Subiecte pentru examenul de licenta la TEORIA GENERALA A STATULUI SI DREPTULUI.

1.Notiunea,obiectul de studiu al Teoriei Generale a Statului si Dreptului. 2.Metodele de cercetare stiintific a statului si dreptului(logica,comparativ,istoric,sociologic,experimental,cantitativ). 3.Locul i rolul Teoriei Generale a Dreptului n sistemul tiinelor juridice. 4.Funciile Teoriei Generale a Statului i Dreptului 5.Teoria Generala a Dreptului i practica constructiei juridico-statale.Importanta studierii dreptului. 6.Consideraii generale privind metoda de cercetare.Noiunea metodologiei juridice. 7.Metodele cercetarii stiintifice juridice. 8.Elementele si trasaturile caracteristice ale statului.Definitia generala a statului. 9.Analiza succinta a teoriilor despre aparitia statului si dreptului(teologic,patriarhal,contractual,psihologic,rasial,a violenei) 10.Esena,scopul,sarcinile i funciile statului.Clasificarea funciilor statului. 11.Caracteristica general a funciilor de baz ale statului R.Moldova. 12.Noiunea de putere.Puterea social,puterea politic i puterea de stat. 13.Conceptul Formei statului. 14.Forma de guvernamnt:concept,varietati. 15.Structura de stat:concept,varietati. 16.Regimul politic:concept,varietati. 17.Mecanismul statului:concept,principii,structura. 18.Statul la inceputul mileniului III:Criza functionala a statului;Statul providenta;Efectele globalizarii-negarea statelor. 19.Conceptii despre rolul statului in epoca globalizarii:Conceptia lui Francis Fucuiama(Constructia statelor-2004);Conceptia lui Benjamin Barber 20.Conceptul sistemului politic al societatii.Elementele de baza ale sistemului politic al societatii si interactiunea lor. 21.Aparitia si evolutia istorica a dreptului.Caile de aparitie a dreptului. 22.Conceptul dreptului ca fenomen social.Explicatii terminologice. 23.Esenta dreptului,semnele lui specifice.Definitia generala a dreptului. 24.Dreptul in sens obiectiv si dreptul in sens subiectiv.Dreptul pozitiv. 25.Corelatia stat-drept.Aspecte teoretico-metodologice a corelatiei stat-drept. 26.Functiile dreptului:notiunea si clasificarea lor. 27.Doctrina statului de drept:concept si repere istorice. 28.Principiile fundamentale ale statului de drept. 29.Perspectivele edificarii statului de drept in Republica Moldova. 30.Analiza succinta a actelor constitutionale ce stau la baza statalitatii R.M.(Declaratia suveranitatii R.M.,Declaratia de independenta a R.M., Decretul cu privire la puterea de stat). 31.Principiile dreptului.Caracterizarea principiilor fundamentale ale dreptului. 32.Conceptul normelor sociale si clasificarea lor. 33.Coraportul dreptului si morale.Trasaturi comune si distinctive. 34.Constiinta juridical:notiune,structura genuri. 35.Cultura juridical.Educatia juridical. 36.Norma juridical.Notiune si trasaturi. 37.Structura normei juridice. 38.Clasificarea normelor juridice. 39.Modalitati de expunere a elementelor normei juridice in articolul actului normative. 40.Procesul de formare a dreptului si activitatea de creare a dreptului.Notiunea activitatii de Creare a dreptului.Tehnica legislative.Tehnica juridica.

41.Principiile activitatii de creare a dreptului. 42.Etapele activitatii de creare a dreptului. 43.Structura actului normative juridic. 44.Probleme ale perfectionarii legislatiei in periopadele de tranzitie. 45.Conceptul izvoarelor (formelor) dreptului si sistemul lor. 46.Actul normativ-juridic ca izvor al dreptului. 47.Legea si actele normative juridice subordonate legii: clasificarea lor. 48.Izvorul dreptului in Republica Moldova. 49.Actiunea actului normativ juridic in timp,spatiu si asupra persoanelor. 50.Principiile actiunii in timp a actului normativ juridic. 51.Conceptul sistematizarii actelor normative juridice. 52.Caracterizarea succinta a principiilor ramuri de drept a R.M. 53.Tipologia dreptului.Criterii de clasificare:Poirier-sistem de organizare;R.David-bazin de civilizatie juridica. 54.Analiza succinta a principiilor familiei de drept. 55.Deosebirea sistemului juridic anglo-saxon de sistemul juridic romano-germanic. 56.Conceptul raportului juridic:notiune,trasaturi,feluri. 57.Subiectele raportului juridic.Capacitatea juridica. 58.Obiectul raportului juridic. 59.Continutul raportului juridic.Dreptul subiectiv si obligatiunea juridica. 60.Faptele juridice si clasificarea lor.Corpul juridic. 61.Conceptul realizarii dreptului.Subiectele realizarii dreptului. 62.Formele realizarii dreptului. 63.Aplicarea ca forma speciala de realizare a dreptului. 64.Fazele procesului de aplicare a dreptului. 65.Actele de aplicare a dreptului si deosebirea lor de actele normative juridice. 66.Lacunwe in drept.Analogia legii si analogia dreptului. 67.Legalitatea, principiile si garantiile ei. 68.Coraportul dintre legalitate si ordinea de drept. Ordinea de drept si ordinea publica. 69.Reglimentarea juridica si influienta juridica.Obiectul reglimentarii juridice. 70.Mecanizmul reglimentarii juridice:notiune,structura,etape. 71.Conceptul interpretarii normelor juridice.Necesitatea interpretarii. 72.Interpretarea oficiala si inerpretarea neoficiala. 73.Felurile interpretarii normelor juridice dupa volum. 74.Metodele interpretarii nprmelor juridice. 75.Sistemul dreptului: notiune,trasaturi,structura. 76.Criterii de delimitare a dreptului in ramuri si institutii juridice. 77.Impartirea dreptului in drept public si privat,drept material si procesual. 78.Raspunderea juridica. Temeiurile raspunderii juridice. 79.Felurile raspunderii juridice. 80.Principiile raspunderii juridice. 81.Raspunderea juridica si constringerea de stat. 82.Fapta ilicita:notiune si componenta ei juridica. 83.Circumstantele ce inlatura raspunderea juridica. 84.Conceptul nihilismului si idealismul juridic. 85.Conceptul si cauzele aparitiei coliziilor in drept. 86.Felurile coliziilor juridice.Modalitati de solutionare a coliziilor juridice. 87.Teorii si curente in istoria gindirii juridice. 88.Scoala dreptului natural: de la triumf prin eclipsa la renastere.Scoala istorica a dreptului.

89.Scoala sociologica sau pozitivista a dreptului.Pragmatismul juridic. 90.Teoria normativista a dreptului.Realismul juridic American Subiectele pentru examenul de stat la disciplinele:Drept administrativ i Drept contravenional 1. Drept administrativ ca ramur a sistemului de drept: noiune, obiectul, principiile de baz, delimitarea de ramurile nrudite. 2. Capacitatea administrativ-juridica de folosinta si de exercitiu. 3. Norma administrativ-juridic: noiunea, structura, clasificarea, formele de manifestare. 4. Raporturile administrativ-juridice: noiune, clasificarea, coninut. 5. Funciile de baz ale administrrii publice. 6. Actul administrativ: noiune, clasificarea, coninut, cerinele naintate fa de el. 7. Procedura de elaborare a actelor administrative: etapele i coninutul lor. 8. Controlul asupra activitii organelor administraiei publice: formele, subiecii, coninutul. 9. Controlul judectoresc asupra legalitii actelor administrative: noiunea de contencios administrativ, obiectul sesizrii, subiecii sesizrii, modalitatea sesizrii. 10. Contravenia administrativ: noiune, coninut, elementele constitutive. 11. Fapta contravenional i componena juridic a contraveniei. 12. Procedura contravenional: noiune, scopul, sarcinile. 13. Principiile de baz ale procedurii contravenionale. 14. Rspunderea contravenional: noiune, particularitile, scopul aplicarii ei 15. Circumstanele ce exclud pornirea procedurii contravenionale i aplicarea sanciunii contravenionale. 16. Stadiile (treptele) procedurii contravenionale 17. Sanciunile contravenionale: noiune, sistemul, consecinele, regulile de baz de aplicare a lor. 18. Convingerea i constrngerea ca metode de administrare n domeniul combaterii contravenionalitii. 19. Msurile administrative de curmare (stopare): sistemul, coninutul, regulile de aplicare. 20. Pornirea procedurii contravenionale i cercetarea contravenional ca stadie (treapt) a procedurii contravenionale. ntrebri pentru examenul de licen la obiectulDrept constituional i instituii politice. 1. Dreptul constituional ca ramur de drept. 2. Statul i elementele sale constitutive. 3. Caracteristica formei de guvernmnt. 4. Caracteristica structurii de stat. 5. Caracteristica regimului politic. 6. Teoria separrii (echilibrului) puterilor n stat. 7. Definiia, formele i trsturile caracteristice ale Constituiei. 8. Procesul adoptrii i modificrii Constituiei. 9. Coninutul normativ al Constituiei Republicii Moldova. 10. Controlul constituionalitii legilor. 11. Organizarea i funcionarea Curii Constituionale a Republicii Moldova. 12. Reglementarea juridic i principiile ceteniei Republicii Moldova. 13. Modalitile de dobndire a ceteniei Republicii Moldova. 14. Modalitile de pierdere a ceteniei Republicii Moldova. 15. Drepturile i libertile fundamentale ale cetenilor Republicii Moldova. 16. ndatoririle fundamentale ale cetenilor Republicii Moldova. 17. Locul Parlamentului n regimul reprezentativ al rii.

18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30.

Organizarea i desfurarea alegerilor parlamentare. Trsturile i coninutul mandatului parlamentar. Funciile i atribuiile Parlamentului. Organizarea intern i funcionarea Parlamentului Republicii Moldova. Fazele procesului legislativ Funciile i competenele Preedintelui Republicii Moldova. Reguli i proceduri privind alegerea Preedintelui Republicii Moldova Guvernul Republicii Moldova pilon principal al puterii executive. Rolul autoritilor judectoreti n exercitarea puterii de stat. Principiile constituionale de nfptuire a justiiei. Avocaii parlamentari. Actele autoritilor publice i fora lor juridic. Principii constituionale n organizarea i funcionarea autoritilor publice locale TGD

1.NOTIUNEA,OBIECTUL DE STUDIU AL TEORIEI GENERALE A STATULUI SI DREPTULUI. TGD este o stiinta sociala,politica si juridica care studiaza,in baza unui ansamblu de teorii,conceptii,notiuni cu privire la drept si intr-o oarecare masura la stat,legitatile generale si speciale referitoare la aparitia,evolutia si functionarea dreptului,in general.TGD este o stiinta sociala deoarece studiaza dreptul,ca fenomen social ce exista intr-o comunitate umana.TGD face o analiza profunda a relatiilor sociale,economice,politice si de alta natura,privite in dinamica lor,in raport de normele juridice pe care le reglementeaza.TGD reprezinta o disciplina fundamentala a sistemului stiintelor sociale se ocupa de cercetarea legilor generale ale vietii juridice si a categoriilor si notiunilor generale valabile pentru intreaga stiinta juridica,cum sint categoriile de drept,norma juridica,raporul juridic,izvor de drept,raspundere juridica etc.TGD a mai fost caracterizata ca fiind nucleul central al stiintei dreptului de la care pornesc practic toate stiintele juridice ,insa totusi ea nu constiuie o stiinta complexa a dreptului. Teoria general a dreptului se oprete - n explicitarea elementelor componente ale dreptului - asupra a ceea ce este esenial, asupra a ceea ce constituie legtura interioar a relaiei juridice i, explicnd procesul logic al apariiei i dezvoltrii ei, delimiteaz i precizeaz ce este statul i dreptul, care sunt raporturile dintre ele, care este locul i rolul lor n sistemul raporturilor sociale, care este trecutul, n ce const prezentul i prin ce se caracterizeaz perspectivele evoluiei lor. n felul acesta, teoria general a dreptului nu are propriu-zis drept obiect prezentarea cunotinelor pariale ale diferitelor tiine juridice de ramur, ci este chemat s extrag din materialul bogat oferit de celelalte tine juridice ce este esenial, artnd i explicnd, pe aceast cale, ce este dreptul, care sunt originea i formele lor concrete de manifestare. lat de ce, teoria general a dreptului este o tiin general despre stat i drept, al crei obiect l constituie studiul problemelor complexe ale apariiei i dezvoltrii n diferite etape istorice a dreptului ca fenomen social, care joac un rol important n reglementarea relaiilor sociale. Rolul i funciile statului au constituit un obiect principal de studiu i analiz n lucrrile marilor gnditori ai lumii, care s-au concentrat asupra fenomenului juridic, ndeosebi asupra contribuiei dreptului la reglementarea raporturilor sociale, la organizarea societii omeneti, mai ales dup apariia relaiilor politice-statale. Charles Louis de Secondat Montesquieu a explicat pe larg rolul statului n aprarea i garantarea* libertii politice. "Dei toate statele au, n general, acelai scop, anume conservarea lor, fiecare stat are pe lng aceasta i scopul su particular" 79. Astfel, Roma avea drept scop lrgirea hotarelor; Marsilia avea drept scop comerul; scopul legilor iudaice era religia; scopul Chinei era linitea public; cel al insulei Rhodos era navigaia; al Poloniei, independena fiecrui particular, etc80. Marele gnditor se oprete ns, pe larg, n analiza efectuat, asupra aprrii i garantrii libertii politice, observnd locul i rolul ce a revenit ornduirii de stat a Angliei n acest domeniu 81.Jean Jacques Rousseau definea guvernmntul sau administraia suprem "exercitar legitim a puterii executive"82, iar pentru ca "statul s aib un bun echilibru, trebuie ca totul s fie compensat, s existe echilibru ntre produsul sau puterea guvernmntului"83. Dup opinia lui Rousseau, rolul statului const n a asigura un raport corespunztor ntre autoritile publice i ceteni. Dnsul consider c "guvernmntul, ca s fie bun, trebuie s fie mai puternic cu ct poporul este mai numeros" 84. Pe de alt parte, "creterea statului punnd n faa deintorilor autoritii publice mai multe ispite i posibiliti de a abuza de puterea lor, cu ct guvernmntul

