construcţii - „Construcţii" acţionarii/asociaţii 1,546,000,00
în valoare de 320000000; 2131 privind capitalul" 0
instalaţii tehnice - în „Echipamente
valoare de 1546000000; tehnologice
mijloace de transport - (maşini, utilaje si
432000000 ; aparatură instalaţii de lucru)" 432,000,000
birotică - 27800000; 2133
„Mijloace de 27,800,00
transport" 0
214
„Mobilier,
aparatură birotică,
echipamente de
protecţie a valorilor
umane şi materiale
şi alte active
corporale"
9 Se achiziţionează % 404 1,731,731,000
următoarele mijloace fixe 212 „Furnizori de 324,000,000
care nu necesită lucrări de „Construcţii" imobilizări" 1,143,000,00
montaj, probe tehnologice 2133 0
pentru punerea in „Mijloace de
funcţiune: - construcţii - transport"
324000000, - mijloace de 214 147,900,000
transport - 143000000, - „Mobilier,
65
mobilier - 147900000, TVA aparatură birotică,
19%. echipamente de
umane şi materiale
şi alte active
corporale"
4426 116,831,000
„TVA deductibilă"
10 Recepţia utilajelor obţinute 2131 722 675,000,000
din producţie proprie în „Echipamente „Venituri din
valoare de 675000000. tehnologice producţia de
(maşini, utilaje si imobilizări
instalaţii de lucru)" corporale"
11 Se înregistrează valoarea 231 404 572,000,000
imobilizărilor corporale în „Imobilizări „Furnizori de
curs facturate de furnizori. corporale în curs" imobilizări"
12 Se înregistrează valoarea 231 722 215,000,000
imobilizărilor corporale în „Imobilizări „Venituri din
curs, realizate pe cont corporale în curs" producţia de
propriu. imobilizări
corporale"
13 Se recepţionează 2131 % 600,000,000
imobilizările corporale în „Echipamente 231 500,000,000
curs, adică utilajele: - tehnologice ”Imobilizări
valoarea lucrării executate (maşini, utilaje si corporale în curs"
în exerciţiul anterior - instalaţii de lucru)" 722 100,000,000
500000000, valoarea „Venituri din
lucrării executate in producţia de
exerciţiul când se încheie imobilizări
lucrarea - 100000000.. corporale"
14 Se primesc prin donaţie % 131 759,000,000
următoarele mijloace fixe: 2131 „Subvenţii pentru 387,000,000
- instalaţii tehnice - „Echipamente investiţii"
387000000, - aparatură tehnologice
birotică - 125000000, - (maşini, utilaje si
mobilier - 247000000. instalaţii de lucru)"
214 372,000,000
„Mobilier,
echipamente de
umane şi materiale
şi alte active
corporale"
15 Se constată plusuri la 214 131 298,000,000
inventar mobilier şi „Mobilier, „Subvenţii pentru
echipamente de protecţie a aparatură birotică, investiţii"
valorilor umane în valoare echipamente de
de 298000000. protecţie a valorilor
umane şi materiale
66
şi alte active
corporale"
16 Se incorporează investiţiile 2131 2813 205,000,000

complet amortizate „Echipamente „Amortizarea
efectuate de chiriaşi la tehnologice instalaţiilor,
utilajele luate cu chirie. (maşini, utilaje si mijloacelor de
instalaţii de lucru)" transport,
animalelor si
plantaţiilor"
17 Se incorporează investiţiile % 404 230,860,000
neamortizate efectuate de 212 „Furnizori de 79,000,000
chiriaşi la construcţiile şi „Construcţii" imobilizări"
utilajele luate cu chirie. 2131 115,000,000
„Echipamente
tehnologice
(maşini, utilaje si
instalaţii de lucru)"
4426 36,860,000
18 Se înregistrează creşterea % 722 527,000,000
valorii contabile a 212 „Venituri din 398,000,000
construcţiilor şi utilajelor „Construcţii" producţia de
cu 527000000 lei, ca 2131 imobilizări 129,000,000
urmare a investiţiilor de „Echipamente corporale"
natura modernizării. tehnologice
(maşini, utilaje şi
19 Se efectuează lucrări de % 404 357,000,000
modernizare la construcţii 212 „Furnizori de 100,000,000
şi utilaje de către terţi in „Construcţii" imobilizări"
valoare totală de 2131 200,000,000
300000000 lei, TVA 19%. „Echipamente
tehnologice
(maşini, utilaje si
4426 57,000,000
20 Se scot din evidenţă 2812 212 546,000,000
construcţii complet „Amortizarea „Construcţii"
amortizate în valoare de construcţiilor"
546000000 lei.
21 Se scot din evidenţă 2813 % 1,049,700,000
echipamente tehnologice „Amortizarea 2131 "Echipamente 812,000,000
-812000000 lei, aparate şi instalaţiilor, tehnologice
instalaţii de măsurare, mijloacelor de (maşini, utilaje şi
control si reglare – transport, instalaţii de lucru)"
38700000 lei, - mijloace de animalelor si 2132 38,700,000
transport - 199000000 lei, plantaţiilor” „Aparate şi
complet amortizate. instalaţii de
67
măsurare, control şi
reglare"
2133 "Mijloace 199,000,000
de transport"
22 Se scot din evidenţă 6583 231 115,000,000

imobilizări corporale în „Cheltuieli privind „Imobilizări
curs cedate în valoare de activele cedate şi corporale în curs"
115000000 lei. alte operaţii de
capital"
23 Se scoate din evidenţă % 214 „Mobilier, 214,000,000
mobilier, aparatură 2814 aparatură birotică, 112,000,000
birotică, echipamente de „Amortizarea altor echipamente de
protecţie a valorilor umane imobilizări protecţie a valorilor
şi materiale şi alte active corporale" umane şi materiale
corporale vândute, în 6583 şi alte active 102,000,000
valoare de 214000000 lei, „Cheltuieli privind corporale"
amortizare calculata şi activele cedate şi
reţinută 112000000 lei. alte operaţii de
capital"
24 SC IAŞITEX SA primeşte % 167 1,165,000,000
în regim de leasing 212 „Alte împrumuturi 450,000,000
financiar o construcţie, in „Construcţii" şi datorii asimilate"
valoare de 450000000 lei, 2131 715,000,000
şi utilaje, în valoare de „Echipamente
715000000 lei. tehnologice
26 Unii acţionari ai SC 456 % 1,339,000,000
IAŞITEX SA îşi retrag „Decontări cu 2111 240,000,000
aporturile efectuate în acţionarii/asociaţii "Terenuri"
natură, respectiv: - terenuri privind capitalul" 212 330,500,000
- 240000000 lei, - „Construcţii"
construcţii - 330500000, - 2131 225,000,000
instalaţii tehnice - „Echipamente
225000000 lei, - mijloace tehnologice
de transport - 221000000 (maşini, utilaje şi
lei, - mobilier - 90500000, instalaţii de lucru)"
- imobilizări corporale în 2133 221,000,000
curs - 232000000 lei. „Mijloace de
transport"
214 90,500,000
„Mobilier,
echipamente de
umane şi materiale
şi alte active
corporale"
68
231 232,000,000
„Imobilizări
corporale în curs"
27 SC IAŞITEX SA participă 263 % 1,796,000,000
cu imobilizări corporale la „Imobilizări 2111 428,000,000
capitalul social al altor financiare sub „Terenuri"
societăţi comerciale sub formă de interese 212 321,000,000
formă de interese de de participare" „Construcţii"
participare, respectiv cu:- 2131 425,000,000
un teren - 428000000 lei, - „Echipamente
o construcţie - 321000000 tehnologice
lei, - utilaje - 425000000 (maşini, utilaje şi
lei, - mijloace de transport instalaţii de lucru)"
- 198000000 lei, - 2133 198,000,000
aparatură birotică - „Mijloace de
97000000 lei, - imobilizări transport"
corporale în curs - 214 97,000,000
327000000 lei. „Mobilier,
echipamente de
umane şi materiale
şi alte active
corporale"
231 327,000,000
„Imobilizări
corporale în curs"
28 Se constituie şi se 6813 „Cheltuieli 291 215,000,000
suplimentează provizioane de exploatare „Provizioane
pentru deprecierea privind pentru deprecierea
imobilizărilor corporale, în provizioanele imobilizărilor
valoare de 215000000 lei. pentru deprecierea corporale"
imobilizărilor"
29 Se constituie şi se 6813 293 175,000,000
suplimentează provizioane „Cheltuieli de „Provizioane
pentru deprecierea exploatare privind pentru deprecierea
imobilizărilor corporale în provizioanele imobilizărilor în
curs, în valoare de pentru deprecierea curs"
175000000 lei. imobilizărilor"
69
30 La sfârşitul exerciţiului se % 105 2,727,400,000
efectuează reevaluarea 2111 „Rezerve din 575,000,000
imobilizărilor corporale, în „Terenuri" reevaluare"
urma căreia se constată 212 379,000,000
următoarele diferenţe în „Construcţii"
plus: - construcţii - 2131 679,000,000
379000000, terenuri - „Echipamente
575000000 lei, - utilaje - tehnologice
679000000 lei, - aparate şi (maşini, utilaje si
instalaţii de măsurare - instalaţii de lucru)"
106400000, - mijloace de 2132 106,400,000
transport - 400000000 lei, - „Aparate şi
aparatură birotică - instalaţii de
107000000 lei, - măsurare, control şi
imobilizări corporale in reglare"
curs - 481000000 lei. 2133 400,000,000
„Mijloace de
transport"
214 107,000,000
„Mobilier,
echipamente de
umane si materiale
şi alte active
corporale"
231 481,000,000
„Imobilizări
corporale în curs"
3.12 Posibilităţi de informatizare a contabilităţii imobilizărilor corporale

3.12.1 Delimitări conceptuale privind noţiunile utilizate
„Întreaga evoluţie a societăţii omeneşti este grevată esenţial pe amplificarea continuă a
capacităţii de informare. Fiinţa umană probează astfel o permanentă vocaţie spre progres”93.
„Informaţia constituie o abstractizare, un produs al cunoaşterii inteligente, dar în acelaşi
timp o realitate omniprezentă”94. De-a lungul timpului, informaţia a primit diferite interpretări
dar, în cel mai general sens, ea semnifică o ştire, o noutate, un mesaj care provine din orice
domeniu al cunoaşterii.
93
vezi E. Horomnea, Tratat de contabilitate. Teorii, concepte, principii, standarde. Aplicaţii. Vol. I , Ed. Sedcom
Libris, Iaşi, 2001, p. 29
94
vezi E. Horomnea, op. cit., p. 31
70
Datele vehiculează informaţiile, ele constituind suportul lor simbolic şi materia primă
din care se obţin. Datele caracterizează starea unui proces, fenomen sau eveniment la un moment
dat, ele fiind colectate în vederea prelucrării viitoare.
Ansamblul organizat şi integrat de date şi informaţii, precum şi mijloacele şi procedurile
utilizate pentru colectarea, prelucrarea şi transmiterea lor formează sistemul informaţional.
Sistemul informaţional nu semnifică acelaşi lucru ca sistemul informatic. Acesta din urmă
reprezintă un ansamblu coerent de mijloace tehnice de tratare a informaţiei, predominant
automatizate. Sistemul informatic este compus din echipamente, programe şi fişiere. Din definiţia
sistemului informatic rezultă că acesta se referă la modul de prelucrare a structurilor în timp ce,
sistemul informaţional priveşte conţinutul informaţional propriu-zis.
Ansamblul mijloacelor şi procedeelor de obţinere, stocare şi utilizare a informaţiilor într-
un perimetru al activităţii economice, ca rezultat al investirii unor resurse umane şi de capital,
constituie sistemul informaţional economic. 95
O unitate economică, pentru a funcţiona bine, are nevoie de sistem nervos prin care să
circule informaţia şi care să asigure conducerea, economia de resurse şi ordinea. În cadrul
ansamblului sistemului informaţional contabil, sistemul nervos este reprezentat de contabilitate.
Contabilitatea dezvoltă răspunderea personală şi colectivă în administrarea mijloacelor şi
resurselor puse la dispoziţia organismelor creatoare de valori.96
Din cercetările efectuate s-a constatat faptul că într-o unitate economică, din totalul
informaţiilor, 80% sunt informaţii economice, din care 47% sunt informaţii contabile însă, pe zi
ce trece, cantitatea de informaţii este tot mai mare.
Contabilitatea reprezintă cel mai riguros instrument de informare pentru gândirea
economică, de conducere şi analiză a fenomenelor şi proceselor economice la nivel micro şi
macroeconomic.97 În România, ca de altfel în multe alte ţări, contabilitatea care oferă informaţii
utilizatorilor externi se numeşte contabilitate financiară, iar cea care oferă informaţii de utilitate
internă se numeşte contabilitate managerială, contabilitate internă sau contabilitate de
gestiune.
Din exterior, informaţia contabilă este cerută de şase mari categorii de utilizatori. Aceste
categorii sunt: cumpărătorii, furnizorii, acţionarii, angajaţii unităţii, creditorii şi organismele
guvernamentale. În afara acestora, în categoria utilizatorilor externi ai informaţiilor contabile se
mai înscriu şi instituţiile specializate de statistică, cercetare, învăţământ. Informaţiile interne au un
95
vezi T. Fătu, M. Filip, ş.a., Bazele informaticii economice, Ed. Vrantop, 1995
96
97
vezi Dr. Gh. Bănăţeanu, op. cit., p.26
71
alt regim. În cazul acestora trebuie să se ştie cui i se vor adresa, ce anume să se ofere, cu ce
frecvenţă ş.a. Prioritate vor avea informaţiile privind costurile şi beneficiile.98
Sursa principală de informaţii pentru conducere o constituie contabilitatea, de aceea
partea cea mai importantă a unui sistem informaţional pentru conducere este sistemul
informaţional al contabilităţii.
Pentru ca un sistem informaţional să fie eficient şi operativ, trebuie ca patrimoniul şi
modificările sale să fie consemnate în permanenţă. Acest lucru înseamnă o bună evidenţă.
„Evidenţa economică înseamnă ansamblul operaţiunilor privind consemnarea, urmărirea şi
controlul fenomenelor şi proceselor economice în scopul cunoaşterii şi optimizării lor”99.
Contabilitatea este cel mai riguros şi mai stabil domeniu şi, de aceea, ea constituie
aplicaţia cel mai frecvent evocată în proiectele de organizare a sistemelor informatice. 100
Modernizarea calculatoarelor electronice a deschis şi contabilităţii posibilităţi mari de
perfecţionare. Datorită volumului mare de muncă, pe de o parte, cât şi datorită nevoii de informare
rapidă şi precisă a conducătorilor în procesul de luare a deciziilor, pe de altă parte, în domeniul
contabilităţii s-a făcut necesară prelucrarea automată a datelor. Economiştii contabili au fost primii
care s-au gândit şi au aplicat tehnica de calcul pentru rezolvarea problemelor greoaie de calcul
economic. Prelucrarea electronică a datelor contabile se foloseşte şi în calcularea costurilor şi în
analiza comparativă, adică ea nu se foloseşte numai la efectuarea calculelor pentru înregistrări în
conturi. Cu ajutorul calculatorului electronic se poate calcula, stabili abaterile, prelucra rezultatele,
adică se pot executa toate operaţiile programate.
Din cele relatate mai sus, se poate desprinde ideea că, în ziua de astăzi, nu se mai poate
discuta despre contabilitate în afara calculatorului electronic.
3.12.2 Prezentarea actualului sistem informaţional la SC IAŞITEX SA

