LEADERSHIP SI PSIHOTERAPIE PSIHANALITICA

(Interviu PSYCHOLOGIES, iunie 2011)

Psychologies: Spuneti ca majoritatea clientilor care vin catre psihoterapia psihanalitica au responsabilitati de conducere. Cum va explicati? Virgil Rcu: Lucrurile au evoluat astfel incat aceasta intalnire a devenit posibila. Din ce in ce mai multi manageri si antreprenori manifesta interes pentru (auto)cunoasterea psihologica. Cu siguranta, psihoterapia psihanalitica raspunde unor nevoi importante ale acestora, si aici as mentiona in special: 1)nevoia de a intelege realitatile complexe cu care se confrunta zilnic (in plan personal si profesional) si impactul acestora asupra propriei persoane;

2)nevoia de a-si gasi locul potrivit intr-o lume aata in schimbare; 4)nevoia de puricare emotionala;

3)nevoia de a-si deni o activitate/afacere personala prin care sa se exprime creativ;

5)nevoia de a-si intelege experientele relationale complexe, de a-si depasi dicultatile de relationare cu ceilalti, de a face reparatii in relatiile cu ceilalti. O psihoterapie psihanalitica are multe de oferit unei persoane inteligente si curioase cu privire la ceea ce se intampla in mintea si in suetul ei. Un astfel de demers introspectiv adauga adancime perspectivei asupra vietii si relatiilor sociale, ne ajuta sa ne vedem pe noi insine din multiple unghiuri, sa ne intelegem si sa-i intelegem pe cei din jur. Mie imi place sa spun ca o psihoterapie psihanalitica bine condusa aduce lumina, ne ajuta sa vedem lumea din spatele lumii, culisele din spatele scenei, oamenii din spatele mastilor, sa avem acces la imaginea de ansamblu (big picture) a realitatii in care traim. Altfel spus, o terapie psihanalitica ne ajuta sa vedem clar prin ceata (confuzia) provocata de emotiile si tiparele de gandire limitative.


Iar castigul remarcabil care decurge de aici rezida in faptul ca aceasta intelegere conduce la toleranta si la intelepciune, calitati de care lumea de azi are mare nevoie.

Mai mult, o psihoterapie psihanalitica reusita dezvolta abilitati pentru viata extrem de importante, in special abilitati de relationare: empatie, abilitatea de a asculta si de a auzi mesajul din spatele cuvintelor, de a sesiza sensul inconstient al comunicarii, de a intelege la mai multe niveluri, de a contine si de a transforma tensiunile emotionale etc.

Nu trebuie insa sa se inteleaga de aici ca si reciproca este adevarata: nu toti cei aati in pozitii de conducere sunt atrasi de perspectiva autoreectiei, de a privi in ei insisi; suntem inca departe de acest moment! Pe de alta parte, si psihoterapia psihanalitica s-a transformat in timp, a castigat in deschidere si accesibilitate, s-a apropiat de clientii sai. Ea nu mai este o psihanaliza clasica: clientul nu trebuie neaparat sa se intinda pe divan si nici sa accepte o frecventa de 4-5 sedinte pe saptamana. Fotoliul si o frecventa de 2 sedinte pe saptamana sunt considerate de obicei suciente. La limita, se poate lucra si cu o frecventa de o sedinta pe saptamana. Stilul de interactiune este mai relaxat, mai prietenos, mai interactiv.

Pe scurt, psihoterapeutul de orientare psihanalitica a pastrat bogatia si profunzimea gandirii psihanalitice, dar a renuntat la fetisizarea ritualurilor si a formalismului distant specice psihanalizei clasice. Este un psihoterapeut care se adapteaza schimbarilor sociale, spiritului timpului in care traim, un psihoterapeut al secolului 21 care stie sa se foloseasca de mostenirea bogata a traditiei fara a se lasa ingradit de ea.

Psychologies: Care e legatura dintre asumarea acestei responsabilitati si stresul care ii aduce in cabinet? V.R.: O persoana cu responsabilitati de conducere se supune automat unui voltaj mai mare. Trebuie sa aiba grija nu numai de sine, de sarcinile proprii, ci si de felul cum gandesc, comunica si actioneaza cei din echipa sa. Replica pe care o aud frecvent in cabinet este : lucrul cu oamenii este de multe ori fascinant, dar extrem de solicitant.