trebuie s aib mai mult for pentru a stpni poporul, cu att suveranul trebuie s aib i el mai mult for pentru a putea stpni guvernmntul"85. 2.METODELE DE CERCETARE STIINTIFIC A STATULUI SI DREPTULUI(LOGICA,COMPARATIV,ISTORIC,SOCIOLOGIC,EXPERIMENTAL,CANTI TATIV). Metoda logica..In cercetarea dreptului, a fenomenului juridic, toate tiinele juridice se folosesc de categoriile, legile i raionamentele logice.M.L nu este o cale catre obiect un mod automat de aflare a acestuia,ci un mod de exprimare a obiectului,de formulare a unui rezultat.Despre importanta aplicarii logicii in cercetarea dreptuluine spune insasi faptul ca ea apare ca o disciplina aparte. Logica e stiinta despre regulile intelectului.Aplicarea M.L in studierea problemelor dreptului e deosebit de utila,deoarece puterea de stat,sistemul de organe statale sint stabilite in conformitate cu un model rational,in activitatea de elaborare a dreptului trebuie sa aiba un character logic. Este cunoscut c dreptul este, prin excelen, o tiin deductiv, iar inima deduciei este silogismul. Experiena demonstreaz c numeroase fenomene juridice pot fi clarificate i explicate prin folosirea logicii. La aceast metod se recurge n procese complexe, cum sunt: elaborarea dreptului; interpretarea normelor juridice; stabilirea i calificarea faptelor; aplicarea normelor juridice.Experiena confirm faptul c metoda raional sau logic este specific n general tiinelor normative12. Logica juridic este folosit pentru a nelege logica normelor, a conduitei de urmat n relaiile sociale13, adic a ceea ce este permis, interzis, obligatoriu, recomandat etc. De asemenea, ntr-un sens larg, logica juridic este folosit n elementele constructive de argumentare juridic. Dup cum se tie, teoria argumentrii, a demonstraiei este o important component a logicii juridice. Logica juridic se ntlnete att n analiza construciei tehnice a dreptului, ct i a valorilor pe care le ocrotete.Logica juridic are o contribuie major n construcia coerent a dreptului, aa nct prin normele emise s nu se contrazic, ca urmare a unor inadvertene juridice14.Aristotel face consideraii interesante asupra rolului metodei logice n procesul dovedirii faptelor15, n constatarea strii de fapt 16, n combaterea argumentelor adversarului 17, etc. Astfel, n privina "constatrii strii de fapt", dnsul observ c "aproape c nu exist nici o deosebire ntre silogisme din premise necesare i silogisme care nu fac dect s constate o stare de fapt" 18. Metoda sociologic-nc de la nceputul acestui secol: observaia; sondajul; ancheta; interviul; chestionarul, ca metode sociologice, au devenit instrumente obinuite ale cercetrii fenomenelor juridice. Autori de prestigiu pe plan european i mondial - Eugen Erlich, Max Weber, Renato Treves -, au adus contribuii remarcabile la dezvoltarea sociologiei juridice, argumentnd necesitatea cunoaterii fenomenelor sociale i a impactului lor asupra dreptului, asupra elaborrii normelor sale i transpunerii lor n raporturile dintre membrii societii. n zilele noastre, ca urmare a dezvoltrii i modernizrii vieii sociale, metoda sociologic, n multiple forme dar ndeosebi prin sondaje de opinie, interviuri i chestionare - a devenit un instrument deosebit de util n orientarea procesului normativ, n desfurarea activitii de legiferare, n realizarea dreptului, n cunoaterea i, mai ales, n prevenirea nclcrii normelor juridice. M.Istorica.Esenta m.i. consta in cercetarea stiintifica a fenomenului juridic care rezida in analiza conditiilor economice,sociale,politice si de alta natura,a relatiilor corespunzatoare,la momentul constituirii in trecut a unui system de drept,completata cu analiza evolutiei relatiilor sociale reglementate judiceste. Experiena arat c instituiile politico-juridice trebuie studiate, cunoscute i nelese n succesiunea lor istoric. Legea celor XII Table; Codul lui Justinian (Codul; Digestele; Institutele; Novelele); Codul lui Mnu n India; Codul lui Mu n China; Pravila lui Vasile Lupu i Pravila lui Matei Basarab n rile romne - sunt reglementri de referin n istoria popoarelor respective, dar i documente juridice cu o semnificaie distinct n nelegerea evoluiei istorice a dreptului. Studiul temeinic al acestor documente juridice ajut la nelegerea nu numai a originii i evoluiei dreptului, dar i a societii omeneti, a mobilurilor i intereselor care au determinat aceast evoluie. Metoda istoric d rezultatele ateptate dac semnificaia istoric, nfiarea i facerea inteligibil istoric a originii" i "prin privirea filozofic a originii i a conceptului"43 nu se gsesc n sfere diferite44. Deci, metoda filozofic se impune. Ea pune n lumin roadele cercetrii istorice i d posibilitatea omului de tiin s desprind concluzii cu adevrat utile din punct de vedere practic" 45 M.Comparativa-cu ajutorul ei pot fi stabilite elementele identice si cele divergente dintre 2 fenomene,institutii,lucruri.Referitor la studiul dreptului,esenta M.C.consta in stabilirea similitudinilor si diferentelor dintre diferite sisteme de drept,dintre diferite institutii juridicostatale,pentru ca dreptul diferitelor popoare are mereu caractere specifice doar lui.Ca importanta deosebita a M.C. a adus la aparitia unei ramuri distincte in sistemul stiintelor juridice a dreptului comparat. Ca i n alte domenii, comparaia este folosit n domeniul dreptului pentru a constata elementele identice, convergente

sau divergente, n cazul fenomenelor juridice supuse analizei 27.Metoda comparativ este folosit n scopul construirii: a. tipologiilor juridice i b. efecturii clasificrilor, operaiuni care au nu numai o importan teoretic, ci, mai ales, una practic, nemijlocit. Un exemplu elocvent, n acest sens, este cel al elaborrii Constituiei Romniei n anii 1990-1991. Prin metoda comparaiei unor legi organice din ri democratice, cum sunt: Statele Unite ale Americii, Frana, Elveia etc., s-au conturat multe din normele noastre fundamentale, avnd astzi o Constituie modern, care rspunde aspiraiilor de dezvoltare pe baze democratice a rii i poporului romn. M.Experimentala-stim ca menirea sociala a dreptului e de a reglementa relatiile din societate.Actionind asupra lor dreptul tinde la perfectionarea lor. M.Sociologicaesenta ei consta in folosirea cercetarilor sociologice pentru studierea opiniei publice,a eficientei sociale a activitatii deferitelor organe de stat,a regelemntarilor date relatiilor sociale. M.Cantitativa-esenta acestei metode consta in operatiile de verificare a ipotezelor stiintifice in cadrul strategiilor dezvoltarii fenoemnului juridic.Aceste metode presupun:a)dezvoltarea informatiei juridice pentru imbunatatirea procesului decisional prin folosirea calculatorului ,b)orientarea cercetarilor de informatica in directii ca:elaborarea legislatiei,sistematizarea legislatiei,evidenta legislative,c)introducerea si perfectionarea programelor de calculator adecvate cercetarii juridice,d)evidenta si sistematizarea reglementarilor uniforme si a practicii in domenii precumdreptul international,dr.intre.privat. Aceste metode au un rol deosebit n sistematizarea legislaiei; evidena deciziilor judectoreti; n cunoaterea evoluiei fenomenului infracional n diferite perioade istorice.n ultimii ani, este tot mai mult utilizat calculatorul, care a devenit deja un instrument de lucru n sistemul judiciar, punnd la dispoziia judectorilor i altor persoane abilitate sau interesate, o eviden la zi a deciziilor judectoreti. Calculatorul este deja n multe ri o "adevrat enciclopedie a practicii judiciare", precedentele judiciare sunt studiate mai uor, iar judectorii au la ndemn "soluii de referin; ceea ce, evident le uureaz munca.Metodele cantitative sunt de asemenea utile n activitatea organelor legislative i executive, care - pe baza datelor oferite de statistica juridic i informatica juridic pot opta pentru: soluii legislative adecvate; modificarea unor reglementri juridice; adoptarea unor msuri corespunztoare n vederea aplicrii legilor n anumite sectoare i ramuri de activitate. M.Prospectiva-se utilizeaza in fundamnetarea adoptarii unor noi acte notrmative ,cuprinzind si interpretarew pe care le vor da organelor de aplicare,Finalizind cu prezentarea succinta a metodelor de cercetare a dreptului ar fi de mentionat ca medotele nu trebuie intelese izolat,ci in interdependenta si complecsitatea lor. 3.LOCUL SI ROLUL TEORIEI GENERALE A DREPTULUI N SISTEMUL STIINTELOR JURIDICE. Sistemul de stiinte juridice se refera la categoria stiintelor sociale, deoarece se ocupa de studierea unor procese, fenomene si laturi ale vietiisociale, si anume cerceteaza statul si dreptul. Teoria generala a dreptului, ca stiinta generala despre stat si drept, se nscrie si ea, mpreunacu celelalte stiinte juridice si alaturi de acestea, In sistemul stiintelor juridice.Specificul stiintelor juridice, in comparatie cu alte stiinte sociale, consta In faptul ca acestea studiaza att legile obiective aleexistentei statului si dreptului, ct si normele juridice cuprinse In actele normative n vigoare. Stiintele juridice se dezvolta In strnsalegatura cu practica privind constructia de stat si juridica, prin aceasta ntelegnd, aici, activitatea organelor de stat in cadrul procesului deelaborare a normelor juridice, precum si de aplicare a lor.Cu toate ca in literatura juridica nu exista o parere unica referitoare la clasificarea ntregului sistem de stiinte juridice, ne vom opri launa din cele mai frecvente si mai reusite, dupa parerea noastra, clasificari, si anume:a) stiintele juridice istorico-teoretice (la ele se refera: istoria universala a statului si dreptului, istoria dreptului romnesc, teoriagenerala a dreptului, istoria filosofiei dreptului, etc); b) stiintele juridice de ramura (dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul muncii, dreptul penal, dreptul civil, dreptul de procedura penala, dreptul de procedura civila, etc);c) stiintele juridice auxiliare (criminalistica, criminologia, medicina legala, psihologia judiciara, statistica judiciara, etc).Aceasta diviziune a stiintelor juridice, corespunznd unor criterii reale, nu afecteaza cu nimic unitatea lor, corelatia lor strnsa,interpa-trunderea lor. Ele formeaza un sistem, sistemul stiintelor juridice, in care un loc aparte ocupa Teoria generala a dreptului care joacarolul teoriei lor generale.Dupa cum mentioneaza autorii romni Momcilo Luburici si loan Ceterchi, numai o disciplina stiintifica, care prin obiectul ei destudiu nu se limiteaza la examinarea unui sau altui compartiment al juridicului si politicului, ci le cerceteaza in ntregul lor, poate fixaobiectul de studiu al ntregii stiinte juridice, metodologia ei generala, interferentele ei cu celelalte stiinte sociale nrudite, toate acesteaconstituind puncte de plecare pentru orice stiinta juridica speciala (istorica sau de ramura).n cadrul primei grupe de stiinte se nscrie si Teoria generala a dreptului, avnd ca obiect de studiu abordarea teoretica, generala adreptului n intregul sau, studiul global al