Sistemul informaţional de la SC IAŞITEX SA se referă la următoarele tipuri de resurse:
 Resurse hardware;
 Resurse software;
 Resurse umane.
Resurse hardware
98
vezi D. Oprea, Premisele şi consecinţele informatizării contabilităţii, Ed. Graphix, Iaşi, 1995, p.15-16
99
vezi E. Horomnea, Tratat de contabilitate. Teorii, concepte, principii, standarde. Aplicaţii. Vol. I , Ed. Sedcom
Libris, Iaşi, 2001, p. 39
100
72
Majoritatea tehnicii de calcul a societăţii comerciale „IAŞITEX” S.A. intră în dotarea
secţiilor şi serviciilor, ele fiind exploatate de personalul propriu secţiilor şi serviciilor în
concordanţă cu lucrările şi serviciile lor.
SC „IAŞITEX” SA este dotată cu 41 sisteme de calcul IBM. PC. de la variante 386 până
la Pentium II 200 MHz.
Reţeaua este organizată pe două tronsoane:
 serviciu de activitate– proiectare: 9 calculatoare;
 deserveşte calculatoarele aflate în dotarea serviciilor: 20 calculatoare + 1 file-
server.
La secţiile de producţie s-au organizat cinci puncte de culegere – prelucrare date după
cum urmează:
 Secţia filatură : 3 calculatoare;
 Secţia confecţii: 2 calculatoare;
 Secţia finisaj–activitate ajustare ţesături: 2 calculatoare;
 Secţia finisaj ţesături – activitate evidenţă primară: 1 calculator;
 Secţia ţesătorie: 3 calculatoare.
Între punctele de colectare şi file-server, transmiterea datelor este asigurată prin modem -
uri şi linie telefonică internă.
Listarea informaţiei se execută pe imprimante matriciale de tipul: FX 1170; OLIVETTI
DM 209L; OKI 182.
Volumul mare de informaţii se listează pe imprimanta rapidă PBPrint BAND 14-40 cu
viteza de 1000 linii pe minut.
Resurse software
Softul de bază utilizat a fost achiziţionat cu licenţă de la distribuitorul Microsoft. Softul
de reţea este pachetul Novell 4-11 pentru 50 de utilizatori.
Alt soft utilizat:
 utilitare generale: NC; FAST COMMANDDER; FOX PRO 2.0. pentru MS DOS;
FOX PRO 3.0.
 un calculator este conectat la Internet;
 editoare de texte: WORD;
 program de calcul tabelar: EXCEL.
Softul utilizator este proiectat în regie proprie, de către specialiştii din cadrul Oficiului de
calcul, deoarece este un sistem informatic integrat şi rezolvă practic toate funcţiile întreprinderii.
73
Resurse umane
Activitatea Oficiului de Calcul este condusă de un şef Oficiu de Calcul şi este organizată
sub forma unui atelier de proiectare şi a unui atelier de exploatare.
În cadrul atelierului de proiectare sunt: opt analişti – programatori dintre care şase cu
studii superioare şi doi cu studii medii.
Atelierul de exploatare este condus de un şef atelier de exploatare şi are în subordine:
ingineri de sistem, un tehnician care asigură service-ul întregului echipament din dotare şi patru
operatori.
Aplicaţiile utilizate de SC „IAŞITEX” SA diferă în funcţie de profilul secţiei sau al
compartimentului în care sunt utilizate. Aplicaţiile folosite sunt următoarele:
 Aplicaţia Desfacere: urmăreşte vizualizarea livrărilor pe fiecare articol, pe toate
articolele, pe total zile şi pe beneficiari. Se pot urmări uşor informaţii despre partenerii ce
colaborează cu S.C. IAŞITEX S.A. Se urmăreşte situaţia stocurilor de produse finite şi a stocurilor
de materiale. Urmăreşte contractele de desfacere a stocurilor, se realizează activitatea de facturare
şi întocmirea facturilor.
 Aplicaţia financiar-contabilă: urmăreşte indicatorii financiar-contabili; evidenţa,
gestiunea şi contabilitatea obiectelor de inventar; evidenţa, gestiunea şi contabilitatea remizelor;
gestiunea şi contabilitatea magazinului alimentar; evidenţa, gestiunea şi contabilitatea produselor
finite, a mijloacelor fixe; contabilitatea financiară inclusiv balanţa de verificare şi formularele de
bilanţ; contabilitatea şi gestiunea furnizorilor, evidenţa, contabilizarea şi gestiunea clienţilor,
debitorilor, creditorilor, urmărirea avansului spre decontare, urmărirea şi decontarea bonurilor
valorice pentru salariile achitate în produse, calculul salariilor nete.
 Aplicaţia aprovizionare: urmăreşte stocurile de materiale şi semifabricate, chiar în
faza operării documentelor de gestiune. Este destinată pentru a obţine rapoarte pentru Serviciul
financiar-contabil, Plan Producţie, Conducere.
 Aplicaţia mijloace fixe: permite urmărirea şi evidenţa pe calculator a mijloacelor
fixe existente în patrimoniul societăţii. Funcţiuni: ţine evidenţa mijloacelor fixe pe locuri de
folosinţă şi de gestiune, pe etape de evidenţă; efectuează controlul, gestiunea mijloacelor fixe,
inventarierea patrimoniului; calculează amortizarea; oferă situaţii lunare sintetice, analitice,
situaţiile trimestriale, anuale, tratând şi operaţiile economice privind vânzarea, casarea şi gajarea
mijloacelor fixe.
 Aplicaţia Secţia filatură: urmăreşte realizarea producţiei şi calculul câştigului brut
în secţia filatură şi finisaj fire.
74
 Aplicaţia Secţia confecţii: urmăreşte realizarea producţiei şi calculul câştigului
brut, decontarea materiei prime, lucrări de postcalcul.
 Aplicaţia Secţia finisaj: permite urmărirea realizării producţiei imprimate de
fabricaţie, calculul câştigului brut, întocmirea notei contabile la gestiuni şi calculul valorii
producţiei marfă realizate, situaţia producţiei ajustate şi urmărirea calităţii ţesăturilor finite,
decontare materii prime, post calcul.
 Aplicaţia Secţia ţesătorie: permite urmărirea realizării producţiei pe faze, calculul
câştigului brut, urmărirea producţiei de ţesături crude, urmărirea calităţii ţesăturii crude şi aplicarea
indicatorilor de calitate în cadrul câştigului, decontarea materiei prime, postcalcul.
 Aplicaţia Atelier proiectare: proiectare noi sisteme informaţionale, Internet, se
consultă corespondenţa, se urmăreşte cursul valutar zilnic şi bursa la bumbac.
 Aplicaţia Salarii: înglobează procedeele specifice de calcul a salariilor angajaţilor,
situaţii cu realizările valorice, pe secţii, operaţii tehnologice, tip de personal, marcă, situaţii
referitoare la programul de lucru, respectarea pontajului personalului, liste cu informaţii
individuale şi totale despre angajaţi precum şi situaţiile finale referitoare la salariile realizate,
fondul de salarii necesar şi realizat, listele cu reţineri individuale.
3.12.3 Posibilităţi de informatizare a contabilităţii imobilizărilor corporale la SC