Pentru a functiona la nivel optim sub acest stress, pentru a performa, a invata si a atinge niveluri superioare de dezvoltare, managerii au nevoie sa e clari in interior si sa apeleze la metode de puricare emotionala. Iar uneori jogging-ul si mersul la sala se dovedesc insuciente pentru atingerea acestui deziderat.

Psychologies: Sunt ei mai capabili sa se angreneze intr-un demers de autocunoastere decat cei mai putin realizati social? V.R. Criteriul de selectie nu este gradul de realizare sociala, ci existenta unor achizitii psihice. Nu intamplator, anumite achizitii psihice care fac o persoana eligibila pentru psihoterapia psihanalitica (de exemplu, inteligenta, capacitatea de analiza) faciliteaza persoanei si succesul in plan socioprofesional.

In realitate, persoanele eligibile pentru psihoterapia psihanalitica si persoanele realizate social sunt doua multumi care se intersecteaza, dar nu se suprapun. Exista persoane extrem de inzestrate pentru introspectie, dar total dezinteresate de a dobandi succes social. Puterea, faima, succesul social le sunt indiferente.

Pe de alta parte, exista foarte multe persoane realizate social care dezvolta rezistente masive la un proces introspectiv de tipul celui psihanalitic. Acestea persoane au un narcisism exagerat si sunt atat de blindate cu scuturi defensive incat este extrem greu pentru ele sa ia contact cu emotiile lor sau sa lase pe cineva sa se apropie emotional de ele. Senzatia pe care o ai in prezenta lor este aceea ca te lovesti permanent de un zid de netrecut, zid care pe de o parte ii protejeaza, pe de alta parte ii limiteaza si ii izoleaza.

Psychologies: Care sunt tipurile de stres pe care le infrunta acesti manageri/ antreprenori care solicita psihoterapie psihanalitica? Care este numitorul comun al povestilor lor in plan personal atunci cand vin la consultatie? V.R. Unii clienti m-au solicitat pentru atacuri de panica, altii pentru depresii, frica de zbor cu avionul etc, dar majoritatea covarsitoare m-a cautat pentru asi intelege si rezolva problemele relationale: cu seful direct, cu subordonatii, cu parintii, cu sotia, copiii, iubita/iubitul, partenerul de business etc. Numitorul comun al povestilor lor? Al absolut tuturor povestilor lor? Dicultatile intampinate in relatiile interpersonale.

Nu exagerez deloc atunci cand spun ca toate problemele importante sunt probleme relationale. Inclusiv atunci cand este prezentata o problema legata de performanta la job, analizand in profunzime, descoperim ca respectiva problema

ascunde intotdeauna in spatele ei o problema de relatie, se reduce la o problema de relatie. Continuand in acelasi spirit, in spatele depresiei, atacurilor de panica, fricii de zbor cu avionul etc, in spatele oricarui simptom, sta tot o problema de relatie. Acesta este motivul pentru care un psihoterapeut de orientare psihanalitica este interesat in primul rand sa investigheze sistemul de relatii interpersonale al clientului sau, sa aduca lumina asupra felului in care clientul isi traieste experientele relationale cu gurile importante din viata sa Psychologies: Exista o legatura intre evolutia personala a cuiva si asumarea unui rol social de lider? (se conrma ipozeza conform careia fratii mai mari sunt mai inclinati catre roluri de acest gen, de exemplu?) V.R.: Multi manageri si antreprenori s-au antrenat pentru rolul acesta inca din copilarie. Conditiile familiale i-au invitat intr-un fel sa-si asume acest rol: un parinte lipsa sau transformat in absent prin boala, o familie numeroasa traind in conditii socio-economice precare etc a impus unuia dintre copii sa-si asume responsabilitati de timpuriu (sa functioneze ca un adult, ca un substitut de parinte) etc.

Conditiile defavorizante sunt doar un factor. Un alt factor, mai important, se refera la sustinerea emotionala din partea unui parinte, increderea unui parinte in capacitatea copilului de a face fata dicultatilor. Freud spunea ca un copil care s-a simtit iubit neconditionat de mama sa pastreaza intreaga viata un sentiment de triumf, o incredere in capacitatea sa de a reusi, care nu de putine ori chiar ii asigura succesul. Napoleon era mult mai transant, declarand in stilul lui caracteristic: Destinul unui copil este intotdeauna lucrarea mamei. (In timpurile in care a trait el, tatii se implicau mai putin in educatia copiilor). Cert este ca multi lideri barbati provin din copii capabili care au fost sustinuti, incurajati, mobilizati de mame ambitioase. Titlul cartii lui Irvin Yalom Mama si sensul vietii este extrem de sugestiv in acest sens: in majoritatea biograilor

personalitatilor masculine, gasim aproape de ecare data marturii care demonstreaza faptul ca mama a inuentat semnicativ sensul, directia de viata, ambitiile baiatului ce urma sa devina o gura proeminenta in domeniul lui de activitate (militar, politic, literar, artistic, spiritual etc).

