Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Reasigurari
Reasigurari
Stefan Ioana Catalina Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Drept, anul IV, zi
Emerigon - Traite des assurances et des contracts Marseille, 1783 citat in Ecole Nationale dAssurances de Paris 2 Prof. univ. dr. Smaranda Angheni Teza de doctorat, Bucuresti 2010 3 Conceptul are la baza una dintre cele mai moderne definitii juridice de pe plan European ce apartine autoarei franceze Y.Lambert-Faivre, care apreciaza ca asigurarea este operatiunea prin care asiguratorul organizeaza in mutualitate o multitudine de asigurati expusi la realizarea anumitor riscuri si ii indemnizeaza pe unii dintre ei datorita masei comune de prime colectate Y.Lambert-Faivre Droit des assurances, Dalloz, Paris, 1885, p.36
exista raporturi juridice intre prim-asigurat si reasigurator, ci doar, pe de-o parte, intre asiguratorul asigurat care dobandeste calitatea de asigurat si un alt asigurator in calitate de reasigurator. Transferul unei parti din riscurile asumate de catre un asigurator, numit cedent, catre un alt asigurator, numit reasigurator, se realizeaza prin intermediul contractului de reasigurare Contractul de reasigurare este un contract de indemnizare, conform caruia reasiguratorul acorda despagubiri asiguratorului numai in conditiile in care se produc riscurile asigurate, iar obligatia asiguratorului fata de asigurat este certa. Contractul de asigurare cuprinde, de regula: obiectul reasigurarii, raspunderea reasiguratorului, raspunderea retinuta de reasigurat pe cont propriu, modul de decontare a primelor si daunelor, durata contractului, clauze ad-hoc privind relatiile reciproce.
3. Functiile reasigurarii
Reasigurarea poate fi mai bine inteleasa analizand cele cinci functii pe care le poate indeplini, si anume: 1. 2. 3. 4. 5. Cresterea capacitatii de asigurare Mentinerea stabilitatii financiare Protectia impotriva catastrofei Asistenta in activitatea de subscriere Facilitarea retragerii dintr-o zona geografica sau dintr-un domeniu de asigurari
Mentinerea stabilitatii financiare. Un asigurator, ca orice alta organizatie care urmareste obtinerea de profit, trebuie sa aiba un flux constant al profiturilor pentru a putea atrage si pastra capitalul necesar extinderii activitatii. In domeniul asigurarilor, despagubirile fluctueaza foarte mult uneori, ca urmare a conditiile demografice, economice, sociale si a actiunii fortelor naturii. Nivelarea variatiilor accidentale ale experientei de daune contribuie la mentinerea unor profituri constante. De exemplu, un asigurator poate cumpara o reasigurare pentru o limita suma pe care ar trebui sa o plateasca pentru orice dauna majora care s-ar produce. Limitarea, prin intermediul reasigurarii, a
4
In asigurarile de bunuri, riscul reprezinta obiectul asigurat expus unui pericol. Fiecare asigurator isi stabileste propria definitie a riscului.
valorii daunelor ce cad in sarcina asiguratorului confera stabilitate rezultatelor obtinute din aceasta din activitatea de subscriere.
Protectia impotriva catastrofei. Asiguratorii de bunuri si raspundere civila sunt expusi unor daune catastrofale importante, generate de cutremure, explozii industriale, accidente aviatice si alte dezastre similare. Un singur eveniment de acest tip poate genera numeroase revendicari privind asigurarile de bunuri si de raspundere emise de un singur asigurator. Anumite forme de reasigurare, precum si reasigurarea impotriva catastrofei, ofera protectie impotriva efectelor nefavorabile ale catastrofelor si limiteaza daunele asiguratorului la o valoare prestabilita. O caracteristica distincta a reasigurarii impotriva catastrofei este aceea ca acopera daunele aferenta mai multor polite emise de un asigurator, cand acestea sunt generate de un singur eveniment. Asistenta in activitatea de subscriere. Reasiguratorii intra in contact cu o mare diversitate
de asiguratori. In consecinta, reasiguratorii acumuleaza un mare volum de informatii privind experienta de dauna a diversilor asiguratori, precum si metodele de evaluare, subscriere si solutionae a diferitelor revendicari. Experienta reasiguratorului poate facilita lansarea asiguratorului intr-un domeniu de asigurari, in special in cazul asiguratorilor mai mici.