IAŞITEX SA
„Suntem martorii şi protagoniştii unei revoluţii ştiinţifice şi tehnice fără precedent, proces
cu ample implicaţii în toate domeniile vieţii economice şi sociale, care suscită un interes deosebit
din partea economiştilor cercetători în specialitatea contabilitate şi nu numai. Privind epocile
istorice observăm că progresul ştiinţifico-tehnic a reprezentat, în fond, un instrument în mâna
omului, pentru că a pus toate ramurile ştiinţei în faţa unor noi cerinţe.” 101
Contabilitatea, în sensul cel mai restrâns, beneficiază în prezent de principiile teoriei
sistemelor, principiile ciberneticii şi metodele informaticii pentru constituirea de sisteme
integrate şi sisteme expert de mare performanţă. Acest lucru înseamnă în primul rând perfecţio-
narea teoriei prin dezvoltarea conceptelor şi principiilor, urmată de procesul unitar şi dialectic de
asimilare creatoare a realizărilor conceptuale din ştiinţele de graniţă, în vederea constituirii celui
mai perfecţionat şi eficient sistem de informare şi control asupra activităţii agenţilor
economici, pentru sporirea contribuţiei contabilităţii la fundamentarea ştiinţifică a deciziilor la
toate nivelurile. 102
101
vezi I. Andone, Inteligenţă artificială şi sisteme expert în contabilitate, Ed. Moldova, Iaşi, 1993, p.5
102
75
Diversitatea, cantitatea şi costul tot mai ridicat al informaţiei contabile sunt praguri
peste care nu se poate trece decât cu forţa mijloacelor tehnice moderne şi cu o concepţie unitară
integratoare.
Pentru contabilitate, sistemele informatice şi sistemele expert - ca nuclee ale sistemelor
informaţionale modernizate - prezintă deosebit interes datorită performanţelor obţinute în
prelucrarea informaţiilor (date şi cunoştinţe) în special în planul calităţii, corectitudinii şi
operativităţii, realizându-i mai bine obiectivele. Practica actuală a concretizat sisteme informatice
contabile care integrează sisteme expert capabile să amplifice acţiunile de cunoaştere a
rezultatelor pozitive şi să semnalizeze neajunsurile de ordin pecuniar şi mai mult, să intervină
chiar cu modificări în timp real a indicatorilor economici ori să introducă noi concepte şi
principii de cunoaştere contabilă. 103
În prezent, informatizarea contabilităţii asigură manifestarea plenară a principiilor şi
metodei contabilităţii, a sistematizării, prelucrării şi raportării informaţiilor pe calea bilanţului şi
a celorlalte rapoarte şi situaţii financiar-contabile. Generalizarea folosirii teleinformaticii şi
posibilitatea exploatării în regim interactiv a bazelor de date au deschis noi orizonturi pregătirii
informaţiei operative privind costurile, încadrarea în bugetele de venituri şi cheltuieli şi punerea
în valoare a funcţiei previzionale a contabilităţii.104
Caracteristicile de viitor ale sistemelor informatice contabile sunt integrarea şi
inteligenţa. Inteligenţa artificială este un domeniu care reţine din ce în ce mai mult atenţia
economiştilor, managerilor şi celorlalte profesii, deoarece sistemele bazate pe cunoştinţe, sistemele
expert, sistemele bazate pe algoritmi genetici, sistemele fuzzy, sistemele hibride şi sistemele
neuronale sunt sisteme de inteligenţă artificială pe cale da a ocupa un loc din ce în ce mai
important în viaţa lor profesională. Inteligenţa artificială are ca obiectiv imitarea caracteristicilor
inteligenţei umane cu ajutorul calculatoarelor electronice şi al programelor inteligente. Astfel,
inteligenţa artificială este în legătură cu elaborarea de programe care să rezolve probleme din orice
domeniu, la nivelul expertului uman şi să comunice rezultate în limbaj natural.
În ultimii ani, interesul pentru inteligenţa artificială a crescut datorită răspândirii
aplicaţiilor comercializate. Astfel, din ce în ce mai multe întreprinderi şi organizaţii au început să
folosească această tehnologie.
Sistemele expert constituie un domeniu fertil mai ales pentru întreprinderi. Acestea
emulează raţionamentul uman pentru sarcini specifice unor domenii relativ restrânse. Sistemele
expert sunt destinate simulării comportamentului unui expert uman, când acesta încearcă să
103
104
76
rezolve probleme complexe dintr-un domeniu dat. Cheia succesului unui sistem expert stă în
validitatea şi completitudinea cunoaşterii care-i este oferită. Toate sistemele expert folosesc o
cunoaştere numită expertiză, provenită de la experţii umani, iar procesul de colectare a acesteia se
numeşte achiziţia cunoaşterii. Transferul expertizei constituie obiectivul unui sistem expert.
Transferul are loc de la expertul uman la calculator şi de la calculator la experţii umani sau
nonexperţi. Acest proces implică patru activităţi:105
 achiziţia cunoaşterii de la experţi sau/şi din alte surse;
 reprezentarea cunoaşterii în calculator;
 inferenţierea pe baza cunoaşterii stocate;
 transferul cunoaşterii către utilizator.
Aplicaţiile sistemelor expert sunt numeroase. In ordine evolutivă, aceste sunt.
 medicină şi biologie;
 agricultură şi agronomie;
 tehnică şi sistemele tehnice;
 domeniul economic şi financiar-contabil;
 chimie, biochimie, domeniu militar ş.a.
 informatica şi ingineria în general;
 configurarea sistemelor complexe din electronică, chimie şi informatică.
După cum am menţionat, domeniul financiar-contabil constituie punct de plecare în
detalierea principalelor aplicaţii inteligente, posibil de dezvoltat în ideea aplicării tehnologiei
sistemelor expert.
În cele ce urmează se prezintă prototipul de sistem expert ANALIZA, specializat în
analiza comparativă privind imobilizările corporale. Dezvoltarea sistemului ANALIZA are loc în
următoarele faze:
 Identificarea problemei;
 Achiziţia cunoaşterii;
 Conceperea prototipului de sistem expert ANALIZA;
 Testarea prototipului.
Acest prototip de sistem expert s-a realizat pe cazul practic al SC IAŞITEX SA,
întreprindere care are ca obiect principal de activitate producerea şi comercializarea firelor şi
105
vezi I. Andone, A. Ţugui, Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanţe, bănci şi marketing, Ed.
Economică, Bucureşti, 1999
77
fibrelor din bumbac şi tip bumbac. Datele de calcul folosite pentru conceperea prototipului sunt
din anul 2001şi. 2002.
Prin sistemul expert ANALIZA se doreşte să se analizeze imobilizările corporale dintr-o
întreprindere, cu scopul de a ajuta la adoptarea unor decizii manageriale pertinente. Adoptarea
unor astfel de decizii impune cunoaşterea realităţii privind activitatea întreprinderii şi descoperirea
cauzelor generatoare de rezultate negative în vederea eliminării lor.
Piesele de cunoaştere achiziţionate de la experţi se vor prelua în baza de cunoştinţe a
sistemului ANALIZA cu ajutorul generatorului de sisteme expert. Această dezvoltare presupune la
rândul său parcurgerea următoarelor etape:
 stabilirea alegerilor sau selecţiilor (subscopurile);
 stabilirea calificatorilor utilizaţi sau a premiselor şi condiţiilor;
 stabilirea parametrilor de lucru ai viitorului prototip.
După realizarea primelor trei etape ale dezvoltării, reprezentarea cunoaşterii este o
sarcină complexă. Generatorul EXSYS Profesional permite reprezentarea cunoaşterii, în principal
cu ajutorul metodei regulilor de producţie
Structura bazei de cunoştinţe generată de EXSYS Profesional este următoarea:
Subject:
ANALIZE COMPARATIVE PRIVIND IMOBILIZARILE CORPORALE
Author:
ANDREI MIHAELA
Starting text:
Acest sistem expert ii ajuta pe cei care au putere de decizie in
intreprindere la descoperirea cauzelor generatoare de rezultate negative
in vederea eliminarii lor.
Ending text:
Evolutia anumitor indicatori economici, precum si factorii de influenta
a acestora sunt afisati in lista urmatoare
Uses all applicable rules in data derivations.
Probability System: 0 - 10
DISPLAY THRESHOLD: 1
QUALIFIERS:
78
1 Doriţi să analizaţi eficienţa activelor fixe?
Da
Nu
2 Doriţi analiza influenţei productivităţii orare şi a timpului de functionare asupra cifrei de
afaceri?
Da
Nu
3 Doriţi analiza influenţei randamentului de utilizare intensivă a utilajului asupra volumului fizic
al producţiei?
Da
Nu
4 Doriţi analiza influenţei numărului de utilaje asupra volumului fizic al producţiei?
Da
Nu
5 Doriţi analiza eficienţei cheltuielilor cu amortizarea?
Da
Nu
6 Doriţi să analizaţi influenţa cifrei de afaceri asupra eficienţei cheltuielilor cu amortizarea?
Da
Nu
7 Doriţi să analizaţi influenţa amortizării asupra eficienţei cheltuielilor cu amortizarea?
Da
Nu
8 Doriţi să analizaţi influenţa valorii medii a activelor fixe asupra eficienţei activelor fixe?
Da
Nu
9 Doriţi să analizaţi influenţa cifrei de afaceri asupra eficienţei activelor fixe?
Da
Nu
CHOICES:
1 În perioada curentă, eficienţa activelor fixe a depăşit nivelul prevăzut

