Sunteți pe pagina 1din 28

OBIECTIVE TURISTICE DIN JUDEUL GORJ

CATEDRALA SF.VOIEVOZI
Catedrala Domneasca ce poarta hramul Sfintii Voievozi numita uneori si Biserica Negustorilor, a fost construita intre 1748-1764 pe locul unei biserici din lemn, turnul clopotnita a bisericii a fost construit in 1792. Catedrala Domneasca a fost pictata intre 1854-1855 de Iosif Keber si Misu Popp in stilul renasterii. A fost restaurata intre 1933-1940.

CHEILE CORCOAIA - GJ
La 40 km amonte de Baile Herculane pe cursul superior al Cernei. Au o lungime de 200 m fiind extrem de interesante prin pereti lor verticali, inalti de peste 150 m si prin multitudinea de forme pe care le cuprind. Formeaza o rezervatie geologica.

CHEILE OLTETULUI
Impresionante avand lungimea de 2 km, sapate cu rabdare de apa Oltetului care straluceste la cca 15 m sub nivelul soselei. Acest atragator peisaj formeaza si o rezervatie floristica ce merita sa fie vizitata si ocrotita.

CHEILE SOHODOLULUI
Magnifice chei ce se desfasoara pe 10 km, in Muntii Valcan, formand o rezervatie complexa. Sunt considerate o adevarata provocare pentru alpinisti, inaltimea peretilor (aproape verticali) ajungand la 200 m.

CULA CORNOIU
Monument istoric ridicat in 1745, reprezentand o casa fortificata, in scop de aparare. Adaposteste un muzeu etnografic, iar in apropiere se afla si un muzeu in aer liber al arhitecturii populare gorjene.

DEFILEUL JIULUI
Unul dintre cele mai spectaculoase defilee din Carpati. Jiul strapunge muntii deschizand o poarta intre Transilvania si Oltenia. Soseaua, o prispa scobita in piatra muntelui, serpuieste indraznet pe marginea Jiului, iar calea ferata trece peste prapastii ametitoare sau patrunde in numeroase tuneluri.

MANASTIREA POLOVRACI
Numele localitatii Polovragi, preluat si de Manastirea Polovragi, a atras o serie de cercetari, care au incercat sa-i descopere semnificatiile tainice. Unii l-au pus in legatura cu o planta rara, numita povagra, sau

polvraga, intrebuintata in popor ca remediu impotriva bolilor; altii l-au derivat de la un cuvant grecesc compus, care referindu-se la natura inconjuratoare a localitatii, ar insemna mult stancoasa (Ghenadie Enaceanu), unii l-au dedus de la cuvinte, slave care cu sens nesigur, ar vrea sa indice o jumatate de vale cu malurile rapoase, iar altii au vazut in acest toponim o vale diabolica sau o campie vrajita. Totusi este posibil ca denumirea sa nu fie nici de origine dacica, cuprinzand in sine o criptograma nedescifrata inca, despre vreo conceptie a stramosilor nostri, referitoare la credinta lor religioasa sau la practicile medicale atat de mult raspandite in viata lor. In constiinta localnicilor se pastreaza vie o traditie potrivit careia, zeul stramosilor nostri geto-daci, Zalmoxis, a locuit in pestera de la Polovragi. Aici se gaseau si o multime de vraci medici sau preoti ai religiei lor.Aceasta legenda este consemnata si de marele scriitor Alexandru Vlahuta, in lucrarea sa Romania Pitoreasca, unde citim ca acest zeu indemna poporul dac la lupta, pentru apararea gliei stramosesti impotriva cotropritorilor, iar stropii ce se preling si picura si azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui. Cele mai noi cercetari istorice stabilesc vechimea Manastirii Polovragi in jurul anului 1505, fiind atribuita ctitoriei lui Radu si Patru, fiii lui Danciul Zamona. Ei sunt mentionati intr-un hrisov emis de voievodul Basarab cel Tanar (1477-1481) la 18 ianuarie 1480. Acest act constituie de fapt si primul document de atestare a satului Polovragi. Stabilirea vechimii Manastirii Polovragi la aceasta data se bazeaza pe o inscriptie slavona din anul 1505, care a fost descoperita in satul Igoiu si are urmatorul cuprins: In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. S-a zidit si savarsit acest hram Adormirea Preasfintei si Preacuratei Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, sa fie de ajutor binecinstitorilor vlastelini ctitori, jupan Radu comis si fratele lui Zugrav Patru spatar. In sprijinul acestei inscriptii, vine alta tot in limba slavona, datand din anii 1504-1505. Ea s-a gasit in comuna Baia de Fier si cuprinde urmatorul text: Am zidit fiii lui Dan, jupan Radu comis si jupan Patru spatar, acest hram al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, in anul 7013. Aceste doua inscriptii se crede ca au apartinut primei biserici a Manastirii Polovragi, care a existat in locul celei actuale. Legenda spune ca locul unde se afla manastirea a fost acoperit cu padure de fag si maracinisuri. La ridicarea Manastirii s-au curatat fagetul si maracinisul si s-a semanat ghinda, motiv pentru care lacasului sfant i s-a spus Manastirea din Branistea semanata. La 1643 in timpul domniei lui Matei Basarab Manastirea a fost restaurata, iar in anul 1647 Danciul Paraianu, capuchehaie la Constantinopol a inchinat-o Sfantului Mormant.

Perioada inchinarii a fost una intunecata pentru obstea manastirii.

In anul 1693 Manastirea a fost rascumparata de Voievodul Constantin Brancoveanu de la patriarhul Dositei cu trei pungi de galbeni. Manastirea rascumparata devine metoh al Manastirii Hurez iar arhimandritul Ioan Sraretul a primit porunca din partea Voievodului C. Brancoveanu, sa zugraveasca biserica, sa construiasca pridvorul manastirii, sa inalte chiliile, clopotnita si zidul inconjurator. Lucrarile au fost definitivate in anul 1712. Biserica Manastirii Polovragi este zidita in stil bizantin, are o forma trilobata, cu abisde laterale, realizata intr-o simetrie proportionata, avand urmatoarele dimensiuni: 22 m lungime, 10 m latime si 20 m inaltime. Ca elemente arhitectonice deosebite se remarca braul exterior orizontal, rotunjit, incadrat in caramizi asezate in zimti. El incinge biserica impartind parametrul in doua zone distincte: partea inferioara, caracterizata prin randuri de caramida aparenta si piatra cioplita, intercalata cu cate o caramida verticala si cea superioara, tencuita in alb. In timpul restaurarii din epoca lui Constantin Brancoveanu, i s-a adaugat un pridvor deschis, in stil brancovenesc, Biserica este pardosita peste tot cu piatra de provenienta Alunu-Valcea. Pictura Pictura bisericii este deosebit de importanta, atat in ceea ce priveste iconografia cat si executia tehnica. Asemanatoare cu cea de la Manastirea Hurez, fiind opera comuna a unor pictori renumiti, are si caracteristici proprii, cu valoare de prototip. In exterior, deasupra arcadei din mijloc a pridvorului, impresioneaza frumoasa icoana Acoperamantul Maicii Domnului, executata in anul 1713 de Zugravul Constantin, cu urmatoarea inscriptie: Toata nadejdea mea o pui catre tine Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub acoperamantul tau. In pridvor, deasupra usii de la intrare, este zugravita icoala hramului Manastirii Adormirea Maicii Domnului. In mijloc, este Fecioara Maria adormita, inconjurata de preoti si popor; mai jos sunt ingerii care o pazesc, iar altii patru ii inalta sufletul la cer. De o parte si de alta a intrarii, se pot admira cele doua reprezentari iconografice, unice in tara noastra, ale manastirilor din Sfantul Munte Athos. In partea dreapta a usii, este redata latura de rasarit a muntelui, cu manastirile. In partea stanga, se afla latura de sud cu manastirile. La pridvor, se mai gasesc o serie de scene din Noul Vechiul Tratament, precum si din Vietile Sfintilor. Din pridvor se intra in pronaosul care uimeste lumina exterioara prin doua ferestre sub forma de firida. In pronaos, primul registru este rezervat ctitorilor, ale caror portrete impresioneaza prin marimea lor naturala. Un zid gros, prevazut cu o usa larga, departe pronaosul de naos, care este mai spatios, cuprinzand cele patru ferestre ale turlei Pantocratorului. Pictura din naos prezinta, in registru de jo, pe Sfintii Militari in tinuta de gala, cu aureole stucate sau in relief. Pe zidul stang al usii, ce face legatura dintre pronaos si naos, este zugravit Sfantul Hristofor cu Pruncul Iisus pe umarul drept, iar pe zidul opus, calugarul Teoctist cu Pruncul Iisus pe umarul stang. Absida Altarului este Boltita. Importanta cultural-nationala a manastirii In Manastirea Polovragi, se pot admira numeroase si valoroase piese muzeistice. Manastirea pastreaza si o bogata colectie de carti vechi de cult si de muzica psaltica. La Manastirea Polovragi a existat si o foarte bogata miscare culturala. O valoare deosebita au inscriptiile de pe icoanele si de pe diferitele obiecte bisericesti, pastrate in Manastire, care ii intregesc activitatea ei culturala, cea mai veche fiind inscriptia de pe icoana hramului ce reprezinta Adormirea Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu. Toate aceste inscriptii ne ajuta sa cunoastem o serie de egumeni ai manastirii si de credinciosi preocupati cu inzestrarea sfantului lacas cu obiecte de valoare, precum si cei care le-au faurit, inscriindu-si numele in randul creatorilor de arta, imbogatind patrimoniul nostru national cu opere nemuritoare. Manastirea Polovragi a participat la desfasurarea evenimentelor revolutiei din 1821 condusa de Tudor Vladimirescu, cu concursul populatiei locale organizand un punct de rezistenta si aprovizionare a revolutionarilor.