In cazul femeilor, s-a observat ca gura tatalui le-a inspirat adesea.

Daca iesim din galeria numelor sonore ale Leadership-ului si ne referim la liderii din clasa medie, descoperim intotdeauna in istoria lor personala o persoana care i-a sprijinit si a crezut in ei. Aceasta persoana nu este obligatoriu sa e mama: poate si tata, unul dintre bunici sau alt membru al familiei, chiar cineva din afara, un profesor, de pilda.

Acest lucru nu este intamplator si nici lipsit de semnicatie: orice lider este ales de colectivitate si insarcinat cu misiunea de a transpune in realitate aspiratiile colectivitatii. Nu numai grupurile mari, ci inclusiv familiile fac acest lucru. Realizarile liderului sunt o forma de implinire a destinului familial. Psychologies: Cum se confrunta femeile cu rolul de conducere, fata de barbati? Sunt ele mai vulnerabile la stres? V.R. Este din ce in ce mai evident faptul ca lumea in care traim a incetat sa mai e o lume a barbatilor. Tot mai multe femei ocupa pozitii de conducere si se descurca foarte bine. O schimbare semnicativa fata de acum 15 ani: femeile in roluri de conducere nu mai cauta sa imite barbatii, se simt mai bine ca femei in acest rol. Stilul macho de conducere este in declin.

Psychologies: Ce lipseste pentru a avea niste oameni mai putin expusi la stres cand sunt in rol de conducere? (training, consiliere psihologica in cadrul companiilor, etc.) V.R.: Dezvoltarea unei culturi care sa valorizeze, sa sprijine si sa incurajeze cunoasterea psihologica, igiena mentala, inteligenta emotionala. Din fericire, ne indreptam in aceasta directie. Lent, dar sigur.

Psychologies: Cum ii poate ajuta psihoterapia psihanalitica pe lideri?

V.R. Contribuind la restabilirea echilibrului balantei reectie-actiune. Un lider bun trebuie sa aiba aceasta balanta in echilibru. Marea majoritate a persoanelor in pozitii de conducere sunt prin excelenta oameni de actiune si este foarte bine ca sunt asa. In ultimele decenii insa

complexitatea relatiilor sociale a crescut enorm. Evaluarea consecintelor actiunilor necesita mult mai multa reectie, iar provocarile in relatiile cu ceilalti oameni sunt din ce in ce mai frecvente, necesitand multa stapanire de sine, adaptabilitate, inteligenta emotionala, multa cunoastere psihologica.

Cunoasterea psihologica a fost intotdeauna o abilitate esentiala pentru viata, dar acum i se recunoaste tot mai mult importanta; ea tinde sa se transforme dintr-o abilitate nice to have intr-un must have. Psihoterapia psihanalitica insista asupra faptului ca nu ii poti cunoaste pe ceilalti decat in masura in care te cunosti pe tine; desinteaza mitul conform caruia viata personala si cea profesionala pot complet separate; si atrage atentia asupra faptului ca, in mod inconstient, angajatii de la orice nivel folosesc locul de munca pentru a-si pune in scena propriile drame, propriile conicte interioare, propriile frustrari, in speranta de a le gasi o rezolvare.

Iar toate acestea nu sunt nici macar lucruri noi: toata lumea le stie. Doar ca nu se indrazneste adresarea lor intr-o maniera asumata si responsabila (problemele nu se verbalizeaza, nu se pun pe masa). Din fericire, nevoia de reectie asistata in procesul de leadership a inceput sa e tot mai mult recunoscuta: existenta programelor de Executive Coaching sunt o dovada in acest sens Situat in zona de interferenta a mai multor discipline (sport, management si psihoterapie), coaching-ul are meritul indubitabil de a introdus practica autoreectiei asistate in procesele manageriale. A fost nevoie de introducerea unui nou concept executive coaching pentru ca managerii sa poata accepta ideea de introspectie, asa cum, cu putin timp inainte, a fost nevoie de introducerea conceptului de inteligenta emotionala pentru ca managerii sa poata accepta faptul (resimtit ca lezant sub aspect narcisic) ca nu sunt inte 100% rationale, ca nu sunt roboti, ca au si ei emotii care pot afecta pozitiv sau negativ deciziile manageriale!