statului si dreptului ca fenomene sociale, cu functiile si formele lui de manifestare. Stiintele juridice istorice studiaza statul si dreptul, precum si conceptiile juridico-statalen evolutia lor istorica. Aceasta grupa de stiinte are in acelasi timp caracter politic, juridic si istoric.In cercetarile si concluziile lor, stiintele istorice pornesc de la legile generale ale existentei, genezei si dezvoltarii statului si dreptului, precum si de la categoriile si notiunile formulate de Teoria generala a dreptului. Totodata, ele ofera Teoriei generale a dreptului materialulistoric faptic, in vederea ntemeierii si valorificarii concluziilor teoretice pe plan general.La rndul lor stiintele juridice de ramura cerceteaza anumite ramuri, grupe, categorii de norme juridice si de raporturi juridicecorespunzatoare acestor norme. Aceasta grupa de stiinte s-a constituit pe masura dezvoltarii si extinderii reglementarilor juridice in celemai diverse domenii ale vietii sociale si constituirii ramurilor de drept. Regula generala este ca fiecare ramura de drept formeaza obiectul unei stiinte juridice de ramura. De exemplu, dreptului administrativ li corespunde stiinta dreptului administrativ, dreptului muncii iicorespunde stiinta dreptului muncii, etc. 4.FUNCTIILE TEORIEI GENERALE A STATULUI SI DREPTULUI TGD are 2 functii:1.f.teoretica-facindul accesibil oamenilor,consta in elaborarea ipotezelor,teoriilor,conceptelor,principiilor prin care sint interpretate domeniile pe care le cerceteaza.2.f.practica-consta in cunosterea modalitatilor in care fenomenele juridice se manifesta in vaiata social,prin propuneri de reformare a relatiilor juridice.In viziunea altor autori functiile TGD sint: Functia teoretica consta n elaborarea ipotezelor, teoriilor, conceptelor, principiilor, prin care snt interpretate domeniile pe care lecerceteaza. Functia practicaconsta n cunoasterea modalitatilor n care fenomenele juridice se manifesta n viata sociala, prin propuneri dereformare a realitatii juridice.Rezultnd din viziunile mai frecvent ntlnite asupra problemei n cauza, mentionam asemenea functii ale teoriei generale a dreptuluisi statului: cognitiva, explicativa, critica, practica, didactica. Functia cognitiva.Cunoasterea stiintifica a realitatii sociale a dreptului ne ofera posibilitatea de a patrunde dincolo de cortina"normelor juridice, pe care o ridica stiinta pozitiva a dreptului, de a depasi fenomenul patologic" al vietii reale a dreptului". Functia explicativa. Dupa cunoasterea descrierea unor fenomene juridice, urmatorul pas al cercetatorului va fi explicareaacestora. El va dori sa stie de ce si cum au aparut fenomenele respective, sa cunoasca cauzalitatea lor. Cunoasterea va fi definitiva doar atunci cnd explicatia va lua forma unei legi stiintifice, a unei legi cauzale, care ne ofera explicatia cauzelor si mecanismelor dupa cares-au produs fenomenele respective. Functia critica. Descoperirea si interpretarea fenomenelor juridice snt, indiscutabil, absolut necesare, dar nu si suficiente n procesul cognitiv. O importanta majora o are constatarea defectelor, erorilor, lacunelor fenomenelor juridice, evidentierea cailor de aiesi din situatiile respective. Din aceste considerente se impune si functia critica a teoriei generale a dreptului si statului. Functia practica deriva din faptul ca orice stiinta (si aici teoria generala a dreptului si statului nu face exceptie ) nu se limiteazanumai cu statutul de stiinta teoretica. Ea tinde si la acela de stiinta aplicativa, la asumarea unei functii practice, n aceasta ordine de idei,teoria urmeaza sa-si aduca propria contributie n vederea fundamentului decizional si functional juridic. Functia didactica Concomitent cu procesul de afirmare a teoriei generale a dreptului si statului n sistemul general al stiintelor,asistam si la impunerea valentelor ei stiintifice n procesul de pregatire a viitorilor juristi. Functia de cercetare si formulare a legilor, care guverneaza fenomenele juridice n parte si ntreaga realitate juridica a societatii,n aceasta ordine de ideii, pentru a nu ramne n urma de viata,teoria trebuie sa se dezvolte nentrerupt, naintnd generalizari noi siaprofundnd adevarurile de acum stabilite; Functia euristica, ce consta n elaborarea principiilor, metodelor si mijloacelor de cercetare a fenomenelor si proceselor politico- juridice. O buna cunoastere, explicare si interpretare a realitatii juridice necesita o metodologie corespunzatoare; Functia antologica, ce se manifesta prin evidentierea celor mai generale legi ale existentei fenomenelor si institutiilor politico- juridice si explicarea destinatiilor lor sociale; Functia previziunii stiintifice, care consta n prezicerea bazata pe generalizarea datelor teoretice si experimentale si pe cunoasterea legitatilor obiective ale dezvoltarii fenomenelor si proceselor juridice, n acest sens e semnificativa pozitia marelui cugetator francez din prima jumatate a secolului al XlX-lea Auguste Comte.Rostul stiintei pentru Comte nu este a afla ceea ce este, a descoperifelulde a fi al realitatii. Acesta este un fel van de a specula. Rostulstiintei este numai a prevedea; Functia de generalizare si sintetizare a cunostintelor furnizatede stiintele juridice de ramura, n acest scop teoria scoate dintoateelementele dreptului ceea ce constituie articulatia nsasi a gndirii juridice; Functia metodologica fata de stiintele juridice de ramura. Teoria generala a dreptului si statului furnizeaza celorlalte domenii alestiintelor juridice

de ramura premisele si categoriile conceptuale simetodologice; Functia educativa, ce se manifesta prin introducere tuturor celor interesati n lumea dreptului, n lumea dreptatii si echitatii sociale, nlumea respectului fata de ordinea legala; Functia ideologica, care consta n elaborarea unor conceptii, 5.TEORIA GENERALA A DREPTULUI I PRACTICA CONSTRUCTIEI JURIDICOSTATALE.IMPORTANTA STUDIERII DREPTULUI. "tiina Juridic, este una de cel mal nalt Interes, nu numai pentru unii i alii, ci n general, astfel nct lipsa de interes, pentru ea trebuie privitca expresie a unui caz absolut netiinific... pentru omul de spirit tiina dreptului este cea mai plin de spirit i cea mai interesant ". (T. Maiorescu, Epistolar. 1856-1964).Teoria Generala a statului si dreptului se afla intro strinsa legatura cu practica sociala.Teoria,in general,si teoria statului si dreptului ,in particular,este rezultatul productiei spirituale obstesti.Ea este cea care definitiveaza scopurile activitatii umane si determina mijloacele de realizare a lor. Cu alte cuvinte ,ea este conceperea practicii existente.Practica nu e o simpa experienta subiectiva a unui cercetator.Ea apare ca o activitate a oamenilor care asigura existenta si dezvoltarea societatii,ea e temelia vietii oamenilor.Practica constituie criteriul adevarului,examinatorul general al teoriei.Fiecare stiinta isi detremina legaturile sale cu practica.Stiinta dreptului recomanda adoptarea noremlor juridice de care societate are nevoie.Dreptul, ca intreaga componena juridica a vieii sociale, este un fenomen deosebit de complex, a carui cunoatere presupune o cercetare aprofundata a legitailor obiective a existenei sale, a dinamicii sale, a factorilor care-1 configureaza i valorilor pe care le promoveaza . Dreptul nu este numai tiina, el este, in egala masura, tehnica, arta. Dreptul ca ansamblu de norme care organizeaza viaa in comun, este o tehnica a convieuirii umane, destinata sa disciplineze comerul uman i sa apere societatea de excese.Astfel bunaoara, vorbind de dreptul Republicii Moldova, avem in vedere ansamblul normelor juridice indiferent de forma pe care au imbracat-o (legi, obiceiuri .a.), de-a lungul istoriei sau dintro anumita perioada. Restringind atenia doar la dreptul actual, avem conceptul de drept pozitiv care nu este altceva decit dreptul obiectiv in vigoare. 6.CONSIDERATII GENERALE PRIVIND METODA DE CERCETARE.NOTIUNEA METODOLOGIEI JURIDICE.Metodologia reprezinta sistemul celor mai generale principii de investigaie, deduse din sistemul celor mai generale legi obiective.Metoda privete fie un anumit principiu metodologic (metoda particulara), fie un procedeu tehnic oarecare (metoda individuala). Relevnd importana metodologiei juridice i analiznd metodele cercetrii tiinifice juridice, teoria general a dreptului i vdete menirea de tiin care explic fenomenele juridice, realitatea juridic, n ansamblu, dintr-o perspectivi filozofic, de sintez. nsi raiunea ei de a fi este dictat de cerine teoretice, fiind o disciplin de referin pentru tiina dreptuluiCa i in orice domeniu, cercetarea tiinifica juridica se bazeaza pe folosirea unei metodologii, a unui ansamblu de metode i procedee cu ajutorul carora are loc studierea dreptului in toata complexitatea lui. Metodele de cercetare in domeniul tiinelor sociale s-au dezvoltat i s-au perfecionat i ele in contextul general al impulsului dat cunoaterii tiinifice de noua revoluietiinifica contemporana, evideniat mai ales prin folosirea noillor cuceriri ale informaticii i tehnicii de calcul.Daca natura opereaza spontan, gindirea, in mod special cea tiinifica, acioneaza pe baza metodica. Metoda apare, deci, ca un mijloc eficace al gindirii. Modul in care cugetarea omeneasca se desfaoara il reproduce pe cel al realitaii. Problema metodelor de cercetare in domeniul tiinelor sociale este deosebit de complexa in condiiile dezvoltarii contemporane, a interpatrunderii diferitor tiine, inclusiv a apariiei aa-nunntor discipline de grania sau de intersecie. Cuvintul metoda vine de la grecescul methodos" - cale, drum, mod de expunere. Preocuparea pentru perfecionarea metodei a dus la apariia tiinei despre metoda metodologia (methodos, plus logos = tiina).. Metodele examinate i afl utilitatea nu numai n cercetarea unor fenomene juridice concrete, la care ne-am referit, ci i n nelegerea unor concep'te fundamentale cu care opereaz, n primul rnd, teoria general a dreptului.Analiznd fenomenele juridice dintr-o perspectiv filozofic, de sintez, Teoria general a dreptului - prin metodele proprii de cercetare pe care le folosete - nu are menirea numai s: elaboreze, defineasc i explice conceptele i categoriile fundamentale cu care opereaz tiinele juridice particulare, ci, i s examineze, totodat, raporturile existente ntre tiina dreptului i alte tiine sociale.Dup cum am subliniat deja, ntre drept, moral i diferitele concepii religioase, ntre obicei i regulile juridice au existat i continu s existe numeroase legturi.Prin metoda sa proprie de cercetare, Teoria general a dreptului a surprins i surprinde, n continuare, aceste corelaii, ajungnd la concluzii nu numai cu valoare teoretic, ci i cu o valoare practic nemijlocit.

7.METODELE CERCETARII STIINTIFICE JURIDICE.Metoda logica consta in ansamblul procedeelor si operatiilor metodologice si gnoseologice care mijlocesc posibilitatea cunoasteriistructurii P dinamicii raporturilor necesare intre diferitele componente (subsisteme) e sistemului juridic din societate"Analiza este o metoda generala de cercetare, bazata pe descompunerea unui intreg in elementele lui componente si pe studierea in parte afiecaruia dintre acestea.Dupa modul cum se efectueaza, analiza poate fi Inductive si deductiva, Inductia (de la latinescul inductia-aducere, introducere) e un tip derationament si metoda de cercetare ce asigura trecerea de la particular la general, Deductia (de la latinescul deductia deducere) este modul invers de rationare, adica de la general la particular. Sinteza (de la latinescul synthesisunire) consta in cunoasterea obiectelor si a proceselor pe baza reuniunii mintale sau materiale aelementelor obtinute pin analiza si prin stabilirea legaturilor dintre aceste elemente.Procesul de analiza si sinteza este continuu siinterdependent.Potrivit metodei istorice, teoria generala a dreptului si statului, celelalte stiinte juridice cerceteaza statul, dreptul, realitatea juridica asocietatii in perspectiva si dezvoltarea sa istorica, in miscare.Aceasta inseamna a studia statul, dreptul din punct de vedere al faptului cum si de ce ele au aparut, pin ce etape de dezvoltare istoricaau trecut, ce au devenit azi si ce pot deveni miine.. Ei ii revine i rol semnificativ in deductiile facute prin analogie.Compararea sistemelor de drept ale diferitelor state, ale ramurilor, institutiilor si normelor acestora are o importanta metodologicamajora. Acest fapt a determinat aparitia unei stiinte juridice distincte, cum ar fi bunaoara, stiinta dreptului comparat.Sociologia studiaza relatiile reciproce dintre diferite fenomene sociale si legitatile generale ale compararii sociale a oamenilor.Ca metoda de cercetare, metoda sociologica se constituie intr-o directie afe cercetare, contribuind la cunoasterea normelor juridice - a dreptului - nu jmmai in continutul lor intern (din interior"), ci si in legaturile sale, in inter-eonditionarea sa cu viata sociala, adica cu mediul in care apare si se aplicaMetoda experimentului are o sfera de aplicare larga in domeniul stiintelor juridice auxiliare (criminalistica, medicina legala, psi-hiatrie juridica etc.). Totodata, metoda experimentului poate fi aplicata si pe teren (de exemplu, in domeniul reglementarii juridice arelatiilor sociale cu caracter economic). metoda statistica. Ca stiinta, statistica e aceea subdiviziune care, folosind calculul pro-Kbilitatilor se ocupa de studiul cantitativ alfenomenelor de masa, prezen-pte de elementele care au anumite caracteristici comune. Actualmente s-a bnnat o disciplina distincta -statistica judiciara, ce-si propune drept scopenta numerica si caracteristica cifrica a unor fenomene juridic In cercetarea dreptului (a fenomenului juridic) att de complex, Teoria generala a dreptului, toate stiintele juridice folosesc categoriile,legile si rationamentele logice. Facnd abstractie de ceea ce este neesential, Intmplator in esenta dreptului, teoria cauta sa dezvaluie,folosind metoda logica, ceea ce este esential, caracteristic pentru drept.Metoda logica nu este, propriu-zis, o cale catre obiect, un mod autonom de aflare a acestuia, ci un mod de exprimare a obiectului, deformulare a unui rezultat. Dupa parerea profesorului universitar Ion Dogaru, metoda logica consta In ansamblul procedeelor sioperatiilor metodologice si gnoseologice specifice care mijlocesc posibilitatea cunoasterii structurii si dinamicii raporturilor necesareIntre diferitele componente (subsisteme) ale sistemului juridic din societate .Despre importanta aplicarii logicii in cercetarea fenomenului juridic vorbeste insusi faptul ca in ultimii ani s-a conturat ca o disciplinaaparte logica juridica. Domeniul logicii juridice cuprinde in mod obligatoriu: edictarea normelor juridice. In acest sens se poate vorbi de o logica a legiuitorului, cunoscuta si sub denumirea de tehnica logico- juridica; practica judiciara (jurisprudenta). Pentru aceasta s-a dat denumirea de logica judiciara; interpretarea logica juridica a normelor de drept. In acest caz se vorbeste de o adevarata logica a interpretarii normelor juridice saude o logica a argumentatiei'3. Metoda istorica Unul din principalele aspecte ale vietii contemporane este intoarcerea cu fata spre stiinta si tratarea oricaror probleme de pe pozitiistiintifice tinnd cont de realitatile obiective ale dezvoltarii istorice. In studierea diferitelor fenomene sociale, inclusiv fenomenelor stat si drept, un rol deosebit ii ocupa metoda istorica de cercetare.Esenta metodei istorice consta in cercetarea stiintifica a fenomenului juridic care rezida in analiza conditiilor economice, sociale, politice si de alta natura, a relatiilor corespunzatoare, la momentul considerarii in trecut a unui sistem de drept, completata cu analizaevolutiei relatiilor reglementate juridiceste, spre a se intelege continutul si forma fenomenului juridic privit, de asemeni, In evolutialui, spre dezvaluirea sensului evenimentelor trecute si a regularitatilor privite in succesiunea lor neintrerupta In conformitate cu aceasta metoda stiintele juridice, inclusiv teoria generala a dreptului (aceasta rezulta chiar din definitia stiinteiteoriei jenerale a dreptului) cerceteaza dreptul In perspectiva si evolutia sa is-oric, de-a lungul diferitelor ornduiri sociale, studiindIn acelasi timp i modul in care s-au format o serie de categorii juridice, cu care ele ucreaza si la momentul de fata, asa cum sunt: tipulde drept,

