Sunteți pe pagina 1din 5

Dupa Fiedler, 1996

COMPETENTA SOCIALA SI SANATATE

Prototipul metodelor = training pentru competente sociale contine:

 Training pentru anumite modalitati comportamentale si competente


 Evitarea bolii - Stimularea sanatatii (alimentatie sanatoasa, evitarea fumatului, depasirea
stresului)
 Ca terapie dar si ca actiuni preventive in cadrul unor asigurari medicale si ca oferta de curs in
cadrul scolilor populare – formele pt. grup: grupe de copii, adolescenti, etc.

Continut diferentiat:

1. Informatii, cunostinte, educare;


2. Competente interpersonale si capacitatea de a sustine relatii cu ceilalti
3. Pastrarea sanatatiii si evitarea bolii
4. Comportament de invatare, de performanta si de munca

Informatii - Educare

Infos cu privire la tulburarea psihica / boala fizica pentru urmatoarele ratiuni:

a. cunostinte pt. stimularea unui comportament sanatos - au efecte terapeutice semnificative: efecte
controlate indeosebi in tulburari psihosomatice (diabetus mellitus) dar si schizo.
Grupe de intrajutorare – de ex. la bulimici au devenit o concurenta la abordarea
psihoterapeutica.
b. scade frecventa drop-outs din terapie, deci este mijloc preventiv – atentie psihoterapeuti !
c. preventia resutelor – cunostinte cu privire la evolutia bolii - planuri concrete de criza – pacientul
devine expert in propria tulburare si va sti ce sa intreprinda.

Forma de grup – preventia, probleme diferentiate / si pt. sanatosi – grupe comunitare: initiative pt.
sanatatea psihica si fizica / oeko-mediu, retea sociala (social network)
In majoritatea tarilor (!) exista legi privind obligativitatea de a informa pacientul cu privire la boala
sa.
Lipsa de informare poate constitui un stres in sine – pacientul poate incerca sa compenseze aceasta
lipsa de informare printr-o alta sursa/ informatii laice, neavenite !!
Atentie: posibilitatea unei alte forme de psihoterapie – dar de obicei pozitia unei alte scoli…este
cunoscuta doar sub raport critic ! Capacitatea de a face trimitere catre un alt terapeut este forta
psihoterapeutului !!

2. COMPETENTA INTERPERSONALA SI
CAPACITATEA DE A SUSTINE RELATII

 Imbunatatirea “abilitatilor” sociale / training : social skills, siguranta de sine; afirmarea de sine;
asertivitate; behavioral rehearsal; personal effectiveness training

 Inafara contextelor critice (clinice) – forma originara a “experientelor de sine” in grup: anii ’60 si
’70 – miscarea de grup si encounter – pt. imbunatatirea posibilitatilor personale pentru “fiecare”
in confruntarea cu teama sociala si conflictele interpersonale; imbunatatirea modelelor de
interactiune sociala si intarirea increderii de sine

1
 Indicatii princeps: nesiguranta sociala; anxietate si fobii sociale; tulburari ale comportamentului
interpersonal; tulburarea de personalitate evitanta; majoritatea tulburarilor de personalitate atunci
cand problemele tin primordial de relatiile interpersonale

 Alte indicatii: terapie individuala si de grup in: depresie, schizofrenie, dificultati de comunicare
si vorbire (balbism); tulburari de cuplu; terapie si preventie la copii, adolescenti, varstnici

→ totdeauna cand exista nesiguranta de sine – depasirea tulburarii prin afirmarea propriei
persoane !!

Training standard

Originea 1949 – Salter “conditioned reflex tharpy”, pornind de la faptele:

 Oamenii povestesc ce gandesc !


 Nu ma intereseaza in mod deosebit ce gandesc ei !
 Vreau sa stiu ce au facut pana acum / ce le-a generat dificultatile – din aceasta se poate deduce:
 Ce ar putea face pentru a iesi din dificultatile respective !

