PSIHANALIZA lui Sigmund FREUD

1 - INTRODUCERE 2- INCONSTIENTUL SI LUMEA VISELOR 3 - STADIILE SEXUALITTII INFANTILE 4 - COMPLEXUL LUI OEDIP 5 - VISELE SI PSIHANALIZA

1 - Introducere

La nceputul acestui secol, Sigmund Freud ( 1856 - 1939 ), un medic vienez, neurolog de formatie, ncearc s transforme studiul psihologiei, care pn atunci nu era dect o ocazional preocupare intelectual, ntr-o stiint adevrat, modern. El este cel care avanseaz prima teorie complet a spiritului uman si d o explicatie plauzibil tulburrilor mentale. n timpul activittii sale medicale, Freud observ c o bun parte dintre pacientii si sufer de diverse tulburri precum dureri de cap, stri obsesive, paralizii, etc. care nu preau a fi de origine fizic. El ajunge la concluzia c, de fapt, aceste stri sunt cauzate de tulburri emotionale si constat c, atunci cnd pacientii au posibilitatea de a vorbi liber despre problemele lor, mai ales cnd amintiri deosebit de dureroase sau dezagreabile ies la suprafat, se ntmpl ca simptomele s dispar de la sine, fr tratament medicamentos. Freud si d seama c aceste amintiri redau, n general, acte de violent sau cu substrat sexual, petrecute n perioada copilriei. Prin urmare el ntelege c amintirile respective au fost " eliminate " din constiint datorit caracterului neplcut sau imoral, fiind de fapt refulate. Ele sunt expresia unor dorinti cenzurate care desi " uitate ", zac nc ntr-o zon a psihicului uman pe care l denumeste incostient si, mai mult, ies la suprafat fie sub forma simptomelor deja amintite, fie prin acte ratate ( ca de pild lapsus-ul ) fie prin vise, cci adeseori atunci cnd pacientii vorbesc deschis despre problemele lor emotionale ei si amintesc despre visele avute, al cror continut trdeaz legtura pe care o au cu aceste tulburri. Freud se dedic studiului acestor observatii n paralel cu practicarea unei auto-analize, pn ce ajunge s aib " revelatia " c a descoperit ceea ce el numeste " secretul viselor ". Rndurile care urmeaz, prezint o descriere foarte succint si sumar a principalelor idei si teorii care stau la baza psihanalizei adic a ceea ce Freud ar fi vrut s fie o adevrat stiint, stiinta studierii psihicului uman, ntre altele, prin intermediul interpretrii viselor. Ceea ce numim ns stiint, presupune c o teorie trebuie s fie sustinut cu probe irefutabile. n interpretarea freudian nu numai c psihanalistul face apel la o bun doz de intuitie dar adeseori un vis poate avea semnificatii contrare.

Cu toate acestea psihanaliza s-a dezvoltat si continu s se dezvolte ca o psihoterapie care poate avea un rol determinant n a-l ajuta pe pacient s-si gseasc propriul sistem de valori iar prin rezultatele obtinute ea si-a demonstrat cu prisosint eficienta.