esenta Ireptului, izvoarele dreptului, sistemul dreptului, functiile dreptului, s. a.Toate acestea, raportate la etapa istorica pe care o strabat, fiind In legatura directa cu diferitele institutii juridice poarta peceteatransformarilor istorice ale poporului si tarii respective. 4. Metoda comparative In sistemul metodelor de cercetare stiintifica un loc aparte ii revine metodei comparative, foarte des fiind numita si comparatistii.Esenta acestei metode consta In confruntarea diverselor sisteme juridice, a diferitelor institutii juridico-statale, pentru ca dreptul unuianumit popor prezinta totdeauna caractere unilaterale. Cu ajutorul acestei metode se pot stabili elementele identice si cele divergentedintre doua fenomene, institutii, lucruri, etc, in scopul unei mai bune cunoasteri a institutiilor similare din diferite tari si folosiriiexperientei reciproce in masura in care ea este aplicabila specificului tarii respective.Combatnd, in principiu, preluarea mecanica a unor institutii si reglementari juridice dintr-o tara in alta, ca si considerarea unora dreptmodele de urmat in alte tari, metoda comparativa arata calea realista de folosire a experientei legislative si judiciare si de imbogatirereciproca a sistemelor juridice din diferite tari stiut fiind ca orice reglementare juridica trebuie sa izvorasca si sa raspunda in primulrnd nevoilor nationale, specificului si particularitatilor tarii respective iar pentru gasirea solutiilor optime va studia, evident, siexperienta altor sisteme de drept'*. 8.ELEMENTELE SI TRASATURILE CARACTERISTICE ALE STATULUI.DEFINITIA GENERALA A STATULUI. Statul este organizatia care detine monopolul asupra unor servicii pe un teritoriu delimitat de frontiere. Statul este titular al suveranittii si personific din punct de vedere juridic natiunea. Din punct de vedere social, statul nu trebuie confundat cu societatea, el fiind o institutie separat care poate s reflecte mai mult sau mai putin interesele societtii. O teorie pe deplin satisfctoare despre stat nu exist nici n acest moment, dezbateri despre natura, formele, functiile statului existnd si astzi n cercurile specialistilor din variatele domenii (politologie, drept, sociologie, filozofie) care cerceteaz si analizeaz viata social. Cuvntul "Stat" este de origine modern, n Limbile greac i latin se gsesc mai multe expresii care indic o specie de organizaie politic, dar nu vom uitimi un termen i nici o teorie adecvat a statului. O adevrat teorie a statului cu sensul pe care-1 dm azi termenului de stat este fundamentat de ctre Nicolo Machiavelli, printele tiinei politice modeme. Kant considera c statul legitim (statul de drept) este cel care are ca scop aprarea drepturilor inalienabile ale omului i n care politica este subordonat moralei.Cicero n "De Republica", definea statul drept "o structur de putere", "un mecanism care asigur funcionarea social normal".G. W. Fr. Hegel definete statul ca un organism, ale crui laturi sunt "puterile diferite i funciile i activitile lor", care trebuie s se afle n unitate, deoarece - ca n cazul oricrui organism - "dac toate prile nu trec n identitate, dac una din ele se pune ca independent, toate trebuie s se prbueasc".Dicionarele enciclopedice definesc statul ca o organizaie politic, principal element al suprastructurii, avnd menirea s promoveze i s apere interesele generale ale societii respective. n Larousse, statul este definit ca o "entitate politic constituit pe un teritoriu delimitat de frontiere, cu o populaie i o putere instituionalizat".Aadar, statul este principala organizaie politic a societii, constituit pe un teritoriu delimitat, cu o populaie proprie i o putere instituionalizat, avnd menirea s promoveze i garanteze interesele generale ale societii respective. 9.ANALIZA SUCCINTA A TEORIILOR DESPRE APARITIA STATULUI SI DREPTULUI(TEOLOGIC,PATRIARHAL,CONTRACTUAL,PSIHOLOGIC,RASIAL,A VIOLENEI Statul este principala instituie politic a societii. Aprut cu aproape ase mii de ani n urm m Orientul Antic (Egipt, Babilon, China, India), Statul continu s fie i astzi instrumentul conducerii sociale, iar discuiile privind natura, funciile, mecanismul i formele sale continu s polarizeze i astzi atenia unor cercuri largi de specialiti n domeniul politologici, sociologiei, dreptului. Apariia statului este determinat de schimbrile petrecute n ornduirea comunei primitive, schimbri care au fcut ca vechile forme de organizare i conducere (ginta, tribul) s nu mai fie suficiente impunndu-se o form nou - cea politic, statal. Odat cu apariia statului relaiile sociale se dezvolt la adpostul unei fore speciale de constrngere, pe care o deine i o poate utiliza mpotriva celor care i se opun.Statul apare astfel ca o modalitate (o variant) social istoric de organizare social prin care grupurile sociale i-au promovat interesele comune i n care i-a gsit expresia concetrat ntreaga societate.

Statul sclavagist a cunoscut trei forme de guvernmnt: monarhia sclavagist, aristocraia sclavagist i democraia sclavagist. Monarhia sclavagist cunoate ca element predominant aa zisa "despoie oriental", fiind cunoscut mai ales n Babilon, India, Asiria, Persia .a. Ea este caracterizat prin meninerea - timp ndelungat - a proprietii obtilor asupra pmntului. Monarhia sclavagist este cunoscut i n unele state ale Greciei antice sub forma tiraniilor - Dionis n Siracuza, Policrat n Samos, Pisistrate la Atena etc. - iar la Roma antic sub forma diarhiei (puterea era mprit ntre senat i mprat) pn la Diocletian, cnd devine absolut.Aristocraia sclavagist este ntlnit n Sparta, la Roma n secolele Vl-I .e.n. i n Cartagina n mileniul I .e.n. Ea se caracterizeaz prin aceea c puterea de stat se afla n mna unei minoriti - nobilimea aristocratic. Democraia sclavagist - ntlnit n statul atenian - asigur guvernarea stpnilor de sclavi cu participarea la conducerea statului a unui numr mare de ceteni, care se ntruneau n adunri populare, n tribunalul jurailor denumit Helia i prin exercitarea funciilor administrative pe baza unui cens de avere. Principalele teorii care au stat la baza apariiei statului. a) Teoria teocratic (teologic).-Aceast teorie i are rdcinile sale n statele Orientului antic i care capt o mare rspundere n epoca evului mediu, susine originea divin a statului.Dup aceast teorie, eful statului este reprezentantul lui Dumnezeu pe pmnt, deci statul este o creaie a divinitii. Dat fiind faptul c statul este o creaie divin, supuii trebuie s respecte aceast putere de stat, ca o obligaie, o ndatorire religioas.Aceast teorie capt o mare rspndire n societatea medieval. Aa exponeni ai bisericii cretine, mai ales a catolicismului ca Augustin, Toma d'Aquino i alii au susinut geneza divin a statului i primatul autoritii bisericeti asupra puterii laice, asupra puterii de stat: militnd pentru cucerirea supremaiei autoritii papale.Aceast concepie, cu toate variantele ei cretine, islamice, budiste .a.m.d.este rspndit i astzi de ctre reprezentanii Vaticanului, islamului, de teoreticieni ai altor centre religioase. b) Teoria contractual.-Aceast teorie o gsim nc n lucrrile marilor gnditori din Grecia Antic, ns cea mai larg afirmare o capt n perioada revoluiilor burgheze din Europa.La baza acestei concepii st ideea, c naterea statului este rezultatul unei nelegeri dintre oameni, a unui contract social nscut din voina oamenilor.Aceast teorie, cu toate c formeaz o ntreag coal, variaz de la un gnditor la altul, de la o epoc istoric la alta. c) Teoria patriarhal i teoria patrimonial-Rdcinile acestei teorii le gsim n lucrrile lui Aristotel (381- 322 . e. n.). Omul ca fiin social se organizeaz n familii, iar statul - dup prerea lui, reprezint forma prelungit a acestei organizri. Deci la baza teoriei patriarhale st ideea cum c statul ar fi luat natere din familie, iar puterea monarhului din puterea printeasc a tatlui asupra membrilor familiei.Teoria patrimonial. Cel mai cunoscut reprezentant al acestei teorii este Ludwic von Haller (1767-1854), care afirm c statul ar fi luat natere din dreptul de proprietate asupra pmntului. Guvernanii stpnesc teritoriul n virtutea unui drept vechi de proprietate, iar guvernaii (poporul) nu suit dect o adunare de arendai pe moia monarhiei. d) Teoria violenei-Cel mai cunoscut reprezentant al acestei coli este Duhring (1833 - 1921). Potrivind acestei teorii, statul nu este rezultatul evoluiei societii, a dezvoltrii condiiilor economice, ci este rezultatul violenei politice, al luptei dintre triburi n societatea primitiv. Tribul nvingtor instituie puterea de stat, iar nvinii constituie masa supuilor si. Proprietatea privat, - dup el, - este tot un rezultat al violenei, al acaparrii bogiilor de ctre cuceritori.Alt teoretician austriac, Ludwig Gumplowicz, n lucrarea sa "Teoria general a statului", susine aceast idee, transformnd-o ntr-o idee naional -rasist. Dup el, triburile aparjnhd unei rase mai superioare ar fi format statul, n urma supunerii unor triburi de ras inferioar. e) Teoria biologic organicist-Acest curent (reprezentani - Bluntschii (1808-1881), Spenser (1820-1903) se caracterizeaz prin transpunerea mecanic a legilor naturii n studiul societii, a vieii politice. Ei afirm c statul este un organism social compus din oameni aa cum organismul animal este compus din celule. Aa cum ntr-un organism, organele sale desfoar anumite aciuni, tot aa i organele statului desfoar anumite activiti. De exemplu, cetenii snt asemuii cu organismul uman, partea conductoare cu capul, iar partea condus cu mumie. f) Teoriile psihologice.-Unele elemente ale acestei teorii au fost oferite de gnditori aparinnd diferitor coli i curente politico-juridice, ca de exemplu Platon i Aristotel care au naintat ideea, c omul simte necesitatea vieii n societate, Gugo Groius ne vorbete de "apetetus socialis", Hobbes, c "fiica" 1-a fcut pe om s gseasc statul, Locke, Spinoza, J. J. Rousseau naintau ideea "utilitii statului" . a. m. d. ' 10.ESENTA,SCOPUL,SARCINILE SI FUNCTIILE STATULUI.CLASIFICAREA FUNCTIILOR STATULUI. Scopul: a)Poate c formula cea mai concis prin care putem defini rolul i scopul statului este c acesta apr interesul general85 al tuturor cetenilor i al fiecruia n parte. "Sentimentul de sine al indivizilor constituie