Trecut si prezent De-a lungul secolelor, in Manastirea Polovragi au vietuit calugari. In anul 1968, prin hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Manastirea Polovragi a fost transformata in manastire de calugarite, punand la temelia programului lor de viata principiul crestin: Roaga-te si munceste, maicile si surorile de la Polovragi au reusit, in scurt timp sa ridice la un alt nivel spiritual si material Manastirea. In anul 1984 s-au terminat lucrarile de restaurare ale Manastirii. Cladirile au fost aduse la forma originala. Zidurile au fost fortificate, tamplaria refacuta iar la intrare a fost pusa o poarta monumentala din stejar sculptat. S-au amenajat un Depozit al valorilor patrimoniului unde sunt pastrate pe 3000 de volume in limbile slavona, greaca si romana. Dupa anul 1990 Manastirea a primit o suprafata de 4 ha pamant pe care maicutele il muncesc cu sarg. A fost construita o cladire moderna cu 16 clilii, camere pentru oaspeti, ateliere si un fanar pentru gospodaria anexa. Aici au poposit atrasi de pitorescul locului, de importanta istorico-culturala a manastirii si de credinta propovaduita de maicute, oaspeti din peste 20 tari ale lumii, oameni politici (Regina Ana cu principesa Margareta la 17 aufust 1996, Ovidiu Gherman Presedinte al Senatului Romaniei, Mugur Isarescu guvernatorul Bancii Romaniei. La Polovragi poposesc oameni de cultura (scriitori, pictori) din tara dar si reprezentanti ai culturii din alte tari. Asezata intr-o zona de un pitoresc divin, in care natura a modelat stanca muntelui in vestita Pestera a Muierilor si pe Cheile Oltetului, Manastirea Polovragi ne modeleaza suftelele apropiindu-ne de Dumnezeu devenind astazi tamaduitoarea multora. Hramul: Adormirea Maicii Domnului (15 august) Stareta: Evghenia Vaida Manastire de maici: 30 vietuitoare

Manastirea Tismana Manastirea Tismana este cel mai vechi asezamant monahal din Tara Romaneasca, avand un rol primordial in mentinerea credintei ortodoxe de-a lungul a peste sase sute de ani. Ea reprezinta un monument de reculegere si inchinaciune, de cinstire a credintei noastre stramosesti, un edificiu de prea frumoasa arta straveche dar si de aparare al Olteniei, de inalt patriotism. La Manastirea Tismana se poate ajunge pe mai multe drumuri: ori dinspre Dunare, din Drobeta Turnu Severin prin Poarta Motrului, pe DN 67 pana la Apa Neagra si 67 D pana la Tismana; ori dinspre Craiova pe Valea Motrului pana la Motru pe DN 67 A si 67 pana la Targu Jiu sau pe Valea Jiului pana la Targu Jiu pe DN 66 si apoi pe 67 D pana la Tismana, cca. 40 km. Strabatand orasul Tismana, in capatul ei, ni se infatiseaza intr-un peisaj fermecator Manastirea Tismana, asemenea unui castel medieval cu bastioane la colturi. Ea este asezata pe varf de stanca, pe muntele Starmina, inconjurata de culmi impadurite si stancoase, langa gura intunecata a Pesterii Sfantului Nicodim si de sub ale carei ziduri tasneste apa, rostogolindu-se in cascada, cu o cadere de cca. 40 m in raul Tismana. Peisajul acestei amintiri seculare prilejuieste o stare de bucurie launtrica inconfundabila, ce ne

poarta la insemnarile lui ALexandru Vlahuta, din "Romania pitoreasca": ... "La o cotitura a drumului, crengile se desfac, o ferestruie se deschide-n peretele de verdeata, din fund rasare, peste varfurile copacilor, un turn inalt si galben. De-abia l-ai vazut insa si bolta de ramuri se-nchide din nou. Dintr-acolo se aude tot mai tare, tot mai aproape, un vuiet ca de moara, s-un rapait, un plesnet de apa care cade pe lespezi. Deodata ca la un semn, perdeaua de arbori se da la o parte sus, pe varful unei stanci fioroase, iti apare in toata fantastica ei maretie, manastirea Tismana, cu zidurile ei indraznete, cu turnurile ei inalte de castel din timpurile vechiapa se sparge si se prefece intr-o spuma fumurie, pe care o ia s-o duce-n undele-i repezi raul Tismana. In strabuna cetate a Manastirii Tismana se putea intra numai in partea de vest, in rest era fortificata natural cu rape destul de inalte si inaccesibile. De jur-imprejur incinta era inconjurata de ziduri groase de piatra. Ori de cate ori cetatea era atacata, era deteriorate zidul de la intrare. Manastirea Tismana a fost un loc de aparare, fortificat, din cele mai vechi timpuri. Vechimea manastirii este atestata documentar printr-un hrisov din anul 1385, octombrie 3, prin care domnitorul Dan I Basarab intareste stapanirea manastirii de peste mai multe sate, intre care si Tismana. Pozitie strategica a manastirii, cat si o serie de documente vechi ce o marturisesc, ne indreptateste sa afirmam de existenta Tismanei ca oras, scaun de judecata, resedinta a banilor de Jiu, cetate si mare targ. Manastirea Tismana, bogat tezaur de istorie, arta si sfintenie, a aparut pe teritoriul tarii noastre cam in acelasi timp cu intemeierea Principatelor Romane. Ea este ctitorie a primilor domnitori romani Basarabi, dupa indemnul si straduinta Cuviosului Nicodim. La Manastirea Tismana s-au pastrat cele mai vechi documente, incepand cu secolul al XIV-lea, de mare importanta, care au pus temelie sigura istoriografiei romane, atat pentru inceputurile ei, cat si pentru sirul domnitorilor. Biserica manastirii Tismana isi etaleaza statutul de monument de arta prin tot ceea ce reprezinta si exista in ea: catapeteasma facuta in anul 1766, cu icoanele imparatesti (1844); iconostasul sculptat in lemn de tei, aurit, executat de Ghenadie monahul (1741-1742); stranele (tetrapoadele) sculptate de calugari in anul 1731 si 1735; policandrul mare din alama lustruita (1820); toaca metalica de forma vulturului bicefal stema domnitorilor Basarabi, deosebit de valoroasa, si altele. Manastirea Tismana a fost transformata in chinovie de maici, incepand cu anul 1949, maici care duc viata de obste, impletind munca cu rugaciunea. In present manastirea are 60 vietuitoare, dintre care 6 stau la schiturile manastirii. Pe muntele din fata manastirii, numit Cioclovina, intr-un frumos peisaj sibcarpatic se afla cele doua schituri: Cioclovina de Sus si Cioclovina de Jos. Avantandu-ne cale de 5 km de urcus prin padure, pe carari de munte incantatoare, ajungem la prima Sihastrie a Tismanei Schitul Cioclovina de Jos, amintita documentar inca din anul 1660. O personalitate de profunda spiritualitate a secolului al XIV-lea a fost Cuviosul Nicodim Cel Sfintit de la Tismana, trecut la cele vesnice la 26 decembrie 1406. Ucenicii cuviosului si poporul drept credincios i s-au inchinat ca unui sfant; ei l-au considerat, inca in viata fiind, un barbat cu viata sfanta, tare in carti, si mai tare in judecata si in cuvinte si raspunsuri. Barbat vestit, crestin cu viata sfanta, pilduitoare, ctitor de sfinte locasuri, plin de invatatura si intelepciune, Sfantul Nicodim a avut o covarsitoare influenta in procesul de reorganizare a vietii bisericesti din provinciile romanesti. Cuviosul Nicodim cel Sfintit de la Tismana s-a dovedit a fi si un reprezentant de seama al culturii noastre bisericesti dn secolul al XIV-lea si la inceputul celui urmator. Nascut din parinti binecredinciosi, in 1310 in cetatea Prilep, din sudul Dunarii, Macedonia Sarbeasca, el se inrudea cu familiile domnilor Tarii Romanesti si Serbiei. Mama Sfantului Nicodim, era fiica lui Basarab I, sora cu Ruxandra care, casatorita cu tarul Serbiei, Stefan Dusan, a avut fii pe Usor III si Lazar. Deci Sfantul Nicodim era var primar cu Nicolae-Alexandru basarab si Lazar I, Cneazul Serbiei. Cuviosul Nicodim de mic a fost pus la invatatura de carte, ca sa poata, cand va fi mai mare, sa ocupe dragatorii de seama. Cand a ajuns sa invete Sfintele Scripturi s-a patruns de ele cu tot sufletul si s-a hotarat sa-i slujeasca lui Dumnezeu.