Nu trebuie sa i psihanalist pentru a intui ca o teama atat de mare de irationalitate nu poate decat sa tradeze existenta unei mari doze de irationalitate! Bine ascunsa, mascata cu mare grija, si tocmai de aceea mai periculoasa, pentru ca neind analizata, poate functiona ca o bomba cu efect intarziat!

Crizele in organizatii sunt de obicei rezultatul unor astfel de explozii ale dozelor de irationalitate.

Interesant este ca aceste bombe pot relativ usor dezamorsate daca, renuntandu-se la prejudecati si acceptand cu modestie imperfectiunea naturii umane, se opteaza pentru o serie de discutii deschise, sincere si relaxate cu un psihoterapeut. Ar putea instructiv, stimulativ, interesant! Mi se pare in acest sens semnicativ ceea ce mi-a spus o clienta la nele primei sedinte: Chiar nu a durut deloc! M-am speriat degeaba!

Un alt lucru important. Prin faptul ca incurajeaza libertatea in gandire, verbalizarea cat mai libera a orice ii trece clientului prin minte, crearea unui spatiu de reectie deschis, vast, permisiv, psihoterapia psihanalitica poate actiona ca o contrapondere sau poate chiar ca un antidot la excesul de directivitate, focalizare, normativitate din organizatii.

In contrast cu metodele directive, extrem de focalizate, centrate pe obiective specice tip business, psihoterapia psihanalitica adopta o strategie total diferita: nu pune presiune asupra clientului, nu ii sua in ceafa pentru a ramane ecient concentrat asupra obiectivelor; in schimb, creeaza un spatiu care ii permite clientului sa e el insusi, sa se despovareze de tensiunile provocate de sarcini si obiective, sa-si dea jos masca de om politic, sa se exprime liber, in ne, sa se regaseasca pe sine, omul din spatele pozitiei manageriale. In psihoterapia psihanalitica, omul din client conteaza mai mult decat liderul din client. Liderul este privit doar ca expresie a unei parti din client.

Iar faptul ca psihoterapeutul de orientare psihanalitica pune omul din client inaintea liderului din client, acest fapt nu intarzie sa e apreciat de client, care se simte acceptat ca inta umana in totalitatea sa si nu doar ca prestator de performante. Pe masura ce omul din client se simte reconectat cu sine, claricat in raport cu dorintele sale inconstiente, eliberat de conictele interioare, liderul din client devine mai ecient. In psihoterapia psihanalitica, ecienta nu este atat un obiectiv, cat mai ales o consecinta reasca a procesului intreprins. Ca sa u si mai precis, lucrand cu lideri/manageri, psihoterapeutul de orientare psihanalitica nu se transforma intr-un coach, mentor sau consultant pe probleme de management.

El ramane psihoterapeut, aceasta ind pozitia din care poate oferi cel mai mult ajutor.

Relatia se construieste pe cu totul alte baze.

Este ca si cum psihoterapeutul i-ar spune clientului sau manager/team leader/antreprenor: Eu nu sunt aici pentru a te invata cum sa iti conduci echipa sau afacerea; aceasta este specialitatea ta, nu a mea si eu respect acest lucru. Sunt aici pentru a oferi cunoastere psihologica, pentru a facilita intelegerea, pentru a te invata cum sa iti gestionezi starile psihologice atunci cand te confrunti cu provocari in viata profesionala sau personala; aceasta e specialitatea mea si tu, la randul tau, respecti acest lucru.

Sunt sigur ca avem multe de invatat unul de la celalalt.

Asta numesc eu un parteneriat onest, sanatos, echitabil, care invita succesul autentic, il face posibil. Vorbim de o compatibilitate prin complementaritate: liderul este un om de actiune, psihologul un om al reectiei; doi oameni inteligenti care impreuna pot face o echipa buna. Psychologies: Ce tip de lideri/manageri apeleaza la psihoterapie psihanalitica? Exista anumite caracteristici comune? V.R.: Curiozitate. Deschidere. Inclinatia de a-si pune intrebari si de a nu se multumi cu raspunsuri facile, conventionale la chestiunile fundamentale ale vietii. Psihoterapia psihanalitica este o optiune pentru acele persoane care vor sa inteleaga: de ce li se intampla anumite lucruri, de ce se repeta anumite lucruri in viata lor, ce isi doresc la nivel inconstient, de ce se tem, care sunt mecanismele defensive mobilizate impotriva temerilor, care este paradigma, teatrul interior in care ei functioneaza etc.