realitatea statului, i tria lui st n identitatea acelor dou laturi" 87. "Scopul statului este fericirea cetenilor"88, deoarece "statul este condiia exclusiv a atingerii scopului i binelui particular" 89. Dac cetenilor nu le merge bine, dac scopul lor subiectiv nu este satisfcut, dac ei nu gsesc c mijlocirea acestei satisfacii constituie statul nsui "atunci statul st pe picioare slabe". Individul, potrivit ndatoririlor sale ca supus al statului, gsete ca cetean "aprarea persoanei i a proprietii sale, consideraia binelui su particular i satisfacerea esenei sale substaniale, contiina i mndira de a fi membru al acestui ntreg" 90. n ndeplinirea ndatoririlor - ca realizri i ndeletniciri n serviciul statului - individul i afl "conservarea i subzistena sa".b).n analizele efectuate de Immanuel Kant i Rene Casin, se subliniaz c scopul principal al organizaiei politice statale l constitie "aprarea drepturilor inalienabile ale omului". Kant lega acest obiectiv de moral i l explica prin moral, iar Casin l lega de "interesul civic general". De altfel, mai muli autori se opresc - n analiza efectuat cu privire la obiectivele urmrite n activitatea statal - asupra relaiei acesteia cu societatea civil, subliniind c: ambele au ca obiectiv organizarea raporturilor sociale, statul prin mijloace juridice, societatea civil prin educaie civic, deci, prin mijloace nejuridice; statul acioneaz ca o for exterioar ntr-o relaie necesar cu societatea civil, care vizeaz procese, dezvoltri interioare; societatea civil - ca un seismograf sensibil - este chemat s dezvluie din interior ce se cuvine a fi corectat n raporturile juridice statale i s stimuleze elementele pozitive.Immanuel Kant atrage atenia asupra faptului c nu toi cei ce sunt egali sub legile publice existente "trebuie considerai egali n ceea ce privete dreptul de a da aceste legi". Dup opinia sa, libertatea n acest domeniu trebuie exercitat n limitele "respectului i dragostei pentru constituia sub care triete" 93, fiecare cetean. Cu toate c marele gnditor recunoate poporului atributele de adevrat suveran, i limiteaz cmpul de aciune n cazul unei schimbri necesare, pe calea unei revolte94. n acelai timp, ns, Kant demonstreaz c "libertile contribuie la vitalitatea intern a statului i la prestigiul internaional al acestuia Esenta :Marile enciclopedii ale lumii definesc esena unui fenomen ca fiind unitatea trsturilor i raporturilor interne necesare, avnd o stabilitate relativ, n conexiune cu fenomenele adiacente. n Larousse, esena fenomenelor este definit drept natura intim, caracterul lor propriu115, care le exprim identitatea i stabilitatea, deosebindu-le unele de altele.n lumina acestor consideraii, esena dreptului nseamn determinarea calitativ a interrelaiilor sale intime, care-i confer locul i rolul n relaiile sociale. Prin analiza acestor interrelaii i explicarea lor se poate defini esena dreptului, a legilor i, n genere, a instituiilor juridice. "Terenul dreptului -observa Hegel - este n genere ce e spiritual i locul su mai apropiat i punctul su de plecare este voina, care este liber, astfel nct libertatea constituie substana i determinaia lui (a dreptului - prec. ns.)"116. "Libertatea este anume deopotriv o determinaie fundamental a voinei"117. Dnsul constat c "voina fr libertate este un cuvnt gol, aa cum libertatea nu este real dect ca voin, ca subiect" 118. Dar - n demersul pe care l ntreprinde pentru a explica esena dreptului - Hegel apreciaz necesar s se clarifice legturile voinei cu gndirea, relevnd c "voina este o modalitate particular a gndirii" 119 cci numai "conceperea este sfredelirea obiectului", adic dezvluirea a ceea ce i este propriu, esenial 120.n gndirea juridic, s-a subliniat rolul voinei n dezvluirea esenei dreptului, precizndu-se c este vorba de voina general, neleas nu ca o sum aritmetic a voinelor individuale, ci despre o voin "determinat de anumite interese i care tinde s se oficializeze prin intermediul activitii Functiile : funciile statului au constituit un obiect principal de studiu i analiz n lucrrile marilor gnditori ai lumii, care s-au concentrat asupra fenomenului juridic, ndeosebi asupra contribuiei dreptului la reglementarea raporturilor sociale, la organizarea societii omeneti, mai ales dup apariia relaiilor politice-statale. Charles Louis de Secondat Montesquieu a explicat pe larg rolul statului n aprarea i garantarea* libertii politice. "Dei toate statele au, n general, acelai scop, anume conservarea lor, fiecare stat are pe lng aceasta i scopul su particular" 79. Astfel, Roma avea drept scop lrgirea hotarelor; Marsilia avea drept scop comerul; scopul legilor iudaice era religia; scopul Chinei era linitea public; cel al insulei Rhodos era navigaia; al Poloniei, independena fiecrui particular, etc 80. Marele gnditor se oprete ns, pe larg, n analiza efectuat, asupra aprrii i garantrii libertii politice, observnd locul i rolul ce a revenit ornduirii de stat a Angliei n acest domeniu 81. 5.Exista 2 tipuri de functi..funcii interne i funcii externe . n analiza obiectivelor sale majore, am vzut c statul are ndatorirea s asigure ordinea i stabilitatea n societatea dat, i s contribuie, prin mijloacele sale proprii, la progresul economic, tehnic, uman. Pe plan extern , statul modern ndeplinete funciile: de promovare a cooperrii cu celelalte state; de statornicire a unor relaii de bun vecintate; i de aprare a rii printr-o relaie de cooperare i parteneriat cu alte ri.Statul - n ndeplinirea atributelor sale specifice, ca principal instituie politic, i, totodat, n calitate de gestionar pentru bunurile i mijloacele aflate n proprietatea sa -

are obligaia ca, n condiiile dezvoltrii tehnice fr precedent, din ultimii ani, s ndeplineasc funcii multiple: s asigure, n msura mijloacelor de care dispune, progresul economic, tehnic i uman; s menin ordinea; s garanteze stabilitatea politic i social.Este nendoielnic, c statul modern are un rol esenial n "asigurarea Proteciei sociale. Unii autori au definit statul contemporan, chiar ca un "stat social", "stat asistenial", care are ndatoriri majore n: combaterea omajului; combaterea polurii; combaterea crimei organizate.Se nelege c pentru atingerea acestor obiective, statul trebuie s dispun de importante mijloace financiare, motiv pentru care, n cele mai multe 11.Caracteristica general a functiilor de baz ale statului R.Moldova. ART.1 alin.3 Constitutie statueaza ca RM este un stat de drept, democratic. Stat de drept si democratic nu reflecta o realitateobiectiva ci trebuie si se poate de interpretat ca obiective strategice spre care tinde statul nostru. Prin urmare aceste dispozitiiconstituie scopul suprem al statului moldovenesc.Realitatea obiectiva ne determina sa evidentiem si alte scopuri printre care consolidarea statalitatii RM fundamentarea bazelor legale de functionarea a statului. Pentru atingerea obiectivelor sau scopurilor evidentiate se impune antrenarea intregii societati intr-o activitate de perspectiva prin avansarea unor sarcini economice , politice,sociale , ideologice.Sarcina economica principala in RM este conform art.126Constituite alin.(1)Economia RM este o economie de piata , deorientare sociala bazata pe proprietatea privata si publica, antrenate in concurenta libera. Sarcina politica principala este determinatade realitatea cu care se confrunta statul nostru. Sarcina sociala principala este stipulata in art.47 alin1Constitutie- stat treb sa ia masuri p/u ca fiecare cetatean sa duca un mod de trai decent , care sa-i asigure sanatatea si bunastarea familiei sale cuprinzind hrana, locuinta,ingrijirea medical precum si serviciile necesare. Sarcina ideologica consta in recunoasterea reala si nu formala a demnitatii umane , arespectarii dr-lor omului etc.Pentru indeplinirea acestor sarcini statul trebuie sa desfasoare activitate eficienta in diverse domenii. Aces te activitatimultilaterale ii sunt subordonate functiile statului.Functiile interne ale statului sunt- f-tia economico-organizatorica, f-tia educativ-culturala, f-tia de mentinere a ordinii legale insocietate, -f-tia de respectare a dr-lor si lib-lor fundamentale ale om. Functiile externe ale statului sunt- f-tia de aparare a stat, ftia dementinere a pacii mondiale, f-tia de colaborare si consolidare cu statele lumii, f-tia de integrare europeana si mondialaFunctiile dreptului sint directiile fundamentale de activitate a dreptului in ansamblu si a elementelor sale constitutive in vederea realizariiscopului propus pentru asigurarea unui echilibru dintre interesele personale si cele generale din care sa rezulte armonia sociala si triumfulordinii si justitiei.Consideram ca la functiile principale ale dreptului se atribuie urmatoarele: Functia de institutionalizare juridica a organizarii socialpoliticeSe manifesta prin faptul ca dreptul, prin normele sale, reglementeaza organizarea autoritatilor publice ale statului, atributiile lor,coraportul autoritatilor publice, modalitatea de exercitare a celor trei puteri dintr-un stat: puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca.Insemnatatea acestei functii rezulta si din faptul ca prin intermediul dreptului sint consfintite principiile care guverneaza organizarea politico-etatica a Republicii Moldova, cum ar fi: Suveranitatea poporului; exercitarea suveranitatii poporului prin reprezentantii sai si prin referendum; pluralismul politic; principiul separatiei puterilor in stat; principiul autonomiei locale si al descentralizarii; orientareaintregului proces de organizare politico-etatica in directia atingerii scopurilor ce reies din interpretarea Constitutiei Republicii Moldovasi a documentelor politico-ideologice care au stat la baza adoptarii ei; principiul statului de drept. Functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii Abordarea dreptului prin prisma valorilor inseamna a scoate in evidenta acele valori pe care societatea data le promoveaza, le ia subcontrolul sau strict pentru a fi promovate. Nu putem trece cu vederea nici faptul ca Constitutia Republicii Moldova, de asemenea, evidentiaza o serie de valori, ridicindu-le la rang de valori supreme. Astfel, alin. (3) al art. l al Constitutiei proclama: Republica Moldova este un stat de drept, democratic, in care demnitateaomului, drepturile si libertatile lui, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sint garantate" Functia normative Aceasta functie deriva din necesitatea subordonarii actiunilor individuale fata de conduita tip prescrisa prin normele juridice. Subliniind prin normele juridice modalitatea de comportare a organelor statului, organizatiilor obstesti, a cetatenilor, statul, in acelasi timp, verifica in cemasura acest comportament prescris se realizeaza in practica. E important ca normativi tatea juridica sa fie completata cu normativitatea sociala.Functia informative Reflectind realitatea in normele juridice se acumuleaza cunostinte despre viata multilaterala a societatii, despre problemele stringente alesocietatii.Dreptul concentreaza in sine schimbarile ce au loc in societate. Tinind cont de normele juridice in vigoare, putem