2 În perioada curentă, eficienţa activelor fixe a atins nivelul prevăzut
79
3 În perioada curentă, eficienţa activelor fixe nu a atins nivelul prevăzut
4 Nu aţi optat pentru analiza eficienţei activelor fixe
5 CA1-CA0>0 - În anul 2002, productivitatea orară şi/sau timpul de funcţionare a utilajelor
influenţează favorabil cifra de afaceri, aceasta din urmă depăşind nivelul prevăzut
6 CA1-CA0=0 - În anul 2002, productivitatea orară şi/sau timpul de funcţionare a utilajelor nu
influenţează cifra de afaceri, aceasta din urmă atingând nivelul prevăzut
7 CA1-CA0<0 - În anul 2002, productivitatea orară şi/sau timpul de funcţionare a utilajelor
influenţează nefavorabil cifra de afaceri, aceasta din urmă neatingând nivelul prevăzut
8 Nu aţi optat pentru analiza influenţei productivităţii orare şi/sau a timpului de funcţionare a
utilajelor asupra cifrei de afaceri
9 Randamentul de utilizare intensiva a utilajului a determinat creşterea volumului fizic al
producţiei, acesta depăşind nivelul prevăzut pentru perioada curentă
10 Randamentul de utilizare intensivă a utilajului a determinat, în anul 2002, atingerea nivelului
prevăzut al volumului fizic al producţiei
11 Randamentul de utilizare intensivă a utilajului a determinat reducerea volumului fizic al
producţiei, acesta neatingând nivelul prevăzut pentru perioada curentă
12 Nu aţi optat pentru analiza influenţei randamentului de utilizare intensivă a utilajului asupra
cifrei de afaceri
13 Reducerea numărului de utilaje în anul 2002, faţă de nivelul prevăzut a determinat creşterea
producţiei
14 Menţinerea numărului de utilaje la nivelul prevăzut pentru anul 2002 nu a influenţat volumul
fizic al producţiei
15 Creşterea numărului de utilaje în anul 2002, faţă de nivelul prevăzut, a determinat reducerea
volumului fizic al producţiei
16 Nu aţi optat pentru analiza influentei numărului de maşini asupra volumului fizic al producţiei
17 IA1-IA0<0 - Creşte eficienţa cheltuielilor cu amortizarea
18 IA1-IA0=0 - Eficienţa cheltuielilor cu amortizarea rămâne constantă
19 IA1-IA0>0 - Eficienţa cheltuielilor cu amortizarea se reduce
20 Nu aţi optat pentru analiza eficienţei cheltuielilor cu amortizarea
21 Creşterea cifrei de afaceri în anul 2002 duce la creşterea eficienţei cheltuielilor cu amortizarea
22 Reducerea cifrei de afaceri în anul 2002 duce la reducerea eficienţei cheltuielilor cu amortizarea
23 Cifra de afaceri nu influenţează eficienţa cheltuielilor cu amortizarea, deoarece ea rămâne
constantă
80
24 Nu aţi optat pentru analiza influenţei cifrei de afaceri asupra eficienţei cheltuielilor cu
amortizarea
25 Reducerea amortizării pe anul 2002 duce la creşterea eficienţei cheltuielilor cu amortizarea
26 Creşterea amortizării pe anul 2002 duce la reducerea eficienţei cheltuielilor cu amortizarea
27 Amortizarea pe anul 2002 nu influenţează eficienţa cheltuielilor cu amortizarea
28 Nu aţi optat pentru analiza influenţei amortizării asupra eficienţei cheltuielilor cu amortizarea
29 Reducerea valorii medii a activelor fixe din anul 2002 duce la creşterea eficienţei activelor fixe
30 Valoarea medie a activelor fixe din anul 2002 nu influenţează eficienţa activelor fixe
31 Creşterea valorii medii a activelor fixe din anul 2002 duce la reducerea eficienţei activelor fixe
32 Nu aţi optat pentru analiza influenţei valorii medii a activelor fixe asupra eficienţei activelor
fixe
33 Creşterea cifrei de afaceri din anul 2002 duce la creşterea eficienţei activelor fixe
34 Cifra de afaceri din anul 2002 nu influenţează eficienţa activelor fixe, deoarece ea este la
nivelul valorii prevăzute pentru respectivul an
35 Reducerea cifrei de afaceri din anul 2002 duce la reducerea eficienţei activelor fixe
36 Nu aţi optat pentru analiza influenţei cifrei de afaceri asupra eficienţei activelor fixe
VARIABLES:
1 CA0
SS_RD(C:\sisteme\ANALIZA.WK1, B4, [CA0]) Introduceţi valoarea cifrei de afaceri prevăzută
pe anul 2002.
Numeric variable
2 CA1
SS_RD(C:\sisteme\ANALIZA.WK1, B5, [CA1]) Introduceţi valoarea cifrei de afaceri din 2002
Numeric variable
3 AF0
SS_RD(C:\sisteme\ANALIZA.WK1, B6, [AF0]) Introduceţi valoarea medie a activelor fixe
prevăzută pe anul 2002
Numeric variable
4 AF1
SS_RD(C:\sisteme\ANALIZA.WK1, B7, [AF1]) Introduceţi valoarea medie a activelor fixe pe
anul 2002
Numeric variable
81
5 TE0
SS_RD(C:\sisteme\ANALIZA.WK1, B16, [TE0]) Introduceţi timpul prevăzut de funcţionare a
utilajelor
Numeric variable
6 TE1
SS_RD(C:\sisteme\ANALIZA.WK1, B17, [TE1]) Introduceţi timpul efectiv de funcţionare a
utilajelor pe anul 2002
Numeric variable
7 RH0
SS_RD(C:\sisteme\ANALIZA.WK1, B14, [RH0]) Introduceţi valoarea productivităţii orare
prevăzute pe anul 2002
Numeric variable
8 RH1
SS_RD(C:\sisteme\ANALIZA.WK1, B15, [RH1]) Introduceţi valoarea productivităţii orare
realizată pe anul 2002
Numeric variable
9 N0
SS_RD(C:\SISTEME\ANALIZA.WK1, B8, [N0]) Introduceţi numărul de maşini prevăzut pentru
anul 2002
Numeric variable
10 N1
SS_RD(C:\SISTEME\ANALIZA.WK1, B9, [N1]) Introduceţi numărul de maşini realizat în 2002
Numeric variable
11 R0
SS_RD(C:\SISTEME\ANALIZA.WK1, B12, [R0]) Introduceţi valoarea randamentului de
utilizare intensivă a utilajului prevăzut pe anul
2002
Numeric variable
12 R1
SS_RD(C:\SISTEME\ANALIZA.WK1, B13, [R1]) Introduceţi valoarea randamentului de
utilizare intensivă a utilajului realizat in 2002
Numeric variable
13 A0
SS_RD(C:\SISTEME\ANALIZA.WK1, B2, [A0]) Introduceţi valoarea amortizării pe anul 2001
82
Numeric variable
14 A1
SS_RD(C:\SISTEME\ANALIZA.WK1, B3, [A1]) Introduceţi valoarea amortizării pe anul 2002
Numeric variable
RULES:
----------------------------------------
RULE NUMBER: 1
IF:
Doriţi să analizaţi eficienţa activelor fixe? Da
and ([CA1]/[AF1]*1000)-([CA0]/[AF0]*1000)>0
THEN:
În perioada curentă, eficienţa activelor fixe a depăşit nivelul prevăzut - Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 2
IF:
and ([CA1]/[AF1]*1000)-([CA0]/[AF0]*1000)=0
THEN:
În perioada curentă, eficienţa activelor fixe a atins nivelul prevăzut - Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 3
IF:
and ([CA1]/[AF1]*1000)-([CA0]/[AF0]*1000)<0
THEN:
În perioada curentă, eficienţa activelor fixe nu a atins nivelul prevăzut - Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 4
IF:
Doriţi să analizaţi eficienţa activelor fixe? Nu
THEN:
Nu aţi optat pentru analiza eficientei activelor fixe - Confidence=10/10
83
----------------------------------------
RULE NUMBER: 5
IF:
Doriţi analiza influenţei productivităţii orare şi a timpului de funcţionare asupra cifrei de
afaceri? Da
and ([TE1]*[RH1])-([TE0]*[RH0])>0
THEN:
CA1-CA0>0 - În anul 2002, productivitatea orară şi/sau timpul de funcţionare a utilajelor
influenţează favorabil cifra de afaceri, aceasta din urmă depăşind nivelul prevăzut -
Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 6
IF:
afaceri? Da
and ([TE1]*[RH1])-([TE0]*[RH0])=0
THEN:
CA1-CA0=0 - În anul 2002, productivitatea orară şi/sau timpul de funcţionare a utilajelor nu
influenţează cifra de afaceri, aceasta din urmă atingând nivelul prevăzut - Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 7
IF:
afaceri? Da
and ([TE1]*[RH1])-([TE0]*[RH0])<0
THEN:
CA1-CA0<0 - În anul 2002, productivitatea orară şi/sau timpul de funcţionare a utilajelor
influenţează nefavorabil cifra de afaceri, aceasta din urmă neatingând nivelul prevăzut
Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 8
IF:
afaceri? Nu
84
THEN:
Nu aţi optat pentru analiza influenţei productivităţii orare şi/sau a timpului de funcţionare a
utilajelor asupra cifrei de afaceri - Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 9
IF:
Doriţi analiza influenţei randamentului de utilizare intensivă a utilajului asupra volumului fizic
al producţiei? Da
and ([N1]*([R1]-[R0]))>0
THEN:
Randamentul de utilizare intensivă a utilajului a determinat creşterea volumului fizic al
producţiei, acesta depăşind nivelul prevăzut pentru perioada curentă - Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 10
IF:
al producţiei? Da
and ([N1]*([R1]-[R0]))=0
THEN:
Randamentul de utilizare intensivă a utilajului a determinat, în anul 2002, atingerea nivelului
prevăzut al volumului fizic al producţiei - Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 11
IF:
al producţiei? Da
and ([N1]*([R1]-[R0]))<0
THEN:
Randamentul de utilizare intensivă a utilajului a determinat reducerea volumului fizic al
producţiei, acesta neatingând nivelul prevăzut pentru perioada curentă - Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 12
IF:
85
al producţiei? Nu
THEN:
Nu aţ optat pentru analiza influenţei randamentului de utilizare intensivă a utilajului asupra
cifrei de afaceri -
Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 13
IF:
Doriţi analiza influenţei numărului de utilaje asupra volumului fizic al producţiei? da
and ([N1]-[N0])*[R0]>0
THEN:
Reducerea numărului de utilaje în anul 2002, faţă de nivelul prevăzut a determinat creşterea
producţiei - Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 14
IF:
Dorii analiza influentei numărului de utilaje asupra volumului fizic al producţiei? da
and ([N1]-[N0])*[R0]=0
THEN:
Menţinerea numărului de utilaje la nivelul prevăzut pentru anul 2002 nu a influenţat volumul
fizic al producţiei - Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 15
IF:
Doriţi analiza influentei numărului de utilaje asupra volumului fizic al producţiei? da
and ([N1]-[N0])*[R0]<0
THEN:
Creşterea numărului de utilaje in anul 2002, fata de nivelul prevăzut, a determinat reducerea
volumului fizic al producţiei -
Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 16
86
IF:
Doriţi analiza influentei numărului de utilaje asupra volumului fizic al producţiei? nu
THEN:
Nu aţi optat pentru analiza influenţei numărului de maşini asupra volumului fizic al producţiei
- Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 17
IF:
Doriţi analiza eficienţei cheltuielilor cu amortizarea? Da
and ([A1]/[CA1]*1000-([A0]/[CA0]*1000))<0
THEN:
IA1-IA0<0 - Creşte eficienţa cheltuielilor cu amortizarea -
Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 18
IF:
and ([A1]/[CA1]*1000-([A0]/[CA0]*1000))=0
THEN:
IA1-IA0=0 - Eficienţa cheltuielilor cu amortizarea rămâne constantă -
Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 19
IF:
and ([A1]/[CA1]*1000-([A0]/[CA0]*1000))>0
THEN:
IA1-IA0>0 - Eficienţa cheltuielilor cu amortizarea se reduce -
Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 20
IF:
Doriţi analiza eficienţei cheltuielilor cu amortizarea? Nu
THEN:
87
Nu aţi optat pentru analiza eficienţei cheltuielilor cu amortizarea -
Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 21
IF:
Doriţi să analizaţi influenţa cifrei de afaceri asupra eficienţei cheltuielilor cu amortizarea? Da
and ([A0]/[CA1]*1000-([A0]/[CA0]*1000))<0
THEN:
Creşterea cifrei de afaceri in anul 2002 duce la creşterea eficienţei cheltuielilor cu amortizarea
- Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 22
IF:
Doriţi să analizaţi influenta cifrei de afaceri asupra eficienţei cheltuielilor cu amortizarea? Da
and ([A0]/[CA1]*1000-([A0]/[CA0]*1000))=0
THEN:
Cifra de afaceri nu influenţează eficienţa cheltuielilor cu amortizarea, deoarece ea rămâne
constantă - Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 23
IF:
Dorii să analizaţi influenţa cifrei de afaceri asupra eficienţei cheltuielilor cu amortizarea? Da
and ([A0]/[CA1]*1000-([A0]/[CA0]*1000))>0
THEN:
Reducerea cifrei de afaceri in anul 2002 duce la reducerea eficienţei cheltuielilor cu
amortizarea - Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 24
IF:
Doriţi să analizaţi influenţa cifrei de afaceri asupra eficienţei cheltuielilor cu amortizarea? Nu
THEN:
Nu aţi optat pentru analiza eficienţei cheltuielilor cu amortizarea -
Confidence=10/10
----------------------------------------
88
RULE NUMBER: 25
IF:
Doriţi să analizaţi influenţa amortizării asupra eficienţei cheltuielilor cu amortizarea? Da
and ([A1]/[CA1]*1000-([A0]/[CA1]*1000))<0
THEN:
Reducerea amortizării pe anul 2002 duce la creşterea eficienţei cheltuielilor cu amortizarea -
Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 26
IF:
and ([A1]/[CA1]*1000-([A0]/[CA1]*1000))=0
THEN:
Amortizarea pe anul 2002 nu influenţează eficienţa cheltuielilor cu amortizarea -
Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 27
IF:
and ([A1]/[CA1]*1000-([A0]/[CA1]*1000))>0
THEN:
Creşterea amortizării pe anul 2002 duce la reducerea eficienţei cheltuielilor cu amortizarea -
Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 28
IF:
Doriţi să analizaţi influenta amortizării asupra eficientei cheltuielilor cu amortizarea? Nu
THEN:
Nu aţi optat pentru analiza influenţei amortizării asupra eficienţei cheltuielilor cu amortizarea
- Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 29
IF:
Doriţi să analizaţi influenţa valorii medii a activelor fixe asupra eficienţei activelor fixe? Da
89
and ([CA0]/[AF1]*1000-([CA0]/[AF0]*1000))>0
THEN:
Reducerea valorii medii a activelor fixe din anul 2002 duce la creşterea eficienţei activelor
fixe - Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 30
IF:
Doriţi să analizaţi influenţa valorii medii a activelor fixe asupra eficienţei activelor fixe? Da
and ([CA0]/[AF1]*1000-([CA0]/[AF0]*1000))=0
THEN:
Valoarea medie a activelor fixe din anul 2002 nu influenţează eficienţa activelor fixe -
Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 31
IF:
Doriţi să analizaţi influenta valorii medii a activelor fixe asupra eficienţei activelor fixe? Da
and ([CA0]/[AF1]*1000-([CA0]/[AF0]*1000))<0
THEN:
Creşterea valorii medii a activelor fixe din anul 2002 duce la reducerea eficienţei activelor fixe
- Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 32
IF:
Doriţi să analizaţi influenţa valorii medii a activelor fixe asupra eficienţei activelor fixe? Nu
THEN:
Nu aţi optat pentru analiza influenţei valorii medii a activelor fixe asupra eficienţei activelor
fixe - Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 33
IF:
Doriţi să analizaţi influenţa cifrei de afaceri asupra eficienţei activelor fixe? Da
and ([CA1]/[AF1]*1000-([CA0]/[AF1]*1000))>0
THEN:
90
Creşterea cifrei de afaceri din anul 2002 duce la creşterea eficienţei activelor fixe -
Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 34
IF:
and ([CA1]/[AF1]*1000-([CA0]/[AF1]*1000))=0
THEN:
Cifra de afaceri din anul 2002 nu influenţează eficienţa activelor fixe, deoarece ea este la
nivelul valorii prevăzute pentru respectivul an - Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 35
IF:
and ([CA1]/[AF1]*1000-([CA0]/[AF1]*1000))<0
THEN:
Reducerea cifrei de afaceri din anul 2002 duce la reducerea eficienţei activelor fixe -
Confidence=10/10
----------------------------------------
RULE NUMBER: 36
IF:
Doriţi să analizaţi influenţa cifrei de afaceri asupra eficienţei activelor fixe? Nu
THEN:
Nu aţi optat pentru analiza influenţei cifrei de afaceri asupra eficienţei activelor fixe -
Confidence=10/10
2.5 Testarea prototipului de sistem expert

Pentru studiul testării, se prezintă în cele ce urmează, succesiunea logică a imaginii
machetelor de ecran, care intervin la execuţia prototipului de sistem expert ANALIZA.
91
Fig. Nr. 1 Ecran de prezentare a subiectului bazei de date
Fig Nr. 2 Textul de start la începerea sesiunii de comutare
92
93
94
95
96
Raportul
97
Afişarea textului de sfârşit
Afişarea sfaturilor date de sistemul expert
98
CAPITOLUL IV
ANALIZE COMPARATIVE PRIVIND IMOBILIZĂRILE

CORPORALE
4.1 Prezentarea surselor de date folosite în analiza imobilizărilor corporale