2 - Inconstientul si lumea viselor

Lui Freud i datorm termenul de inconstient, care este o component a psihicului uman, alctuit din pulsiuni si dorinte refulate - adic eliminate din constiint datorit continutului lor dezagreabil sau imoral - si care nu cunoaste nici timpul si nici realitatea exterioar. Aceste dorinti refulate se manifest fie n vis, fie prin diferite simptomuri. De altfel Freud consider visul ca fiind, ntr-un fel, un soi de simptom nevrotic. Pentru el cauza visului este o dorint iar continutul visului este realizarea acestei dorinte. Dar realizarea dorintei este deghizat, mascat, n continutul visului, din dou motive: pe de o parte aceasta permite o descrcare inofensiv a energiei reprimate de dorinta interzis, iar pe de alt parte, disimularea adevratei naturi a dorintei, permite persoanei care viseaz s doarm n liniste. Ceea ce-l conduce pe Freud, n final, la concluzia c visul este o tentativ de realizare a dorintei refulate. Visul este realizarea simbolic a urmtoarele tipuri de dorinte: dorinte infantile, vechi, care fac obiectul unor interdictii culturale si care nu pot accede la nivel constient n forma lor brut, neprelucrat. Sunt dorinte de tipul perversiunilor, incestului sau tendinte distructive, antisociale, criminale. dorinte fiziologice prezente : foame, sex, excretie... dorinte prezente, costient asumate, care nu pot fi satisfcute din cauza unor circumstante exterioare. dorinte prezente, respinse n incostient datorit faptului c nu pot fi acceptate de cenzura moral, social. Filozofic, inconstientul era definit ca " lips de constiint " , rezultat al unor dereglri n urma unor stri confuzionale. Freud ns doteaz inconstientul de un alt tip de constiint. Inconstientul este o instant psihic normal la om care precede chiar existenta constiintei. Inconstientul nu este amorf si inert ci este animat de o logic ( proces primar ) diferit de cea a constientului. El este capabil de a elabora un discurs si a produce manifestri care pot fi percepute de constiint ( proces secundar ). n acest sens actul ratat, simptomul si visul, sunt cele mai rspndite expresii ale sale. Existenta unei cunoasteri inconstiente apare ca un paradox. Cu toate acestea analiza clinic freudian a nevrozelor pune n evident o cunoastere inconstient disimulat si, n acelasi timp, ncercnd a se face cunoscut ( procesul de refulare). Este ca si cum un rezervor urias de cunoastere si informatii se afl n stare de gestatie n teritoriul stpnit de inconstient iar accesarea datelor la nivel constient s-ar face prin intermediul unui mecanism de aprare, care are ca scop tocmai protectia egoului contra presiunii enorme a masei de cunostinte. Cci cunoasterea constient al crei continut e

circumscris frontierelor egoului nu poate niciodat gera, manipula, masa enorm a cunoasterii nglobate n inconstient. Cci Freud gseste c inconstientul are dou aspecte diferite si complementare. El vorbeste despre un inconstient "de jos" - un fel de depozit, de arhiv care contine reziduurile personalittii- si un inconstient "de sus" asimilat supra-Eului - expresie a unor instante socializate ale psihicului, de natur preponderent inconstiente. Eul (Ego) n acceptia lui Freud are un rol de observator, de regulator si declansator. El interactioneaz si este supus exigentelor care provin din rezervorul de pulsiuni si gnduri refulate, precum si imperativelor Supra-Eului (prezentat ca fiind expresia interiorizrii interdictiilor). Totodat este supus presiunii realittii lumii exterioare, lumea obiectelor. Pentru a mentine integritatea personalittii Eul caut s se protejeze dezvoltnd anumite mecanisme de aprare (refularea, regresia, izolarea, etc). Munca de analiz care este parte component a psihanalizei si implic tocmai o anihilare a mecanismelor de aprare ale Eului, face ca pulsiunile si afectele refulate, "interzise", s redevin constiente si ca urmare oblig Eul s se reorganizeze la un nivel superior, optimal. Pentru a scpa de angoas, Eul poate cuta s nege realitatea sau chiar s se "refugieze" n lumea fantasmelor pentru a se proteja, ceea ce va afecta raportul su cu realitatea si urmarea este deschiderea drumului spre delir, nevroz sau psihoz. Un Ego puternic, "nvingtor" si eficace implic msuri de aprare eficace, ceea ce presupune n egal msur limitarea angoasei la un nivel acceptabil si acordare unei prti de satisfactie pulsiunilor.

