Dezideratele educaiei morale

Din scopul educatiei morale putem desprinde doua deziderate principale : formarea constiintei morale si formarea conduitei morale. A. Formarea contiinei morale Lalande(l968)defineste contiinta morala ca fiind aceea proprietate a spiritului de a afirma judecati normative, spontane si imediate cu privire la valoarea morala a numitor acte determinate: cand aceasta constiinta se aplica actelor viitoare ale agentului, priveste forma unei voci care comanda sau interzice .Cand se aplica actelor trecute se traduce prin sentiment de bucurie(satisfactie) sau durere(remuscare ). Implica trei componente : cognitiva-insusirea normelor si a valorilor morale-, afectiva adeziunea la norme, reguli, valori.-, volitiva sau actionala atitudini fata de norme,reguli,valori morale. Aceasta instruire urmareste sa-l initieze si sa-l informeze pe student asupra continuturilor si imperativei morale sociale, a felului in care el va trebui sa se comporte intr-o situatie data. Ele se prezinta sub forma unor reglementari si comandamente fundamentale pentru personalitatea morala a copilului. Rezultatele acestei cunoasteri se concretizeaza in formarea reprezentarilor morale. Reprezentarea morala este o reflectre sub forma intuitiva a multitudinilor de elemente caracteristice unui complex de situatii si fapte morale concrete, in care copilul a fost antrenat sau pe care le-a perceput, observat in legatura cu aceeasi regula morala, imagine care include si o nota apreciataiva ori imperativa. In consecinta, obiectivele educationale subsumate formariii constiintei morale sunt : formarea reprezentarilor a judecatilor morale si insusirea teoriilor referitoare la normele morale existente si la evolutia lor formarea sentimentelor morale, care reflecta starea de echilibru dintre indivizi si norma morala. Valoarea factorului afectiv transpare in contextul actiunii morale : atunci cand nu produce sentimente favorizante aplicarii ei,instruirea morala devine simplu verbalism .(Moise). formarea convingerilor marale.Convingerile morale sunt rezultatul interiorizarii si integrarii cognitive,afective si volitive a normelor ce dau continut moralei. B. Formarea conduitei morale si a trasaturilor morale de caracter. Conduita morala reprezinta o maniera de a ne comporta, in bine sau in rau ; presupune actiunea umana si reglata de constiinta morala, care uneste organic faptele psihice cu cele de

comportament. Conduita morala este criteriul principal de apreciere a valorii morale a fiintei umane.Constiinta morala este expresia culturii morale ; trecerea culturii morale subiective la manifestari morale concrete constituie trecerea de la constiinta la conduita morala (Moise C.) Obiectivele educatiei subsumate formarii conduitei morale sunt : 1. Formarea deprinderilor morale-componente automatizate ale conduitei morale prin exercitiu ; 2. formarea obisnuitelor morale- obisnuintele sunt deprinderi interiorizate, puternic inradacinate, definitorii pentru conduita umana ;sunt resimtite ca trebuinte interne. -exersarea sa fie organizata incat sa se desfasoare totdeauna in concordanta cu cerinte precis si clare formulate. 3. formarea capacitatii de a savarsi mari acte morale,care depesc nivelul deprinderilor si obisnuintelor.

Funciile eticii
Exist mai multe funcii ale eticii: 1. Functia cognitiva(de cunoastere)- este functia principala deoarece celelalte functii nu pot fi realizate adescent decit cu conditia realizarii ei, ea se poate realiza pe 3 trepte succesive: Descriptiva -sistematizare a datelor vietii morale cu anumite tipologii sau tipuri de atitudini morale,relatii morale sau virtutii morale. Analitico-Sintetica-ea presupune o analiza a conexiunilor interne si externe ale diferitelor fenomene morale,pleaca de la o analiza globala si descopera toate componentele morale specifice. Explicativa factorii care explica geneza,structura,tipurile,progresul moral si perspectivele acestui progres. 2. Normativa sau Axiologica (Valorile)- Exista un sir de modalitati de realizare a functii axiologice sau normative. Neutralitatea sau obiectivismul stiintific-care are pretentia ca descrie si explica faptele pure fara sa ecranizeze puritatea cu posibile aprecieri ale ei. Estetismul amoral- reprezinta o varianta mai subtila a neutralitatii. Pluralismul moral-prezent in doctrinele eticii care selecteaza doar valori morale pozitive,doar formele binelui ignorind variantele raului. Dogmatismul etic- orientarea dogmatica prezinta sfera valorilor, a faptelor ce stirnesc dorinta,tine de necesitate,deci tine de trebuie pentru ca trebuie. 3. Persuasiva(de convingere)- aceasta functie se realizeaza in discursul etic, si prin realizarea primelor 2 functii. 4. Functia educativa-este dezvaluita de Platon,Aristotel,ea antreneaza direct respectul si practicarea lui.Cunoasterea binelui avind un efect nemijlocit educativ.Dupa Aristotel moralitatea indivizilor are doua izvoare: Cunoasterea binelui Experienta repetata si fixata in obisnuinta. Ca rezultat posibilitatile formative ale eticii sunt reale dar sunt concomitent limitate deoarece sunt conditionate de un sir de factori: Etica numai explica,orienteaza,dezvolta in fon prealabil de moralitate. Omul este educat de familie,Mass-media,scola,societate(grup) fiind orientat convergent si in acest sistem global,etica este doar o componenta functionala. Exista unor modeli reale de comportament intruchipate in caractere fiind o confirmare a

moralitatii colective reale, module de comportament sunt si o ilustrare a unei moralitati superioare posibile si neesare unei colectivitati. Posibilitatile formative sunt conditionate de insasi natura demersului etic. Considerind educatia nu doar un mijloc de formare a cunotintelor ci i modalitatea de a pregati omul de miine, specialistii au incercat sa explice functiile educatiei: 1. Functia de selectare si transmitere a valorilor de la societate la individ 2. Functile e dezvoltare-a potentialului biopsihic al omului. 3. Functia de pregatire-a omului pentru social. 4. Functia cognitiva (cunoatere) 5. Functia axiologica , valorific tuturor factorilor educativi (gradinita, scoala, familie,), intre actiunea diferitilor agenti care actioneaza prin intermediul acestor factori (corpul didactic, parinti, grupul, colectivul de elevi).

Metode i procedeie de educaie moral

Pentru realizarea sarcinilor educatiei morale, educatoarea si invatatorul apeleaza la un ansamblu si procedee care, integrate intr-un tot, constituie strategia educatiei in spiritul moralei. Specificul acestor strategii consta in folosirea constienta si sistematica a unor mijloace de actiune in vederea realizarii profilului moral al personalitatii.Obiectivul acestei stategii este construirea constienta a personalitatii morala a studentului in concordanta cu imperativele moralei societatii noastre. 1. Explicatia morala Cu ajutorul ei putem deszvalui continutul, sensul si necesitatea respectarii unor valori, norme sau reguli. La varsta prescolara accentul cade pe explicarea modului trebuie restpectata o cerinta morala, pentru ca pe parcurs ea sa se extinda si asupra motivatiei respectarii, a necesitatii indeplinirii ei. Explicatia, indeplineste doua functii :una formativ i celalt simultativ. Prima consta in constiientizarea sensului unei cerinte morale externe, prin relevarea notelor definitorii, prin subliniarea nuantelor definitorii, ce rezult dintr-o imprejurare concreta de viata. Cealalta, consta in motivarea cerintei, in declasarea de trairii afective ,datorita fortei argumentative si persuasive a limbajului. La varsta prescolara si scolara se cere ca explicatia sa pornerasca de la perceperea si observarea unor fapte morale, de la intuirea unor materiale didactice, de la antrenarea acestor copii in situatii reale. Explicatia morala,spre deosebire de cea didactica are un puternic caracter teologic, deoarece dezvaluirea sensului unor norme sau reguli morale se face prin prisma comportarii viitoare a elevilor. 2. Convorbirea morala Este un dialog sau o discutie intre educator si copii prin care se urmareste clarificarea cunostiintelor morale concomitent cu declansarea de trairii afective din partea copiilor. Avantajul dialogului consta in aceea ca valorifica experienta de viata a copilului. Initierea unei convorbiri asupra unui subiect moral este posibil numai cind copii dispun de o experienta in legatura cu cele discutate. Se disting convorbiri organizate si convorbiri ocazionale. Convorbirile organizate sunt prevazute in programa colar si se desfasoara cu intreaga grupa, urmarindu-se cu precadere precizarea unor reguli privitoare la comportarea copiilor in gradinita. Convorbirile ocazionale se desfasoara cu grupuri de studeni sau individual ori de cate ori se iveste prilejul. Atunci cand diaogul are ca punct de plecare anumite abateri sau incalcari ale