Facilitarea retragerii dintr-o zona geografica sau domeniu de asigurari. Uneori, un asigurator sau un reasigurator poate dori sa se retraga dintr-o zona geografica sau dintr-un domeniu de asigurari. Exista doua modalitati de a realiza acest lucru. Asiguratorul poate pur si simplu sa rezilieze politele si sa restitule primele necuvenite. Acest proces este greoi, costisitor si este posibil sa creeze o imagine negativa in randul detinatorilor de polite, intermediarilor si autoritatilor de supraveghere. O alternative o constituie reasigurarea asigurarilor nedorite. Aceasta metoda nu numai ca evita imaginea negativa creata de reziliere, dar poate fi mai putin costisitoare decat restituirea primelor pentru politele reziliate. Procesul de reasigurare a unei intregi clase sau categorii de asigurari, sau a asigurarilor aferente unei anumite zone geografice este denumit reasigurarea portofoliului.
Metodela proportionala de impartire a daunelor. Atunci cand un reasigurator este de acord sa plateasca un procent din fiecare dauna produsa, acordul este denumit acord de reasigurare proportional. Conform acestui acord, procentul din primele de asigurare primit de reasigurator este egal cu procentul din valoare daunelor pe care aceasta il va despagubi. In cazul reasigurarii proportionale, rata daunei este aceeasi atat pentru asigurator cat si pentru reasigurator, datorita impartirii egale a primelor si daunelor. De asemenea, sumele de asigurare sunt impartite in aceeasi proportie ca si primele si daunele. Metoda proportionala poate fi folosita atat in cazul asigurarilor facultative, cat si in cazul celor prin acord. Principalele tipuri de reasigurari proportionale sunt: reasigurarea cota-parte, reasigurarea excedent de suma asigurata, reasigurarea proportionala mixta, reasigurarea proportionala pe baza de pool. Metoda neproportionala de impartire a riscurilor. Atunci cand reasiguratorul accepta sa
acopere o parte din daune care depaseste o anumita retinere a asiguratorului, acordul este denumit acord de reasigurare neproportional. Retinerea poate fi stabilita per risc sau per eveniment. In cazul stabilirii retinerii per eveniment, excedentul este calculat pentru toate daunele inregistrate de asigurator ca urmare a prodecerii unui singur eveniment, indiferent de numarul politelor de asigurare acoperite de reasigurare afectate de eveniment. In cazul reasigurarilor neproportionale, rata daunei pentru asigurator este diferita de cea pentru reasigurator si depinde de valoarea daunei. Prncipalele tipuri de reasigurari ne proportionale sunt: reasigurarea excedent de dauna si reasigurarea oprire de dauna. Spre deosebire de reasigurarea proportionala, prima de reasigurare pentru un anumit nivel al exdecentului de dauna nu se exprima ca procent din prima de asigurare deoarece asiguratorul si reasiguratorul nu isi impart daunele proportional. Prima de reasigurare este negociata intre asigurator si reasigurator si este determinata, de regula, de factori precum numarul riscurilor subscrise si experienta de dauna anterioara a asiguratorului.