Manastirea Crasna Se afla asezata la poalele muntelui Muncel intr-o zona, care asa cum semnifica si numele, e deosebit de frumoasa. Este ctitoria Marelui Pitar Jupan Dumitru Filisanu, nepot al Marelui Ban al Craiovei Dobromir si var cu Doamna Stanca a lui Mihai Viteazul. Biserica terminata la 24 sept. 1637 este construita in stil bizantin cu ziduri groase acoperite de sindrila. Boltile apar joase si se reazima pe o coloana ce inconjoara biserica. Turla octogonala se afla deasupra naosului. Biserica nu a fost zugravita complet. La 1757 si la 1792 alti ctitori, Clucerul Mihai Crasnaru si Doamna sa Balasa cu neamul impreuna cu Ion si Andronache Tundrea cu familiile, indemnati de harnicul egumen Vartolomeu Hotinescu si cu binecuvantarea Episcopului de Ramnic Grigore Socoteanu au reparat biserica, au completat pictura, au facut indreptari la catapeteasma si au inzestrat-o cu noi mosii. Al. Stefulescu face o descriere completa catapetesmei, giuvaier de arta decorativa: Intre naos si altarul bisericii se afla un giuvaier de catapeteasma, cap de opera a sculpturii si picturii romanesti, din veacul XVIIlea. O foarte uimitoare de jos pana sus, plina de maretie si de gust, impletita cu abilitate si eleganta neintrecuta, sapata cu o dalta maestrita, umpluta cu iconite artistice, incinsa cu brane de o finete admirabila si sus, sus de tot, incoronata cu o maiestuoasa, dar dureroasa, rastignire, ce troneaza peste simpaticele chipuri ale lui Matei Basarab si mitropolitul Stefan, neuitatul arhipastor al Munteniei, din timpul talmacirilor cartilor de pe slavoneste in romaneste. Totul este lucrat cu arta si imbelsugare care face admiratia tuturor vizitatorilor Crasnei. Materialul, forma si inscriptiunile infatiseaza in toata splendoarea lor viata religioasa a Romanilor din veacul al XVII-lea, epoca prin excelenta a cladirii manastirilor. Chipul dulce al lui Christos, sublimul si divinul martir, de indura de bunavoie moartea cea mai atroce pentru salvarea lumii, exemplu fara perecje de abnegatie si sacrificiu; suferintele ingrozitoare ce i se zugravesc pe fata, capul sau plecat cu resemnare spre dreaptal surasul divin ce i-a ramas pe buze, ca si cum si-ar arata multumirea ca a murit de moartea sa cea mai infamata, rezervata criminalilor: corpul sau, depus

in marime naturala si sfasiat de cuie si de lancea centurionului, inspira sentimente ce incalzesc inima, facand-o capabila de actiuni generoase si inalta sufleul in regiunile senine ale idealului. Nu stii ce sa admiri mai intai: materialul ales din care e facuta ori arta ce se inchiaga in sculptura si pictura acestui giuvaier national, darnicie in adevar domneasca. Seninatatea fetii Sfintei Fecioare, ingereasca Sa privire, vesnic blanda si dulce, chipurile apostolilor si profetilor, ce transpira o liniste cereasca neturburata, vadesc cu tarie sufletul nobil si iscusit al artistului. Deasupra crucii Mantuitorului sta scris motivul osandirii Sale, in limbile ebraica, greaca si latina Iisus Nazarineanul, regele Iudeilor. Mai jos, sub picioarele lui Christos, sta in genunchi in partea dreapta Matei Voda cu coroana pe cap in mantie domneasca, cu mainile rugatoare, avand inscriptia: Io Matei Basarab Voevod. Iar de cea stanga, se afla tot in aceiasi portiune Mitropolitul Stefan in sacos, cu mitra pe cap si cu amforul pe umeri, cu inscriptia tot in slavoneste: Chir Stefan mitropolit si arhiepiscop a toata Tara. La 1786 Manastirea figureaza ca metoh al Episcopiei Ramnicului. Conform pisaniei inscrisa la 1808 pe peretele dinspre miazanoapte Dumitru Ursache, capitan al plaiului Novaci, insarcinat cu ingrijirea schitului, gasindu-l in ruina, cu multa osardie l-a ridicat, acoperind biserica si a construit noi chilii pentru monahi. La 1820 Constantin Dragoescu a intregit reparatiile generale si a inadit stalpii advonului alterand forma initiala si pictand pe aceasta parte a intrarii in biserica, chipuri de sfinti si tablouri cu sfarsitul lumii si judecata viitoare. Incepand cu anul 1887 schitul Crasna a devenit biserica ingrijita de popa din Hotini. In 1915 M. Paisescu, boier din partea locului a solicitat episcopului Sofromie de Ramnic sa trimita calugari la Crasna. Incepand cu anul 1936 prin contributia noului ctitor Gh. Tatarascu. Prim Ministru si Consilier Regal schitul Crasna a renascut. Biserica a fost acoperita cu sindrila, s-a spalat si reparat pictura, au fost daruite obiecte de cult. Chiliile dinspre nord au fost inlocuite cu o cladire pentru adapostul monahilor. Chiliile dinspre miaza-zi au fost reparate, dar li s-au pastrat pridvoarele si beciul. Dupa 1990 biserica si chiliile din ambele corpuri au fost acoperite cu tabla iar corpul de chilii din partea de sud a fost si renovat.

Pictura Este in fresca si dateaza din 1757, cu tablouri de mare expresivitate, tampla de valoare din vremea lui Matei Basarab, adusa de la Catedrala Sf. Dumitru din Craiova. Deosebit de valoros este tabloul votiv reprezentand pe Matei Basarab si Mitropolitul Stefan. Familia Ctitorului Gh. Tatarascu si-a exprimat dorinta de a aduce ramasitele pamantesti ale celui care a fost prim-ministru al Romaniei, la Crasna, un loc binecuvantat pe care cu stradanie monahii il pot schimba in renume. La Manastirea Crasna frumosul este cu adevarat la el acasa. De la Crasna, drumul spre Polovragi, adapostit in partea nordica de Parang, trece mai intai prin Carpinis, localitate atestata documentar la 8 sept. 1580. Aici se afla o biserica din lemn tarnosita in anul 1883 iar recent, prin grija preotului I. Popescu s-a construit o manastire complex filantropic. Hramul: Sf. Nicolae Manastire de calugari: 5 vietuitori Staret: Nifon Aftanache

MANASTIREA LAINICI Manastirea Lainici este asezata pe mirificul Defileu al Vaii Jiului, la 32 km departare de TarguJiu si 25 km de Petrosani. Este liantul credinciosilor din oltenia cu cei din ardeal si face parte, jurisdictional, din arhiepiscopia Craiovei, fiind cea mai mare manastire de calugari din aceasta eparhie. In marea Sa mila fata de poporul roman, Dumnezeu l-a trimis in secolul al XIV-lea in Tara Romaneasca pe Sfantul Nicodim cel Sfintit de la Tismana, pentru a da un suflu nou Bisericii, a o reinvia si organiza. Astfel, Sfantul Nicodim a ctitorit o multime de manastiri la poalele Carpatilor, ce au constituit adevarati piloni de sustinere ai Ortodoxiei si romanismului, deoarece din sec al XIII-lea incepuse deja invazia de catolicizare a ardealului de catre Biserica Catolica. Cronica rimata de la Manastirea Prislop arata ca Sfantul Nicodim s-a asezat intr-o pestera pe Valea Jiului la Surduc, deci langa Manastirea Lainici. Marea prigoana impotriva ortodoxiei romanesti, declansata peste toata Transilvania intre 1750 si 1765, de apocaliptica imparateasa a imperiului a imperiului austro-ungar, Maria Tereza, a ajuns pana la Manastirea Lainici. Asa cum dovedesc documentele vremii, generalul bukow a distrus peste 300 de biserici si manastiri ortodoxe, printre care si Manastirea Lainici, care era situata la cativa kilometri de granita cu Imperiul Austro-Ungar.

In 1784, Schimnicul Atanasie este trimis de la Tismana pentru a reinvia Manastirea Lainici, unde aduna din nou o obste de 30 de monahi. Dupa moartea sa, intre 1810 si 1817, cativa boieri din Targu Jiu: Nicolae Brailoiu, Raducanu Mardanescu, Stanca Maldarascu si Iosfic Farcasescu, din Farcasestii Gorjului, au construit actuala biserica din zid a Manastirii Lainici, care a fost sfintita de catre Episcopul Galaction al Ramnicului cu hramul Intrarea in Biserica a Maicii Domnului. In Manastirea Lainici a stat ascuns Tudor Vladimirescu deghizat in calugar, deoarece era urmarit de turci pentru ca luptase impotriva lor in razvoiul ruso-turc dintre anii 1806 si 1812. De aceea, in 1817 manastirea a avut de suferit, fiind devastata de turci; calugarii au fost alungati, iar lui Maxim monahul i s-a taiat capul. Dupa mai-sus-numitul Schimnic Atanasie, care a fost staret la Lainici, este vrednic de amintit marele staret Luceafarul Lainiciului cum este numit de Sfantul Calinic de la Cernica, Cuviosul Irodion Ionescu. Cuviosul Irodion Ionescu a fost staret in Manastirea Lainici intre 1854 si 1900, cu intermitente. El a fost adus de la Manastirea Cernica si numit staret de Lainici de catre Sfantul Ierarh Calinic, imediat dupa numirea sa ca episcop la Ramnic. Cuviosul Irodion i-a fost duhovnic in toata aceasta perioada. Se consemneaza chiar, in viata Sfantului Calinic, cele doua minuni pe care le-a facut in drum spre Lainici, la duhovnicul sau. Primul razboi mondial, intre 1916-1918, a fost nemilos fata de Manastirea Lainici, distrugand-o complet; trupele germane au intrat cu caii chiar si in biserica, facand focul in ea si profanand-o peste masura. Pana azi se mai pastreaza scrijelite pe peretii din altar numele unor soldati si ofiteri care au dormit acolo si au profanat biserica. Au fost furate de catre soldatii germani toate odoarele de pret, inclusiv clopotele. Arhiva Manastirii, care era de 16 metri liniari, a fost arsa, precum dovedesc documentele vremii. Cimitirul a fost devastat si profanat, toate crucile fiind smulse si calcate in picicioare. Dupa razboi nu se mai cunosteau mormintele, ce au ramas neidentificate ana astazi. In 1929 a fost trimis de la Manastirea Frasinei un grup de 6 monahi, avandu-l staret pe Cuviosul Visarion Toia, care au ridicat din ruine Manastirea, construind cladirile necesare si introducand viata de obste cu un regim ascetic sever, intocmai ca la Manastirea Frasieni. Datorita seriozitatii, disciplinei duhovnicesti si slujbelor care se savarseau aici, manastirea devine tot mai cautata de numerosi credinciosi din imprejurimi. Duhul sfintilor parinti din vechime, ce au locuit aici, dinamiza viata duhovniceasca. Dupa 1947, cand vine la conducere regimul comunist, manastirea Lainici este lovita iarasi fara mila. In aceasta perioada incepe construirea caii ferate Bumbesti-Livezeni, precum si modernizarea Drumului National, pe aceeasi distanta. Muncitorii care au executat viata bisericeasca din manastire asemenea unor invadatori pagani, ocupand toate terenurile manastirii si amplasand aici baraci. Prin astfel de cruzimi a trecut Manastirea Lainici pana in 1957, cand toti aceeia care au ocupat cea mai mare parte a spatiilor manastirii au parasit, cu mare greutate acest loc. In 1961 Manastirea Lainici este desfiintata ca manastire independenta, ramanand cu titlul de casa de oaspeti. Pana in 1970 usile bisericii au fost inchise cu lacatul, nemaipermitandu-se sa se faca slujbe decat in unele Diminici si sarbatori religioase. In 1975 a venit ca staret P.C. Arhim. Caliopie Georgescu, care a inceput sa mai faca unele imbunatatiri in viata manastirii, favorizat fiind si de politica vremii, care parea sa fie mai blanda si mai omenoasa. Astfel, dupa 1983, datorita novicilor care au inceput sa se inmulteasca, introduce din nou randuielile ascetice monahicesti, respectiv slujbele de la miezul noptii si nemancarea de carne in obste, lucrul ce a dus la o viata duhovniceasca mai buna. Dupa Revolutia din 1989, ca urmare a afluentei crescande de credinciosi, in Manastirea Lainici se simtea nevoia unei biserici mai mari si mai incapatoare. In Duminicile si la marile sarbatori religioase se faceau slujbe in aer liber.