cerintei moralei, eficienta lor depinde de masura in care invatatorul reuseste sa declanseze trairi afective negative de rusine si regret insotite de dorinta de a le indrepta. Convorbirea morala indeplineste deci, functii multiple de informare, de corectare, de intarire privitoare la constiinta si conduita morala a copiilor. 3. Povestirea morala Consta in relatarea si prezentarea, intr-o forma atractiva, a unor intamplari, fapte reale sau imaginare, cu semnificatii morale, oferind copiilor prilejul de a deprinde anumite concluzii in legatura cu coportarea lor. Pentru desfasurarea ei profesorul apeleaza unor la scurte povestiri literare, istorioare, cu invataminte privitoare la diverse norme morale.ea se dosebeste de celelalte metode prin forma expunerii. Eficienta ei depinde de modul in care profesorul reuseste sa-l determine sa-si imagineze intamplarile relatate si sa se traspuna in desfasurarea lor. Folosirea unui limbaj expresiv presarat cu figuri de stil, a unui material adecvat, precum si unor procedee retorice sau dramatice, sunt doar cateva variante pe care le solicita aceasta metoda. 4. Exemplul Se bazeaza pe intuirea sau imaginarea unor modele ce intruchipeaza fapte si actiuni morale. Daca prin celelate metode urmarim sa-i lamurim pe copii cum trebuie sa se comporte, prin exemple le oferim metode de comportare. La varsta prescolara modelul este imitat si preluat aidoma, fara nici un fel de prelucrare si filtrare interna. La varsta scolara mica incep sa apara primele diferentieri si implicit o selectie a modelelor, criteriile de apreciere si alegere abazandu-se,pe aspecte exterioare si mai putin pe valoarea morala a comportamentului. Vom distinge, in cadrul acestei metode diverse procedee.Vom avea astfel exemplele directe (personale)si cele indirecte (sau exemplificari). Exemplele directe sunt oferite de persoanele din prejma copiilor : parinti, educatoare, invatator, colegi, adulti. Un loc important il ocupa exemplul educatoarei si a invatatorului precum si cea a parintilor.Ei trebuie sa selectioneze cu grija aceste exemple evitand o lauda exagerata care ar putea da nastere la invidii din partea colegilor. Exemplele indirecte constau in relatarea sau descrierea cu ajutorul cuvantului a unor fapte, a unor ilustatii, a unor actiuni morale intruchipate de o persoana concreta. exemplificarea poate fi realizata cu ajutorul povestirii, textele literare, televiziunii, filmelor, bibliografiilor unor oameni de stiinta si cultura. Copilul intra in contact si cu exemple negative. Atentia educatoarei trebuie orientata in directia prevenirii influentei negative si a opunerii celor doua categorii de exemple cu scopul sublinierii celor pozitive.

5. Exercitiul moral Consta in executarea sistematica a unor fapte si actiuni, in conditii relativ identrice, cu scopul formarii deprinderii si obisnuintelor de comportare morala, al elaborarii si sitematizarii trasaturilor de vonta si caracter implicate in atitudinea si conduita morala a copilului. Aceasta metoda presupune doua momente principale : formularea cerintelor si exersarea propiu-zisa. Dintre multiplele forme de formulare a cerintelor mai semnificativ pentru copii pot fi :ordinul. Este o forma de exprimare categorica a unei sarcini ce urmeaza a fi dusa la indeplinire. Dispozitia este o forma de ordin, dar mai atenuata, cu ajutorul careia formulam niste obligatii ce urmeaza a fi indeplinite. Indemnul si sugestia sunt forme indirecte de formulare a cerintelor cu ajutorul carora reusim sa-i stimulam pe copii in declansarea si desfasurarea unor actiuni. Alte forme : rugamintea, initierea de intrebari intre elevi, utilizarea perspectivelor. Alte metode : aprobarea, dezaprobarea, povata, dezbaterile morale, analiza de caz si decizia in grup.

Codul deontologic sau codul de etic

Codul de etic poate fi definit prin mai multe moduri: 1. un ansamblu de percepte, prescripii de conduit pentru diverse aspecte ale valorii morale de drept, socio-profesionale; 2. o declaraie formal care constituie un ghid etic pentru modul in care oamenii dintr-o organizaie trebuie s acioneze i s ia decizii; 3. un ghid al practicilor de afaceri care direcioneaz comportamentele umane individuale i de grup; 4. un document formal care statueaz normele i credinele, reflect valorile obiective i principiile promovate de o firm, reflectand gradul de cultur al firmei. Exemple de documente cu rol de reglementare: Codul lui Hammurabi (sec. XVIII XVII), aparinand Regatului vechi babilonian, reprezenta o culegere de legi; Codul lui Manuc (sec. XIII- XVI) din India antic era un ansamblu de legi civile i religioase; Decalogul sau cele 10 porunci din Vechiul testament (sec. XI i.Ch.), relevate lui Moise pe Muntele Sinai; Jurmantul lui Hipocrat (sec. V-IV), etc. Majoritatea codurilor etice identific comportamentele ateptate in cadrul relaiilor sociale, recomand evitarea aciunilor improprii i ilegale in munca desfurat i recomand relaii bune cu clienii. Un cod etic formuleaz idealuri, valori i principii dup care este guvernat o organizaie. Dincolo de aceste elemente, codurile etice abordeaz probleme cum ar fi conflictele de interese, concurenii, caracterul privat al informaiilor, oferirea cadourilor, etc. Un cod de etic trebuie s prevad: modul in care membrii unei organizaii s acioneze intr-o situaie dat; modul in care membrii organizaiei ar trebui s gandeasc i s se comporte; probleme cum ar fi: conflicte de interese, concurenii, caracterul privat al informaiilor, oferirea cadourilor, oferirea / primirea sponsorizrilor politice; concurena intre membrii unei profesiuni; conflictele intre membri; relaiile intre profesioniti i clieni, consumatori, surse de aprovizionare sau beneficiari; relaiile angajailor cu superiorii; relaiile intre practicieni i specialiti intr-o profesiune, etc. Prin codurile etice se incearc rezolvarea unor conflicte de interese in mediul intern i in

relaiile externe ale organizaiei respectiv, statuarea unor principii i cerine care s-i fac pe manageri mai sensibili la problemele etice. Ele nu conin precepte pur teoretice, ci stabilesc semnificaii practice, utile pentru toi membrii organizaiei. Aceasta nu inseamn c un cod de etic asigur automat un comportament moral sau c poate acoperi toate situaiile intalnite in viaa organizaional. Limita de aciune a codurilor etice const in formularea lor in termeni generali tocmai pentru c, la inceput, managerii i subordonaii lor se afl in incapacitatea de a identifica toate problemele etice care pot aprea. Principalele caracteristici ale unui cod de etic sunt: s fie riguroase, s prevad clar idealurile i/sau obligaiile; nu trebuie folosite in interes propriu; nu vor servi unei profesiuni in defavoarea interesului public; trebuie s protejeze interesul public; s fie specifice i oneste; trebuie s prevad i pedepse, penalizri; trebuie s stabileasc anumite prioriti adic, adevratele valori ale firmei; s provin de la o autoritate legitim; s nu contravin altor legi (ex. Constituia); s fie posibile din punct de vedere fizic i moral; s fie cat mai simple i accesibile.