Reasigurarea proportionala. Caracteristica distinctiva a reasigurarii pro rata o reprezinta impartirea proportionala intre asiguratorul initial si reasigurator a sumelor asigurate, a primelor si despagubirilor. Daca reasiguratorul acopera 10% din suma asigurata, va primi 10% din prima de asigurare si va plati 10% din daunele acoperite de polita de asigurare. Reasiguratorul plateste asiguratorului, de regula, un comision de reasigurare, care trebuie sa acopere cheltuielile afectuate de asigurator cu emiterea politei. Cele doua forme principale de reasigurare proportionala sunt reasigurarile cota-parte si reasigurarile excedent de suma. In cazul in care reasigurarii cota-parte, procentele in care se impart primele, daunele si sumele asigurate sunt aceleasi pentru toate politele care cad sub incidenta acordului de reasigurare. In cazul reasigurarii excedent de suma, procentele in care se face inpartirea intre reasigurat si reasigurator depend de clasa de asigurari si de valoarea politelor reasigurate. Reasigurarea cota-parte. In cadrul unui acord cota-parte, asiguratorul si reasiguratorul stabilesc un procent in care se vor imparti sumele asigurate, primele si daunele. De exemplu, un acord cota-parte 75% inseamna ca reasiguratorul accepta 75% din sumele asigurate, din prime si din daune, iar asiguratorul retine 25%. Limita de raspundere a reasiguratorului este de 75% din suma asigurata prin polita de asigurare. Retinerea absoluta a asiguratorului va avea valori diferite, in functie de dimensiunea
daunei si de limitele de raspundere a reasiguratorului fata de polita reasigurata. Valorea retinerii asiguratorului creste pe masura ce dauna este mai mare, chiar daca procentul din despagubire pe care trebuie sa-l plateasca ramane constant. Reasigurarea excedent de suma. Ca si acordurile cota-parte, reasigurarea excedent de suma este o forma de reasigurare proportionala. Astfel, procentul in care se imparte raspunderea partilor pentru fiecare risc in parte va fi acelasi cu procentul cedat din prime si din daune. Acordurile excedent de suma sunt folosite in primul rand pentru asigurarile de bunuri, in timp de reasigurarile cota parte sunt utilizate pentru asigurarile de bunuri, cat si pentru cele de raspundere civila. Principala diferenta intre aceste tipuri de reasigurari o reprezinta metoda de determinare a retinerii si a sumei cedate. Un avantaj important al folosirii acordului excedent de suma fata de acordul cota-parte este acela ca asiguratorul initial poate retine intreaga prima pentru politele de valoare mica.
Avantaje si dezavantaje. In comparatie cu reasigurarile prin acord, reasigurarile facultative prezinta o serie de avantaje si dezavantaje. Avantaje: reasigurarea facultativa poate acoperi riscuri sau expuneri care sunt excluse de o anumita reasigurare prin acord, datorita naturii lor sau pentru ca nu indeplinesc clauzele acordului; reasigurarea facultativa poate oferi acoperire peste limitele reasigurarii prin acord; reasigurarea facultativa poate fi incheiata pentru a proteja o reasigurare prin acord convenabila; reasigurarea facultativa se poate incheia si pentru a obtine consultanta din partea reasiguratorului pentru subscrierea asigurarii. Dezavantaje: reasigurarea facultativa este greu de administrat, costurile incheierii reasigurarii fiind mai mari pentru ambele parti contractante; este posibil
6
sa se inregistreze intarzieri in incheierea reasigurarii facultative deoarece reasiguratorul trebuie sa subscrie fiecare risc in parte si sa negocieze fiecare contract separat.5 Daca se au in vedere avantajele si dezavantajele reasigurarilor facultative, precum si informatiile statistice, care indica faptul ca 80% din personalul departamentelor de reasigurari este implicat in derularea contractelor de reasigurare facultativa, vom mentiona cateva situatii in care se recomanda incheierea reasigurarii facultative: Asiguratorul nu doreste sa cedeze in reasigurarea prin acord riscurile ce nu indeplinesc criteriile de subscriere, dar pe care, din motive diferite, le-a acceptat in asigurare. Asiguratorul este solicitat sa accepte un risc pe care nu l-a mai asigurat si nu cunoate care sunt standardele de subscriere ce trebuie aplicate Riscul pe care asiguratorul doreste sa-l asigure depaseste limita de reasigurare a reasigurarii prin acord Riscul care se doreste a fi asigurat prezinta numeroase expuneri care sunt excluse din acordul de reasigurare deja incheiat Asiguratorul cauta o forma de reasigurare mai putin costisitoare Astfel, pentru ca asiguratorul sa aiba siguranta ca nu si-a asumat un risc care depaseste capacitatea sa financiara, nu trebuie sa emita o polita de asigurare pana cand nu primeste avizul reasiguratorului pentru partea sa de risc.