In iulie 1990 s-a pus piatra de temelie pentru noua biserica-catedrala, de catre Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Nestor al Olteniei. Biserica a fost inceputa, proiectata schematic si construita pana la stadiul structurii de rezistenta de catre Ing. Ioan Selejan, actualmente Preasfintitul Episcop al Covasnei si Harghitei. Noua biserica-catedrala din Manastirea Lainici este inedita prin planul sau arhitectonic, cuprinzand doua biserici suprapuse. Acest lucru a fost impus pe de o parte de planul fizic al terenului, in panta, acesta creand necesitatea unui subsol. Pe de alta parte, precum se cunoaste, Istoria Bisericii Crestine pana in zilele nostre a cunoscut doua perioade fundamentale: prima perioada de la anul 1 pana in anul 313, respectiv pana la Edictul de la Milano al Imparatului Constatin cel Mare, perioada bisericii din Catacombe, in care s-a varsat cel mai mult sange si au murit milioane de mucenici pentru Hristos, acesta fiind fundamentul si temelia Bisericii Crestine; si a doua perioada, de la anul 313 pana in zilele noastre. Asemeni impartirii Istoriei crestine in cele doua perioade fundamentale, tot astfel s-a impartit si planul arhitectonic al Noii Biserici. Insa aspectul cel mai inedit al acestei biserici este tematica iconografica, care intentioneaza, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa se realizeze. Astfel, biserica de la subsol va fi destinata Bisericii din Catacombe, pictandu-se viata crestinilor de la anul 1 pana in anul 313, reprezentandu-se majoritatea Sfintilor si martirajelor cunoscute din istoria Bisericii si din Sfanta Traditie. In pictura bisericii de deasupra, se vor marca cele mai importante momente din istoria bisericii crestine, cu cei mai reprezentativi Sfinti din toata lumea si din toate timpurile. In prezent, in Manastirea Lainici sunt 35 de supravietuitori. Staretul Sfintei Manastiri Lainici : Arhimandrit Ioachim Parvulesc

Manastirea Visina
Hramul: Sfanta Treime Localizare: Sos. Targu-Jiu - Petrosani , la iesirea din defileul Jiului, Bumbesti-Jiu la 14 km. de Targu-Jiu Manastire de calugari: 6 vietuitori in documente Staret: Melchisedec Supraschi

Ruinele Manastirii Visina (situata pe malul drept al Jiului, la iesirea din defileu) sunt o marturie a inceputurilor monarhismului la noi. Istoricul I. Donat in lucrarea Fundatiile religioase ale Olteniei a emis ipoteza ca Manastirea Visina a fost ctitorita de Nicodim. Cronica rimata de la Prislop, cu titlul Plangerea Silvasului scrisa de un calugar, aminteste de prezenta lui Nicodim pe Jiul de sus: Locul cel ales mai intai // Este in Surduc sus pe Jiu // Acolo pestera am gasit // Si intransa s-a salasluit // Care pestera e acum se gaseste // Si a Sfantului Nicodim se numeste. Intre cei inscrisi ca ctitori, prin contributia adusa la ajutorarea manastirii, documentele amintesc pe Mircea cel Batran, Basarab Voievod, Neagoe Voda si alti domnitori ai secolelor al XVI-lea al XVII-lea. Date privitoare la inceputurile manastirii le furnizeaza documentul lui Neagoe Basarab din 14 dec. 1514, care pomeneste pe primul egumen cunoscut al manastirii, Grigorie. Egumenul si calugarii se parasera in fata divanului cu mosnenii din satele invecinate, Bumbesti si Porceni, pentru hotarele stapanilor lor. Pentru a se restabili hotarele au fost trimisi trei dregatori, Detco banul, Stanciul mare portar si Neagoe spatarul, insotiti de 12 boieri din partea locului. Acestia au umblat pe ocina si au gasit vechile hotare din zilele lui Mircea voevod... Actul din 1514 pomeneste de prezenta unor hotare ale stapanirii manastirii din vechime, inca din zilele lui Mircea Voevod. Avem astfel certitudinea ca asezamantul de la Visina are o vechime cel putin din aceasta epoca, de sfarsit al veacului al XIV-lea si inceputul celui de-al XV-lea. Alte hrisoave pastrate de la Neagoe Basarab mentioneaza pe langa grija Voievodului pentru Manastirea Visina si prezenta familiei puternicilor boieri Craiovesti care au daruit manastirii muntele Plaseala. Jupanita Neagra este sotia lui Parvu I. Craiovescu si mama lui Neagoe Basarab, cel care avea sa-i mute cu fast ramasitele pamantesti la Curtea de Arges, dedicandu-le pagini vibrante. Iar fiica ei Marga este sotia lui Marcea postelnicul, ambii donatori in 1518-1519 la Manastirea Bistrita Olteana, ctitoria Craiovestilor. Ipoteza noastra cu privire la o eventuala refacere sau reparatie in vremea lui Neagoe Basarab, sunt: O hotarare a lui Petru de Neagoe Basarab si inchinarea manastirii ca metoh la Tismana de catre Dragomir spatar, la 13 februarie 1599. De la vechea manastire nu s-au pastrat urme ale chiliilor sau ale zidurilor de incinta, Jiul distrugand eventualele ruine de pe latura estica prin macinarea malului. Au ramas doar ruinele bisericii. Actul de hotarare a recunostruirii Manastirii Visina a fost incheiat la 19 oct. 1994 in prezenta acad. Dr. Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei. Prin hotararea 7538 a Sfantului Sinod al Bisericii ortodoxe Romane s-a reinfiintat manastirea Visina cu hramul Sfanta Treime.

Obiectivul propus este ca biserica paraclis a Sfintei Manastiri Visina sa fie structurata din punct de vedere al spatiului, pe orizontala, de la vest la est in : pridvor, pronaos, naos si altar. Structura va fi realizata din lemn de stejar (pereti, bolti, sarpanta, invelitoare), cu infrastructura din beton si piatra iar elevatiile din piatra de stanca legata cu mortar de var. *** Strajuit de munti si cu linistea turburata de curgerea cand domoala, cand vijelioasa a Jiului, drumul spre Lainici ne face sa ne oprim mai sus de gara Meri la Monumentul Generalului Dragalina, ridicat in anul 1927 in memoria eroului cazut pentru apararea defileului de atacurile din 1916 ale armatei germane. Cu emotia momentului de reculegere pentru jertfa inaintasilor continuam pe drumul in susul Jiului, retraind aidoma lui Alexandru Vlahuta pagini din Romania pitoreasca: Nicaieri n-am vazut desfasurate cu atata maiestrie, in acelasi cadru, cele trei mari podoabe ale pamantului: muntii, padurile si apa. Iar o podoaba turistica intr-o zona de largire a defileului este Popasul de la Lainici cu locuri de cazare si masa. Aici se organizeaza anual la 6 august Festivalul folcloric Cantecul Muntilor la care participa lume venita dincolo si dincoace de munti. In vecinatatea Popasului turistic, dar avand o vechime seculara se afla un loc de inchinaciune si credinta: Manastirea Lainici.