Codul deontologic al pedagogilor

Ritmul accelerat al schimbrilor socio-economice streseaz permanent omul, care, la randul su, incearc s optimizeze relaiile socioumane, ceea ce ar diminua consecinele nefaste ale tensionrilor cronice. Acesta ar fi motivul renaterii deontologiei profesionale. In R.Moldova deontologia pedagogic a fost abordat de ctre V.Mandacanu. Savantul a elaborat jurmintul i codul deontologic al pedagogului in baza celor ase principii eseniale ce reflect problematica lumii contemporane (UNESCO). In continuare ne vom referi la ele. Principiul I. Principala datorie a pedagogului este de a informa, dezvolta i educa personalitatea copilului la nivelul potenialului maxim, in spiritul democratic i in baza idealului educaional modern. Principiul II. Pedagogul i prinii au sarcina de a modela idealul fiecrui elev in conformitate cu idealul educaional ales de societate i in conformitate cu moralitatea etic, civic, spiritual, bazat pe valorile autentice. Principiul III. In activitatea profesional, pedagogul ocup o poziie pozitiv, implementind moralitatea i etica profesional, asigurind interaciunea profesor-elev-prini. Principiul IV. Pedagogul este obligat s promoveze modelul uman de personalitate moral, etic i spiritual, capabil s acioneze in spiritul valorilor autentice. Principiul V. Pedagogul este dator s cunoasc particularitile dezvoltrii intelectuale ale elevului i s poat elabora curriculumul de baz al instruirii i educaiei moderne, utilizind cele mai variate forme i tipuri de activitate creativ, cu scopul de a realiza idealul educaiei prin valori i pentru valori. Principiul VI. Specificul activitii pedagogice const in unicitatea poziiei fa de problematica lumii contemporane, exprimat prin descoperirea i dezvoltarea creativitii, copilului, vocaiei i talentului lui. Corelind respectivele principii cu regulile i normele specifice activitii profesionale e posibil s stabilim codul deontologic al conduitei profesorului/educatorului. Comportamentul etic moral i spiritual al pedagogului depinde de mai multi factori: 1. De cunoatere i intelegerea sistemului de valori ce stau la baza educaiei. 2. De cunoaterea izvoarelor eticii pedagocice. 3. Sa respecte logica, puritatea gindului i cuvintului. Fara aceste insuiri conduita pedagogic ramine depait de progresul moral al educaiei in conditiile democratice, pentru c educaia etica nu poate asigura autonomia constiintei ci invers, supunerea acestea in faa autoritii dure i inconsecvente..

Codul deontologic pedagogul care insuete etica profesionala este preocpat de crearea interaciunii profesor elev, sugerindu-i-se urmatoarele norme: 1. Dragoste fata de oameni, copii, lume. 2. Optimismul pedagogic-autoeducaie i educa elevii in spiritul optimismului i increderii in viitorul umanist al socetatii. 3. Spritualiatea activeaza ca o persoana spiritual care preuiete idealurile umaniste. 4. Alegerea gindului i cuvintului potrivit, ca s nu il indeprteze pe om de idealurle umaniste. 5. Dispoziia creatoare intra in clasa cu o dispozitie buna pentru a crea o atmosfera sanatoasa. 6. Nu uita sa aplica in practica regula de aur sa fii sincer,sa-l accepti cum este ,sa-l iai in seama. 7. i cei mai dificili elevi au anumite insuiri: descoperale,straduieste-te sa-l reabilitezi in propriei ti ochi, astfel e posibil ca el sa indrepteasc ateptrile tale. 8. Fii corect indulgent i rabdator nu-i permite s ofensezi i s ignori copii,s dai dovada de mai multa exigenta i cit mai mult respect in relaiile cu elevii. 9. Nu invrjbi elevii acest lucru poate provoca invidie, furie si desconsiderare. 10. Nu dauna procesul educational- fii tolerant, rabdator si corect dar intotdeauna pregatit i competent in materie finala. Finalitatile deontologice constituie un ghid de cunoastere, o incercare de a deosebi valorile de non valori, binele de rau in interactiunea profesionala. Educarea virtutiilor naturale: Amabilitate Politete Gingasie Respectul Sinceritatea presupune un comportament corect, evitarea grosolaniilor, expresiilor nepoliticoase, certurilor s.a. De multe ori intilnim copii care nici in familie, nici in coal nu au respectat cultura manierilor elegante. Copilul care a crescut de mic ca un salbatic se va confrunta i in continuare cu multe piedici de comportare. Manualele de etica conin reguli de comportare civilizat dar nu se preda in coala i tot odata sint lipsa astfel de manuale de aceea, educatia etico-pedagogic trebuie s cuprind nu doar formule de politee ci i modele practice de realizare a acestor formule si norme etice. Inainte ca bunele maniere sa devina o obisnuin, copilul trebuie s indeplineasc cei apte ani de acasa cu gesturi de politete, astfel biblia ne povatuieste: cinstete fiule pe tatal i pe maica ta pentru ca sa prelungeasca zilele tale aceasta cinste i onoare copilul o invat in primele zile ale vietii, in timpul comunicarii cu cei dragi.

Comunicarea n etica pedagogic

Procesul de comunicare este adesea mult mai complex decit cred oamenii, cu toate acestea, dezvoltarea calitilor in acest domeniu tinde s fie neglijat. Doar atunci cind oamenii realizeaz subtilitile comunicrii eficiente, ei devin contieni de importana comunicrii i incep s-i dezvolte propriile aptitudini. Problemele sunt de aa natur incit, chiar i o persoan cu performane bune in comunicare poate s le imbunteasc dac, ia in considerare i ii evalueaz sistematic propria aficacitate in acest domeniu. Activitatea oamenilor unii prin scopuri comune, poate fi efectuat numai datorit comunicrii. In procesul comunicrii, se formeaz anumite imagini i modele in compartamentul oamenilor. Treptat ,ele se implementeaz in structura personalitii i se interiorizeaz. In procesul comunicrii omul ii formeaz eul intern i insuete un anumit tablou al lumii. Problema climatului in organizaiile colare, ca i rolul comunicrii manageriale in meninerea unul climat sntos rmine deschis cercetrii, refleciei managerilor i echipelor manageriale, ca i personalul didactic, auxiliar i administrativ, deoarece ea se coreleaz foarte strins cu performanele de inalt nivel obinute in organizaiile colare. Pentru un climat organizaional favorabil managerul colar are nevoie de intreprinderea anumitor aciuni. De exemplu pentru a ajuta membrii instituiei sale s se cunoasc intre ei, poate intreprinde diverse activiti excursii, unde oamenii nu mai sunt incrcai de regulamente i comunic liber. Managerii ii petrec cea mai mare parte a timpului fiind angajai intr-una din etapele procesului de comunicare. Aptitudinile pentru comunicare i management sunt intr-o strins legtur. Statistica demonstreaz c astzi comunicarea constituie circa 90% din informaiile percepute de individ, insi informaia reprezentind 99% din succesul afacerii. Chiar i atunci cind lucreaz singuri, de exemplu, studiind sau pregtind rapoarte, ei se bazeaz pe incercrile altora de a comunica cu ei sau se pregtesc s comunice cu alii. Acurateea in luarea deciziilor depinde , in particular, de eficacitatea comunicrii. Dac procesul de comunicare este deficitar, atunci toat activitatea poate fi afectat. Fr intervenia managerilor in sincronizarea i armonizarea timpului i spaiului aciunilor, judecilor i faptelor, dorinelor i realitilor prin intermediul comunicrii, procesul de management ar fi lipsit de coeziunea, continuitatea i dinamismul care-i permit realizarea obiectivelor specifice. Comunicarea manageriala este puternic influenat de relaia manager-subordonat i genereaz adesea la cel din urma o atitudine ambivalent atit pozitiv cit i negativ. Managerul, in calitate de emitor, trebuie s-i dea seama c influena pe care o exercit asupra receptorilor

poate fi foarte puternic i c exersind aceast influen ia asupra sa o responsabilitate moral considerabil. Principiul de baza al eticii in comunicare este de a trata subordonaii ca oameni, ca fiine raionale, libere, contiente, stpine pe viata lor, resonsabile de sarcinile pe care i le-au asumat. Factorii care determin o comunicare managerial etica sunt: reglementarile guvernamentale, codurile de etica, regulamentele organizaiei i carasteristicile individului. Factorii care influenteaz caracterul etic al comunicarii manageriale sunt: * calitatiile pozitive ale individului ce comunica cum ar fi: credibilitetea, integritatea, loialitatea i respectul fa de om * respectarea sarcinilor i promisiunilor asumate * exemplul personal al conducerii de varf * corectitudinea informaiilor * prejudeci * tensiuni fizice i psihologice

Obiectul eticii
Etica este o tiin filozofic ce studiaz morala ca pe una dintre cele mai importante laturi ale existenei umane i sociale. n acelai timp, etica este i o disciplin tiinific, deoarece n cadrul su sunt elucidate dou grupuri de probleme: 1) probleme teoretice propriu-zise ce se refer la natura i esena moralei; 2) probleme ce in de modul n care ar trebui s procedeze omul, dup ce principii i norme s se conduc n via. Etica elucideaz astfel de domenii cum ar fi: - axiologia etic care se ocup de problemele binelui i rului; - deontologia etic studiaz problemele fiei de post; - fenomenologia etic are n vizorul su morala unei societi sub aspect sociologic i istoric . Pentru a se constitui, o tiin are nevoie de anumite metode de cercetare care s conduc la rezultate adecvate realitii pe care o cerceteaz. Pe parcursul dezvoltrii eticii un rol deosebit 1-a jucat metoda speculativ, care considera c legile morale existau pn la apariia fiecrei generaii de oameni, le interpreta ca fiind ceva nnscut, ca ceva de la nceput dat, atribuindu-le adeseori o origine supranatural. Filozoful D.Gusti considera c prin analiza faptelor obii experiena de a afla n ce const morala, te poi ridica pn la formularea legilor cauzale ale moralitii. In etic trebuie s porneti de la realitatea moral aa cum se prezint ea, deoarece faptele morale alctuiesc realitatea moral. Ca urmare, prin explicri, se ajunge la cunoaterea ideii de realitate. Ideea, la rndul su, este dinamic, tinde s se desfoare, s se realizeze, tinde spre perfeciune. Aplicnd aceast metod, descoperim idealul etic.