Reasigurari facultative mixte. Pe langa tipurile de reasigurari mentionate deja, se pot incheia si o serie de contracte mixte, cum sunt: reasigurarea-program, reasigurarea facultativeobligatorie, reasigurarea prin acord facultativa. Reasigurarea-program presupune incheierea unui contract sau acord prin care se reasigura o clasa de asigurari. Cedenta este obligate sa cedeze, iar reasiguratorul sa accepte politele de asigurare care cad sun incidenta acordului. Clasa de afaceri poate fi formata doar din cateva tipuri de asigurari, care sunt in mod expres excluse din acordurile de reasiguarea incheiate in cedenta. Desi reasigurarea program seamana cu reasigurarea prin acord, avand in vedere ca riscurile nu sunt subscrise individual, din punct de vedere al efectuarii platilor este mai apropiata de reasigurarea facultative. Reasigurarea facultativa-obligatorie presupune cedarea optionala a politelor de asigurare si acceptarea obligatorie de catre reasigurator. Dezavantajul consta in posibilitatea ca asiguratorul sa realizeze o selectie a riscurilor in defavoarea reasiguratorului, cedand numai asigurarile cu risc mare. Insa, datorita caracterului semiobligatoriu, acest tip de reasigurare este mai ieftin pentru ambele parti contractante si poate oferi un volum de prime mai stabil pentru reasigurator. Reasigurarea prin accord facultativa presupune incheierea unui acord intre cedenta si reasigurator in care se precizeaza termenii si conditiile care se vor aplica reasigurarii facultative
5
Dan Anghel Constantinescu, Marinica Dobrin, Paul Tanasescu Asigurari si reasigurari (culegere de probleme si studii de caz), Colectia Nationala
incheiate intre cele doua parti. Acest acord nu obliga compania cedenta sau pe reasigurator sa reasigure anumite polite. Cesiunea si acceptarea sunt in intregime optionale.
5. Necesitatea reasigurarii
Asa cum orice asigurator are sarcina de a-si proteja asiguratii impotriva posibilelor daune majore, tot asa si reasiguratorul isi protejeaza reasiguratii. Societatile de reasigurari preiau de la asiguratori acele riscuri care sunt prea mari pentru capacitatea lor financiara. Astfel, reasigurarea isi asuma un rol foarte important, daca nu chiar vital pentru industria asigurarilor. Acest rol poate fi sintetizat astfel: 1. Cresterea capacitatii de asigurare 2. Omogenizarea riscurilor 3. Stabilizarea financiara6
Omogenizarea riscurilor. Un alt motiv deosebit de important pentru folosirea reasigurarii este acele de a nivela rezultatele obtinute de compania de asigurari pe o anumita perioada de timp. Oscilatiile mari ale rezultatelor obtinute de o companie de asigurari pot periclita imaginea acesteia in fata publicului si pot genera ingrijorare in randurile actionarilor. Rezultatele fluctueaza ca urmare a acumularii intr-o anumita perioada de timp a unor pagube diferite de valoare ridicata sau ca rezultat al producerii neasteptate a unei pagube catastrofale. Reasigurarea minimeaza aceasta fluctuatie prin limitarea riscului de dauna si prin reducerea nivelului daunelor per eveniment sau per an contabil. Stabilizarea financiara. Alta functie a reasigurarii este functia financiara. Unul dintre etaloanele folosite de organismele de control al activitatii companiilor de asigurare este gradul de solvabilitate. Acesta este calculat ca procent, reprezentand raportul dintre capital plus rezerve si incasarile din prime. Aceste autoritati stabilesc procente minime sub care nu permit companiilor de asigurare sa functioneze. Acest procent este denumit procent minim de solvabilitate.
Prof. univ dr. Dan Anghel Constantinescu Tratat de asigurari, vol I, Editura Economica
Bibliografie
1.Prof. univ. dr. Dan Anghel Constantinescu Tratat de asigurari, vol. I, Editura Economica 2.Dan Anghel Tanasescu, Marinica Dobrin, Paul Tanasescu Asigurari si reasigurari, Colectia Nationala 3.Prof. univ. dr. Smaranda Angheni Teza de doctorat, Bucuresti 2010