Manastirea Camaraseasca Manastirea Camaraseasca este asezata pe malul drept al raului Gilort, la nord-est de orasul TarguCarbunesti. Este zidita in anul 1780 de catre Polcovnicul Mihai Coltescu in timpul Voievodului Alexandru Ipsilanti. Biserica are forma de corabie cu zidul foarte gros, din caramida, avand clopotnita deasupra pronaosului, fiind o caracteristica a sfasitului de secol al XVII-lea. Pridvorul este sprijinit pe stalpi de piatra in stil brancovenesc, cu arcade in forma de semicerc. Fatada pridvorului reprezinta scene cu raiul si iadul, sus pe bolta in dreapta Sf. Ioan Botezatorul, in stanga Mantuitorul Iisus Hristos, iar intre ei, pe arcade e redata Sfanta Treime. Tot in pridvor exista doua morminte: al lui Toma Camarasescu si al sotiei lui. Biserica are trei parti si anume: Pronaos, naos si altar. Pronaosul are forma dreptunghiulara, boltita. Pictura din pronaos in dreptul usii la intrare reprezinta pe ctitorul Mihail Coltescu cu sotia Catrina si familia lui; in stanga usii, pe fiul lui Mihalache Coltescu cu sotia Luxa si familia. Pe peretele de nord este pictata Scara Sfantului Scararul care reprezinta scara virtutilor care urca la cer. Tot ca o scara sunt reprezentate si cele 24 de vami ale vazduhului, pe care urca fiecare suflet dupa ce iese din trup. Este mare lupta intre inger si diavol, asa dupa cum se vede de la o anumita inaltime. Pe peretele de miazazi sunt pictati Sfintii Apostoli Petru si Pavel, iar pe peretele de rasarit Mantuitorul. Sf. Ioan Botezatorul si Maica Domnului. Mai sus pictura reprezinta diferiti sfinti cuvinciosi, Bunavestire, diferite scene biblice. Naosul are forma patrata cu doua abside laterale. In primul registru al picturii sunt Sf. Militari cu aureolele scoase in relief, Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Sf. Mare Muncenic Procopie, Sf. Teodor, Sf. Tiron, Sf. Mina, Sf. Imparati Constantin si Elena. Pe colturi sunt pictati Sf. Cuvios Stalpnicul Simion, Damian, Cozma. Mai sus pictura reprezinta scene din viata Mantuitorului Iisus Hristos si diferite scene biblice. Naosul este despartit de pronaos printr-un zid gros. Catapeteasma este zidita si impodobita in dreapta cu icoanele Imparatesti ale Mantuitorului Iisus Hristos, Sf. Ioan Botezatorul, Sf. Gheeoghe cu Sf. Apostoli Petru si Pavel iar in stanga cu icoanele Maicii Domnului, Sf. Dimitrie, Sf. Nicolae, Sf. Paraschiva. Pictura este facuta in fresca la 1831 de Matei si Gh, Zugravu. Arhitectura romaneasca a manastirii se compune din doua registre: cel inferior simplu tencuit, iar cel superior din panouri dreptunghiulare, unele rotunjite in partea superioara. Biserica este imprejmuita cu zid de aparare facut din piatra de rau. Ea a fost inzestrata de catre boier cu obiecte si carti de cult. De-a lungul vremurilor vitrege biserica a avut de suferit. In 1916 biserica a servit ca punct de observatie, iar in timpul retragerii armatei de la Jiu, a fost lovita de gloante. A servit intotdeauna drept cetate de aparare contra cotropitorilor. Era aici un loc de refugiu al boierilor atunci cand ei erau atacati de turci si haiduci.

Ultima urmasa a ctitorului a fost Anica Coltescu, fiul ei Toma Camarasescu om de mare cultura, prefect al Gorjului. In 1880 s-au facut reparatii la Biserica si a fost inzestrata cu obiecte de cult de mare valoare. In 1920 marele istoric Nicolae Iorga a vizitat aceasta Biserica si a fost profund impresionat, apreciindu-i foarte mult tezaurul artistic si semnaland-o Comisiei Monumentelor Istorice, care o declara imediat monument istoric. In 1928 fiicele lui Toma C. Ana si Nissa Camarasescu au constatat degradarea monumentului si au facut reparatii la acoperis si zidul de aparare. Traditia spune ca din pronaos pornea un tunel subteran prin care in caz de pericol se putea ajunge pe malul drept al Gilortului. Acesta s-a surpat in anul 1946, dar urmele se mai vad si astazi. O noua restaurare, facuta in perioada anilor 1967-1969 de catre preotul Solomon Motocu, a constatat in acoperirea bisericii cu tabla si repararea zidului inconjurator. Dupa aceasta data biserica a ramas in parasire pana la 1 sept. 1994 cand cu incuviintarea Sf. Sinod si cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintitul Nestor, Mitropolitul Olteniei s-a redeschis Manastirea Camaraseasca. Aici a fost amenajata o casa parohiala si se afla in stadiul inaintat de constructie moderna cladire care va avea 25 camere chilii, ateliere, trapeza. Binecuvantarea locului si stradania maicutelor vor face in scurta vreme ca Manastirea Camaraseasca sa devina un etalon al ortodoxismului in zona Gilortului. Din Targu-Carbunesti urmand intai Valea Negrenilor, apoi Valea Amaradiei se strabate o zona colinara, careia dealurile impadurite ii dau un farmec aparte. Hramul: Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul (29 august) Stareta: Antonia Magureanu Manastire de maici: 15 vietuitoare

Manastirea Targu-Logresti

Calugarul Paisie a facut la 1 iunie 1718 o vanzare de mosie. Schitul de atunci se afla pe malul stang al Amaradiei dar nu se cunoaste data cand a fost contruit din lemn. Biserica manastirii de astazi a fost zidita pe malul drept al Amaradiei la 1769 de Ioan Ieromonah Tandalescu si de Clucerul Costache Pandia cu sotia lui coana Ilinca, fiica lui C. Obedeanu. Avand ravna buna numitul parinte ieromonah Ion ca sa faca o biserica de piatra pe cureaua mosiei Sfintiei sale din Tandalesti, facand si gatirea numai cu caramida si neingaduindu-l fiul sau Stancul dimpreuna si cu alti mosneni au mers si s-au invoit cu Costache Pandia si sotia sa Ilinca, cari i-au dat patru falci de loc in hotarul Logrestilor, unde a carat caramida ce avea facuta si cu cheltuiala lor a inaltat schitul.

Pisania bisericii poarta data 1808 (probabil anul cand a fost reparata): Aceasta sfanta dumnezeiasca biserica, ce se numeste schitul Logresti, din temelie s-a inceput si s-a ispavit cu osteneala si cu toata cheltuiala acestori ctitori, pomeni Gospodi Constantin Pandia d-ei Cocoana Ilinca Obedeanu sotia domnului cocoana Pauna, Constantin Obedeanu fiii d-lor; cocoana Smaranda, popa Ion Tandalescu, preoteasa Harsova, sotia sa, Patru, Stancu Maria, Ancuta, Dumitru, feciorii lor si Logofatul Alexandru Tandalescu episcop, la leatul 1808. Schitul a fost inchinat metoh episcopiei Ramnicului la 11 august 1796 de catre Ioan ieromonahul Tandalescu si a doua oara la 9 februarie 1785 de catre Costache Pandia. Biserica a fost reparata la 1818 servind apoi ca lacas parohial. In anul 1911 a fost reparata prin contributia familiilor Tanasache si Dumitru Negea. Zugravul Belgun din Husezani a renovat pictura, fara a dovedi valente artistice deosebite. In perioada 1932-1940 biserica a fost complet restaurata in forma in care se gaseste si astazi. Zugravul Vasile Avramescu a lucrat timp de patru ani la restaurarea picturii in forma originala, inlaturand adaugirile restauratorilor anteriori. Biserica restaurata pe cheltuiala domniei Magdalena Mihai Gele a fost sfiintita la 17 ale lunii noiembrie 1940 de D.D. Nifon Criveanu, mitropolitul Olteniei, Ramnicului si Severinului. Cu aceasta ocazie biserica a fost redata vietii monahale, calugar staret fiind Iuvenalie. Pictura este executata in ulei, urmand stilul bizantin. In pronaos apar pictate chipurile ctitorilor iar in naos registre de sfinti. In anul 1962 manastirea devine bisrica a parohiei Logresti. Reinfiintata in anul 1991, Manastirea Sfintii Parinti Ioachim si Ana, sub ravna staretei Fevronia si cu ajutorul Bunului Dumnezeu a beneficiat de importante lucrari de consolidare si constructie. In anii 19951996 s-au facut importante reparatii exterioare ale bisericii si-a fost consolidata turla. In anul 1992 s-a reparat staretia si a fost construita cladirea celor 12 chilii.Din anul 1994 se afla in lucru, ajungand in stadiu avansat de executare, o constructie moderna care va cuprinde 16 chilii, trapeza si ateliere. Un cuib de credinta si liniste, aflata intre dealurile unei zone colinare, Manastirea Logesti este un loc de rai si inchinaciune, care-ti da o multumire launtrica ori de cate ori treci pragul. Hramul: "Sfintii Parinti Ioachim si Ana Stareta: Nuta Fevronia Manastire de maici: 16 vietuitoare