Sunt oameni care nu cred ca o pilula sau o tehnica standard le poate rezolva in mod miraculos problemele (desi cu siguranta sunt momente in care si-ar dori asta!), ci cred ca pentru a evolua este necesar un efort pentru a-ti deschide mintea. Si sunt dispusi sa-l faca.

Privind din alta perspectiva, sunt oameni care au obtinut succes, performanta, ecienta in trecut si au inteles ca: succesul are pretul lui, performanta are costurile ei ascunse, ecienta intr-un plan implica de multe ori inecienta si blocaje in alt plan; si-au dat seama ca functioneaza intr-o viziune care a devenit intre timp prea stramta si au nevoie de alte denitii pentru succes, performanta, ecienta.

Sunt deci persoane care corespund unui segment (l-as putea numi elitist) de clienti, care au atins un anumit grad de maturizare in plan personal si profesional. Freud spunea modest ca ceea ce poate sa faca o psihanaliza este sa duca o persoana din zona nefericirii nevrotice in zona nefericirii obisnuite. Daca ma gandesc la majoritatea clientilor mei, as putea spune ca sunt un psihoterapeut care lucreaza in zona de nefericire obisnuita incercand, impreuna cu clientii mei, sa cream conditiile necesare pentru un grad mai mare de fericire si de libertate interioara. Pentru mine, psihoterapia este un antrenament pentru libertate. Un antrenament intensiv, riguros, sustinut, in care ceea ce se antreneaza este in primul rand abilitatea de a deveni constient. Caci nu putem vorbi despre libertate interioara in absenta constientizarii. Psychologies:. Poate psihoterapia psihanalitica sa e inclusa in randul metodelor de tip Leadership Development? V.R. :Lucrul acesta deja se intampla in Europa. Un merit deosebit in acest sens il are Manfred Kets de Vries, psihanalist si economist canadian, profesor la INSEAD Franta. Foarte pasionat de interfata psihanaliza-management, a dezvoltat si a promovat mai multe programe de Leadership Development destinate managerilor de varf saturate cu psihanaliza.

Daca teoriile si practicile psihanalitice vor patrunde in sistemele de educatie manageriala, avem toate sansele sa asistam la sfarsitul leadership-ului asa cum il concepem astazi. Asta intrucat leadership-ul astazi implica foarte multe procese de idealizare si infantilizare: cei multi si infantili asteapta solutii salvatoare de la o persoana pe care o idealizeaza, o inzestreaza fantasmatic cu calitati de erou salvator, omnipotent si omniscient

Ori introspectia psihanalitica surprinde comportamentele si atitudinile infantile, le recunoaste ca atare, incurajeaza abandonarea lor; promoveaza adoptarea unor atitudini mature si stimuleaza dezvoltarea unei gandiri independente si investigative.

Cei care urmeaza un antrenament psihanalitic sucient de mult timp ajung sa gandeasca cu capul lor si sa valorizeze foarte mult autonomia. Altfel spus, cresc sucient de mult in plan psihologic pentru a-si purta singuri de grija si nu mai simt atat de mult nevoia de a avea un sef care sa gandeasca pentru ei sau care sa-si asume responsibilitatea in locul lor.

Nevoia de siguranta se diminueaza considerabil, facand loc nevoii de libertate, de exprimare creativa. Vom avea in continuare nevoie de lideri, dar de un alt fel de lideri, de oameni talentati in a imagina o lume mai buna. Psychologies: Care ar motivatiile psihoterapeutului, in special cele inconstiente, pentru a lucra cu lideri? V.R.: Motivatia psihoterapeutului tine de dorinta lui de a-si aduce contributia la transformarea calitativa a procesului de leadership. Dar procesul de Leadership care il intereseaza pe psihoterapeut este altul decat cel care il preocupa pe client. Pe client il intereseaza, cel putin la momentul initial, conducerea echipei sau a afacerii sale. Psihoterapeutul este interesat de o cauza: crearea unei lumi mai bune, ceea ce in viziunea psihanalitica se poate realiza doar printr-o intelegere in profunzime, printr-o crestere in planul constientizarii ( a-ti deschide ochii, urechile si inima).