Pentru realizarea unei analize economice cu scopul de a determina corespunzător toate
schimbările ce au loc în desfăşurarea fenomenelor economice, trebuie să existe un sistem de
informaţii foarte bine organizat.106
Pentru analiza economico-financiară, informaţia economică reprezintă materia primă de
bază, acest lucru datorându-se faptului că analiza se bazează pe informaţii şi oferă la rândul ei
informaţiile necesare procesului managerial.107
Analiza performanţelor economico-financiare trebuie să utilizeze toate sursele de
informaţii susceptibile să evidenţieze caracteristicile economico-financiare ale întreprinderii.
Informaţiile furnizate de către contabilitate, în particular de către contabilitatea financiară,
constituie materialul esenţial utilizat în demersul metodologic al analizei rezultatelor.108
Contabilitatea financiară se dovedeşte o sursă de informaţii privilegiată pentru acest tip
de analiză, deoarece ea pune la dispoziţia analistului informaţiile cele mai elaborate,
sistematice, sintetice şi omogene, necesare evaluării performanţelor întreprinderii şi
riscurilor asociate obţinerii acestora.
Contabilitatea financiară pentru a putea oferi informaţiile adaptate analizei
performanţelor economico-financiare ale întreprinderii trebuie să se supună unor reguli stricte,
106
vezi Buhociu, F., Moga, L. M., Jors, C., Analiză economică. Teorie şi practică, partea I, Editura Fundaţiei
Universitare “Dunărea de Jos”, Galaţi, 2001, p. 24
107
vezi Georgescu, N., Robu, V., Analiza economico-financiară, Editura ASE, Bucureşti, 2001, p. 27
108
Marilena Mironiuc, Analiza performanţelor economico-financiare ale intreprinderii, Ed. Junimea, Iaşi, 1999, p.42
99
unui formalism, respectiv să se înscrie într-un cadru juridic. Analiza este degajată de
constrângerile formale.109
Informaţiile necesare analizei comparative privind imobilizările corporale ale
întreprinderii pot fi obţinute din sursele interne ale acesteia. Sursele interne provin în mod
deosebit din evidenţa operativă, evidenţa statistică şi evidenţa contabilă.110
Principalele informaţii interne de natură financiară necesare analizei imobilizărilor
corporale sunt furnizate de:
 situaţiile financiare anuale simplificate, conform legislaţiei în vigoare (bilanţul
contabil, anexele la bilanţ, politicile contabile şi notele explicative)111;
 balanţa de verificare;
 balanţa imobilizărilor corporale;
 balanţa timpului de funcţionare a utilajelor;
 raportul de gestiune.
 date din evidenţa contabilă curentă (de gestiune);
 bugetul de venituri şi cheltuieli;
 anuare statistice.
Bilanţul contabil este un procedeu al metodei contabilităţii, prin care se prezintă, în mod
sintetic şi sub un dublu aspect, patrimoniul întreprinderii. El are forma unui tabel care cuprinde
două grupe mari: activul şi pasivul. Activul bilanţului reflectă modul de utilizare a bunurilor de
care dispune firma, iar pasivul sursele de provenienţă ale acestor bunuri. 112 Importantă pentru
analiza imobilizărilor corporale este anexa la bilanţ: situaţia activelor imobilizate, care oferă
informaţii ce permit analiza variaţiei activelor imobilizate, a amortizării pentru deprecieri
ireversibile şi a provizioanelor pentru deprecieri conjuncturale ale activelor imobilizate. 113
Anexele oferă şi alte informaţii, respectiv informaţii utile pentru calcularea amortismentelor şi
provizioanelor.
Întrucât bilanţul oferă informaţii numai despre elementele patrimoniale ale firmei
(soldurile conturilor din clasele 1 la 5 din Planul de conturi), pentru analiza economico-financiară
a costurilor sunt necesare şi informaţii în legătură cu cheltuielile, veniturile şi rezultatele financiare
obţinute de întreprindere. Aceste informaţii se regăsesc în Contul de profit şi pierdere, care
109
110
vezi Oatu, C., Analiză economică, Editura Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1995, p. 20
111
* * *, Ordinul nr. 306 din 26 februarie 2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificatoare, armonizate
cu directivele europene
112
vezi Sabău, C., Analiza economico-financiară a întreprinderii, Editura Eurobit, Timişoara, 1997, p. 11
113
100
cuprinde:114 cifra de afaceri netă, veniturile şi cheltuielile exerciţiului, grupate după natura lor,
precum şi rezultatul exerciţiului financiar (profit sau pierdere). Contul de rezultate transpune, în
mod sintetic, activitatea întreprinderii. El înregistrează fluxurile, adică suma bunurilor, serviciilor
sau banilor care intră (fluxuri de intrare) sau ies (fluxuri de ieşire) din întreprindere în timpul unei
perioade considerate. 115
Dacă bilanţul exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns la încheierea unui exerciţiu
financiar, atunci contul de rezultate sau “Profit şi pierdere” exprimă modul cum s-a ajuns la
starea patrimonială finală, care au fost fluxurile de venituri şi de cheltuieli care au marcat
traiectoria evoluţiei întreprinderii, de la începutul până la sfârşitul exerciţiului.116
În notele explicative „fiecare element din contul de profit şi pierdere poate fi dezvoltat
cu orice element de venit sau cheltuială, dacă această detaliere conduce la prezentarea unei
informaţii elocvente pentru utilizatorii de informaţii”. 117
Pentru analiza imobilizărilor corporale ale firmei din cursul anului se utilizează
informaţiile oferite de balanţa de verificare, care se întocmeşte lunar, şi din documentele
evidenţei primare, care se întocmesc pe tot parcursul lunii, atunci când au loc procese economice.
Balanţa de verificare oferă informaţii atât pentru analiza imobilizărilor corporale din luna curentă,
cât şi pentru totalul imobilizărilor corporale efectuate de firmă de la începutul anului şi până la
finele lunii curente.
Raportul de gestiune, potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, conţine informaţii privind:
situaţia întreprinderii şi evoluţia sa previzibilă, aspectele intervenite în funcţionalitatea
întreprinderii după închiderea exerciţiului. participaţiile de capital la alte întreprinderi, activitatea
de cercetare-dezvoltare, alte evenimente semnificative pentru activitatea întreprinderii.118
Informaţia economică la care apelează analiza trebuie să respecte următoarele cerinţe:119
 să fie utilă muncii de cunoaştere, conducere şi reglare a funcţiunii sistemelor;
 să fie exactă, în sensul de a corespunde realităţii;
 să sosească la timp acolo unde se utilizează;
 să fie profundă, în sensul de a scoate în evidenţă raportul dintre cauză şi efect atât
pe total cât şi pe elementele componente ale fenomenului;
 să nu fie costisitoare din punct de vedere al culegerii şi nici din cel al prelucrării.
114
vezi O.Bojian, Bazele contabilităţii, Ed. Eficient, Bucureşti, 1997, p. 368
115
vezi P. Brezeanu, Analiza contului de rezultate, în Revista Tribuna Economică, nr. 18, 2000
116
vezi I. Moroşan, Diagnostic, analiză & previziune economico-financiară, Editura Ankarom, Iaşi, 1998, p. 67
117
* * * Ordinul nr. 306 din 26 februarie 2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificatoare, armonizate
cu directivele europene
118
vezi Marilena, Mironiuc, Analiza performanţelor economico-financiare ale intreprinderii, Ed. Junimea, Iaşi, 1999,
p.44
119
vezi Şerban, P., Analiza activităţii economico-financiare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, p. 6
101
După culegerea informaţiilor necesare analizei comparative privind imobilizările
corporale din surse interne are loc prelucrarea acestora, pentru stabilirea abaterilor dintre nivelul
perioadei curente şi nivelul perioadei precedente, pentru identificarea sensului şi mărimii factorilor
de influenţă, astfel încât deciziile care se vor lua să fie cât mai realiste.120
4.2 Analiza dinamicii, structurii şi eficienţei imobilizărilor corporale

Activele fixe reprezintă factorul de producţie (capitalul fix) care asigură condiţiile
necesare desfăşurării procesului de producţie din punct de vedere al potenţialului tehnic
( mijloacele de muncă) şi al spaţiului, de a căror utilizare deplină şi eficientă depinde capacitatea
de producţie a întreprinderii. În acest sens, analiza vizează aspecte referitoare la situaţia generală a
activelor fixe, din punct de vedere al valorii şi eficienţei utilizării lor, caracterizarea gradului de
utilizare extensivă şi intensivă a utilajului de producţie, precum şi modul de utilizare a suprafeţelor
de producţie.121
Obiectivele analizei activelor fixe vizează: dinamica, structura şi calitatea activelor fixe,
eficienţa acestora şi corelaţiile de eficienţă, utilizarea extensivă, intensivă a utilajului şi efectele
acesteia.
Dinamica activelor fixe trebuie stabilită atât pe baza valorii de inventar (iniţiale), cât şi
pe seama valorii medii anuale a acestora, fiind direct legată de investiţiile din cursul exerciţiului.
Analiza dinamicii activelor fixe urmăreşte evoluţia valorii medii anuale sau a valorii de
intrare, pe o anumită perioadă de timp, pe categorii sau pe total active fixe, pe baza indicatorilor: 122
Modificarea absolută a activelor fixe, pe categorii (Δmfi) şi pe total (ΔMf), după relaţiile:
mfi  mfi1  mfi 0 ;
Mf  Mf 1  Mfi 0 ;
Modificarea relativă a activelor fixe, pe categorii (Imf i) şi pe total ( I Mf ), după relaţiile:

mfi1  mfi 0
Im fi  100;
mfi 0
Mfi1  Mfi 0
IMf  100;
Mfi1
Cunoaşterea stării generale a activelor fixe permite adoptarea de măsuri adecvate pentru
reparaţii sau înlocuirea categoriilor cu cel mai înalt grad de uzură, după caz.
120
vezi Şerban, P., Analiza activităţii economico-financiare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, p. 7
121
vezi S. Petrescu, M. Mironiuc, Analiza economico – financiară. Teorie şi aplicaţii, Ed. Tiparul, Iaşi, 2002, p. 101
122
Marilena Mironiuc, Analiză financiară. Studii de caz, probleme propuse, teste geilă, Ed. Junimea, Iaşi, 2000, 129
102
Plecând de la două modalităţi de clasificare a imobilizărilor se poate face analiza
structurii mijloacelor fixe.123
Prima clasificare are în vedere caracterul lor productiv, în funcţie de care se deosebesc:
mijloace fixe productive (numite active), care contribuie direct la realizarea cifrei de
afaceri (producţiei);
mijloace fixe neproductive, care nu au o contribuţie directă, evidentă la realizarea
producţiei., deşi asigură condiţii pentru o derulare normală a procesului de producţie
În funcţie de această clasificare se poate calcula un coeficient de structură şi anume
coeficientul activelor fixe în funcţiune sau active (k a). Acest coeficient se calculează după
relaţia:
Mfa
* 100
ka  Mf ;
în care:
ka = coeficientul activelor fixe în funcţiune sau active
M fa = valoarea activelor fixe în acţiune
Mf = valoarea activelor fixe
Favorabilă pentru întreprindere este situaţia în care acest coeficient de structură are o
dinamică crescătoare, aceasta pentru că se consideră că firma dispune de posibilităţi superioare
pentru a realiza noi sporuri de producţie.
Cea de-a doua clasificare are în vedere criteriul contabil, pe categorii de active fixe şi
anume: construcţii, instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii, mobilier, aparatură
birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale.
Această clasificare permite calculul unui coeficient de structură şi anume coeficientul de
structură pe categorii de active fixe:
mfi
ks  *100;
Mf
în care:
ks = coeficientul de structură pe categorii de active fixe
m fi = valoarea activelor fixe pe categorii
Acest coeficient are utilitate în stabilirea obiectivelor politicii de investiţii a firmei, în
sensul că o poate orienta spre creşterea ponderii categoriilor de active fixe deficitare şi restrângerea
ponderii activelor fixe excedentare.
123
vezi E. Enache, M. Gust, M. Diaconu, Analiză economico-financiară, Independenţa Economică, 1998, p.75
103
Pentru a analiza structura activelor imobilizate, pe lângă cei doi coeficienţi se mai poate
calcula şi coeficientul intrărilor de active fixe, coeficientul ieşirilor de active fixe, precum şi
coeficientul mişcării totale a activelor fixe.124
Coeficientul intrărilor de active fixe se calculează după următoarea relaţie:
I
ki  *100;
Mf
în care:
ki = coeficientul intrărilor de active fixe
I = valoarea intrărilor de active imobilizate
Coeficientul ieşirilor de active imobilizate se poate determina cu ajutorul următoarei
relaţii:
E
ke  * 100;
Mf
în care:
ke = coeficientul ieşirilor de active imobilizate
E = valoarea ieşirilor de active imobilizate
Coeficientul mişcării totale a activelor fixe se calculează după următoarea relaţie:
 E *100
kt = IM f ,
în care:
kt = valoarea ieşirilor de active imobilizate
I = valoarea intrărilor de active imobilizate
E = valoarea ieşirilor de active imobilizate
Utilizarea eficientă a activelor fixe este un factor de ridicare a eficienţei economice

generale, fiind condiţionată de corelaţii favorabile între ritmuri de creştere ale indicatorilor la nivel
micro şi macroeconomic.
Pentru caracterizarea eficienţei activelor fixe se utilizează un sistem de indicatori care
pun în evidenţă efectele utilizării eficiente a activelor fixe;125
1. Valoarea producţiei la 1000 lei active fixe:
124
vezi M. Mironiuc, Analiză financiară, Studii de caz, probleme propuse, teste grilă, Ed. Junimea, Iaşi, 2000
125
104
Q
I  * 1000 ;
Af
în care:
Q = producţia marfă destinată livrării, cifra de afaceri, valoarea adăugată;
Af = valoarea medie anuală a activelor fixe.
Prin introducerea numărului N de muncitori, indicatorul I devine:
Q
Wa
I  N  1000   1000,
Af H
N
în care:
Q
 Wa = productivitatea medie anuală a muncii;
N
Af
 H = gradul de dotare tehnică a muncii (intensitatea capitalistică).
N
2. Profitul brut la 1000 lei active fixe:
B
I  * 1000
Af
Creşterea eficienţei activelor fixe este consecinţa respectării corelaţiilor;