Asadar psihicul uman nu se reduce numai la constiint, asa cum a considerat psihologia pn la aparitia psihanalizei. Psihologia constientului trebuie completat cu o psihologie a inconstientului, care se ocup de fenomenele psihice inaccesibile n mod direct constiintei. Inconstientul se manifest n planul constientului de manier simbolic. Asa cum am mai spus, continuturile inconstiente nu se pot manifesta direct n planul constiintei, exprimarea lor fiind deghizat, mascat, deformat, constientul neputnd identifica despre ce este vorba. Ca urmare simptomul nevrotic este pentru pacient de nenteles, constientul nefiind capabil s accead direct informatia nedeformat, nedeviat pe care inconstientul o detine. ntre inconstient si constient se afl bariera cenzurii care foloseste simbolul n ncercarea permanent de a mentine echilibrul individualittii. Analiznd diferitele aspecte ale simptomului, Freud ajunge s stabileasc o legtur de continut ntre simptom si vis. Conflictul care se exprim prin simptom se regseste n visele pacientului. Astfel visul devine materialul care permite interpretarea simptomului si, prin extensie, ajut la ntelegerea naturii inconstientului. Ideea de inconstient este n continu evolutie si se mbogteste cu noi semnificatii.

Inconstientul nu este un depozit de vechituri nefolositoare, " groapa de gunoi " a constientului, ci este un domeniu dinamic, n plin miscare, care are tendinta permanent de a se manifesta, de a se revela continuu n planul constientului.

3 - Stadiile sexualittii infantile Termenul de sexualitate infantil poate prea derutant la prima vedere datorit perceptiei particulare pe care o are termenul de sexualitate, care trimite imediat cititorul cu gndul la sexualitatea genital. Trebuie deci subliniat de la bun nceput c, pentru Freud, sexualitatea infantil nu este realizarea nemijlocit a unei activitti sexuale ci este vorba n primul rnd de cutarea plcerii (libido). De altfel orice fiint uman, indiferent de vrst, este n permanent cutare a obtinerii plcerii si caut s-si satisfac aceast necesitate folosindu-se de diferitele zone erogene ale propriului corp sau de stimuli din mediul nconjurtor. Deci, pentru Freud, tot ce are legtur cu activittile primelor faze ale copilrieii, n cutarea satisfacerii plcerii, pe calea stimulrii unui organ sau altul constituie sexualitatea infantil. STADIUL ORAL (de la nastere la 18 luni) Din primele luni de viat, gura este, cu predilectie, izvorul principal de plcere pentru micul bebelus. Proximitatea snului matern sau a biberonului confer, pe lng reconfort si o surs de plcere. Cu trecere timpului micutul ncepe s-si sug degetul. Zona erogen ( generatoare de plcere senzorial ) se afl la intersectia aparatului respirator cu cel digestiv, prelungindu-se cu zonele tactile ale pielii. Referindu-se la snul mamei care alpteaz, Freud spune c acesta procur " satisfactia libidinal sustinut de necesitatea fiziologic de a fi hrnit ". Snul matern este astfel primul obiect al plcerii si al dorintei cu care ne ntlnim n viat. Spre sfrsitul acestei prime faze, activitatea oral devine din ce n ce mai accentuat. Copilul poate s manifeste o oarecare agresivitate, refuzul de a fi hrnit, sau poate musca persoanele din anturaj. ntr-un cuvnt, prin intermediul gurii copilul intr n contact cu lumea nconjurtoare. STADIUL ANAL ( ntre 18 luni si 3-4 ani ) La nceputul acestei perioade copilul devine constient de actul defecatiei. Zona erogen devine mucoasa ano-rectal si prin extensie interiorul propriului corp. La nceputul stadiului anal copilul nu are nici un fel de dezgust fat de propriile-i excremente, din contra se joac cu ele, poate s-si bage minile si s mnjeasc mprejur... De fapt copilul devine foarte intrigat de descoperirea noilor senzatii pe care i le procur acest produs care era parte din el, care iese din el si pe care l poate manipula. Are deci loc un transfer al pulsiunilor si plcerilor senzuale din zona gurii n cea ano-rectal. Senzatia, procurat n timpul actului defecrii, de expulzare-retinere, plcerea resimtit n timpul "jocului de-a retine-evacua " explic de altfel de ce copilul cere att de des la olit.