Manastirea Dealu Mare

Manastirea se afla asezata in varful Dealului Mare (loc cunoscut in zona sub denumirea Cioaca lui Surcel) de unde se deschide incantatoarea panorama a satelor insirate in adancirea vailor dintre Jieturi si Jiu. Documentele referitoare la anul zidirii bisricii au dat nastere la controverse. Istoricul afisat al Manastirii mentioneaza anul zidirii, in 1865, iar in lucrarea Urme din trecut editata de Mitropolia Banatului, dr. Virgil Feier consemneaza: la 20 mai 1873 Constantin Savoiu, boier cu tendinte liberale, ales in 1857 deputat al Adunarii Ad-Hoc a adresat o cerere episcopului Atanasie al Ramnicului, solicitand aprobarea pentru construirea unei bisericute, pe mosia sa Borascu, in a carei subterana sa-si depuna ramasitele pamantesti ale familiei. Conform acestei cereri-document aflata in fondul Arhivelor statului - Filiala Gorj apare contradictorie data zidirii bisericii in anul 1865, cum se mentioneaza in Istoricul afisat la manastire. Arhitectonic biserica urmeaza structura neoclasica prezentand trei frontoane, o exedra hemiciclica si o turla octogonala cu ancadramente in arcade ale ferestrelor. Invelitoarea bisericii prezinta importanta prin faptul ca este confectionat din tabla de arama. In partea de rasarit, sub altar, intr-un cavou cu intrare se afla depuse dupa dorinta ctitorului, sicrie ale familiei Savoiu. Biserica de la Dealu Mare a functionat ca biserica particulara a familiei de boieri Savoiu, care au zidit-o si intretinand-o pana in anul 1941. Dupa aceasta data, printr-o decizie a Sfantului Sinod, biserica a fost declarata schit, metoc al manastirii Stramba-Jiu. De atunci, pana in anul 1962, schitul a fost deservit de calugari. Timp de 15 ani, adica pana in 1977 biserica a fost inchisa, iar obiectele de cult au fost impartite la Manastirea Stramba-Jiu si la Biserica din Borascu. La 1 februarie 1992 biserica de la Dealul Mare a redevenit manastire printr-o hotarare a Mitropolitului Olteniei, sustinuta de Preasfintitul Damaschin Severineanu, om al locului. Este de lauda ravna maicutelor de la Manastirea Sfanta treime din Stramba-Jiu, care au curatit obiectele de cult si peretii bisericii, iar impreuna cu Stareta Marina Gligor si parintele ieromonah Irineu Dobre au urgentat lucrarile strict necesare de restaurare si amenajare astfel incat la 21 mai 1992, de praznicul Sfintilor Imparati Constantin si Elena, preasfintitul Damaschin Severineanu sa poata tine in fata unui alai de credinciosi veniti din toate satele dimprejur, slujba de sfintire a lacasului si de cinstire a hramului manastirii. *** La nici 8 km de Manastirea Dealul Mare, la marginea vestica a localitatii Stramba-Jiu (consemnata prima data printr-un zapis dat de Radu Paisie la 14 mai 1544), inchisa de dealuri si de o padure seculara, se afla Manastirea Sfanta Treime Hramul manastirii: Sfintii Imparati Constantin si Elena (21 mai) Stareta: Nicodima Scripcariu Manastire de maici: 10 vietuitoare

Manastirea Stramba-Jiu Prima consemnare a existentei schitului o aflam in inscriptia zugravita la 1793 deasupra intrarii in pronaos cu referire la data de 1514 avand ctitori pe Danciu si Oprea. Intr-un document datat 1525 Stramba apare metoh al manastirii Govora. In anul 1603 in locul vechiului schit s-a ridicat manastirea de azi. In anul 1594 s-a asezat la Stramba ca mare proprietar Stoichita Raioseanu. El a fost ridicat la rangul de logofat al doilea, mare vister si mare postelnic in sfatul lui Mihai. El a contribuit la zidirea manastirii. In decursul anilor la sporirea zestrei manastirii au participat Voievodul N. Mavrocordat (1705-1706) si Stefan Cantacuzino. Perioada de decadere a manastirii a fost dupa anul 1700, iar la 1812 ea ramane in parasire, devenind biserica filiala din parohia Hodoroasa. La 8 noiembrie 1724 chiliile si acoperisul bisericii vor arde. Asa cum mentioneaza egrumenul Mitrofan intrun hrisov, focul se banuieste ca a fost pus de 2 calugari straini din tara ungureasca. Din acelasi hrisov aflam ca Raioseanu Caoitanul s-a imprumutat de 190 taleri sa ii foloseasca la recladirea chiliilor si a magaziilor din lemn iar biserica o va acoperi cu sindrila din stejar. De la aceasta data pana la recladirea staretei si anexelor din caramida in anul 1923 nu s-a mai pastrat nici un document referitor la manastire. La 5 noiembrie 1923 ieromonahul Veniamin Pestrea a reinfiintat schitul refacand si consolidand biserica si chiliile in paragina. In anul 1927 Comisia Monumentelor istorice condusa de N. Iorga contribuie la reparatiile exterioare ale bisericii si acopera cu var pictura exterioara degradata. In anul 1956 Stramba devine manastire de maici avand stareta timp de 27 ani pe Ermionia Candea. In anul 1983 in locul sindrilei se pune tabla pe acoperis si s-au facut reparatii capitale. Sub staretia lui Paisie Ulesan si cu sprijinul Mitropoliei Olteniei s-au facut restaurari la biserica si s-a pus temelia cladirii chiliilor. De la 1 octombrie 1991 stareta este Marina Gligor. Arhitectura Biserica asa cum a fost construita din caramida in anul 1603 o regasim si astazi. Planul este triconic, cu abside pentagonale in exterior, si o singura turla octogonala pe baza patrata. Exteriorul are un brau care imparte fatada in doua registre, in registrul de jos si la turla sunt ferestre inalte si stramte, introducand in compozitie accentul vertical. Ele sunt identice cu cele de la biserica episcopala din Arges. Cornisa de la baza turlei aminteste de cornisa de la Manstirea Dealul-Turla cu contur octogonal e decorata cu panouri dreptunghiulare. Pridvorul dreptunghiular se sprijina pe stalpi circulari de caramida deschizanduse prin arcade semicirculare spre fatada si in lateral.

Pronaosul e putin luminat datorita ferestrelor cu deschidere mica. Trecerea in naos se face printr-o deschidere centrala, aceasta fiind o solutie specifica sec. al XVI-lea. Naosul dispus pe un plan patrat e largit lateral cu doua abside circulare . Turnul octogonal pe o baza patrata ii lumina si monumentalitate. Altarul este semicircular si acoperit cu o calota semisferica. Pictura In anul 1793, vel armasul Constantin Raioseanu si jupaneasa Pauna au inaugurat actul terminarii zugraveli manastirii in interior si exterior. Pictura din pridvorul manastirii unde cea murala trebuie sa fi continuat in exterior, prezinta caracteristicile sec al XVIII-lea cu detalii interesante. Un registru pornit din stanga pridvorului prezinta intr-o succesiune de imagini Facerea lumii, ceea ce surprinde este faptul ca fetele intelepte au suluri in maini, pe care scrierea este slavona, nu chirilica. Registrele ce impodobesc boltile sunt din sec. al XVIII-lea, cum dovedeste redarea Gurii Iadului, caracteristica a picturii acelor ani. Pronaosul e dominat de tablouri votive: Stoica Raioseanu cu jupaneasa Dochia. Pe peretele dinspre nord sunt alti stranepoti ai ctitorului: Dumitrascu cu jupaneasa Harsova, Stamate, Barbu cu jupaneasa Ilinca, Radu cu jupaneasa Aspra. Pe peretele dinspre sud e nepotul ctitorului, jupanul Milos si jupaneasa Balasa. Alaturi de tablourile votive pronaosul e completat cu scene biblice, dispuse pe trei registre culorile folosite fiind vii. Cele doua abside ca si turnul sunt ornamentate cu scene singuratice: Nasterea Mantuitorului, Adormirea Maicii Domnului , Invierea. La Manastirea Stramba au venit oaspeti de seama: Marin Sorescu la 14 august 1986, Petru episcopul de la Balti si loctiitorul Mitropolitului Basarabiei, Grigore Vieru.

Manastirea Icoana

Manastirea Icoana din Arhiepiscopia Craiovei este asezata in zona pitoreasca din nordul judetului Gorj, la poalele muntelui Parang, in satul Carpinis din comuna Crasna, la aproximativ 38 km fata de Targu-Jiu, pe axa rutiera ce duce la Novaci. Manastirea a fost infiintata in anul 1996 la initiativa Comitetului de Binefacere Icoana din Bucuresti, cu aprobarea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ortodoxe Romane, ca manastire de maici cu viata de obste, terenul fiind provenit din mostenirea parinteasca a familiei preot Ioan Popescu.

In data de 24 iunie 1988, cu ocazia hramului acestei manastiri, Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, s-a oficiat slujba de sfintire a bisericii de catre Inalt Prea Sfantul Nestor Vornicescu, Arhiepiscop al Craiovei si Mitrolopit al Olteniei, inconjurat de un ales sobor de ierarhi, preoti, ieromonahi si diaconi. Tinuta decenta este obligatorie !

ANSAMBLUL SCULPTURAL AL LUI CONSTANTIN BRANCUSI


Ansamblul sculptural realizat de Constantin Brancusi intre 1936-1938 este printre cele mai importante obiective turistice ale acestei regiuni a Romaniei si cu siguranta cel mai important din municipiul Trgu Jiu. Artistul cunoscut si in strainatate ca unul din mari sculptori ai secoluluii 20 a daruit acest ansamblu orasului Trgu Jiu. Ansamblul este compus din Coloana Infinitului - este realizat din elemente din fonta ce au forma unor romburi. Acestea sunt fixate pe un stalp inalt de 29,33 m care sugereaza legatura spirituala a omului cu infinitul. Aceasta dispunere aminteste de stalpi de sustinere a pridvoarelor din casele taranesti traditionale din Oltenia. Masa Tacerii - formata dintr-o masa cu diametrul de 2,18 m si cu o grosime de 43 de cm, asezata pe un picior de 1,5 m, are 12 scaune cu diametrul acestora fiind de 45 cm iar inaltimea de 55 cm. Masa este realizata din travertin de Banpotoc iar scaunele din piatra de Campulung. Poarta Sarutului - realizata din travertin de Banpotoc si are forma unui Arc de Triumf. Inalt de 5,3 m, lung de 6,6 m si cu o grosime de 1,7 m are sculptate pe cele doua stalpuri de sustinere siluetele stilizate ale unui barbat si a unei femei ce se contopesc intr-o imbratisare.

CASA MEMORIALA CONSTANTIN BRANCUSI

Casa Memoriala Constantin Brancusi este situata in satul Hobita, comuna Pestisani. Satul Hobia (comuna Petiani) se situeaz n partea de nord-vest a judeului Gorj, pe drumul ce leag oraul Trgul-Jiu de localitatea Tismana. Strveche vatr de locuire, Hobia apare n documentele din veacul al XVI-lea purtnd denumirea de Ohabita. Cu sigurana, aezarea este mai veche dect actul domnesc care i atest existena la 30 aprilie 1518, act dat n Bucureti de domnul Tarii Romaneti, Neagoe Basarab, lui Datco i fratelui sau Mihail, care cumpraser ocine n mai multe sate, ntre care i Ohabita. Marele dicionar Geografic al Romniei menioneaz faptul c pe la 1900, Hobia era un ctun nzestrat cu doa biserici de lemn, 140 ha de pdure de stejar, ceea ce a favorizat dezvoltarea prelucrrii lemnului.