Miestrie
Termenul miestrie presupune ndemnare desvrit ntr-o activitate, dibcie deosebit n executarea unui lucru, iscusin. Competena este Aptitudine + Capacitate + Abilitate. E o rezultant a cunotinelor, aptitudinilor, capacitilor, abilitilor i trsturilor caracterial temperamentale care conduc la performane n diferite domenii. n orice profesie sunt identificai maetri. Miestria profesional ne ntemeiaz pe o profund nelegere a psihologiei colectivului, pe priceperea de a aplica adecvat i n spirit creator procedeele de lucru i metodice, pe capacitatea de a analiza rezultatele aplicrii lor i de a ntrevedea etapele desfurrii procesului de lucru, ca i eficiena acestui proces, innd seama de particularitile de vrst i cele individuale ale persoanelor cu care lucreaz. n acest sens, profesiilor le sunt necesare coduri etice. Pentru ca aceste coduri s dein o autoritate moral, trebuie s prezinte consimmntul tacit sau explicit al fiecrui membru. Acest consimmnt este cerut la intrarea ntr-o profesie i, n lipsa lui, persoana nu este acceptat sau, dac ncalc principiile-cadru, este exclus. Exist cazuri n care anumii practicani ai unei profesii pun un monopol absolut pe regulile i codul acesteia, ajungndu-se la ceea ce se poate numi mafie a prototipului unei profesii". Profesionitii unui domeniu care i exercit rolul n mod responsabil, ct mai aproape de aceste cerine, dobndesc un statut recunoscut. Aceasta este proba c ei dau dovad de ceea ce este considerat drept profesionalism. Profesionalismul este considerat o ideologie relevant pentru cei care lucreaz n acelai domeniu. Prin exercitarea rolului de coagulare a cerinelor comune ale unei profesii, se consolideaz identitatea i crete stima fa de sine a membrilor unui grup profesional.

Tipuri de principii ale eticii pedagogice

Totalitatea cerinelor de baza care regleaz activitatea moral i raporturile dintre pedagog i elev/student alctuiesc esena principiiloreticii profesionale: 1. Patriotismul i contiina civic. A fi patriot nseamn a munci contiincios la locul de munc, cu tragere de mim i druire de sine. Pedagogul se conduce, n special, de acelai principiu, i are datoria de a cultiva aceast atitudine contiincioas i responsabil fa de ndatoririle sale i fa de elevi/studeni - viitori profesioniti. Prin controlul sistematic al ndeplinirii obligaiilor sale de ctre elev/student, ceste capaciti devin o obinuin pentru toat viaa. Patriotismul profesionistului se manifest i prin dragostea de ar, neam, cnd prin ceea ce el produce contribuie la sporirea nivelului de trai al cetenilor, lund, totodat, demn de a reprezenta ara la diferite foruri. Pedagogul va cuta modaliti de a-i familiariza pe elevi/studeni cu trecutul rii, cu personalitile neamului, trezindu-le interesul de a afla ct mai multe despre ara noastr, le va educa mndria fa de acest popor, mndria c vorbete limba matern, convingndu-1 pe fiecare c are anumite obligaii fa de ar, neam i de a o iubi aa cum este. Totodat, pedagogul i va educa i instrui cu grij i responsabilitate pe toi elevii, att dotai, ct i mai puin dotai, ndeplinind, astfel, porunca marelui pedagog Comenius, care considera c cei mai puin inteligeni trebuie instruii, pentru a scpa de acest viciu, iar cei detepi pentru a-i feri de vicii, deoarece mintea lor este ca un lan mnos, dac nu-1 ngrijii, cresc buruiene. Pedagogul patriot este devotat muncii sale, adic este ataat sincer de profesie i o servete cu druire de sine n orice mprejurare. 2. Devotament. Acest principiu trebuie respectat de toi care sunt implicai n formarea viitorului cetean. Pedagogul trebuie s activeze creativ, educaia nu este un ablon, reproducere neschimbat sau mecanic a recomandaiei metodice i a coninutului manualului sau leciilor profesorului, ci permanent creeaz, fiind n cutare i sacrific timpul pentru perfecionarea activitii profesionale. n relaia cu elevii, pedagogul devotat profesiei este ca un printe, un model de pedagog devotat. Pestalozzi mrturisete urmtoarele: din zori i pn tn noapte eram singur printre ei, inima mea era n inima lor, ochii mei priveau n ochii lor, lacrimile mele ajungeau mpreun cu lacrimile lor |i zmbetul lor nsoea zmbetul meu, eu nu aveam nimic: nici cas, nici prieteni - i aveam pe ei. Pedagogul devotat profesiei va ine la onoarea i demnitatea profesiei ca la propria onoare i demnitate, innd la colectivul n care lucreaz ca la propria sa familie, succesele Inie vor fi i succesele elevilor/studenilor, colectivului i invers.

3. Solidaritate i colectivism profesional. Profesorul care d dovad de solidaritate profesional va ine cont de observaiile elevilor/studenilor, va interveni cnd va observa nereguli n activitatea lor, le va da sfaturi utile acelor tineri, mprtindu-le experiena sa de lucru, se va bucura de succesul fiecrui membru sau se va neliniti de insuccese, cutnd soluii pentru situaiile create. 4. Umanism i democratism. Pedagogul umanist n relaie cu elevii/studenii va da dovad de demnitate, de respect a drepturilor i | libertii elevului, va contribui la lrgirea orizontului intelectual, i va ajuta elevilor s ptrund n tainele tiinelor i s neleag frumosul [ : n relaiile dintre oameni. Astfel, elevul/studentul va avea un model,care i va trezi dorina de a se comporta uman n via, adic va fi capabil s aib o atitudine pozitiv fa de sine, s iubeasc i s respecte oamenii, s rmn om, indiferent de atitudinea celor din jur, s colaboreze cu colegii nvnd de la ei, va fi capabil s neleag c pentru obinerea succesului trebuie s depun mari eforturi. Aceste deprinderi le sunt formate de ctre pedagog prin relaia sa cu elevii. Un pedagog poate fi numit umanist atunci cnd el va ine cont de prerea studenilor i de faptul c nota nu este un mijloc de pedeaps etc. Principiul umanismului poate fi realizat, dac pedagogul d dovad de o atitudine democratic n relaia cu elevii. Democratismul presupune recunoaterea elevilor/studenilor ca parteneri egali n procesul de nvmnt, le stimuleaz iniiativa i gndirea independent. 5. Principiul optimismului i pozitivismului. Acest principiu prevede o atitudine de ncredere n ceva bun. Optimismul d putere de a munci cu elan, cu entuziasm, dei rezultatele nu se vd imediat, deoarece le se vd doar atunci cnd elevii s-au format ca personalitate.Recunotina elevilor/studenilor pentru munca depus ajunge la pedagog trziu sau poate niciodat. Optimismul l susine pe nvtor.El triete cu sperana i ncrederea c discipolii lui vor deveni oameni demni, iar cele nvate le va ajuta s se orienteze n via. Optimismul conduce la formarea ncrederii n propriile fore, trezind interesul pedagogului fa de activitile colare, astfel el descoper aptitudinile elevilor, calitile lor, pe baza crora i va antrena n activiti n care se vor putea afirma, insuflndu-le ncredere n forele proprii. Principiul pozitivismului este expus i n tratatele filozofice antice,n care se sugera educatorilor s-1 gseasc pe cel mai dezordonat om i prin influene pozitive, s-1 readuc n societate ca pe o persoan cu o integritate moral pozitiv. Principiul pozitivismului presupune: - evidenierea calitilor pozitive ale celor mai dezordonai elevi; - sprijinul calitilor bune, care lipsesc la unii elevi; - cultivarea germenilor pozitivi n contiina i conduita elevilor, dezvoltndu-le deprindere i obinuin;

