Infarctul miocardic acut poate fi definit din diferite perspective n funcie de caracteristicile clinice, electrocardiografice (ECG), biochimice i patologice.

Este acceptat faptul c termenul de infarct miocardic reflect moartea miocitelor cardiace determinat de ischemia prelungit. ECG poate arta semne de ischemie miocardic, adic modificri de segment ST i de und T, precum i semne de necroz miocardic, adic modificri ale morfologiei complexului QRS. O definiie n lucru pentru infarctul miocardic acut n evoluie, n prezena simptomelor clinice corespunztoare, a fost stabilit dup cum urmeaz: pacieni cu supradenivelare de segment ST, adic supradenivelare nou de segment ST la nivelul punctului J cu pragul de 0,2 mV n derivaiile V1 pn la V3 i 0,1 mV n celelalte derivaii, (STEMI) pacieni fr supradenivelare de segment ST, adic cei cu subdenivelare de ST sau anomalii de und T. Infarctul miocardic clinic constituit poate fi definit de orice und Q n derivaiile V1-V3, sau und Q 0.01 s n derivaiile I, II, aVL, V4, V5 sau V6. Infarctul miocardic poate fi recunoscut atunci cnd nivelele sanguine ale biomarkerilor sunt crescute. Markerul preferat pentru afectarea miocardic este troponina cardiac (I sau T) ce are specificitate cardiac aproape absolut, precum i o sensibilitate crescut. Cea mai bun alternativ este CK-MB, care este mai puin specific dect troponina cardiac, dar are o specificitate clinic mai mare pentru injuria ireversibil. O valoare crescut a troponinei sau a CK-MB este definit drept una care depete percentila a 99-a din populaia de referin. Marea majoritate a acestor pacieni cu supradenivelare persistent de segment ST pe ECG vor prezenta o cretere specific a biomarkerilor de necroz miocardic i progresia ctre infarct miocardic cu unda Q.