 Conflictele interpersonale si dificultatile interpersonale au valoare etiologica si prognostica pt.


multe tulburari
 Initial abordarile erau generale – dificultati generale datorate pe de o parte - adaptarii sociale - si
pe de alta parte, - nevoilor personale – imposibilitatea unor compromise acceptabile !
 Training = invatarea – cum sa-ti realizezi interesele si nevoile personale intr-o maniera
acceptabila social
 De unde – mai tarziu - diferentierea unor arii clare (concrete) de competenta sociala

Definire generala initiala / abordabila pentru incepatori


(anii ’70, ’80):

 Sa vorbesti tare si clar


 Sa-ti exprimi in mod deschis sentimentele pozitive !
 Exprimare non-verbala congruenta (mimica, gestica, miscari succesive)
 Exprimarea clara a dorintelor si cerintelor
 Sa sti sa spui NU
 Sa exprimi critica, sa contrazici
 Sa sti sa reactionezi in mod adecvat la critica
 Sa stii sa gresesti, sa stii sa recunosti greseli
 Sa stii sa te expui atentiei publice
 Sa stii sa faci complimente
 Sa stii sa accepti complimente, sa le poti aproba
 Sa stii sa initiezi relatii, sa deschizi o discutie
 Sa stii sa susti o discutie
 Sa stii sa inchei o discutie (pauza de 10 sec !)
 Sa stii sa ceri un ajutor

Aplicare generalizata – dificultati cand datorita exercitiilor masive, pacientul este sub-licitat – de
unde:

2
Conceptul pentru programe diferentiate – mai rapide si economice – dar totusi unele detaliate si nu
intotdeauna usor de realizat.

Structura clasica:

 Sa exprimi cerinte !
 Sa spui NU si sa critici !
 Sa initiezi contacte sociale si sa le menti !
 Sa-ti poti permite greseli si sa ai curaj sa te expui atentiei publice !

Lazarus – Program terapeutic multimodal

Behavioral rehearsals (1966, 1973, 1978) –


training semi-standardizat –

Avantaje: obiectivele si punctele de referinta = flexibile

Model de training al competentelor sociale


Dupa Lazarus - Fliegel et al., 1993:
Obiective:

 Intarirea sau slabirea tendintelor de realizare de sine !


 Intarirea sau slabirea tendintelor de adaptare !

Prin:
 Construirea unor noi modalitati comportamentale
 Inlaturarea (de-construirea) unor pattern-uri interactionale “tulburate”
 Training-ul imbunatateste premisele cognitive si emotionale ale individului…(scheme
cognitive, convingeri dar si expectatii, dorinte)
 Training-ul face posibila influentarea terapeutica directa a comportamentului interpersonal

Modalitati (metode):
Prima faza :

 Re-evaluarea temerilor sociale, fobiilor, nesigurantei sociale - traume, deficite in invatare


(istoria invatarii), deficit al competentelor, conflictul dintre adaptare si realizarea de sine

 Discutia terapeutica face integrarea dificultatilor si problemelor personale in noile perspective /


reevaluarea !

 Exemple concrete (si in grup) pentru a exemplifica de ex. diferenta dintre siguranta de sine si
agresivitate…(la insulte: “nu cred” – “seman cu tine”)

 In functie de problemele specifice - obiective precise de invatare (la teama –elaborare


progresiva a asertivitatii/feed back; la agresivitate – ilustrarea unor alte replici cu alternativele
de raspuns ale partenerului)

A doua faza: Jocul de roluri :

Identificarea impreuna cu pacientul a situatiilor ce pot fi exersate


(functie a jocului)

3
 Secvente interactionale problematice, considerate drept focus – vor fi jucate in rol (cu
terapeutul; pacientul singur; in grup cu alt pacient) – roluri de sef, sot/sotie, etc.
Prin acest joc devin evidente si se diferentiaza dificultatile pacientului !