- stimularea pe diferite ci a renunului la deprinderi negative; - observarea atent a schimbrilor intervenind n cazurile cnd elevul ntmpin greuti. Aceste principii permit pedagogului s intervin n destinul elevilor, asemenea medicului, care l ntoarce la via pe pacient. 6. Principiul toleranei. Acest principiu este relativ nou pentru cei cure au fost educai ntr-un regim totalitar. Sensul cuvntului a tolera este a ngdui, a admite o situaie neplcut, a permite, a suporta, i ndura". Tolerana este unitatea de msur a disponibilitii unor membri ai societii de a accepta persoane, grupuri, idei sau activiti pe care le dezaprob din motive morale, estetice, spirituale, religioase etc. Tolerana n instruire i educaie prevede: 1. S se dea dovad de o atitudine de respect fa de opinia celui educat. 2. S se accepte dreptul de a grei. 3. S se renune la stereotipul de a eticheta. 4. S nu fie ludai unii n defavoarea altora, i s nu fie criticai n public pentru insuccese sau greeli. Tolerana, ca i medicamentul, contribuie la tmduirea unor rni fcute de via din urmtoarele considerente: 1. Operaiile profesionale ale pedagogului sunt puse n faa lui indiferent dac dorete sau nu. ndeplinirea datoriilor profesionale depinde de personalitatea fiecruia, de motivaie. Motivaia ndeplinii ii obligaiilor profesionale este: ndeplinesc datoriile ca s nu fiu lit'/aprobat, condamnat". 2. Ca s fie aprobai de colegi i ludai de conductori. 3. Pentru c ndeplinirea datoriilor este cerut de administraie. 4.Obinuina de a ndeplini ceea ce se cere. 5. Plcere, satisfacie moral i fiindc exist o nalt contiin i^Hltogic.

Categoriile-concepte centrale n etica profesional

Contiina este responsabilitatea moral a omului pentru faptele sale i necesit o impunere interioar de a proceda n corespundere cu toiul su de a percepe dreptatea i buntatea. Ea exprim capacitatea de autocontrol i autoapreciere obiectiv a aciunilor i a faptelor svrite, ferete de formalism, iar nendeplinirea sarcinilor propuse duce la remucri de contiin. Atunci cnd exist o contiin profesionala, se realizeaz mai multe dect la ndeplinirea obligaiilor. Contiina depinde de nivelul dezvoltrii personalitii, de cultur, moralitate, de atitudinea fa de profesie, fa de sine ca profesionist. Din aceste motive contiina difer la diferite persoane i la diferiteniveluri. 1. De cel mai nalt nivel al contiinei se bucur profesionistul: principial, curajos, consecvent; el nu se las influenat, procedeaz cum i dicteaz contiina, are curajul s nu se conformeze indicaiilor instanelor superioare dac ele contravin legilor. 2. Contiin cu nivel mediu au specialitii care au mustrri de contiin pentru abaterile de la normele morale, se autojustific prin raionamente de tipul: acestea au fost indicaiile efului, aa sunt timpurile, ce rost are s m opun, toi fac la fel, nu voi mai proceda aa". 3. Un nivel sczut al contiinei au persoanele care: nu simt nici un fel de remucri i nici necesitatea de a se justifica, ei procedeaz cum cer mprejurrile pentru a obine un profit sau un succes de moment". Asemenea persoane i ndeplinesc datoriile doar n situaii de control. Ei admit formalism n organizarea procesului de munc. Persoanele cu contiin nalt se abin de la aciuni antisociale, se nelinitesc de insuccesele sau de indisciplina colegilor, caut soluii de nlturare a cauzelor acestora, stimuleaz gndirea creativ, neleg necazurile i nelinitea celorlali. Societatea apreciaz pedagogul dup faptele sale. Contiina unui profesionist este apreciat, de aceea el nu trebuie s fie indiferent de faptul ce crede lumea despre el, fiindc aceasta este, n consecin, onoarea, demnitatea, care sunt categorii ale eticii profesionale. Onoarea i demnitatea. Onoarea este cinste, reputaie, corectitudine, prestigiu, demnitate... Cnd vorbim despre onoare, vorbim despre atitudinea fa de sine i de atitudinea fa de colectivul unde se desfoar activitatea. Persoana care d dovad de onoare are: - tendina de ai menine prestigiul i reputaia; - grija fa de colectivul unde lucreaz. Exist cteva tipuri de onoare: onoare general i onoare particular. Onoarea general conine: onoarea profesiei, a familiei, a rii.

Onoarea particular conine: onoarea pedagogului, a printelui, a ceteanului. Demnitatea provine de la latinescul dionticus care nseamn frumusee, noblee", este contiina omului despre rostul i valoarea lui n societate. Sentimentul propriei demniti i asocierea de ctre societate a valorii omului nu ntotdeauna coincid. De aceea specialistul trebuie s cunoasc opinia celor din jur, s analizeze spre a feri colegul de erori n aprarea onoarei i demnitii acestuia, astfel va putea prentmpina ambiia i vanitatea, care par s in de asemenea de onoare i demnitate, dar nu trebuie confundate, deoarece ambiia nseamn dorina arztoare de a realiza ceva cu orice pre, iar vanitatea este nfumurarea sau setea de slav i cinste, pe care nu o merit. In momentul tn care profesionistul i formeaz o imagine eronat despre sine, educ acelai lucru i celorlali, atunci cnd el i dispreuiete i njosete pe cei din jur, dndu-i sie o importan mare de faptul c educ i dezvolt njosirea, dispreul etc. Pentru a-i nva pe oameni s-i apere onoarea i demnitatea, ei trebuie obinuii s-i analizeze faptele, s-i iprecieze corect aciunile sau convingerile demne de personalitatea lor. Dreptatea este unitatea de msur a obiectivitii, este o dovad a maturitii morale, ea se manifest n aprecierea celorlali, a atitudinii lor fa de munc i comportament. Pentru a fi corect cu un coleg, prieten sau necunoscut, profesionistul trebuie s cunoasc bine personalitatea acestuia, trebuie s in cont de criteriile de apreciere aprobute de legislaia Republicii Moldova, dar i de eforturile pe care le depune persoana pentru activitatea realizat, de posibilitile lui i de condiiile n care triete acesta. Ostroborski scria: un om cu dreptate este acela care este permanent atent la partea intern a fiecrei fapte, dur nu acela care apreciaz cu aceeai unitate de msur pe oricine a NAvrit aceast fapt". Este bine s ne conducem de principiul: cu toi Iu fel i cu fiecare n parte sau cu fiecare diferit. De exemplu: nedreptatea pedagogului n aprecierea cunotinelor poate avea consecine grave: formarea atitudinii neserioase fa de obiectul de studii, nfumurare, nepsarea fa de materia de studiu, pierderea ncrederii n forele sale, atitudine rutcioas, conflict. Simul dreptii este absolut necesar pedagogului, fiindc copiii llint n perioada formrii lor ca personalitate, iar nedreptatea le va Influena negativ caracterul. Nedreptatea este descoperit prin faptul c pedagogul are preferaii si, astfel deprinzndu-i pe ceilali s fie nesinceri, linguitori, conformiti, dar la baz fiind pierderea interesului fa de tiina de carte. Dreptatea generic (universal), potrivit lui Aristotel, nu e legat tic un afect anume sau de un tip particular de aciune, ci vizeaz toate ttfi'ctele de care sunt legate celelalte virtui, ns privite sub aspectul manifestrii lor n relaiile cu alii, s zicem, n viaa public (nu n Vlln privat sau fa de sine). A comite un act vicios n raport cu ifriluli nseamn a le face o nedreptate i acesta este temeiul pentru care el trebuie interzis de lege; un asemenea act ar fi ilegal. Prin contrast, dreptatea generic e totuna cu legalitatea, cu respectarea legilor cetii. Prin urmare,