Apoi printii si anturajul l nvat pe micut c excrementele sunt murdare, c nu trebuie atinse, etc.. Freud consider c la aceast vrst apare sentimentul de agresivitate care nsoteste notiunile de proprietate, putere, control, stpnire etc. Este perioada cnd copilul ncepe s fac primii pasi. Odat cu acest debut de autonomie el nvat sa spun "nu" ( negativism), refuznd, adesea nejustificat, de a da sau a face ceea ce i se cere. Tot n acest stadiu copilul nvat s accead n mod pasiv la satisfacerea senzatiilor prin experiente dureroase, plceri masochiste. STADIUL FALIC (nspre vrsta de 5 ani) n aceast faz plcerile se localizeaz n zona aparatului genital. Copilul descoper propriul sex. Senzatia de plcere resimtit la atingerea propriului sex antreneaz masturbarea infantil direct sau indirect. Bietelul care descoper absenta penisului la propria mam poate ncerca " teama de a fi castrat", cu att mai mult cu ct i se interzice de a se juca cu propriul penis. Fetita, din contra ncearc un acut sentiment de gelozie datorat faptului de a nu poseda, la rndul ei, un penis. Aceast constientizare a sexului este nsotit de o mare curiozitate pentru tot ce are legtur cu activitatea sexual a adultilor. Copilul ncepe s se ntrebe " cum se fac copiii?" si si imagineaz raporturile sexuale ale printilor ca pe o actiune agresiv, sadic. Aceast succint trecere n revist a teoriilor lui Freud privind stadiile sexualittii infantile, arunc o lumin revelatoare asupra originalittii psihanalizei, care, la momentul aparitiei, a suscitat destule controverse si pasiuni. Totodat Freud leag diversele tulburri psihice ale vrstei adulte, n special nevrozele, de fixatiile pe care pacientul le face relativ la una din fazele sexualittii infantile.

4 - Complexul lui Oedip O teorie la fel de inedit si "spectaculoas" o reprezint Complexul lui Oedip. Ea vine n continuarea si completarea stadiilor sexualittii infantile. Trebuie spus c la aceast vrst copilul, indiferent de sex, nu cunoaste un alt organ genital n afar de penis. Vaginul nu este " descoperit " dect mai trziu, spre perioada adolescentei. Astfel dup ce bietelul ajuns la vrsta de 4-5 ani trece prin faza descoperirii propriei sexualitti precum si a constientizrii activittii sexuale a printilor, ncepe s-si dea seama de relatia cu totul special care exist ntre el si cei doi printi ai si. Este vorba de o relatie triunghiular n care micutul devine constient de tandretea pe care mama o dovedeste fat de tat si realizeaz c el nu este singurul destinatar al preocuprilor materne. Denumirea complexului vine de la tragedia anticului erou Oedip, cel care ia locul propriului tat, cstorindu-se cu nssi mama sa.

Acest complex se exprim prin sentimentele de gelozie si agresivitate care caracterizeaz comportamentul micutului fat de tat n aceast perioad. Mama devine obiectul dorit cu ardoare, iar tatl adversarul care ocup locul rvnit. n ncercarea de a deveni singurul beneficiar al atentiilor materne, un soi de rivalitate se instaureaz n raporturile dintre copil si tatl su. El caut prin toate mijloacele s-si ndeprteze tatl si s-i ia locul. n aceast "competitie " el ncearc s fie la fel de puternic, de rapid, de seductor ca tatl. E un fel de transferare a rivalittii sexuale pe terenul calittilor personale. n acelasi timp intervine teama de castrare, el temndu-se c tatl l-ar putea pedepsi lipsidu-l de obiectul competitiei: penisul. Aceast team este att de puternic nct duce la inhibarea dorintei de competitie si la instaurarea unei atitudini de supunere neconditionat urmat de un sentiment de admiratie fat de tat. n ceea ce priveste problemele ntlnite la fetit, ele sunt mai nuantate si mai complexe. Spre deosebire de bietelul care manifest teama de castrare, ea doreste s "achizitioneze" penisul, exprimnd dorinta inconstient de a avea penis. Comportamentul ei fat de tat vine n ntmpinarea acestei dorinte. Odat rezolvat acest complex al lui Oedip, o mare parte din emotiile legate de viata sexual infantil sunt refulate, uitate, adic trimise n inconstient unde "zac" n stare latent pn spre perioada puberttii, cnd reapar la suprafata ntr-o form sublimat. Energia acestor emotii este redistribuit, reorientat nspre activitti sociale, culturale, etc. Comportamentul adultului rmne ns tributar modului n care complexul lui Oedip a fost rezolvat n copilrie, acesta putndu-si ntrerupe dezvoltarea (fixatie) sau chiar regresnd la un stadiu anterior (regresie). Conform psihanalizei, complexul lui Oedip joac un rol major n structurarea personalittii si n orientarea dorintei, a libidoului. Chiar dac astzi multe din ideile lui Freud sunt contestate, cci n urma odservatiilor directe nu se poate confirma importanta si rolul covrsitor n dezvoltare psihismului uman pe care psihanalistii l acord complexului lui Oedip, meritul lui Freud n a deschide noi orizonturi cercetrii psihicului uman si implicit n dezvoltarea psihologiei ca instrument de analiz al acestuia, rmne unul fundamental cci o psihologie care ar ncerca s ignore aportul psihanalizei ar fi sortit esecului.