IQ > IAF;
IB >IAf .
Analiza eficienţei activelor fixe pe anul 2002 la SC IAŞITEX SA în cele două variante
Nr. Indicatori Perioada curentă Abatere Indici
Prevăzut Realizat
crt. Δ( ) %
1 Cifra de afaceri (CA) – mil. lei 110500 122759 +12259 111,09
2 Val. medie active fixe (Af) – mil. 40520 43001 +248 106,12
lei 1
3 Număr muncitori (N) - persoane 580 605 +25 104,3
4 I 
CA
*1000( 0 00)
2727 2855 +128 104,7
Af
5 CA 190517 202907 +12390 106,5
Wa  (mii lei/muncitor)
N
6 Af 69862 71076 +1214 101,7
H  (mii lei/muncitor)
N
7 Wa 2727 2855 +128 104,7
I  1000( 0 00)
H
Pe baza datelor de mai sus se efectuează analiza factorială a indicatorului de eficienţă:

CA
Prima variantă: I  *1000 , conduce la următoarele:
Af
105
CA1 CA0
a) Abaterea:   Af 1 * 1000  Af 0 * 1000 = 2855 – 2727 = +128 0
00 ;
b) Factorii de influenţă: Δ = ΔAf + ΔCA, în care:

CA0 CA0 110500
Af  *1000  * 1000 = * 1000  2727 = - 157 0 00
Af 1 Af 0 43001
CA1 CA0
CA  * 1000  * 1000 = 2855 – 2570 = +285 0 00
Af 1 Af 1
0
c) Verificare: ΔAf + ΔCA = - 157 + 285 = +128 00 ;
d) Concluzii: Eficienţa activelor fixe este influenţată favorabil de creşterea cifrei de afaceri şi
nefavorabil de creşterea valorii medii a activelor fixe. În final, creşterea indicatorului de
0
eficienţă cu 128 00 este consecinţa corelaţiei favorabile: ICA > IAF (111,09 > 106,12)
Wa
A doua variantă: I  1000( 0 00) conduce la următoarele:
H
Wa 1 Wa 0
 Abaterea:   *1000  * 1000 = 2855 – 2727 = +128 0
00 ;
H1 H0
 Factorii de influenţă: Δ = ΔH + ΔWa, în care:
Wa 0 Wa 0 190517
H  * 1000  *1000 = * 1000  2727 = - 47 0
00 ;
H1 H0 71076
Wa 1 Wa 0
Wa  * 1000  * 1000 = 2855 – 2680 = +175 0
00 .
H1 H1
0
 Verificare: ΔH + ΔWa = - 47+ 175 = +128 00 ;
 Concluzii: Eficienţa activelor fixe este majorată de creşterea productivităţii muncii şi

diminuată de creşterea gradului de înzestrare cu active fixe, creşterea indicatorului de
0
eficienţă cu 128 00 este consecinţa corelaţiei favorabile: IWA > IH (106,5 > 101,7).
4.3 Analiza utilizării imobilizărilor corporale

Totalitatea echipamentelor tehnologice (maşini, utilaje, instalaţii de lucru) cu ajutorul
cărora forţa de muncă acţionează asupra obiectelor muncii pentru a obţine produse reprezintă
utilajul de producţie. El constituie factorul de producţie ce reprezintă capitalul fix, care alături de
forţa de muncă şi obiectele muncii, determină capacitatea de producţie a întreprinderii. Mărimea
capacităţii de producţie depinde de gradul de utilizare extensivă a utilajului (numărul şi timpul
de funcţionare), precum şi de gradul de utilizare intensivă.126
126
vezi S. Petrescu, M. Mironiuc, Analiza economico – finan ciară. Teorie şi aplicaţii,
Ed. Tiparul, Iaşi, 2002, p. 104
106
Analiza folosirii extensive a utilajului vizează în ce măsură parcul de maşini al
întreprinderii este utilizat în întregime şi cum este folosit fondul de timp de funcţionare (în
maşini*ore).
Analiza folosirii parcului de maşini are în vedere că, după starea lui, utilajul poate fi:
 existent (Ue),
 instalat (Ui),
 în funcţiune (Uf).
Astfel, pot rezulta rezerve de îmbunătăţire a utilizării acestuia, pe cauze:
a). Rezerva de instalare:
Ui
Ri  100  Grad instalare  100  100(%);
Ue
b). Rezerva de funcţionare:
Uf
Rf  100  Grad fct  100  100(%);
Ui
c). Rezerva de folosire:
Uf
Rfol .  100  Grad fol.  100   100(%);
Ue
Aceste rezerve pot fi convertite în producţie potenţială, având în vedere randamentul de
utilizare al utilajului şi timpul disponibil.
Utilizarea extensivă a utilajului este caracterizată şi cu ajutorul gradului de utilizare a
timpului maşinilor şi instalaţiilor în funcţiune, pe baza datelor din balanţa timpului de
funcţionare a utilajelor, în care se raportează mai multe fonduri de timp (în maşini-ore):127
 Timp calendaristic:
Tc  Nr.ma sin i (n)  365  24(ma sin i _ ore);
 Timp disponibil:
Td  Tc  ( Sarbatori  Zile _ repaus _ legal );
 Timp de regim:
Tr  Td  (Re paratii  revizii _ periodice);
 Timp efectiv:
Te  Tr  (Opriri _ accidentale  reconditionare _ rebuturi).
127
vezi S. Petrescu, M. Mironiuc, Analiza economico – financiară. Teorie şi aplicaţii, Ed. Tiparul,
Iaşi, 2002, p. 104 - 105
107
Fondul de timp disponibil depinde de regimul de lucru (numărul de schimburi) şi
determină capacitatea de producţie, pe baza căreia se calculează coeficienţii folosirii
extensive a utilajului (Ce):
 Coeficientul timpului calendaristic.
Te
Cec   100(%);
Tc
 Coeficientul timpului disponibil:
Te
Ced  *100(%);
Td
 Coeficientul timpului de regim:
Te
Cer  * 100(%).
Tr
Creşterea gradului de utilizare a timpului de funcţionare a utilajului poate fi consecinţa
unor măsuri de reducere a întreruperilor de timp de funcţionare din diferite cauze obiective sau
subiective, ceea ce majorează ponderea timpului efectiv în timpul disponibil şi de regim.
Îmbunătăţirea folosirii extensive a utilajului de producţie majorează producţia prin
creşterea timpului efectiv de funcţionare pe seama reducerii pierderilor de timp, ţinând seama de
randamentul de utilizare a acestuia, însă constituie o rezervă limitată de creştere, timpul maxim
de funcţionare fiind de 24 ore pe zi. Singura cale de creştere a producţiei fără investiţii
suplimentare pentru crearea de noi capacităţi şi suplimentarea locurilor de muncă o constituie
îmbunătăţirea folosirii intensive a utilajului.128 Posibilităţile de sporire a producţiei pe cale
intensivă sunt practic nelimitate, fiind legate de ridicarea nivelului tehnic al utilajului, ridicarea
calificării personalului, îmbunătăţirea organizării producţiei, ş.a.
Îmbunătăţirea folosirii intensive presupune obţinerea unei producţii mai mari pe o maşină
în aceeaşi unitate de timp de lucru (oră, schimb, zi) şi constituie cea mai avantajoasă cale de
creştere a volumului producţiei.
Normele tehnice de folosire intensivă a utilajului constituie un factor important de
calcul şi de analiză a capacităţii de producţie. Aceste norme exprimă producţia care se poate
obţine în unitatea de timp pe unitatea caracteristică a utilajului sau instalaţiei, în cazul instalaţiilor
ce execută un singur produs sau o singură operaţie (producţia omogenă).
Gradul de utilizare intensivă a maşinilor se măsoară cu ajutorul coeficientului de
utilizare intensivă (Ci), raportând producţia efectiv obţinută(Qe) la producţia maxim posibilă
(Qmax) în unitatea de timp:
128
vezi S. Petrescu, M. Mironiuc, Analiza economico – financiară. Teorie şi aplicaţii, Ed. Tiparul,
Iaşi, 2002, p. 105
108
Qe Qe
Ci  , _ sau _ Ci  * 100(%).
Q max Q max
Analiza timpului de funcţionare a maşinilor şi instalaţiilor la SC IAŞITEX SA pe anul 2002

Timp _ efectiv
Cextensiv = :
Tcal .(max im, regim )
Nr. Indicatori de timp Perioada curentă Abatere Indici

Prevăzut Realizat
crt. Δ( ) %
1 Timp calendaristic (Tc) 1138800 1051200 - 87600 92,3
maş.ore
2 Sărbători + repaus legal (S 180936 167140 - 13796 92,4
+ L)
3 Timp maxim disponibil 957864 884060 -73804 92,3
(Tmx) maş.ore
4 Reparaţii + Revizii (R + r) 162594 150066 -12528 92,3
5 Timp regim (Treg) 795270 733994 - 61276 92,3
maş.ore
6 Întreruperi accidentale (I) - 14078 +14078 -
maş.ore
7 Timp efectiv (Te) maş.ore 795270 719916 - 75354 90,5
8 Te 69 68 -1 99
Cec   100(%);
Tc
9 Te 83 81 -2 98
Cemx  *100(%);
Tmx
10 Te 100 98 -2 98
Cer  * 100(%).
Tr
Din tabelul de mai sus se constată următoarele:
Timpul de funcţionare a utilajului a fost incomplet utilizat, la toate categoriile
înregistrându-se reduceri datorate întreruperilor din diverse cauze, care trebuie analizate detaliat
din punct de vedere al structurii.
Consecinţa reducerii fondului de timp de funcţionare a fost scăderea gradului de utilizare
a timpului, prin reducerea coeficienţilor extensivi, la toate categoriile de timp, ceea ce se va
reflecta într-o perioadă de producţie.
Analiza folosirii intensive a maşinilor şi instalaţiilor pe anul 2002 la SC IAŞITEX SA

q CA
η= (buc./maş); rh = (lei/maş.oră)
n Te
Nr. Indicatori Perioada curentă Abatere Indici
Prevăzut Realizat
crt. Δ( ) %
1 Număr maşini (n) 130 120 - 10 92,3
109
2 Volum producţie (q) - bucăţi 8400 8800 +400 104,7
3 Randament (η) – buc./maş 64,6 73,3 + 8,7 113,4

4 Timp efectiv (Te) – maş.ore 795270 719916 - 75354 90,5
5 Cifra de afaceri (CA) – mil. lei 110500 122759 +12259 111,09
6 Productivitate (rh) – 138947 170519 +31572 122,7
lei/maş.oră
Analiza factorială a volumului producţiei
 Abaterea: Δ = q1 – q0 = n1 * η1 – n0 * η0 = 8800 -8400 = +400 bucăţi;
 Factorii de influenţă: Δ = Δn + Δη, în care:
Δn = (n1 –n0)*η0 = (120 – 130) * 64,6 = - 646 bucăţi;
Δη = n1 * (η1- η0) = 120 * 8,7 = + 1046 bucăţi;
 Verificare: Δn + Δη = - 646 +1046 = 400 bucăţi = Δ;
 Concluzii: Creşterea volumului fizic al producţiei cu 400 bucăţi a fost consecinţa

creşterii randamentului de utilizare intensivă a utilajului cu 8,7 bucăţi pe maşină.
Factorul extensive, numărul de utilaje, a redus producţia, ca urmare a scăderii
numărului utilajelor în funcţiune cu 10.
Analiza factorială a cifrei de afaceri
 Abaterea: Δ = CA1 – CA0 = Te1 * rh1 – Te0 * rh0 = 122759 – 110500 = +12259
mil. lei
 Factorii de influenţă: Δ = ΔTe + Δrh , în care:
ΔTe = (Te1 - Te0) * rh0 = - 75354 * 138947 = - 10470212 mii lei;
Δrh = Te1 * (rh1 - rh0) = 719916 * 31572 = 22729188 mii lei
 Verificare: ΔTe + Δrh = - 10470212 + 22729188 = +12259 mil. lei = Δ;
 Concluzii: Creşterea cifrei de afaceri este consecinţa creşterii productivităţii