ele trebuie s prescrie toate aciunile care rezult din virtuile noastre etice i s interzic aciunile vicioase. Aa se face c, n aceast accepie a termenului, acela care violeaz legile este un om nedrept, iar cel ce le respect este drept". In schimb, ceea ce Aristotel numete dreptate particular este, printre altele, o virtute, n lista virtuilor i e legat de un anume afect - de plcerea dat de ctig (pleonexia). Aceasta poate s fie excesiv sau moderat. Ceea ce caut Aristotel este specificul mediei" pentru aceste tipuri de dreptate i conchide c ea ar consta ntr-o anume egalitate" sau neprtinire" (ison). Dreptatea colectiv e legat i ea de un afect specific: pleonexia (dorina de a fi n ctig, fie i prin abuz) n orice relaie recunoscut legal ntre doi indivizi privai] aceste relaii pot fi de mai multe feluri: relaii voluntare: cnd ele apar cu consimmntul ambelor pri: (contractele de vnzare, cumprare, cauiune, depozitare etc.); relaii involuntare: cnd apar mpotriva voinei unei pri, fie din cauza ignoranei respectivei pri [clandestine") (furtul, adulterul, otrvirea, prostituia, asasinatul, falsa mrturie etc.)], fie din cauza aplicrii forei, violenei, asupra respectivei pri (maltratarea, traficul de persoane, jaful, defimarea, ultrajul etc.). Dreptatea distributiv vizeaz mprirea mai echitabil a greutilor (poverilor) i a beneficiilor. In acest proces sunt antrenate politicile legate de venituri, taxe i impozite, educaie, serviciul public. Scopul este ca i oamenii cu venituri mici sau fr venituri s beneficieze de acces la educaie, servicii medicale, protecia poliiei, asisten juridic. Termenii utilizai n aplicarea egalitii de anse sunt cei de aciune afirmativ, discriminare pozitiv sau tratament preferenial. Aceste modaliti de corectare a nedreptii sunt aplicate mai ales prin asigurarea unor locuri speciale la concursurile pentru diferite forme de nvmnt la care grupurile marginalizate au avut i au un acces redus la educaie, profesii, sau prin locuri de munc special destinate unor profesii greu accesibile celor nedreptii istoric prin apartenena la o anumit categorie. Autoritatea este cuvnt de origine latin i nseamn influen, prestigiu, i anume, influena de care d dovad cineva datorit anumitor merite. Cnd autoritatea unei persoane se datoreaz anumitor merite, ncrederea celorlali fa de ea crete. Persoana cu autoritate se deosebete de cea autoritar. Pentru autoritari este caracteristic impunerea voinei sale, ei folosesc metode de influen nedemocratice, ordine, porunci, indicaii, impunere, se bazeaz pe supunerea oarba i executarea strict a cerinelor sale. Autoritatea presupune ncredere atunci cnd omul posed cunotine profunde i are capacitatea de a transmite aceste cunotine, manifest o atitudine critic fa de sine i o atitudine corect fa de ceilali.

Persoana cu autoritate este dotat cu o cultur nalt i aptitudini organizatorice, cu capaciti de cunoatere i nelegere a psihicului uman. Ea se va perfeciona continuu. Autoritatea pedagogului se obine dificil, dar i mai dificil se menine. Ea poate fi pierdut dac se d dovad de: conservatism n opinii, stereotip n gndire, nerespectare a altor personaliti, incapacitatea de a-i recunoate greelile, lips a tactului pedagogic. Meninerea autoritii se realizeaz prin sim autocritic i perfecionare continu. Etica i tactul. Tactul reprezint capacitatea de a gsi la momentul oportun forma cea mai adecvat de tratare a persoanelor, priceperea de exercita asupra lor o influen pozitiv. Aceasta presupune anumite caliti, printre care: autocontrol, stpnire de sine, sensibilitate, suplee psihic, ncredere n copil i n aciunea educativ ntreprins, discreie, raiune (G. Chiri). In sensul larg al cuvntului, tact nseamn sim al msurii, atenie fi severitate, exigen i buntate. Tactul este unul dintre cei mai importani indicii ai culturii omului, ai priceperii lui de a practica munca dc educaie (A. Bazanov). A avea tact pedagogic nseamn a aciona adecvat, adic a lua cea mai just atitudine, a aplica procedeele cele mai indicate n rezolvarea situaii pedagogice, pentru nfptuirea obiectivului educativ propus(. Zisulescu). Formarea i cultivarea tactului presupune realizarea unui aliaj al experienei i al unor nsuiri psihologice, constnd n oportunitatea interveniilor i n modul adecvat de exercitare a influenei educative". Experiena asigur formarea i cultivarea tactului n msura n care angajeaz perfecionarea proiectului n contextul unor circuite de conexiune invers pozitiv care stimuleaz (re)orientarea rapid a activitii n funcie de comportamentul celuilalt, de reaciile mediului intern i extern, de soluiile manageriale dezvoltate. Calitile psihologice ale specialistului definesc o anumita miestrie profesional, apreciat ca o premis, dar i ca o consecin a tactului. Aceste caliti vizeaz capacitatea de: a opera cu procedee adecvate n situaii noi; a reaciona n sens empatic la problemele conflictuale care apar n colectiv sau n raport cu o persoan, printe, profesor etc.; a perfeciona proiectul profesional, mesajul, repertoriul comun persoan-persoan la niveluri de creativitate superioar; a valorifica integral informaiile obinute n procesul de formare iniial i continu. Tact nseamn a atinge simul msurii. Pentru omul cu tact este caracteristic dorina de a proceda astfel nct s aduc ct mai mult buntate i bucurie altora. Necesitatea de a avea un tact pedagogic se impune n urmtoarele situaii: cnd persoanele sunt prea sensibile, cnd sunt timide, lipsite de curaj i retrase, cnd sunt agresive, impulsive i nedisciplinate, cnd sunt ambiioase, cnd trec prin anumite emoii puternice, cnd i recunosc greeala etc.

Universitatea de Stat din Tiraspol Facultatea de Pedagogie Catedra Psihopedagogie i Educaie precolar

Domeniul: tiine ale Educaiei Specializarea: Psihopedagogie

Portofoliu La etica pedagogic

A elaborat: Studenta ciclului I, grupa 35 A Rebii Natalia

Chiinu, 2012

Portretul profesorului ideal

Termenul de profesor este definit in DEX ca fiind o persoana cu o pregatire speciala intr-un anumit domeniu de activitate si care preda o materie de invatamant, persoana care indruma, educa pe cineva . A fi profesor inseamna un risc asumat. Sa-i inveti pe altii cum sa invete este o opera care implica rabdare, incertitudine, multe ore de studiu, emotie, descurajare, surasMai mult ca atat rezultatul muncii unui profesor, nu se poate masura cantitativ si calitativ, imediat El estimeaza si intretine curiozitatea copiilor pentru lucruri noi, le modeleaza comportamentele sociale, le intareste increderea in fortele proprii, ii ajuta sa-si desavarseasca identitatea. Cum ar trebui s fie un profesor drag elevilor, am aflat de la cativa copiii din clasele de la gimnaziu? Eu cred c un profesor ideal trebuie s fac tot posibilul ca s nu descurajeze elevii mai slabi la nvtur. Altfel, ei se vor teme s rspund, chiar dac vor ti rspunsul corect. Cu mult mai bine este cnd elevii sunt ncurajai, cnd primesc sfaturi utile, cnd li se vorbete cu blndee. Atunci nu vor mai fi stresai. Dar, sunt de accord, c pot fi cazuri care cer msuri mai dure. (Ana Cldare cl.VII) Pentru mine un profesor ideal este acela care poate gsi uor limb comun cu elevii, care e n stare s explice n cuvinte simple noiuni complicate. Pentru mine profesorul trebuie s fie nelegtor, bun, s se mndreasc cu lucrul pe care l face. (Capbtut Doina cl.VIII) Mie mi se pare c, dac un profesor merge la biseric el este un bun exemplu pentru noi. (Bacal Irina cl.VIII) Eu mi-a dori s fiu profesor, dar nu cred c am calitile care se cer de la un asemenea om. (Guu Artiom cl.VIII) Pentru mine un profesor ideal este profesorul credincios. El trebuie s fie nelegtor, poate chiar un prieten mai mare. n afar de asta, pentru un profesor bun toi elevii trebuie s fie la fel. (Moraru Alexei cl.VIII) Majoritatea profesorilor au studii superioare, dar i preuim mai mult pe cei care tiu s fac orice tem interesant.(Bacal Olesea cl.VIII) Profesorul ideal este cel care rmne peste vremuri n amintirea noastr. Este cel care eman mereu lumin, cldur i dragoste. (Creang Dorel cl. VII) Un bun profesor este cel care ne ajut s depim greutile ntlnite. nelepciunea pe care o are s o transmit elevilor si, pentru ca s fac din ei oameni. (Zlotea Rodica cl.VIII) Profesorul ideal, pe lng toate celelalte caliti, ar trebui s aib i simul umorului. Nu trebui s arate ur fa de cineva, niciodat s nu-i dea unui elev sarcini pe care, tie bine, c nu le va putea ndeplini. (Cojocari Ana cl.VIII)