Punandu-se in slujba acestei cauze, a acestui ideal, psihoterapeutul isi doreste impact si ecienta, exact ca si clientul sau. Poti sluji o cauza scriind articole, carti, vorbind la conferinte; in felul acesta atragi atentia asupra importantei cunoasterii de sine in a-ti cladi o viata implinita. Dar a lucra efectiv cu oamenii in sedintele de psihoterapie este adevarata munca de implementare. Ori a lucra cu lideri presupune o crestere exponentiala a ecientei. Un lider este un model urmat de multi oameni: lucrand cu lideri lucrezi de fapt cu toti oamenii inuentati de liderii respectivi.

Un lider care se supune unui proces sistematic de autoreectie timp de doua ore pe saptamana in prezenta unui psihoterapeut experimentat va cunoaste in timp transformari importante: va deveni mai intelept, mai matur si mai

inteligent emotional, mai putin anxios, mai putin narcisic, mult mai capabil sasi inteleaga angajatii, clientii si partenerii de afaceri (si se va bucura in consecinta mult mai mult de aprecierea si respectul acestora).

Ne putem astepta ca, pe masura ce liderul devine mai profund, viziunea lui asupra modului de a conduce si de a face business sa se schimbe. Orice proces de educatie antreneaza o tranzitie de la vulgaritate la ranament, de la spercialitate la profunzime, de la o viziune ingusta si egoista la o viziune mai cuprinzatoare si mai generoasa; iar acest lucru este cu atat mai mult valabil in cazul unui proces/antrenament de autocunoastere cum este cel psihanalitic.

Ceea ce am observat in lucrul cu clientii mei: orientarea acerba catre prot/ statut, de obicei expresie ale dorintei de validare sociala, tinde sa e inlocuita cu o viziune in care protul/statutul este in continuare important, dar secundar. In prim plan apare dorinta clientilor ca actiunile lor sa capete un sens mai inalt, mai etic, mai constructiv, sa aiba un impact pozitiv asupra societatii. Un om mare este un om care are o viziune larga, o viziune umanista care tinde sa includa cat mai multi oameni. Lucrul cu propriile emotii i-a facut pe lideri mai constienti si mai receptivi la emotiile si la suferinta celor din jur, mai constienti de propriile atitudini si actiuni defensive prin care ei insisi generau frustrare, mai inspirati in comunicarea viziunii lor de afaceri, mai priceputi in topirea rezistentelor la schimbare a subordonatilor, mai intelepti in selectia partenerilor de afaceri, mai relaxati si mai ecienti in negocieri ca urmare a internalizarii unei autentice strategii de tip castig-castig.

La randul meu, trebuie sa recunosc ca am invatat multe din lucrul cu astfel de clienti si chiar stilul meu de a practica psihoterapia psihanalitica s-a schimbat ca urmare a interactiunii cu ei. Am devenit mai pragmatic in managementul cunoasterii psihologice, mai activ in interventii si interpretari, mai orientat spre a puncta deschideri si posibile directii de dezvoltare in viitor.

Si daca tot am ajuns la posibile directii de dezvoltare

Se mentioneaza frecvent faptul conform caruia astazi orice om din clasa medie traieste intr-un grad de confort de care in trecut nu se bucurau nici macar regii.

Poate ca a sosit acum timpul sa ne propunem ca obiectiv pentru viitor dobandirea unor calitati regale: sa gandim in mod nobil, sa dobandim atitudini (coloana vertebrala) si maniere nobile.

Multi romani obisnuiesc sa spuna (si sa accepte!) ca Lumea este o jungla, sugerand evident caracterul animalic din oameni si sperand probabil, in mod naiv, ca ei sa e intotdeauna animalul de prada, niciodata victima. Poate a venit timpul sa valorizam potentialul uman, sa onoram umanitatea, sa facem din aceasta lume, asa cum propunea Buddha in urma cu 2500 (!) de ani, un spatiu liber de frica, de ostilitate si de opresiune. Cred ca asta e o viziune pentru care un psihoterapeut merita sa lupte, o cauza pe care merita sa o slujeasca.

VIRGIL RCU, psihoterapeut de orientare psihanalitica http://psihoterapie.wordpress.com