Faza a treia:
(functie a jocului)

 Exercitiul pentru modalitati comportamentale interactive prin care situatiile similare pot fi
depasite – presupune stabilirea clara a: loc si timp; partener; actiunea alternativa – noul model
comportamental; comportamentul expectat de la celalalt; alte aspecte ale noului comportament (
mimica, gestica, adecvarea aspectelor verbale cu cele non-verbale)

Caracteristici pt. jocul terapeutic de roluri

 jocul terapeutic implica ideal conditii corespunzatoare (ambiente similar/construit) inclusiv


spectatori (straini) pentru fobii sociale
 repetarea situatiei pana cand pacientul invata
 terapeutul este la inceput regizorul – ajutor relevant
 ajutorul este centrat pe competentele si modalitatile relationale ale pacientului – centrarea nu
revine dorintelor idealiste ale terapeutului:

Interventii terapeutice specifice:

- prompting: la nevoie ajutor, incurajare pt. modele interactionale noi, speciale (fara clisee, fiti
non-conventionali !)
- shaping: impunerea continua / stimularea pentru dezvoltarea unor modele interactionale
complexe
- intarirea comportamentala: feedback pozitiv imediat atunci cand pacientul a reusit ceea ce am
avut drept obiectiv

Evaluarea jocului de rol – feedback (de grup)

In terapie (in grup) – a lua si a da feedback = esential !!!


Feedback este un instrument:

 feedback personal: pacientul critic fata de propriul comportament – evaluare care in grup are
dinamica specifica: cresterea numarului de auto-critici scade numarul de critici din partea
celorlalti si creste probabilitatea unor pozitii constructiv-stimulative. Intrebarile directe ale
pacientului deschid mai departe discutia…
 feedback al observatorului: coterapeutul sau alti membrii din grup care nu au participat la joc
 feedback de roluri: din perspectiva partenerului de rol – descrierea efectului asupra sa a jocului
respectiv – ca experienta traita; ca dificultati personale fata de un asemenea rol; ce crde ca va
simti personajul real (m-am simtit agresat;…)
 feedback de consiliere: intrebarile pacientului formulate la inceput
 feedback de identificare: in grup, pacientii au trait situatii similare si cunosc dificultatile –
implicare pentru rezolvarea propriei probleme similare –

Rolul terapeutul in feedback – sa stimuleze dimensiunea constructiva. La feedback negativ sa ceara


propuneri concrete pentru alte modalitati comportamentale.
4
Audio - Video Feedback
(secvente de cateva secunde la incepatori – jena…!)

Modele in grup

 cand pacientul focus nu stie cum – alt pacient intervine


 cand pacientul focus nu intelege propunerile celorlalti – cei care au propus pot fi rugati sa
ilustreze
 cand (aproape) tuturor li s-a parut ca jocul a fost OK si totusi pacientul focus este nesigur,
pentru el rolul ramane difuz (modelul repetarii de catre ceilalti)

In grup, terapuetul sa se abtina mai bine de-a face rolul – cu exceptia Mastery-modell care par sa fie
mai putin eficiente decat Coping-model prin pacienti care au si ei dificultati pentru acel
comportament (Cunningham et al., 1993)

Exercitiile in situatii reale si lectii pentru acasa

 Lectii continue
 Exersarea unui comportament in situatii total diferite
 Protocol sau agenda clara

“Excursia in grup”

 sa ti un speech in public despre cum inveti sa fi mai sigur de tine


 telefonate persoane straine
 sa initiezi o discutie cu persoane necunoscute – la un (meci sportiv) si sa dezvolti discutii
interesante

Imaginatie !

In fobiile sociale – abordari cognitive: explicatii si concepte cu privire la focia sociala. Follow-up
nu arata diferenete semnificative fata de terapia clasica a competentelor sociale.

S-ar putea să vă placă și