Dac profesorul te nva s-i respeci pe cei apropiai, s-L asculi pe Dumnezeu, s te temi de pcat, s nu faci greeli, atunci el este cu siguran un bun pedagog. (Ciubr Ana cl.VIII) Rene Hubert considera ca principala calitate a profesorului este vocatia pedagogica, exprimata prin a te simti chemat, ales pentru aceasta sarcina si apt pentru a o implini. Trei elemente ii sunt caracteristice vocatiei pedagogice: iubirea pedagogica, credinta in valorile sociale si culturale, constiinta responsabilitatii fata de copil. In conceptia mea, profesorul este persoana care seamn n elevii si nu numai cunotine, dar i primele atituni fa de coal, fa de oameni i lumea nconjurtoare. El are o autoritate deosebit asupra sufletelor copiilor. Profesorul este responsabil de modelarea personalitatii umane, de ceea ce filosoful Constantin Noica numea devenirea intru fiinta a omului. In concluzie profeorul ideal considera educatia nu este numai o meserie ci si o arta, arta care cere pe langa pregatirea profesionala o mare capacitate de daruire, pasiune si entuziasm.

Etica interaciunii pedagogice

Pledeaz pentru o comunicare dialogic.Comunicarea ca form de dialog se caracterizeaz prin atitudini precum onestitatea, grija fa de perfecionarea altora,egalitatea, respectul reciproc, empatia, modestia, sinceritatea, lipsa de preteniiexagerate, ncurajarea exprimrii libere, i acceptarea celorlali ca individualiti , nciuda diferenelor de opinii i comportament.Comunicarea ca form de monolog este, dimpotriv marcat de alte caracteristici:decepie, sentiment de superioritate, dogmatism, dominare, nesinceritate, pretenii absurde, plcerea de a se etala n public, grandomanie, pronunarea de judeci, cempiedic libera exprimare, posesivitate, arogan, autoprotejare eccesiv i considerarea tuturor celorlali ca simple obiecte ce pot fi manipulate. Etica relaiilor de conflict.Strategii de prevenire a conflictului. Steers (1988, p. 370) sugereaz necesitatea existenei n practic i a unor strategii de prevenire a conflictului (cnd acest lucru este posibil) combinate cu strategii dereducere a conflictului (cnd acesta nu a putut fi prevenit). n fapt, din punct de vedere didactic, aceste dou perspective metodologice sunt utile cnd avem de-a face cuanumite conflicte considerate neproductive educaional. n completarea acestei direciide aciune, vom gndi i un concept de strategii de transferare a energiei conflictelor neproductive n conflicte cu eficien educaional (un exemplu al acestei ultime problematici ar putea fi un conflict dintre doi elevi/studeni care sunt ndrgostii de aceeai fat, conflict ce poate fi transferat invitndu-i pe cei doi s conduc dou echipe aflate n conflict pentru a se nfrunta astfel; este ns important s se acorde atenie intensitii conflictului respectiv deoarece, dac aceast intensitate este ridicat, chiar conflictul educaional pe care l propunem poate fi escaladat i va constitui un factor favorizant pentru dezvoltri negative). Astfel, strategiile de prevenire a conflictului potconine :- focalizarea pe obiective, cu ncercarea evitrii conflictelor pe obiective; elevilor/studenilor din microgrupuri le este mai uor dac vd ntregul tablou al activitii imuncesc mpreun pentru a-1 realiza;producerea unor sarcini stabile, bine structurate i acceptate de ctre ntregul grap;- facilitarea comunicrilor;- evitarea situaiilor ctig-pierdere;- utilizarea de ctre cadrul didactic sau de ctre liderii echipelor educaionale a unor elemente aparinnd strategiilor de moderare a activitii.i aceasta pentru c - aa cum observa i Goodall Jr. - conflictul este o component natural a lucrului n grupurile mici. Dac nu este bine condus, conflictul poate produce rezultate negative i performan slab a grupului. Dac este bine condus, conflictul poate conduce la sporirea comunicrii de grup la explorarea mai profund a problematicii respective i la optimizarea ntregii performane" (Goodall Jr., 1990, p.45):- este

important ca fiecare participant s aib senzaia c are locul su n grup (altfel,avem de-a face cu un dialog circular");- moderatorul verific ntotdeauna dac a neles corect: Dac am neles bine..." esteo astfel de formulare care l valorizeaz totodat i pe cel care a expus ideea;moderatorul este cel care propune o structur de discuie (nu este cel care decideaceast structur, n caz contrar pot aprea conflictele);- la nceputul discuiei, moderatorul este cel care stabilete (mpreun cu particip tonuli regulile;- moderatorul i descrie propriul rol (atitudine imparfial care nu va produce jud devaloare i nici nu va aduce contribuii de substan), scopul su fiind acela< ajuta grupuls se focalizeze;- atunci cnd cineva greete, moderatorul i comunic c trebuie s detalieze pentnjnu s-a neles punctul su de vedere; dac discuia ajunge ntr-un punct mort n i unor afirmaii, ele sunt consemnate de ctre elevul/studentul care are rolul de ai contribujiilegrupului i astfel se depete un eventual moment de criz;- oricine este n siguran s-i spun prerea orict de ridicol ar prea ao(moderatorul va pozitiva astfel i poziiile eronate exprimate de ctre unii membriigrupului);- moderatorul poate cere fecruia dintre participanii la activitate s exprime ceea ce ateapt de la activitatea n echip (membrii microgrupului vor face afirmaii despfllucruri i sentimente personale, i astfel se va stabili o comunicare primar); 1- moderatprul le va spune participanilor c probabil o idee contrazis este n fap| altidee i c pn la sfritul activitii se vor gsi idei care s le concilieze pe c douetc. Astfel de activitti de moderare a grupului trebuie internalizate, prin folosirea jocuride rol, de ctre fiecare membru al echipei, deoarece n acest mod an conflicte - farsubstan, dar care ar perturba activitatea - pot fi evitate. Strategii de reducere a conflictului Strategiile pentru reducerea conflictului apar ca fiind utile atunci cnd un conflict a escaladat, tinznd s aib mai degrab un impact negativ dect unul pozitiv n interiorul echipelor educaionale. In acest sens, Neilsen ne propune dou abordri generale einflueneaz aceste strategii:- focalizarea pe schimbarea atitudinilor sau- centrarea demersului pe schimbarea comportamentelor; practic, acest lucru se |realiza prin: a) utilizarea integratorilor" (apelul la persoanele cu influen n grup poate iintensitatea unor conflicte); b) rotirea persoanelor de la un grup la altul, rotirea responsabilitilor n grup; c) n cazul conflictelor intergrupuri, identificarea unor obiective supraordonal(propuse de ctre cadrul didactic) care s oblige grapurile s lucreze mpreuna. Spre exemplu, K. Levin menioneaz c oamenii fac fa unor obiective conflictual prin dou tendine aparent contradictorii: de abordare (desemnnd ansamblul lucrurilor ne plac) i de evitare (nsumnd lucrurile care nu ne plac). Din aceast perspectiv sedistii trei tipuri de comportamente (utiliznd posibilitile de combinare ale celor dou tendinei- evitare-evitare, n

care persoana trebuie s aleag dintre variantele a dou sau multe activiti, toate cu rezultate negative;- evitare-abordare (situaie pe care o putem asocia tipurilor de comportament specifilconflictului sociocognitiv), unde trebuie fcut opiunea pentru ceva care implic rezultate pozitive, ct i rezultate negative.