orare; Timpul de funcţionare a diminuat valoarea producţiei prin utilizare
incompletă.
110
4.4 Analiza cheltuielilor cu imobilizările corporale
Costul este expresia consumului de resurse ocazionat de desfăşurarea activităţii unui
agent economic. În evidenţierea mărimii acestui consum, dar şi a eficienţei efectuării lui este
operabil un sistem de indicatori, care are la bază conceptul de "cheltuială" sau "cost". 129
Cheltuielile se grupează după diferite criterii, între care şi conţinutul sau natura
cheltuielilor. Conform acestui criteriu, în gestiunea agenţilor economici se întâlnesc:
 cheltuieli cu munca vie - generate de consumul de resurse umane în timpul
activităţii;
 cheltuieli materiale - generate de consumul de resurse materiale (obiecte ale
muncii şi mijloace de muncă) în timpul activităţii.
În structura cheltuielilor materiale se întâlnesc consumuri de:
 materii prime
 materiale
 combustibil, energie, apă
 mijloace de muncă - evidenţiat prin amortizare
 lucrări, servicii efectuate de terţi
 alte cheltuieli materiale
Analiza cheltuielilor materiale vizează cunoaşterea dinamicii consumului de resurse
materiale, precum şi a structurii acestui consum, în corelaţie cu dinamica veniturilor sau a cifrei de
afaceri în vederea fundamentării strategiei de dezvoltare a agentului economic, evidenţiindu-se
factorii care au influenţă asupra ratei cheltuielilor respective. 130
Utilizatorii informaţiilor rezultate în urma acestei analize sunt:
 managerii agenţilor economici, care urmăresc optimizarea consumului de resurse
şi creşterea performanţei economico-financiare;
 instituţiile financiare şi de credit, care urmăresc eficienţa activităţii agentului
economic finanţat, pentru a cunoaşte riscul de nerambursare a creditului;
 acţionarii, care urmăresc eficienţa consumului de resurse în speranţa unui câştig
financiar în creştere.
Pentru efectuarea aceste analize se utilizează următoarele surse informaţionale:
 contul de rezultate;
129
vezi Aurel, Işfănescu, Ghid practice de analiză economico-financiară, Ed. Tribuna Economică,
1999, p.129
130
vezi Aurel, Işfănescu, Ghid practice de analiză economico-financiară, Ed. Tribuna Economică, 1999, p.130
111
 date din evidenţa contabilă curentă (de gestiune);
 bugetul de venituri şi cheltuieli;
 anuare statistice.
În cadrul cheltuielilor materiale se includ cheltuielile cu amortizarea, a căror analiză
prezintă deosebită importanţă prin efectele semnificative pe care le generează asupra rentabilităţii
societăţii şi implicit asupra obligaţiilor fiscale ale acesteia.131
Mijloacele fixe, prin amortizarea aferentă, determină implicaţiile cele mai importante
asupra cheltuielilor cu amortizarea. Amortizarea mijloacelor fixe se stabileşte prin aplicarea cotei
asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe şi se include în cheltuielile de exploatare.
Analiza cheltuielilor cu amortizarea vizează eficienţa acestora, în vederea descoperirii
factorilor specifici de creştere. Analiza eficienţei cheltuielilor cu amortizarea se realizează global,
pe baza datelor preluate din Contul de Profit şi Pierdere, Bilanţul contabil, cu ajutorul indicatorului
„Cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei venituri din exploatare, cifră de afaceri sau
producţie marfă fabricată: 132
A
IA  *1000( 0 00);
CA
în care:
A = suma anuală a amortizării inclusă în costuri;
CA = cifra de afaceri.
Creşterea eficienţei amortizării se exprimă prin reducerea indicato rului şi
favorizează creşterea eficienţei generale a costurilor.
Indicatorul de eficienţă a amortizării activelor fixe este influenţat de următorii factori:
 Eficienţa activelor fixe;
 Cota medie de amortizare;
 Valoarea medie anuală brută a activelor fixe;
 Cifra de afaceri;
 Structura pe categorii;
 Cota procentuală de amortizare pe fiecare categorie.
Analiza eficienţei cheltuielilor cu amortizarea pe anul 2002 la SC IAŞITEX SA

A
IA  *1000( 0 00); ÎN CARE: A = AF*  ( S * a )
CA
131
vezi Aurel, Işfănescu, Ghid practice de analiză economico-financiară, Ed. Tribuna Economică, 1999, p.140
132
112
Date de calcul Perioada Perioada
0 1 0 1
a 40020 43001
Valoarea medie anuală Cote amortizare (a)
activelor fixe (Af) – mil. lei
Structura activelor fixe (%) 100 100 - -
I. Construcţii 21 20 12 12
II. Echipamente tehnologice 63 65 8 8,5
instalaţii de lucru)
III. Aparate şi instalaţii de 3 3 5 5
măsurare, control şi
reglare
IV. Mijloace de transport 8 7 11,5 11,5
V. Mobilier, aparatură 5 5 5 5
birotică, echipamente de
umane şi materiale şi alte
active corporale
Amortizarea (A) – mil. lei 3554 3926 8,88 9,13

58812 112759
Cifra de afaceri (CA) – mil. lei - -
Cheltuieli cu amortizarea la 60 35 - -
1000 lei Ca (IA)
Analiza factorială a indicatorului:
 Abaterea: Δ = IA1 – IA0 = 35 – 60 = - 25 0 00
 Factorii de influenţă: Δ = ΔCA + ΔA , în care:
A0 A0 3554
ΔCA =  1000   1000 = * 1000 - 60 = 32 – 60 = - 28 0
00 ;
CA1 CA0 112759
A1 A0
ΔA =  1000   1000 = 35 – 32 = 3 0
00 , în care:
CA1 CA1
 Verificare: ΔCA + ΔA = - 28 + 3 = - 25 0 00 = Δ;
 Concluzii: Creşterea eficienţei cheltuielilor cu amortizarea este
reflectată de reducerea indicatorului IA cu 25 0 00 , ceea ce se poate explica prin elasticitatea
113
A rA 10,47
subunitară a amortizării în raport cu cifra de afaceri: E CA =  = 0,11 < 1.
rCA 91,73
Creşterea este consecinţa favorabilă a majorării cifrei de afaceri.
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Având în vedere datele prezentate în capitolele anterioare ale lucrării, reiese că S.C.
“IASITEX” S.A. funcţionează într-un context real deosebit de complex, dependent de 2 grupe mari
de factori: exogeni şi endogeni. Factorii exogeni acţionează asupra întreprinderii sub forma unor
forţe ale pieţii grupate în câteva "centre de influenţă" mai importante şi anume: consumatorii
actuali şi potenţiali, structura şi caracteristicile distribuţiei, concurenţa, factorii economici, sociali
şi juridici1 . Factorii endogeni se referă la resursele umane , materiale şi financiare ale unităţii
agricole. Acest context constituie punctul de plecare în procesul de fundamentare a politicii
specifice unităţii, cât şi a deciziei strategice corespunzătoare care să ducă la îndeplinirea
obiectivelor stabilite.
114
Analizând cifrele reflectate de documentele contabile de sinteză, pe ultimii 3 ani (1995
-1997) se constată că S.C. “IASITEX” S.A. reuşeşte să-şi asigure o creştere uşoară a rezultatelor
economico-financiare (cu precădere în anul 1997). Aceste rezultate sunt, însa, departe de a fi
satisfăcătoare.
Pentru a decide asupra valorii unei societăţi comerciale se impune analiza tuturor
dimensiunilor economice referitoare la situaţia sa concurenţială, calitatea produselor sau serviciilor
oferite pieţii, calitatea personalului, calitatea managementului, nivelul tehnologiilor folosite etc.
Operaţiile de evaluare a acestor dimensiuni presupune stabilirea diagnosticului strategic al
societăţii.
Diagnosticul strategic vizează aspectul concurenţial, cel tehnologic, cel social şi cel
financiar.
în urma stabilirii diagnosticului strategic la S.C. “IASITEX” S.A. au rezultat următoare
aspecte concretizate în cele 4 componente ale diagnostic :
a) diagnosticului concurential;
Un punct forte al unităţii îl constituie existenţa unei game sortimentale extinse de produse
; noile produse puse în circuitul de valorificare au fost conservele de legume şi fructe. La începutul
perioadei analizate societatea se confruntă cu o lipsă a concurenţei la beneficiarii de produse
agricole (la struguri singurul beneficiar era S.C. "IASITEX"), ceea ce a determinat încasarea unor
venituri mici.
- vezi V. PEKAR, Strategii de marketing. Editura Junimea, Iaşi, 1995, pag. 72 -97-
De asemenea, pe lângă valorificarea propriilor produse, unitatea comercializează en-gros
mari cantităţi de pesticide din care obţine profituri importanţe (1995 profitul a fost de 91 mii. lei);
S.C. “IASITEX” S.A. este reprezentantul pe Moldova al firmei franceze Rhone Poulenc,
producătoare de pesticide.
în pofida eforturilor făcute, unitatea nu dispune de o reţea de distribuţie adecvată fapt ce
explică slaba reţea de clienţi. Pe raza municipiului laşi unitatea are 2 puncte de desfacere proprii.
Pentru a dinamiza activitatea de marketing se impun următoarele masuri:
- elaborarea unor studii complexe de marketing de natura să fundamenteze
strategia şi politica de dezvoltare a întreprinderii;
asigurarea reţelei de distribuţie ;
adoptarea unui sistem de preţuri flexibil;
abordarea unor noi segmente de piaţă.
b) Diagnosticul tehnologic
115
Unitatea agricolă dispune de o bază tehnico-materială insuficientă în raport cu cerinţele
necesităţilor de producţie existente). Liniile de producţie a vinurilor şi rachiurilor sunt caracterizate
de un grad de uzură fizică şi morală ridicat, întrucât volumul cheltuielilor cu întreţinerea şi
reparaţiile aparatului tehnico-productiv sunt deosebit de ridicate, se impune extinderea şi
modernizarea capacităţilor de producţie existente, introducerea de utilaje şi instalaţii performante.
De asemenea, se recomandă refacerea parcului de tractoare şî maşini agricole prin noi achiziţii,
superioare din punct de vedere tehnic şi calitativ.
Munca în agricultură cunoaşte o mare diversitate de operaţiuni care se schimbă
permanent în cursul anului '. Referindu-ne la nivelul productivităţii muncii, în perioada analizată se
constată că acest indicator a crescut , dar nu a atins un nivel optim. Având în vedere importanţa şi
implicaţiile acestui indicator ce caracterizează gradul de utilizare al resurselor umane, creşterea
nivelului său trebuie să constituie un obiectiv principal al politicii întreprinderii.
Un alt obiectiv care trebuie să stea în atenţia conducerii întreprinderii îl constituie
creşterea producţiei la hectar .îndeplinirea acestui indicator presupune în
n C. SECRIERU, Economie agrară, Editura Universităţii "AL 1. Cuza", Iaşi, 1995, pag.
69 -98-
primul rând utilizarea unui material biologic calitativ şi efectuarea lucrărilor tehnologice
în timp util.
în cadrul unităţii o alta premisă de creştere a rentabilităţii activităţii desfăşurate, o
constituie dezvoltarea funcţiei de cercetare, deoarece ea favorizează pătrunderea ştiinţei în
producţie, precum şi modernizarea tehnică şi organizatorică .
Activitatea de cercetare va trebui să urmărească cu precădere optimizarea alocării
resurselor.
c) Diagnosticul social
Din analiza forţei de muncă se desprind concluziile:
este caracterizată de o anumită stabilitate în ce priveşte numărul şi structura
personalului angajat;
media de vârstă a personalului permanent, la nivelul unităţii este scăzută;
un nivel de pregătire şi calificare în domeniu, ridicat;
climat social adecvat (fără conflicte de muncă).
d) Diagnosticul finaciar
Rata de autofinanţare are o valoare subuniîară , ceea ce înseamnă că pentru efectuarea
investiţiilor se utilizează resurse la un cost ridicat. Gradul de îndatorare financiară are un nivel
scăzut, întrucât în ultimii ani au fost rambursate, în cea mai mare parte creditele contractate.
116
Societatea reuşeşte să facă faţă obligaţiilor de plată, înregistrând şi un grad de solvabilitate
satisfăcător.
în pofida acestor valori acceptabile înregistrate de indicatorii economico-fmanciari ,
rentabilitatea activităţii de desfacere la S.C. “IASITEX” S.A. este foarte scăzută. Acest nivel al
rentabilităţii se explică prin obţinerea unui rezultat de exploatare scăzut.
Pentru a obţine un nivel optim al profitului este necesară o mai bună gestionare a
resurselor materiale, financiare, umane.
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Realizarea obiectului de activitate al întreprinderii, de fapt al oricărei întreprinderi