trage concluzii pentrua aprecia principiile orinduirii sociale si de stat, structura politica a societatii, caracterul relatiilor economice, nivelul de democratizare asocietatii etc. Ca urmare, din normele juridice putem culege o informatie ampla despre societatea data la acea sau alta etapa de dezvoltare.Functia educative Adoptind normele juridice statul, asigura cadrul organizatoric necesar activitatii spirituale si pune la dispozitia oamenilor o serie demijloace culturale si spirituale prin intermediul carora se realizeaza educatia. Dreptul, prin normele sale, ocroteste valorile spirituale siculturale care sint legate nemijlocit de functionarea normala a mecanismelor sociale. 12.Notiunea de putere.Puterea social,puterea politic si puterea de stat .Notiunea de putere In sens sociologic si aparent tautologic, puterea desemneaza ansamblul sau sistemul relatiilor de putere constituite intr-o societate istoriceste determinata, exprimand autoritatea pe care un individ sau un grup de indivizi o are asupra altora pentru realizarea unui scop comun, asumat de membrii colectivitatii sau impus acestora de catre cei care exercita puterea.Aceasta definitie implica urmatoarele precizari:a)Puterea nu este o simpla posibilitate a omului in raport cu lumea exterioara lui, ea nu este o simpla relatie intre om si om, intre om si un obiect sau fenomen. b)Autoritatea exprima atat ideea de forta, puterea de a comanda, de a dispune si de a impune;c)Puterea este un fenomen relational: dezvaluirea esentei puterii nu este posibila daca facem abstractie de subiectul puterii;d) Scopul puterii poate fi deliberat, asumat de catre cei asupra carora se exercita puterea sau dimpotriva, unul impus, resimtit ca presiune exterioara, ca forma alienata a idealului social.Notiune de putere politica. Orice fapt social poate dobandi semnificatie politica. Fenomenul politic este o calitate care poate fi atasat oricarui fapt social, daca inlauntrul universului social dat acel fapt poate fi interpretat ca fiind politic. Aceasta nu inseamna, bineinteles, ca totul este de domeniul politicului; inseamna, insa, ca totul este susceptibil de politizare. Calitatea politica este deci acea dimensiune care se ataseaza oricaror fapte, acte sau situatii in masura in care prin aceasta, se exprima existenta unui grup uman, relatiile de autoritate si de conformitate stabilite in vederea unui scop comun. Puterea de stat este o putere politica.Este o caracteristica a puterii de stat argumentata in mod diferit in gandirea marxista fata de cea nemarxista. Pentru Marx si discipolii sai, esenta politicii trebuie cautata in lupta de clasa, in doctrina lor baza economica a societatii determinand intreaga suprastructura, deci, si puterea de stat, care este o putere de clasa, apartinatoare aceleia care, fiind detinatoarea principalelor mijloace de productie, este, ca efect al acestui fapt, si detin puterea de stat. Deci, cand marxistii spun ca puterea de stat este o putere politica, se refera la caracterul ei de clasa, la faptul ca ea apartine numai unei clase si este utilizata in general pentru realizarea unor interese specifice, pentru atingerea unor scopuri legate de menirea istorica a unei clase. 13.Conceptul Formei statului. organizare a puterii de stat, la metodele de activitate etc.Dac cercetarea esenei statului i a tipului istoric de stat ne d rspunsul la intrebarea in mina cui se afl puterea public, in slujba cror grupuri sociale acioneaz statul, examinarea formei de stat rspunde la o alt intrebare i anume, in ce fel i in ce mod deintorii puterii publice conduc cu statul, cum se infieaz acesta. Problematica formei de stat a preocupat gindirea politico-juridic inc de la primele existene statale, avindu-se in vedere ca ea trebuie s rezolve anumite sarcini practice, s explice i s dea soluii. Criteriile pentru determinarea formei de stat, utilizate de cei doi mari ginditori, sint in general criterii etice. Dup Platon (427 - 347 i. e. n.) corespunztor trsturilor de caracter ale omului, exist i cele trei forme principale ale formei de stat i anume: - inelepciunii umane ii corespunde monarhia;- curajului - aristocraia militar;- modestiei - o form de compromis, cu participarea maselor populare. Toate formele de stat se impart:a) in juste (ideale);b) i injuste (rele).Printre formele de stat juste erau socotite:aristocraia;- monarhia aristocratic.Printre formele de stat injuste erau socotite:a) timocraiab) oligarhiac) democraiad) tirania.Forma de stat exprim modul de organizare a coninutului puterii, structura intern i extern a acestui coninut. Deci organizarea puterii de stat - forma de stat in sensul larg al noiunii -se manifest sub trei aspecte:a) forma de guvernmint;b) structura de stat;c) regimul politic. 14.Forma de guvernamnt:concept,varietati. Forma de guvernmint constituie aspectul cel mai pregnant al statului, exercitarea puterii prin intermediul acestor organe i imprirea competenei intre ele.Prin forma de guvernmint se inelege modul de organizare a puterii supreme de stat,competena organelor supreme ale putem de stat, caracterul autoritii pe care ele o exercit asupra populaie. Aceast form ne arat cine se afl in fruntea statului, cum este organizat instituia efului statului, dac este eligibil sau nu, dac are o putere limitat sau nu etc. Cea mai general clasificare a formelor de stat din punctul de vedere al guvernmintului este clasificarea in republici i monarhii. Dup cum am spus mai sus, teoria formei de guvernmint este foarte veche. Aristotel imprea formele de guvernmint in: a) monarhie (care degenereaz in tiranie); b) aristocraie (care degenereaz in oligarhie); c) democraie (care

degenereaz in demagogie).Dup cum vedem, nici una dintre aceste forme nu este perfect, intrucrt fiecare degenereazin contrariul su. De aceea ele au fost socotite doar tolerabile. Problematica formei de stat se afl i in prezent in dezbaterea politologic, sociologic,juridic.Deci, potrivit criteriilor ce stau la baza deinerii formei de guvernmint, dup cum s-a spus mai sus, aceasta se divide in republic i monarhie.Republica , este forma de guvernmint, in care puterea suprem aparine unui organ ales pe un timp limitat Persoanele, care compun organul suprem al puterii de stat sint responsabile juridicete pentru activitatea lor. eful statului in republic este ales in statele contemporane, preedintele republicii, sau organul colectiv -parlamentul, consiliulde stat etc. se aleg pe un timp limitat (4 sau 5 ani). De aici republicile pot fi prezideniale sau parlamentare. Monarhia este o asemenea form de guvernmint, in care eful statului este stabilit pe calea succesiunii (nu este ales) - regii, spunea Licurg, nu pot fi alei deoarece ei trebuie s fie din neamul care se trage din Hercule! Monarhul, avind diferite denumiri - rege, imprat, ar, sultan, faraon, ah, emir etc. de regul nu este responsabil juridicete i nu poate fi schimbat fr voia lui. Cuvintul monarh (de la grecescul "monos"), desemneaz puterea unei singure persoane. Dar aceast putere, sfera ei de intindere, variaz de la o monarhie la alta. Astfel, monarhia poate fi nelimitat, cind monarhul este unicul organ suprem de stat cum este cazul despoiilor orientale sau al monarhiei absolute medievale. Ea poate fi limitat, cind alturi de monarh exist i alte organe aleputerii de stat, care ingrdesc mai mult sau mai puin autoritatea monarhului. 15.Structura de stat:concept,varietati. Forma de organizare (structura de stat) inseamn imprirea intern a statului in uniti administrativ-teritoriale sau in pri politice autonome i raporturile dintre stat, considerat ca intreg, i prile sale componente. Din acest punct de vedere statele se impart in:a) state simple sau unitare;b) state compuse sau federative.A. Statul simplu sau unitar este forma cea mai rspindit a structurii de stat. In aa state exist un singur parlament, un singur guvern, o singur constituie i o singur cetenie. imprirea intern a statului se face in acest caz in uniti administrativ-teritoriale.B. In statele compuse (federative) exist mai multe rinduri de organe legislative, executive i judectoreti - federale i ale statelor federale, mai multe constituii, iar imprirea intern este fcut in pri politice autonome, sau componente ale federaiei. Se disting diferite feluri ale structurilor de stat dintre care cele mai cunoscute sint: a) federaia; b) confederaia. De regul, este dificil de fcut o delimitare net intre formele federative i confederative: prin federaie se inelege statul unional, iar prin confederaie -uniunea statelor. Forma federativ presupune de regul, trecerea celor mai importante funcii asupra organelor intregii federaii (statului federal), existena a cel puin dou rinduri de organe supreme ale puterii, administraiei de stat i justiiei o dubl legislaie, legislaia intregii federaii i legislaia fiecrei formaiuni statale - membri ai federaiei, dou cetenii etc.Confederaia ca form de structur este o uniune de state fr o legtur atit de strins,fiecare pastrindui suveranitatea integral, uniune creat pentru anumite scopuri comune ale statelor membre, militare, diplomatice, economice. 16.Regimul politic:concept,varietati. Regimul politic, a treia parte, component a formei statului reprezint ansamblul metodelor i mijloacelor de conducere a societii, cu referire imediat la raporturile dintre stat i indivizi, la modul concret in care un stat asigur i garanteaz, drepturile subiective. Cea mai general clasificare a regimurilor politice este clasificarea in a) regimuri autocratice; b) regimuri democratice. A. Regimul autocratic se caracterizeaz prin inexistena atit a condiiilor juridice formale cit i a condiiilor reale pentru manifestarea voinei poporului. Masele populare nu au nici o posibilitate s determine sau s influeneze politica intern i extern a statului. Puterea de stat este exercitat in interesul unor grupuri de persoane, de o persoan sau un grup de persoane prin metode dictatoriale, brutale, prin folosirea terorii poliieneti, prin negarea drepturilor i libertilor individuale, in msur in care acestea sint prevzute in legislaia statului respectiv. sint cunoscute sub forma regimurilor dictatoriale fasciste, profasciste, militaro-fasciste etc. B. Regimul politic democratic, presupune existena unor condiii care s fac posibil participarea maselor de ceteni la viaa politic, influenarea politicii interne i externe a statului, exercitarea unui control asupra modului in care organele de stat indeplinesc voina lor. Regimurile democratice, se pot impri dup criteriul democraiei directe sau indirecte. in regimurile de democraie direct, poporul exercit nemijlocit puterea de stat, in timp ce in regimurile politice de democraie indirect, conducerea de stat se realizeaz prin reprezentani, prin organele alese. In concluzie putem meniona faptul c statul imbrac diferite forme nu este intimpltor. Asupra formei statului au o influen determinant anumii factori care condiioneaz o anumit form de stat; baza economic a societii respective, raportul de fore pe plan internaional i, de asemenea, specificul naional ca i tradiiile unui popor. Fiecare din aceti factori nu acioneaz izolat ci cumulativ, contribuind in comun la procesul general de structurare i organizare a puterii de stat.

17.Mecanismul statului:concept,principii,structura. Elementul de baza al mecanismului il constituie organul de stat. Fiecare organ ii are competena sa, exprimat in totalitatea drepturilor i obligaiilor cu care este investit in vederea indeplinirii atribuiilor sale. Aceste drepturi i obligaii, inscrise in legi, alctuiesc statutul juridic respectiv. Totalitatea organelor de stat legate intre ele, in cadrul unui sistem, cu o structur proprie, formeaz mecanismul sau aparatul de stat, Potrivit criteriilor ce stau la baza separaiei puterilor, se poate vorbi despre: - organe de stat legislative; - organe de stat executive;- organe de stat judectoreti.Fiecare categorie de organe aduce la indeplinire o anumit form de activitate in temeiul competenii ce-i este rezervat prin lege. Actele acestor organe pot fi realizate in caz de nevoie prin constringere. Luind in consideraie clasificarea susnumit a organelor de stat, activitatea lor cea mai general se manifest sub urmtoarele aspecte:a) organele de stat legislative - activitatea de legiferare i in general de conducere suprem, in cadrul creia sint elaborate cele mai importante acte de stat, cum sint legile, in care este concretizat politica intern i extern a statului; b) organele de stat executive - activitatea executiv-dispozitiv sau administrativ, care organizeaz traducerea in via in mod nemijlocit a sarcinilor statului pe baza legilor; c) organele de stat judectoreti - activitatea jurisdicional, care are menirea de a aplicalegile in forma judecii in cazul inclcrii lor sau a existenei unui litigiu. 18.Statul la inceputul mileniului III:Criza functionala a statului;Statul providenta;Efectele globalizariinegarea statelor.STATUL LA NCEPUTUL MILENIULUI III - Are loc o aprig dezbatere despre actuala criz a statului si dreptului.Cu mai bine de 500 de ani nainte de Hristos, n Atena antic, se crea un model de stat de drept, o democratie care si propunea s functioneze pe urmtoarele coordonate: egalitatea n fata legii; libertatea de opinie; manifestarea pluralismului; o art a politicului, a compromisului ambiiilor rivale.Acest model de stat nu a rezistat, dect un secol. Societile, n evoluia lor, au impus, sub presiunea realitilor sociale, restrngeri ale rolului STATULUI.Mai nti a fost vorba de o diminuare semnificativ a rolului IDEOLOGIC al statului, care, nefiind n stare s conving asupra necesitii meninerii puterii sale, a cedat n favoarea creterii rolului PIEII, care scade din rolul de control al statului asupra societii.A urmat, inevitabil, criza FUNCIONAL a statului, care s-a vzut n situaia de a-i asuma prea multe sarcini nemai avnd la dispoziie mijloacele concrete de rezolvare a acestora.Criza s-a adncit n epoca globalizrii, cnd societile transna-ionale ignor suveranitatea statelor.S-au experimentat, n ultima perioad, mai multe modele de stat: cel liberal, cel social-democrat, cel conservator.Se dorete realizarea a dou obiective: protecia indivizilor i coeziunea social.Statul-providen i propune s se ntemeieze pe concepia justiiei sociale, care ar nsemna redistribuirea bogiei comune n scopul asigurrii bunstrii materiale i intelectuale a cetenilor si.Acest tip de democraie modern are ca obiectiv nfptuirea unei egaliti reale a indivizilor, ignornd faptul c prin natura lor oamenii nu sunt egali. Conceptul de suveranitate este astzi atacat, contestat si erodat.Impactul globalizrii duce la diminuarea semnificativ a rolului statelor nationale.Astzi, multe din prghiile clasice ale politicilor economice nu mai functioneaz: capitalul nu mai are domiciliul fix, iar fluxurile financiare au iesit de sub controlul guvernelor nationale.O alt caracteristic se refer la influenta crescnd a organizatiilor supranationale (Banca Mondial, Fondul Monetar International, NATO etc.) care dicteaz politicile pe care statele nationale trebuie s le adopte.Practic statul nu mai controleaz economia si finantele; aceste dou importante componente sunt scoase din zona politicului, a zonei de decizie fundamental, globalizrii ar fi continuarea declinului influentei politice si al puterii de negociere economic a fortei de munc organizate.Globalizarea conduce inevitabil la slbirea capacittii statelor nationale de a-si impune propriile obiective de reglementare, la sc-derea puterilor lor disciplinare. 19.Conceptii despre rolul statului in epoca globalizarii:Conceptia lui Francis Fucuiama(Constructia statelor2004);Conceptia lui Benjamin Barber Francis Fukuyama a devenit cunoscut prin articolul su The End of History?, publicat n ziarul american The National Interest n vara anului 1989. El milita pentru idealul democraiei liberale, considernd c problemele actuale sunt grave, dar nu sunt nerezolvabile pe baza principiilor liberale. Ct privete sfritul istoriei, era vorba de una dintre interogaiile lui Hegel, la care Fukuyama cuta un nou rspuns. Concepia i-a dezvoltat-o apoi n Sfritul istoriei i ultimul om(i ediia englez,i traducerea romineasca 1992).Opinind pentru Revolutia liberala mondiala,autorul cauta antecedentele atit pentru batrinetea omenirii cit si pentru statul universal si omogen.El se opreste la interesele nationale si isi recapituleaza viziunea increzatoare in mersul omenirii Catre o omenire pasnica.Acestui punct de vedere universalist ,de esenta liberala si de natura optimista dar care sa dovedit in curind ,grevat de accente utopice i se opun previziunile,mai degraba pesimiste ale lui.Globalizarea include o logic neo-liberal a omogenitii pieei i bunurilor, hibridizare, dar i conflicte ntre corporaii, naiuni i culturi, Benjamin Barber, n lucrarea sa McWorld vs. Jihad, reuind s surprind att elementele omogenizante, ct i cele conflictuale ale acestui fenomen. Barber divide lumea n forele