Calitile personale ale pedagogului

Profesorul nu-i limiteaz activitatea doar la munca instructiv -educativ pe care o desfoara n clasa i n scoala, ci are obligaia moral s participe cu pricepere i entuziasm la toate aciunile menite s asigure naintarea societii din care face parte pe calea progresului material i cultural. Profesiunea de educator,exercitarea ei,solicit din partea celor care o practic s rspund la cerinele de baz, printre care: pregtire temeinic de specialitate, pregtirea psihopedagogic corespunztoare, precum i priceperi,i deprinderi de munc pedagogic,tact pedagogic i miestrie pedagogic,bogat orizont cultural. Pe lng acestea, aparintoare structurii psihice a personalitii,sub forma dispoziiilor care se dezvolt n condiii adecvate de educaie i mediu, calitile necesare exercitrii, n bune condiii,a profesiunii de educator,se exprim sub forma unor atribute proprii intelectului, afectivitii i voinei. a) Caliti intelectuale: inteligena, care s-l in pe profesor ntr-o comuniune continu cu clasa; gndire vioaie,inventiv, i,n acelai timp ordonat i ptrunztoare, analitic i sintetic,clar i sistematic,care s permit o anumit facilitare n ordonarea logic a ideilor i s serveasc,n toate ocaziile claritatea formulrilor; memorie mobil avnd serioase posibiliti de corelare ntre datele obiectului de specialitate i cele oferite de alte discipline; spirit de observaie i atenie distributiv care asigur educatorului posibilitatea de a supraveghea clasa, de a o ndruma i conduce,i,in acelasi timp,de a se autocontrola in toate etapele desfurrii activitii indiferent de imprejurrile sau locul unde se petrece; imaginaie bogat capabil s antreneze eficient potenialul spiritual al elevilor i un limbaj bogat,format printr-o lectura sustinut a unui material variat i reprezentativ din diverse domenii. b) Caliti moral - afective Lucrrile ce abordeaza problema personalitii profesorului, in general, sunt unanime in a recunoate c practica nvmntului solicit educatorului ca in relatiile lui cu elevii, a cror psihologie i este cunoscut s instituie, pstrnd distanta cuvenita, un climat de munca dominat de calm si voiosie. Cald si binevoitor, profesorul trebuie sa lucreze de asa maniera nct s asigure n relaiile sale cu elevii o atmosfera sincera si deschisa, generatoare de incredere reciproca, adevarata sursa de optimism si generozitate. Un astfel de mod de a fi i a proceda al profesorului se nscrie n coninutul a ceea ce se cheam vocaia pedagogului , vocaie care decurge,cum arat pedagogul francez R.Hubert, din

dragostea pentru copii inteleasa ca o nevoie de a te drui fiinelor slabe,deschisa tuturor influenelor,ajutndu-le s se realizeze att pentru ei, ct i pentru societate. Reflectare a dragostei pentru profesiunea de educator pe care si-a ales-o, apropierea de elevi da posibilitatea profesorului sa patrunda lumea lor launtrica si sa descifreze simptomele starilor sufletesti ale acestora, pe de o parte, iar pe de alta, sa organizeze astfel activitatea pentru ei incat sa poata sa-si afirme intreg potentialul de care dispun dand la iveala inclinatii, aptitudini si talente, servind, prin aceasta, optimizarea intregului curs al procesului instructiveducativ din scoala in care lucreaza. c)Calitatile moral volitive: fermitatea si energia cu care actioneaza, pe multiple planuri,pentru realizarea sarcinilor utilizand intreaga sa capacitate de munca si toate mijloacele pe care le are la indemana; rabdarea, perseverenta, darzenia si intransigenta in indeplinirea sarcinilor si in toate relatiile ce decurg din pozitia pe care o ocupa in procesul instructiv -educativ, din rolul sau; tactul si stapanirea de sine, care ajuta profesorului sa treaca cu succes examenul starilor tensionale care ar putea sa duca la situatii conflictuale insotite de explozii verbale de tipul apostrofarilor, amenin tarilor si chiar a proliferarii unor expresii jignitoare ce nu numai ca nu-i aduc nici un ascendent asupra clasei, ci, dimpotriva, o diminuare a prestigiului, dar, in mod obisnuit se soldeaza si cu grave repercusiuni asupra invataturii si a disciplinei; curajul unor intreprinderi indraznete pe planul introducerii noului in activitatea sa, fie in domeniul metodologiei, fie chiar si in cel al continutului daca este posibil; vointa insotita de consecventa si de simtul masurii exprimat printr-o conduita echilibrata etc. Toate cerinele i calitile care se mbin n personalitatea profesorului pot fi privite numai ca un tot unitar ale crui componente stau intr-un raport de interconditionare,reprezentand clar dominantele de personalitate, care variaza de la caz la caz, in functie de diferentierile determinate de potentialul ereditar, de mediu si de educatie. Se intelege ca toate aceste calitati de vointa si trasaturi pozitive morale de caracter, se dezvolta, ca si in celelalte atribute ale personalitatii profesorului, in activitatea de fiecare zi si in lupta cu inertia si cu alte obstacole ce survin, fie de natura subiectiva, fie obiectiva. A organiza si a conduce intreaga activitate pe care o desfasoara profesorul cu elevii de la nivelul cerintelor si a calitatilor mentionate,si a cultiva la ei sentimentele si virtutiile cele mai alese inseamna a des chide cale libera potentialului creator al elevilor, sporind increderea in fortele lor, modelandu-i in desciplina severa, eficienta a muncii,adeva rata scoala a formarii la elevi a trasaturilor de vointa si de caracter.

Reuita personal
In fiecare zi, de mai multe ori , creierul nostru este invadat de o multime de imagini care promoveaza expresia de 'fericire', 'reusita' prin prisma abundentei, 'a lucrurilor posedate': ceea ce ai, te reprezinta; ceea ce detii, iti confirma si reconfirma valoarea; nivelul de trai luxos iti asigura fericirea. Cu o serie de adepti ai acestei paradigme, dar si cu o grupare restransa de oameni contra, subiectul in cauza merita dezbatut si analizat in mai multe etape pentru a intelege ca: fericirea, in esenta, este doar o stare mentala care nu are de-a face nici cu statutul social, nici cu succesul in cariera, nici cu averea detinuta, ci este o pura stare de perceptie in functie de capacitatea noastra mentala, iar reusita personala este o stare de fericire generala, prin impacarea Sinelui imbinata cu un nivel de trai adecvat unor nevoi reale. Reuita personal nseamn sa devii contient de abilitile i competenele pe care le ai, pentru a reui sa realizezi nu doar cerinele jobului, ci si propriile obiective. Aplicarea unui plan personal de performana te poate ajuta n carier i n dezvoltarea personal. Formula de succes n reuita personal are trei etape: contientizeaz c i poi depi limitele; ncearc sa te cunoti mai bine; treci de la scopul personal la dezvoltarea competenelor. Exista civa pai simpli care te pot ajuta s obii o reuit personal armonioas: 1. Scopul personal: Cine sunt? ncotro m ndrept? Pentru ce triesc? Rspunsurile pe care le dai la aceste ntrebri reflecta stilul tu de viaa si i pot da indicii despre: cum arat cariera ta, dar i viaa in afara jobului; care ai vrea sa fie efectele n reuita personal; cum ai putea evolua n viaa i cariera. 2. Obiectivul personal: Ce rezultate (msurabile) doresc s obin pe termen scurt? Stabilirea unui obiectiv este primul pas concret n reuita personal. Att timp ct obiectivele stabilite sunt realizabile i te motiveaz, succesul nu va ntrzia s apar. 3. Performanta: Cum a putea s msor propriile rezultate? Daca vei reui s i cntreti munca pe care o depui pentru reuita personal, i vei da seama de rolul pe care l joci n organizaie i de potenialul pe care l ai. 4. Aciuni de mbuntire: Cum pot s obin performane? Ceea ce trebuie s faci se reflect: n viaa profesional - printr-o bun cunoatere a organizaiei din care faci parte, a scopului acesteia i a cerinelor jobului;

n viaa personala - prin identificarea mediului i a pailor pe care i ai de parcurs pan la reuita personal. 5. Competene specifice postului: Ce aptitudini i ce comportament trebuie s am pentru a ajunge la dezvoltarea personal? O buna autocunoatere i nelegerea cerinelor jobului, din punctul de vedere al carierei, te ajut s i dai seama de ce abilitai ai nevoie ca s i duci la ndeplinire sarcinile. Competenele postului se refer la: nivelul de gndire; cunotine - ce trebuie s tii; abilitai - ce trebuie s fii capabil s faci; comportament - principii, norme i valori, atitudini necesare pentru a obine reuita personal. Drumul ctre dezvoltarea personala si, implicit, ctre succes este la indemna ta. Pe msura ce analizezi si nelegi ceea ce ai, ceea ce doreti si poi obine, rezultatele vor fi reale si cariera ta va urma o cale ascendenta.