5 - Visele si psihanaliza

Cum am mai spus, conform teoriei lui Freud, visul ar fi o realizare deghizat, mascat a unei dorinte refulate, reprimate. El are un continut manifest, constituit din datele explicite apartinnd vistorului ( imagini, sentimente, idei, impresii, pe care vistorul si le aminteste la trezire) si continutul latent, ansamblul de informatii inconstiente care sunt la originea visului si la care nu avem acces dect ca rezultat al interpretrii psihanalitice a visului. De fapt este acelasi continut care se exprim de manier diferit. Interpretarea psihanalitic a visului ar consta tocmai n restituirea dorintei refulate.

Ceea ce Freud numeste cenzur este un fel de instant superioar care are privilegiul de a permite constiintei accesul la anumite tendinte ale subiectului n cauz. Anumite vise ns, par a nu se supune modelului propus de Freud. Astfel este cazul viselor angoasante, a cosmarurilor, pe care el le trateaz ca pe tulburri mentale precum fobia sau nevroza, considernd c emotia resimtit poate s nu fie n raport cu contextul intrinsec al elementelor onirice. Visul apare ca un fel de rebus, un cumul de semne codificate si nu ca o nsiruire de imagini independente.Trama oniric, cantitatea impresionant de asociatii care apar n imaginile prezente n vis, este subordonat ctorva idei fundamentale, gnduri de baz. Visul este o form de gndire distinct de cea din starea de veghe constient, care are rolul de a sustrage cenzurii elementele visate. El este considerat un fel de substitut al unei scene infantile modificate prin transfer si actualizate n prezent. Este vorba despre o regresie care mbrac mai multe forme si expresii, de la pasajul de la o instant psihic spre o alta, la "retrirea" unei satisfactii din trecut si pn la exprimarea unei "expresivitti primitive". Dou procese intr n joc (de care am mai amintit deja): procesul primar care este legat de functionarea inconstientului ce tinde spre mentinerea si afirmarea "identittii de perceptie" si procesul secundar caracteristic constientului care tinde spre "identitatea de gndire". Studierea si interpretarea viselor, n scop profilactic, de ctre psihanaliz este un procedeu "revolutionar" pe care Freud l introduce in stiinta psihicului uman - psihologia. ntr-un fel psihanaliza se aseamn cu metoda popular de tlmcire a viselor ( metoda descifrrii) prin aceea c face o analiz a visului element cu element si n final se ofer un sens general. Dar, n timp ce metoda popular propune o cheie de simboluri mai mult sau mai putin arbitrar, psihanaliza utilizeaz simbolurile individuale ( deseori evidentiate prin metoda asociatiilor libere de idei) care sunt deci specifice pentru un individ anume. Ulterior Jung va completa aceast analiz introducnd notiunea de arhetip, un fel de simbol colectiv, precum si metoda asociatiei dirijate de idei.