globalizrii, moderne, omogene, occidentalizate, seculare, controlate de corporaii multinaionale, opuse forelor premoderne, fundamentaliste, tribale, care au declanat Jihad-ul mpotriva Occidentului i modernitii.Conform acestuia, dualismul globalizare-fundamentalism este cel mai bine exprimat de gruparea fundamentalist-islamic AlQaeda, care reprezint simbolul negativ al globalizrii i al folosirii deviate a tehnologiei, imaginea n oglind a McWorld, care lupt pentru a-i impune propria ideologie i interpretare a tradiiilor, dorind s creeze o lume a sa. Aa cum Al-Qaeda viseaz s impun n lume un Islam radical, pre-modern, distrugnd civilizaia infidel a Occidentului, la fel McDonalds ncearc s distrug obiceiurile locale i tradiionale culinare i s le nlocuiasc cu un meniu global i universal.Modelul lui Barber reprezint o simplificare vulgar a fragmentrilor lumii n civilizaii i a conflictelor dintre acestea fr a pretinde c exprim contradiciile dintre Occident i Jihad, subliniind ns paradoxurile i limitele unei globalizri a conflictelor, n opoziie cu dualitatea armonizant a lui Thomas Friedman, care sugereaz c modernismul capitalist i valorile tradiionale ale unei civilizaii sunt pri integrante ale globalizrii. Sintetic vorbind, Friedman face o apologie a victoriei capitalismului i globalizrii, n vreme ce Barber subliniaz contradiciile i tensiunile dintre capitalism i democraie n cadrul Noii (Dez)ordini Mondiale, att prin opoziia antidemocratic a Jihad-ului, ct i prin asaltul mondial al lui McWorld 20.Conceptul sistemului politic al societatii.Elementele de baza ale sistemului politic al societatii si interactiunea lor. Societatea este un sistem social global, deoarece omul, ca element fundamental al societatii, este n primul rnd o fiinta sociala, care comunicasi intra n relatii interumane cu semenii sai: fie printr-un cadru organizat caruia indivizii i apartin prin nastere, cum sunt comunitatile umane familia, etnia, poporul, natiunea); fie prin activitati comune n cadrul unor grupuri sociale (muncitori, tarani, intelectuali, patroni, angajati, liber profesionisti), fie prin libera adeziune la diferitele organizatii politice. Sistemul politic reprezinta, asadar, un subsistem al sistemului social global care cuprinde relatiile politice, institutiile politice si conceptiile politice, sistemul care asigura organizarea si conducerea de ansamblu a societatii, functionalitatea ei. Componentele sale:a) Relatiile politice constituie acea parte a relatiilor sociale n care indivizii, grupurile sociale si comunitatile umane intra deliberat pentru a se implica n organizarea si conducerea societatii n ansamblul ei. Relatiile politice sunt ntre partide, ntre diferite institutii politice, care exprima vointa si interesele diferitelor grupuri de cetateni privind organizarea si conducerea societatii; relatii ntre cetateni si puterea de stat; relatii ntre partide si stat, care sunt de guvernamnt sau de opozitie; relatii ntre state etc. n general, relatiile politice, deci si institutiile politice prin care acestea se materializeaza, sunt n raport direct cu gradul de cultura si constiinta politica a cetatenilor. indicnd gradul de organizare politica a societatii la un moment dat. Principala si cea mai veche institutie politica este statul cu ntreg ansamblul componentelor sale, existnd, de asemenea, partidele politice, grupurile de presiune etc. Institutiile politice, att pe plan mondial ct si pe plan international, se pot afla n relatii de alianta sau opozitie. c) Conceptiile politice , o alta componenta a sistemului politic, constituie reflectarea n viata spirituala a modului de organizare si conducere a societatii. Elementul esential al conceptiilor politice l constituie doctrinele politice. Doctrinele politice exprima o anumita conceptie de organizare si conducere a societatii, pe baza unui principiu sau unghi de vedere propriu precum: democratic, dictatorial, conservator, liberal, socialist, social democrat, tehnocrat etc. 21.Aparitia si evolutia istorica a dreptului.Caile de aparitie a dreptului. 21.Aparitia si evolutia istorica a dreptului.Caile de aparitie a dreptului . Realitatea istorica arata,ca dreptul este un drept social inerent societatii omenesti.Romanii au explicat aceasta realitate prin adaugarea:ubi societas,ubi ius. Filosoful german Helmut Coiny-dreptul apare atunci cind omul nu mai este subordonat normelor stabilite de familie,clan,trib,cind personalitatea iese la suprafata,cind relatia de singe pierde autoritatea.Cercetarile efectuate de antropologi spun ca in aceste comunitati raporturile membrilor erau reflectate in norme sociale-tabuuri-se interzice incestul frate-sora,incestul cu mama si se pedepsea raportul intim intre tata-fiica.Modalitatea de razbunare se bazeaza pe conceptul egalitatii-lege talionului-razbunare cu aceeasi arma si in aaceeasi parte a corpului,razbunarea singelui a fost inlocuita cu expulzarea din trib.Procesul aparitiei dreptului este analogic cu cel de aparitie a statului,normele juridice apar pe 2cai:1.o serie de norme de conduita vechi adaugindu-se elemente sanctionate si transformate in norme juridice ,2 se creeaza reguli de drept noi,elaborate de noua putere.Se creeaza reguli de a supravetui in permanetul razboi al tuturor contra fiecaruia. Premisele sociale i economice de apariie a statului i dreptului n doctrina contemporan.Statul i dreptul fac parte din fenomenele sociale a cror existen se limiteaz la o anumit perioad de dezvoltare a societii, prima form de conveuire a oamenilor a fost hoarda-reprezent un grup de indivizi, reunii fr nici o regul fix, stabil. Mijloacele de existen le obineau din vntoare pescuit, cules etc. ns mai trziu, acest regim se schimb, se construiesc primele locuine, apare agricultura. Primele comuniti umane au fost organizate sub forma unor gini, triburi pe baza legturilor de rudenie, de snge. Ginta e o uniune de oameni

bazat pe rudenia de snge, oameni legai prin munca colectiv, comunitatea limbii moravurilor, tradiilor. Triburile o uniune a ctorva gini i constituie o comunitate etnic de organizare social a mai multor gini sau familii nrudite. Acest mod de organizare a societii era determinat i de stadiul de dezvoltare economic. Nu apruse agricultura i meteugurile principala ndeletnicire fiind vntoarea, pescuitul, culesul etc. Cu timpul, datorit dezvoltrii condiiilor de trai, n rndurile colectivitilor primitive apar diferenieri. n fruntea acestor colectiviti apare cte un conductor pe lng care funciona sfatul btrnilor. Originea i dimensiunea istoric a dreptului.Realitatea istoric arat, c dreptul este un drept social inerent societii omeneti. Romanii au explicat aceast realitate prin adugarea: ubi societas, ubi ius. Studiul societilor arhaice relev c diferitele forme de reglementare n societile arhaice (obiceiuri, moral, religie, drept) nu erau n mod necesar de la nceput. Susineau ideea c dreptul apare paralel cu statul la o anumit treapt de dezvoltate a omenirii. Relaiile sociale din aceast perioad snt reglementate de anumite regului de conveuire social: obiceiuri, prescripii religioase. Unii autori arat c dreptul apare atinci cnd oamenii dintr-un grup social nceap s regleze raporturile dintre ei printr-un echilibru de avantaje i dezavantaje (echilibru n produsele de schimb, daune i reparaii, rul pricinuit de pedeaps).ns filosoful german Helmut Coinydreptul apare atunci cnd omul nu mai este subordonat normelor stabilite de familie, clan, trib, cnd personalitatea iese la suprafa, cnd relaia de snge pierde autoritatea. Cercetrile efectuate de antropologi spun c n aceste comuniti raporturile membrilor erau reflectate n norme sociale-tabuuri-se interzice incestul frate-sor, incestul cu mama i se pedepsea raportul intim tat-fiic.Modalitatea de rzbunare se bazeaz pe conceptul egalitii-legea talionului-rzbunare cu aceia arm i n aceiai partea corpului, rzbunarea sngelui a fost nlocuit cu expulzarea din trib. Procesul apariiei dreptului este analogic cu cel deapariie a statului, normele juridice apar pe dou ci: 1.o serie de norme de conduit vechi adugndu-li-se elemente sancionate i transformate n norme juridice.2.se creeaz regului de drept noi,elaboratede noua putere.Se creeaz reguli dea supravieui n permanentul rzboi al tuturor contra fiecruia. 22.Conceptul dreptului ca fenomen social.Explicatii terminologice. Dreptul, ca ntreaga componen juridic a vieii sociale, este un fenomen deosebit de complex, a crui cunoatere presupune o cercetare aprofundat a legitilor obiective a existenei sale, a dinamicii sale, a factorilor care-l configureaz i valorilor pe care le promoveaz.S ncepem cu unele explicaii terminologice. Cuvntul drept este folosit n mai multe accepiuni i deriv de la latinescul directus, luat n sens metaforic (directus - de la dirijo), care nseamn "drept" - orizontal sau vertical, de-a dreptul, direct, linie dreapt, adic o regul de conduit fr specificarea coninutului.n limba latin, ns, cuvntul care corespundea cuvntului drept era ius (drept, dreptate, legi).ntr-un prim sens, cuvntul drept semnific tiina dreptului - ansamblul de idei, care explic dreptul i prin intermediul crora dreptul poate fi gndit.Dreptul nu este numai tiina, el este, n egal msur, tehnic, art. Dreptul ca ansamblu de norme care organizeaz viaa n comun, este o tehnic a convieuirii umane, destinat s disciplineze comerul uman i s apere societatea de excese.Dimensiunea social a dreptului.Realitatea juridic i componentele ei.Dreptul e sistemul normelor de conduit elaborate sau recunoscute de puterea de stat care orienteaz comportamentul uman n conformitate cu valorile sociale ale societii respective, stabilind drepturi i obligaii juridice, respectarea obligatorie a crora este asigurat de fora de constrngere a statului. Dreptul este un produs complex al societii. Normele sale intervin n procesul productiv, stabilind reguli generale pentru actul zilnic repetat al producerii, repartiiei i schimbului de produse i activiti.Libertatea omului este deplin numai n msura n care nu se stngenete libertatea celorlali. Drepturile omului nu pot prinde contur, nu pot deveni realiti dect n cadrul unei interaciuni bazate pe coexistena libertilor, i nu pe afirmarea brutal i pgubitoare pentru semenii a unor drepturi i interese personale. Superioritatea reflectrii n drept a corelaiei necesare ntre drepturi i ndatoriri precum i nobleea actului de justiie alctuiesc coordonatele care marcheaz decesiv dimensiunea social a dreptului. Legile snt matca i mama noastr-afirm D.Cantemir, subliniid prin aceasta poziia dreptului n societatea civilizat, ca nucleu al ordinii sociale i condiiei a bunei derulri a raporturilor umane. n general, tiinele sociale privesc societatea ca un sistem dinamic, evolutiv capabil s parcurg stri directe, i este nzestrat cu capacitatea autoreproducerii lrgite. Realitatea juridic este o dimensiune inalienabil a realitii sociale n condiii istorice determinate. Realitatea juridic sau juridicul este uneori denumit sistem juridic sau suprastructur juridic. Realitatea juridic are un coninut bogat n care este cuprins dreptul ca fenomen normativ. 23.Esenta dreptului,semnele lui specifice.Definitia generala a dreptului. Noiuni terminologice i trsturile fundamentale ale dreptului.Problemele definiiei dreptului. Cuvntul drept deriv de la latinescul directumdirectus.Directus de la dirigo, care nseamn drept-orizontal sau vertical, de-a dreptul, direct. n limba latin cuvntul care corespunde substantivului drept era ius-drept, dreptate. Cuvntul e ntlnit n alte limbi cu aceeai