Destinul acestei umile aezri cu oameni pricepui a fost marcat de fiul acestui sat, cel care a tiut cu mintea i minile sale s ntoarc o pagina n istoria artei moderne: Constantin Brancusi. El s-a nscut la 19 februarie 1876, n familia lui Nicolae Radu i a Mariei Brncui, care se ocupau cu agricultura, prelucrarea lemnului (dulgheria) i creterea vitelor. Marele sculptor va fi nvat la meterii satului, n primul rnd de la tatl i bunicul sau, priceperea de a ciopli lemnul care, n minile sale, capt viaa. n Hobia, la tot pasul, Brncui a avut repere pentru meseria sa de-o viata sculptura: de la casele frumos mpodobite, la btrna biseric de lemn cu fruntarul crestat i sprijinit pe stlpi ce evoca obria viitoarei Coloane Infinite i cimitirul satului, cu troiele i crucile nflorate. Meterii hobieni erau peste tot; ei au mbinat mereu iscusina de constructori cu talentul de decoratori. Dornic s cunoasc lumea, care-l atrgea, la 11ani fuge de acas la Trgu-Jiu, apoi la Slatina i Craiova, unde, la 22 ani, absolv, n numai patru ani n loc de cinci, coala de arte i meserii trecnd imediat la Belle Arte din Bucureti, ca n 1904 s plece, pe jos, la Paris, unde lucreaz un timp n atelierul renumitului Auguste Rodin. n 1914 are prima expoziie personala la New York, dup care urmeaz cea mai prolifica etapa a creaiei sale, iar faima i influenta sa asupra sculpturii n lume este n continua cretere. Se sfrete din viaa la 81 ani la Paris, cu amrciunea n suflet ca nu i-a fost permis s-i mai revad mcar o data ara. Din cele 204 lucrri ale sculptorului C. Brncui, foarte puine se mai afla n ar (la Trgu-Jiu, Craiova,

Buzu i Bucureti), marea majoritate a acestora fiind rspndite n toata lumea, n cele mai mari muzee i colecii.

Casa Memoriala Ecaterina Teodoroiu


Casa Memoriala Ecaterina Teodoroiu, astazi amenajata ca muzeu (1959), dateaza din anul 1884 si este construita de parintii Ecaterinei, Vasile si Maria Teodoroiu. Casa memoriala este situata pe bulevardul cu acelasi nume, nr. 270 din Targu Jiu, judetul Gorj. In cele doua incapari mici ale acesteia sunt expuse obiecte de imbracaminte, fotografii, documente referitoare la viata si la lupta eroinei de la Jiu, cazuta in timpul primului razboi mondial, pe campul de lupta de la Marasesti. Cu ocazia restaurarii din 1959, s-a descoperit pe o grinda sapata in lemn urmatoarea inscriptie: Casa facuta 1884, 26, august. Ghid: Sabina Lupu

CASA MEMORIALA TUDOR VLADIMIRESCU

Aezat n partea de sud-est a judeului Gorj, pe malul stng al Gilortului, la 50 km de Tg-Jiu i 25 km de Tg-Crbuneti, comuna Vladimir este menionat, dup reforma administrativ din 1968, cu satele Andreeti, Frasinul, Vladimir i Valea Desului, avnd un total de 4260 locuitori i o suprafa de 62,1kmp. Aici, n anul 1780, din prini moneni (Constantin i Ioana) s-a nscut Tudor Vladimirescu ntregind familia format din 3 copii (Papa, Cons-tandina i Tudor). Dup nsuirea primelor noiuni de citire i scriere de la preotul satului Prvu Ciuhoi, Tudor i continu studiile la Craiova, cu sprijinul boierului loan Glogoveanu. Dup ce devenise un renumit negustor de vite, Tudor primete de la domnitorul rii Romneti, Constantin Ipsilanti, nsrcinarea formrii unui corp de voluntari, pentru aprarea Olteniei de nvlirile trupelor neregulate otomane. Curnd este numit mare comis, vtaf de plai la Cloani (Mehedini), apoi mare sluger. n anii 1806-1812 particip la rzboiul ruso-turc, ca ofier rus, cu gradul de porucic (locotenent) i este decorat de arul Rusiei, Alexandru, cu Ordinul Sf.Vladimir cu spada. Fiind refugiat la Viena l cunoate pe contele Capodistria, ministrul de externe al Rusiei i frunta al Eteriei (organizaie secret ce lupta pentru independena Greciei). Revoluia din 1821, organizat i condus de Tudor Vladimirescu, ncepe la 23 ianuarie cu citirea cunoscutei Proclamaii de la Pade, continu cu fortificarea mnstirilor din nordul Olteniei (Tismana, Motru, Strehaia) i cu organizarea taberei de instruire de la nreni. La 4 martie Tudor ajunge la Slatina cu 6000 de pedetri i 2000 de clrei, la 16 martie intr cu oastea n Bolintin, iar la 21 martie i instaleaz tabra de lupt la Cotroceni. n aprilie 1821, sub titlul "Cererile norodului romnesc", Tudor face cunoscut adevratul program al revoluiei, iar pentru a feri ara de ocupaia turceasc, ncearc s obin retragerea eteritilor. La 15 mai, Tudor organizeaz ridicarea taberei de la Bucureti, ordonnd retragerea ctre nordul Olteniei. n acest timp, eteritii desfoar intense aciuni diversioniste culminnd cu asasinarea lui Tudor la Trgovite, n dimineaa zilei de 27 mai 1821 de ctre Lassani i n amintirea lui Tudor Vladimirescu, n 1932, prin eforturile Ligii Naionale a Femeilor Romne din Gorj, condus de Aretia Ttrescu, este inaugurat Casa Memorial din satul natal, Vladimir. Casa rneasc cu pridvor de lemn i cu cele dou cmrue amenajate specific nceputului de secol XIX ofer vizitatorului obiecte i documente legate de viaa conductorului revoluionar de la 1821, Tudor Vladimirescu.

CASA MEMORIALA CARTIANU


Din drumul national 66 se ramifica drumul judetean Turcinesti-Schela, ce facea odinioara legatura prin pasul Vlcanului cu Transilvania, si care permite accesul n unul din cele mai pitoresti sate din nordul Olteniei, satul Cartiu. Cladirea, care ocupa o pozitie pitoreasca pe malul prului Cartiorul, a fost realizata la sfrsitul sec. al XVIII - lea. Construita la nceput sub forma unei cule, aceasta a suferit de-a lungul timpului mai multe interventii, dezvoltndu-se ulterior n forma n care se gaseste astazi si care este un exemplu al modului de ntelegere a

asocierii structurilor de lemn si formelor de zidarie, nota dominanta a arhitecturii din zona subcarpatica. Dispusa pe trei nivele, casa prezinta un nucleu de trei ncaperi la etajul I si etajul II, fiecare din acestea, avnd pe latura de vest adosat probabil, ceva mai trziu, un corp ce adaposteste grupurile sanitare. Ceea ce da o nota de unicitate monumentului sunt salba de pridvoare realizate pe toate laturile ct si scarile de acces care realizeaza legatura pe verticala.

Parterul, care este usor scobit sub nivelul solului, cuprinde doua beciuri cu intrari separate, legate pe latura de est printr-o sala deschisa, avnd ca elemente de decor doua arce masive din zidarie mixta - piatra si caramida. Aerisirea acestor ncaperi se realiza prin ferestre de dimensiuni relativ mici, care prin modificarile ulterioare, au fost partial nchise. Pe laturile de nord si sud au fost realizate ca urmare a maririi casei cte o ncapere care era menita sa adaposteasca animalele mici. Etajul I, prezinta, asa cum aminteam mai sus, n jurul nucleului de trei ncaperi, perimetral, un pridvor amplu, ntrerupt pe latura de est de um masiv de zidarie, strabatut de trei deschideri terminate la partea superioara n arc n plin cintru. La etajul II, mpartit n acelas fel ca si primul, pridvorul este delimitat numai de stlpi de lemn. La el conduc doua scari, ambele exterioare: una, cu aspect pitoresc si monumental totodata, alipita fatadei laterale, unde se gaseste intrarea principala, aparata de ploi prin acoperisul casei nsasi, care se prelungeste deasupra-i sprijinindu-se pe un nalt stlp de lemn; alta pe fata opusa prinsa ntre prispe si ncadrata discret n arhitectura acestora.

Coloana infinitului
Coloana Infinitului se afla pe Via Sacra" la captul de est al strzii Calea Eroilor, pe colina ce formeaz parcul ce-i poart numele, Coloana fr sfrit" este aezat n linie dreapt cu celelalte opere din Grdina Public, la distan de circa 1700 m de ele. Este realizat din piese metalice din font de form romboidal, turnate la atelierele de la Petroani, aezate una peste alta pe vertical, pe un ax din fascine de oel. A fost ridicat n anul 1937 i almit n 1938. Are nlimea de 29,33 m i o greutate de 29 de tone. La baz este fixat ntr-un impresionant soclu de ciment de form circular acoperit cu pmnt, care-i asigur stabilitatea. Structura cuprinde 16 elemente clepsidr.