presupune utilizarea factorilor de producţie, respectiv a resurselor materiale (bunurile de capital) şi
a resurselor umane. O parte din aceste resurse se consumă (bunurile de capital circulant), o alta se
depreciază (bunurile de capital fix), iar altele trebuie să fie remunerate (resursele umane).
Activele fixe reprezintă factorul de producţie care asigură condiţiile necesare desfăşurării
procesului de producţie din punct de vedere al potenţialului tehnic, de a căror utilizare deplină şi
eficientă depinde capacitatea de producţie a întreprinderii. Practic, toate întreprinderile, indiferent
de mărime sau sectorul de activitate, utilizează bunuri materiale, denumite imobilizări corporale
sau investiţii materiale.
Lucrarea a urmărit să reliefeze cele mai importante aspecte ale imobilizărilor corporale,
care se concretizează în capitolele acesteia.
Primul capitol îşi propune să evidenţieze aspectele teoretice legate de imobilizările
corporale: noţiunea de imobilizări corporale şi clasificarea acestora, recunoaşterea şi evaluarea
imobilizărilor corporale, determinarea deprecierii imobilizărilor corporale.
Al doilea capitol al lucrării reflectă o caracterizare a întreprinderii S.C. „Lucrări drumuri
şi poduri” S.A. Iaşi, al cărui scop vizează repararea, modernizarea şi construirea de drumuri şi
poduri, executarea de lucrări de construcţii, precum şi producerea de bunuri şi prestări de servicii
pentru persoane fizice şi juridice din ţară şi străinătate.
117
Contabilitatea imobilizărilor corporale este reflectată în capitolul trei al lucrării. În a doua
parte a capitolului trei sunt prezentate înregistrări contabile ale S.C. “Lucrări drumuri şi poduri”
S.A. Iaşi, cu privire la imobilizările corporale ale firmei.
Contabilitatea are rolul de a colecta date privind evenimentele economice şi juridice din
viaţa întreprinderii, de a le prelucra şi de a oferi informaţii financiare (sub forma documentelor de
sinteză), care sunt analizate şi care stau la baza luării deciziilor. Astfel, privită din punct de vedere
practic, contabilitatea are un caracter tehnic (tehnica contabilităţii devine parte aplicativă a teoriei
contabile).
Actualul sistem contabil reprezintă o realizare remarcabilă în ceea ce priveşte asigurarea
informaţiilor necesare în procesul managerial al unităţilor patrimoniale, precum şi în relaţiile
fiecăreia cu terţii, acţionarii sau asociaţii, furnizori, clienţi, bugetul statului şi bugetul asigurărilor
sociale, bănci ş.a.
Pentru a facilita aplicabilitatea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a
a CEE şi cu IAS, Legea contabilităţii nr.82/1991 (republicată în M.O. nr. 20/20.01.2000) a fost
modificată şi adoptată în mod corespunzător prin O.G. 61/2001.
Întregul proces de normalizare a contabilităţii, care a început încă din anul 1999 este
astfel orientat încât să-i asigure, pe de o parte, adaptarea permanentă la transformările inerente ce
se produc în desfăşurarea activităţilor economico-financiare din cadrul economiilor naţionale, iar
pe de altă parte realizarea obiectivului de armonizare cu Directiva a IV a a CEE şi totodată cu
Standardele Internaţionale de Contabilitate.
Desfăşurarea oricărei activităţi economice este influenţată de procesul conducerii, de
calitatea deciziei elaborate la momentul oportun. Tranziţia şi reforma economiei româneşti,
transformările şi restructurările acesteia sunt costisitoare din punct de vedere economic şi social.
Supravieţuirea firmei în condiţii de fiscalitate crescută, preţul ridicat al creditului, potenţiala
concurenţă a firmelor străine pe piaţa internă, imposibilitatea penetrării pieţelor externe,
instabilitatea legislaţiei, fluctuaţia preţurilor, inflaţia şi reducerea puterii de cumpărare, sunt
agravate de lipsa capitalului autohton.
Este necesar ca managementul firmei să cunoască situaţia actuală a firmei, să identifice
punctele slabe şi cele forte ale acesteia. Analiza reprezintă aşadar prima etapă în stabilirea
măsurilor necesare corectării deficienţelor şi accentuării laturilor pozitive ale activităţii firmei.
La S.C. “LUCRĂRI DRUMURI ŞI PODURI” S.A., ca de altfel la majoritatea marilor
întreprinderi, procesul investiţional impune metode diverse şi laborioase de apreciere a eficienţei
sale. Aşadar, durata desfăşurării acestui proces este mare, datorită perioadei de creare a
imobilizărilor, în care se pregătesc condiţiile tehnico-materiale pentru viitoarea activitate de
exploatare.
118
Eficientizarea procesului investiţional poate fi asigurată, în aceasta fază, prin selectarea
acelor proiecte care prin utilizarea capitalurilor întreprinderii să conducă la crearea imobilizărilor
în cel mai scurt timp. La această întreprindere, procesul investiţional presupune colaborarea unui
număr important de participanţi. Aceştia sunt: statul, împrumutătorii, întreprinderile partenere,
salariaţii, fiecare cu interese bine individualizate, de multe ori chiar divergente.
În vederea constituirii şi utilizării capitalurilor pentru investiţii, pe anumite perioade de
timp se manifestă o serie de riscuri. Din această cauză este absolut necesar să se evalueze
dimensiunea fiecărui risc potenţial, în vederea selectării doar a acelor proiecte, cel mai bine
protejate. În urma transformării lor din forma bănească în forma materială, capitalurile
întreprinderii se concretizează într-o diversitate de active imobilizate a căror contribuţie la
rezultatele financiare este deseori dificil de determinat, şi atunci doar cu ajutorul unui număr mare
de indicatori.
Indicatorii utilizaţi de S.C. “LUCRĂRI DRUMURI ŞI PODURI” S.A în aprecierea
eficienţei investiţiilor în active imobilizate sunt: rata internă de rentabilitate şi termenul de
recuperare a investiţiilor. Criteriile utilizate în aprecierea eficienţei proiectelor de investiţii sunt:
 al rentabilităţii;
 al lichidităţii (al duratei de recuperare a capitalului investit).
Criteriul rentabilităţii presupune determinarea ratei rentabilităţii economice a
proiectului de investiţie şi apoi compararea acesteia cu rate similare ce privesc alte proiecte, sau
cu mărimi ce privesc alţi indicatori ai firmei precum rata rentabilităţii capitalului fix. Ca regulă
generală, rata rentabilităţii trebuie să fie mai mare decât costul capitalurilor proprii şi împrumutate.
Criteriul lichidităţii sau al duratei de recuperare a capitalului investit reflectă perioada
în care capitalul, odată investit şi aflat sub formă materială, revine în forma iniţială, adică în
formă bănească, prin încasările nete realizate din exploatarea capacităţilor create. Pentru
selectarea celor mai bune investiţii, se urmăreşte ca sumele investite să se recupereze cât mai
repede.
Pentru a studia necesitatea, oportunitatea, eficienţa viitorului obiectiv, sursele de
aprovizionare cu materii prime, asigurarea cu resurse financiare etc., la S.C. “Lucrări drumuri şi
poduri” S.A se elaborează studii de fezabilitate. În acest studiu este cuprinsă întreaga strategie
de concepere şi realizare a obiectivelor de investiţie în conexiune cu rezultatele economico-
financiare ale viitoarei activităţi de exploatare.
La S.C. “Lucrări drumuri şi poduri” S.A, resursele pentru finanţarea investiţiilor se
asigură prin respectarea următoarelor cerinţe:
 alegerea resurselor în condiţiile angajării celui mai scăzut cost al
capitalului;
 crearea condiţiilor pentru urmărirea echilibrului financiar al firmei prin
asigurarea concordanţei cronologice dintre lichiditatea activelor create
prin investiţii şi exigibilitatea resurselor folosite în acest scop;
 protecţia cea mai bună împotriva riscurilor.
119
Finanţarea investiţiilor întreprinderii se realizează prin folosirea următoarelor resurse:
resurse proprii, împrumutate.
Resursele proprii cuprind în ordinea mobilizării lor la finanţarea investiţiilor:
 amortizarea mijloacelor fixe;
 sume din valorificarea materialelor şi pieselor de schimb rezultate din
scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe, după deducerea cheltuielilor
efectuate cu lichidarea acestora;
 sume din vânzarea activelor de prisos (secţii, ateliere, depozite,
magazine, care pot funcţiona independent);
 sume repartizate din profitul net pentru investiţii;
 sume din emisiunea de noi acţiuni.
Resursele împrumutate, utilizate în finanţarea investiţiilor provin din:
 emisiunea de obligaţiuni sau/şi din
 contractarea de credite bancare.
După ce s-au efectuat studiile de fezabilitate şi după ce s-a luat decizia de a investi în
anumite imobilizări corporale, acestea sunt aduse la sediul societăţii pentru a fi luate în primire de
persoanele responsabile cu păstrarea şi utilizarea respectivelor imobilizări.
Din data primirii acestor imobilizări trebuie create condiţiile corespunzătoare pentru
păstrarea lor în bună stare de funcţionare. Pentru acest lucru, la nivelul fiecărei secţii, respectiv
fiecărui atelier, sunt puse anumite persoane care răspund de imobilizările din dotaţie. Pe lângă
aceste persoane, întreg personalul întreprinderii este angajat în păstrarea la parametrii normali de
funcţionare a imobilizărilor cu care au de a face.
Din nevoia de a observa şi cuantifica în limbaj cifric existentul şi mişcările produse în
structura imobilizărilor corporale, de a determina mărimea acestor modificări, de a delimita
cauzele care le-au generat, stabilind în final natura rezultatelor obţinute, întreprinderea studiată, ca
toţi agenţii economici, ţine evidenţa sintetică şi analitică a acestor imobilizări.
120

Proiect Licenta - Iasitex

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect Licenta - Iasitex

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

Dezvoltarea continuă a capacităţii de informare grevează întreaga evoluţie a societăţii

NOŢIUNI DE BAZĂ PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE

1.1 Conceptul de active imobilizate

1.2 Clasificarea imobilizărilor

1.3 Conceptul de imobilizări corporale şi clasificarea acestora

1. este posibilă generarea către întreprindere de beneficii economice viitoare

1.4.2 Evaluarea imobilizărilor corporale

Evaluarea mijloacelor fixe

Reevaluarea imobilizărilor corporale

1.5 Determinarea deprecierii imobilizărilor corporale

1.5.1 Amortizarea imobilizărilor corporale

În mod similar se procedează şi în cazul mijloacelor fixe ieşite.

 atunci când deprecierea este superioară provizionului constituit, se constituie un

 când deprecierea constatată este inferioară provizionului constituit, diferenţa se

 la ieşirea din patrimoniu a imobilizărilor, provizioanele constituite şi nefolosite

2.1 Scurt istoric

2.2 Structura tehnico-organizatorică

2.3 Caracterizare economico-financiară

Analiza evoluţiei indicatorilor

 Indicele de finanţare permanentă (Ifp).

 Indicele independenţei exerciţiului (Iif).

 Indicele lichidităţii activului (Ila).

 Indicele de solvabilitate generală (Isg).

a) Rata rentabilităţii financiare (Rrf).

b) Rata rentabilităţii economice (Rre).

 Indicele fondului de rulment (Ifr).

3.2 Sistemul purtătorilor primari de informaţii

„Organizarea raţională a evidenţei operative şi a contabilităţii mijloacelor fixe cere ca în

DEBIT 211 „TERENURI ŞI AMENAJĂRI DE TERENURI” CREDIT

DEBIT 212 ”CONSTRUCŢII” CREDIT

 2131 - Echipamente tehnologice (maşini, utilaje si instalaţii de lucru)

DEBIT CONTUL 213 „INSTALAŢII TEHNICE, MIJLOACE DE TRANSPORT, CREDIT

 Soldul  valoarea instalaţiilor

3.6 Contabilitatea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecţie, a

DEBIT CONTUL 214 „MOBILIER, APARATURĂ BIROTICĂ, ECHIPAMENTE CREDIT

Imobilizările corporale în curs de execuţie reprezintă investiţiile neterminate, efectuate

DEBIT CONTUL 2 31 „IMOBILIZĂRI CORPORALE ÎN CURS”

 Soldul final  valoarea imobilizărilor

3.7 Contabilitatea avansurilor acordate pentru imobilizări corporale

DEBIT CONTUL 232 „AVANSURI ACORDATE PENTRU IMOBILIZĂRI CORPORALE”

3.9 Contabilitatea amortizării imobilizărilor corporale

DEBIT CONTUL 281 „AMORTIZĂRI PRIVIND CREDIT

DEBIT CONTUL 291 ,,PROVIZIOANE PENTRU CREDIT

3.11 Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs

DEBIT CONTUL 293 „PROVIZIOANE PENTRU CREDIT

Monografie contabilă privind înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor economice cu privire

Înregistrarea cronologică a operaţiunilor financiar-contabile privind imobilizările corporale

Nr. Explicaţii Cont debitor Cont creditor Sume

16 Se incorporează investiţiile 2131 2813 205,000,000

22 Se scot din evidenţă 6583 231 115,000,000

3.12 Posibilităţi de informatizare a contabilităţii imobilizărilor corporale

3.12.2 Prezentarea actualului sistem informaţional la SC IAŞITEX SA

3.12.3 Posibilităţi de informatizare a contabilităţii imobilizărilor corporale la SC

1 În perioada curentă, eficienţa activelor fixe a depăşit nivelul prevăzut

2.5 Testarea prototipului de sistem expert

Fig Nr. 2 Textul de start la începerea sesiunii de comutare

Afişarea sfaturilor date de sistemul expert

ANALIZE COMPARATIVE PRIVIND IMOBILIZĂRILE

4.1 Prezentarea surselor de date folosite în analiza imobilizărilor corporale

4.2 Analiza dinamicii, structurii şi eficienţei imobilizărilor corporale

Modificarea relativă a activelor fixe, pe categorii (Imf i) şi pe total ( I Mf ), după relaţiile:

Utilizarea eficientă a activelor fixe este un factor de ridicare a eficienţei economice

Δn = (n1 –n0)η0 = (120 – 130) 64,6 = - 646 bucăţi;