Coaloana infinitului este una dintre minunile lumii - fr egal - despre care au existat, exist i vor exista percepii i interpretri la infinit din partea celor care s-au ncumetat i se vor ncumeta s peroreze despre ea, i este normal s fie aa, deoarece infinitul nu are limite n timp i spaiu. Nu cred c se va gsi cineva vreodat, care s aib pretenia epuizrii interpretrii acestei opere a lui Constantin Brancui. Ct privete denumirea, nu este lipsit de sens s cunoatem cum a evoluat ea. Demiurgul a denumito astfel: Coloana infmirii (n aforismul nr. 140); Coloana infinit (aforismul nr. 141); Coloana infmirii (aforismul nr. 142); Coloana fr sfrit (aforismul nr. 143). Scriitorii, n marea lor majoritate o denumesc Coloana fr sfrit. Populaia oraului i nu numai, obinuiete s-i spun Coloana Infinitului sau Coloana Infinit. Dar, indiferent de denumirile ce i se atribuie, ea este arborele ceresc, aerian i scar spre ceruri, care face legtura ntre pmntescul glob i cerescul infinit. Este o reprezentare pastic a Absolutului, desvrit prin repetiie i simetrie a tuturor erelor, lumilor i generaiilor, simbolul mreiei i vitalitii, al infinitului i ondulaiei universale. Insi Brncui o numea uneori pendulul timpului rsturnat", avnd n vedere forma de clepsidr privind a doua jumtate a urmtorului, i toate privite la infinit formeaz o infinitate de clepsidre n mijlocul crora se deapn firul vieii". Sunt tentat s adaug c avem n fa orologiul infinitului - sublinierea ne aparine. De-a lungul civilizaiilor ce s-au succedat, timpul a demonstrat c singrurul element arhitectonic care rmne etern, nu este altul dect ... Coloana". In amintirile senatorului dr. N. Hana gsim rspunsul lui Brncui la o ntrebare a acestuia: De aici de pe pmnt pleac gndirea creatoare i se ndreapt ctre lumin, ctre soare. De ce am conceput Coloana n romburi? Pentru c nu poi merge n sus lin, n linite, ci suirea pe trepte pe care le desvrim cu munca i energia noastr. Aceste trepte prezint suiuri i coboruri! i nu isprvim niciodat!". i ca un adept al turismului internaional, n aforismul 150 Brncui ndeamn: Ducei-v la noi, n Romnia, s vedei oamenii, costumele, locurile (spaiul romnesc...). Ducei-v s vedei ceea ce am putut s realizez eu la Trgu-Jiu! Constantin Brncui este considerat de ctre marii cercettori i exagei - printre care Carola Giedion Welcker, Robert Goldwater, Henry Moore, Petre Pandrea, Irina Codreanu, Peter Neagoe, Petru Comrnescu, Malvina Hofmann i muli alii - cel mai strlucit reprezentant al sculpturii secolului al XXlea, printele sculpturii moderne i n acelai timp un remarcabil filozof i nelept de sorginte strveche comparat de unii cu Socrate, Diogene sau Esop. El a realizat la Targu Jiu o epopee spaial care i-a desvrit ntreaga carier artistic i experiena sa antic. Prin operele sale Demiurgul a ngemnat ntr-o simbioz perfect arta cu filozofia, materialitatea cu spiritualitatea, finitul cu infinitul. Operele materiale i nelepciunea exprimat n aforismele sale au fcut din Brncui, artistul - filozof sau filozoful -artist. Ct nelepciune exprim de exemplu aforismul 243: S creezi ca un Demiurg, s porunceti ca un Rege i s munceti ca un Sclav!" O particularitate a operelor de la Trgu-Jiu ale lui Brncui este faptul c fiecare n parte este un izvor nesecat, care nate gndiri, interpretri, este plin de spiritualitate intrinsec, nct autorul i-a creat n jurul su o aur de legend, nc din timpul vieii, iar dup moarte creaia sa a cptat aspectul unui mit. Fie ca administraia local s fac din Trgu-Jiu - unde Brncui i-a scris testamentul prin operele durate aici - unul dintre oraele avansate ale culturii i artei moderne, larg deschis pelerinajului i turismului internaional. Apreciez c la Trgu-Jiu poate fi nfiinat prima coal pentru studierea vieii, operei i filozofiei brncuiene.

Ar fi de dorit ca n timp, s se fac demersuri temeinice, pentru aducerea la Trgu-Jiu a rmielor pmnteti ale artistului i renhumarea lor la loc de cinste, n Cimitirul Eroilor, pentru eternizare pe pmntul din care a fost zmislit, de veghe fiindu-i nsi Coloana infinit.

POARTA SARUTULUI

Poarta Srutului este Templul Sarutului, cetatea fr ui i fr oprire a strmoetilor ceremonii ale statornicirii, unde brbatul i gsete femeia - jumtatea vieii mpreunndu-se pe vecie ntr-o uniune. Este Arcul de Triumf al iubirii, sratului i contopirii prin a crui fastuoas, larg deschidere se continu scurgerea (Via Sacra); i cei care intr, unii prin srat i lege, curg mai departe, mpreunai, fr de sfrit viaa lor repetndu-se asemntor i totui nu. n alte infinite fpturi. Ideea despre srat 1-a preocupat pe artist din tineree cnd a realizat opera Sratul" din Montparnase n care prezint viziunea iubirii fr moarte" prin figurarea formelor stilizate ale buzelor, braelor, snilor i picioarelor, sugerare a fizionomiilor brbatului i femeii. El realizeaz dup trei decenii la Trgu-Jiu opera monumental Poarta sratului (Templul srutului), unde sratul este ntr-att de stilizat prin dispariia formelor de mai sus, nct nu a mai rmas dect configurarea ochilor ndrgostiilor ca o ultim sugerare a iubirii i a vieii, unica licrire a sufletului omenesc. Ochii figurai ca dou emisfere reprezint iubirea, contopirea prin dragoste ntre brbat i femeie. Dar nelepciunea artistului merge att de departe nct n aceast uniune a ochilor el vede contopit totul: universul ntreg, pmntul, luna - femeia i soarele - cerul brbatul. In cele dou emisfere uor vizibile de la distan s-au unit ntr-o entitate perfect toate formele cte exist n natur. Brncui este singurul sculptor din lume care a reuit s spun care este forma spiritului - esena firii. Spiritul este identificat aici cu o jumtate de sfer care-i gsete cealalt jumtate i se unete cu ea nscnd sfera care aduce cu un ou cu vrful n jos (dac privim cu atenie) i care nu este un ou oarecare, ci este acela care a generat universul ntreg, oul cu vrful n jos ndreptat spre pmntul mam, a toate fctor i nsctor. Cel ce vine n vizit, poate deserva c nainte de trecerea drumului drept al legii pe sub poart, din el se despart dou alei strmtorate i cotite una spre dreapta i alta spre stnga porii, fiecare trecnd pe lng cte o banc incomod din piatr, cioplit grosolan, i arat ca ceva posomort care nu te atrage ca s ezi. Aceste dou alei reprezint cile celor fr de lege care pierznd drumul drept de sub Arcul de Triumf, rtcesc pe aiurea, acetia sunt fiii risipitori i bncile sunt destinate numai celor ce se opun vieii fireti, celor ce neag familia, nehotrilor, celor care se opun devenirii integrrii. Poarta a fost ridicat n 1937 i finisat n 1938. cele 2 bnci cioplite din piatr de Banpotoc. destinate iniial a fi amplasate n niele din Aleea scaunelor, au fost fixate de sculptor de o parte i de alta aPorii srutului, legndu-le semnificaia de aceast oper.

ALEEA SCAUNELOR
Aleea Scaunelor este n fapt aleea centrala a parcului care face legatura ntre Masa Tacerii si Poarta sarutului. De o parte si de alta a ei sunt amplasate cte 15 scaune din piatra de Bampotoc, format clepsidra patrata la ambele capete, dispuse n grupuri de cte trei.Aleea a fost deschisa n 1937 si scaunele asezate n 1938. Obiectele clepsidrice de pe alee au semnificatia lor ascunsa, nu sunt dect niste ceasornice constiincioase, inventie pierduta n negura vremii, care ne masoara necontenit calea, clipa, si fapta. Ca orice ceasornice, aceste scaune nu sunt facute sa stai pe ele. Scaunele ne aduc aminte ca omul nu trebuie sa se teama de nimic dinafara, ci trebuie sa se teama de sine nsusi, trebuie sa se cunoasca pe sine nsusi si sa se supuna legilor firii si a legilor omenesti, altfel trecerea sa prin lume decurge fara rost.

MASA TACERII
Masa Tacerii se afl n parcul central, pe malul stng al Jiului. Este realizat din piatr, compus din dou piese masive de form circular suprapuse -piciorul cu diametrul de 2 m i grosimea de 0,45 m, iar tblia cu diametrul de 2,15 m i grosimea de 0,45 m, aceasta fiind ultima din cele trei variante ncercate de maestru, nefiind satisfcut de primele dou. In jurul mesei se afl 12 scaune format clepsidr rotund la ambele capete, lucrate din aceeai roc. Opera a fost nceput n anul 1937 i definitivat n 1938. Piciorul este din travertin de Cmpulung i tblia din Bampotoc - Deva. Masa tcerii i Aleea scaunelor Masa i scaunele eternizeaz amintirea dup moarte. Demiurgul a ales pentru mas i scaune forma cercului, form moart, fr ieire. Pentru vizitator, acesta este locul rscolirii amintirilor, locul de adnc meditaie despre via! - despre moarte! Masa a devenit un simbol al universului i pmntului, asupra crora i pleac gndul cu neputin i umilire spea uman, spre a-i descoperi tcerea neptruns i tainele ascunse. Contemplnd asupra ei, Brncui glsuiete astfel n unul din aforismele sale: Acum la btrnee, vd c, n fond, Masa tcerii, este o alt nou Cina cea de Tain. Linia Mesei tcerii v sugereaz curbura nchis a cercului, care adun, unete i aproprie".