semnificaie: droit-la francezi, right-englezi. Dreptul n sens etimologic al termenului, nseamn ceea ce e conform cu regula. TGD sudiind fenomenul dreptului, are sarcina major s prezinte definiia dreptului. O asemenea definiie trebuie s cuprind: esena, originea, funcii, trsturile caracteristice ale dreptului. Asupra conceptului de drept s-au statornicit 3 sensuri: 1.Drept obiectiv-ansamblul de reguli de conduit care ntr-o societate organizat guverneaz raporturile dintre oameni i snt impuse n caz de necesitate cu ajutorul forei de constrngere. 2.Drept subiectiv-e prerogativa pe care dr. Obiectiv o recunoate unui individ i de care acesta se poate prevala n raporturile sale cu ali oameni sub protecia puterii publice. 3 tiina dreptului-are ca obiect cercetarea normelor i raporturilor juridice, cercetarea izvoarelor dreptului, elaborarea, aplicarea i cercetarea dreptului. O serie de autori clasific definiiile dreptului dup 4 criterii:1 definete dreptul dup ideea de drept sau just, din punct de vedere al coninutului; 2 definete dreptul dup izvoare; 3definete dreptul dup forma pe care o mbrac normele juridice; 4dreptul dup caracterul normativist. ntre cele mai cunoscute i frecvent evocate definiii ale dreptului din antichitatea grecoroman se nscriu cele ale jurisconsulilor romani Celsius i Ulpian. "Jus est boni et aequi", adic dreptul este arta binelui i echitii, spune Celsius, iar Ulpian l definete aa cum am vzut prin cele trei precepte fundamentale, care stau de alt fel i la baza definirii conceptului de justiie.Problemele esenei coninutului i forma dreptului n tiina contemporan.Pentru nelegerea mai profund a rolului dreptului n sistemul reglementrii normative a relailor sociale, e necesar s se cunoasc esena,coninutul i forma dreptului. Esena dreptului e voina general,oficializatadic voina juridic exprimat n legi i aprat de stat-care trebuie privit ca o unitate de momente sociale i psihologice.Voina juridic se numr printre elementele componente ale contiinei juridice.n drept rolul voinei are o dubl semnificaie:1.rolul voinei generale,a agrupurilor sociale sau a ntregii societi,determinat de anumite interese i care tinde s se oficializeze prin intermediul activitii statale;2.voina individual,care se manifest n procesul aplicrii dreptului.Omul acioneaz ntr-un mediu social i natural determinat,iar n acest mediu,dreptul programeaz libertatea sa de aciune,fiind de regul stabilit pe cale oficial sau desprins printr-o ndelungat convieuire,etaloane de conduit.Presiunea legilor sociale determin o ncorsetare a libertii absolute de manifestare a omului,statornicindu-i anumite praguri,o anumit limit de comportament.Aceste caracteristice alctuiesc substana dreptului,calitatea sa esenial,fiind ntlnite n orice sistem juridic.Dreptul nu poate rmne doar n stare de voin.Raiunea are legturi cu interesele fundamentale ale oamenilor i ale structurilor sociale de baz,imprim dreptului trsturi de eficien mult mai pronunate n comparaie cu alte seturi normative.Coinutul dreptului l constituie o totalitate de elemente,care exprim voina i interesele sociale.Coninutul dreptului l formeaz sistemul normelor juridice sau coninutul normativ al dreptului.Vorbind de coninut,ne referim la 2 aspecte:coninutul normativ i coninutul social.Coninutul normativ relev nsi conduita sau comportamentul prescris de normele juridice,adic ce drepturi i obligaii concrete au oamenii n anumite mprejurri.Coninutul socialcaut s explicede ce,care e motivul ntr-un stat,n anumite condiii snt prevzute anumite reglementri.Coninutul social al dreptului e dat de scopu, de voina i interesele pe care dreptul le exprim i le consacr.Dreptul e forma n care statul i organizeaz,prin constrngere,asigurarea condiiilor devia ale societiispunea cunoscutul jurist german Rudolif von Jhering.Cercetarea actual a coninutului dreptului e puternic marcat de tendina explicrii i conceperii dreptului n sensul cuprinderei factorilor compleci-normativi i sociali,-care poate oferi rspunsuri modului activ n care nevoile schimbtoare ale societii i gsesc exprimare n drept.Ct priveta forma dreptului,cercetrile tiinifice scot la iveal faptul c studiul coninutului nu poate fi desprins de cel al formei sale.dreptul are o form intern i una exterioar.Forma intern a dreptului e chiar interaciunea ramurilor dreptului,gruparea normelor juridice pe instituii i ramuri.Forma exterioar poate fi analizat din mai multe puncte de vedere:a)did punct de vedere al modalitilor de exprimare a voinei legiuitorului-izvoarele dreptului;b)dup modalitile de sistematizare a legislaiei-codificri;c)dup modalitile de exprimare a normelor de drept n felurite acte ale organelor de statlegi,decrete,hotrri etc.n concluzie putem spune c prin forma dreptului se are n vedere modul de exprimare anormelor juridice. Ct privete forma dreptului, cercetrile tunifice scot la iveal faptul c studiul coninutului nu poate fi desprins de cel al formei sale.Forma intern a dreptului este chiar interaciunea ramurilor dreptului (sistemul dreptului), gruparea ormelor juridice pe instituii i ramuri.Forma exterioara (extern) poate fi analizat din mai multe puncte de vedere:a) din punct de vedere al modalitilor de exprimare a voinei legiuitorului -izvoarele dreptului;b) din punctul de vedere al modalitilor de sistematizare a legislaiei - codificri, ncorporri etc.;c) din punctul de vedere al modalitilor de exprimare a normelor de drept n felurite acte ale organelor de stat - legi, decrete, hotrri etc. 24.Dreptul in sens obiectiv si dreptul in sens subiectiv.Dreptul pozitiv. Termenul de drept este folosit n dou sensuri i anume: cel care are n vedere sau cuprinde regulile juridice de condult sau normele juridice din societate,

denumit i drept obiectiv i cel prin care se are n vedere facultatea, prerogativa, ndrituirea (adic dreptul) ce aparine unei persoane (fizice sau juridice) n temeiul normei juridice, pe care-l denumim drept subiectiv.Calificarea dreptului n prima sa ipostaz de "obiectiv" nu vrea s nsemne c acesta - adic normele juridice cuprinse, de pild, n legi - ar vrea o existen independent de voin, interesul sau contiina oamenilor, precum bunoar, fenomenele sau legile naturii. Dimpotriv acestea exprim, aa cum vom vedea, voina i interesele poporului sau ale unor grupuri ori categorii sociale care snt, ns, fixate sau obiectivate n normele juridice cptnd astfel o existen distinat, obiectiv, materializat in forma legilor sau altor acte aprate de puterea public.Astfel bunoar, vorbind de dreptul Republicii Moldova, avem n vedere ansamblul normelor juridice indiferent de forma pe care au mbrcato (legi, obiceiuri .a.), de-a lungul istoriei sau dintr-o anumit perioad. Restrngnd atenia doar la dreptul actual, avem conceptul de drept pozitiv care nu este altceva dect dreptul obiectiv n vigoare.Deci, totalitatea normelor juridice n vigoare (active) dintr-un stat poart denumirea de drept pozitiv, un drept aplicabil imediat i continuu, obligatoriu de a fi adus la ndeplinirea printr-o for exterioar (coercitudinea statal).Evident c drepturile subiective (de obicei, pentru desemnarea lor se folosete pluralul) snt organic legate de dreptul obiectiv, neputnd fi concepute fr s fie prevzute n normele juridice. Dar i experiena dreptului obiectiv ar rmne fr sens dac prescripiile normelor sale nu s-ar realiza prin depturi subiective, n relaiile interumane. Totui, cele dou sensuri ale conceptului de "drept" evoc dou ipostaze. De asemenea, este de menionat - aa cum vom vedea n analiza raportului juridic c drepturilor subiective le corespund, n mod corelativ, obligaiile juridice.Asupra conceptului de drept s-au statornicit 3 sensuri: 1.Drept obiectiv-ansamblul de reguli de conduit care ntr-o societate organizat guverneaz raporturile dintre oameni i snt impuse n caz de necesitate cu ajutorul forei de constrngere. 2.Drept subiectiv-e prerogativa pe care dr. Obiectiv o recunoate unui individ i de care acesta se poate prevala n raporturile sale cu ali oameni sub protecia puterii publice. 3 tiina dreptului-are ca obiect cercetarea normelor i raporturilor juridice, cercetarea izvoarelor dreptului, elaborarea, aplicarea i cercetarea dreptului 25.Corelatia stat-drept.Aspecte teoretico-metodologice a corelatiei stat-drept. Statul i dreptul sunt 2 pri strns legate ntre ele, ale suprastructurii, snt fenomene politice deosebite, deci, pe ele le unete politica, unfenomen social mai larg. Ele au aprut odat, exist, funcioneaz, se dezvoltmpreun. Totodat, statul i dreptul snt fenomene sociale diferite. Statul reprezintorganizaia puterii politice, exprimat n anumite organe de stat. Dreptul este regulator al relaiilor sociale i e alctuit din norme, din reguli cu caracter general. Statul i dreptul se afl n interaciune strns, i satul depinde de drept, idreptul depinde de stat. Dreptul este un instrument necesar n minele statului. Statul nu poate exista fr drept. Cu ajutorul dreptului statul i nfptuiete funciile sale,impune voina sa ntregii societi. Dreptul este un mijloc de organizare a puterii destat (doar Constituia, alte legi stau la baza formrii i activitii organelor de drept).La rndul su dreptul nu poate exista fr stat, care este capabil s constrng pentru a fi respectate normele juridice. Normele juridice i au nceputul de la stat. Statul le concretizeaz n actele sale individuale, le asigur prin puterea sa de contrngere. Dependena dreptului de stat se exprim i n formele nfptuirii funciilor statului care creaz dreptul, adicinstituie, modific, anuleaz normele juridice, atribuie un caracter juridic altor normesociale (de exmplu: obiceiurile), concretizeaz normele juridice n actele individuale(activitate de executare a dreptului), adopt msuri privind asigurarea normelor juridice (activitatea de ocrotire a normelor juridice). 26.Functiile dreptului:notiunea si clasificarea lor . Dreptul are ca scop reglementarea relaiilor sociale, orientarea comportamentului uman, n cadrul unor relaii de interes major, n conformitate cu o voin general.Acestui scop i servesc o serie de funcii.Funciile dreptului stnt acele direcii (orientri fundamentale) ale aciunii mecanismului juridic la a cror realizare particip ntregul sistem al dreptului (ramurile, instituiile, normele dreptului) precum i instanele sociale cu atribuii n domeniul realizrii dreptului (baltag )Cunoscutul sociolog american Tom Parsons, considera c funcia primar a dreptului este funcia integrativ, dreptul avnd rolul de a calma elementele poteniale de conflict i de a unge mecanismul social.Dreptul este n aceast lumin un instrument al controlului social,un instrument ce poate funciona n condiii bune numai n prezena urmtoarelor premise:-existena fundamentului legitim al sistemului normativ;-existena modului de interpretare a normelor dreptului;existenfa sanciunilor ce se aplic n cazul nclcrii acestora;-existena unei jurisdicii.Prezentrea analitic a funciilor dreptului.a) Funcia normativ5. Funcia normativ a dreptului deriv din scopul superior al lui i din faptul c, nefiind scop n sine, dreptul este destinat s asigure subordonarea aciunilor individuale unei conduitetip.Aceast funcie ne apare ca o funcie de sintez, care implic toate celelalte funcii ale dreptului i este strns legat de caracterul normativ al dreptului, de normativitatea juridic. Orice proces care apare n societate nu se poate desfura anarhic, la ntmplare, ci ntr- un cadni organizat, normat, reglementat.b)Funcia de conservare, aprare i

garantare a valorilor fundamentale ale societii. Fiind mijlocul cel mai eficient de realizare a scopurilor socialpolitce, dreptul exercit un rol important n conducerea societii. Dreptul este o tentativ de reglare a relaiilor sociale, avnd menirea s stabileasc n avalana de interese, adesea contradictorii, o armonie in virtutea unei idei de valoare.c) Funcia informativ. Funcia informativ permite cunoaterea societii, a problemelor acesteia prin prisma normelor juridice ale dreptului.Din normele juridice putem culege o informaie ampl despre societatea data la acea sau alta etapa de dezvoltare.d)Funcia educativ. Prin norme juridice, statul asigur cadrul organizatoric necesar activitii spirituale i pune la dispoziia oamenilor o serie de mijloace culturale i spirituale n a cror baz se realizeaz educaia. e)Functia preventiva a dreptului, funtia de a preveni incalcarea normelor juridice , elaboreaza norme de prevenire a acriminalitattii s.a. 27.Doctrina statului de drept:concept si repere istorice. Statul de drept poate fi neles ca un concept politicojuridic ce definete o form a regimului democratic de guvern-mnt din perspectiva raporturilor dintre stat i drept, dintre putere i lege prin asigurarea domniei legii i a drepturilor, a libertilor fundamentale ale omului n exercitarea puterii. Statul de drept reflect coexisten a celor dou etnit ii sociale distincte totodat indisolubil legate ntre ele care sunt statul i dreptul a raporturilor lor reciproce manifestate ca rela ii dintre putere i normativitate prima cu tendine spre dominare i supunere, cealalt cu cea de frnare i ordonare relevnd aceast independen Leon Duguit spunea dreptul fr for este neputencios, dar for a fr drept este o barbarie. Ideea statului de drept ntodeauna sa sprijinit pe dualismul statului i dreptului. Trsturile: - presupune democratismul puterii manifestat prin suveranitatea poporului - cere o ordine de drept n care locul suprem l ocup Constituia- presupune libertatea presei, a tuturor mass-media. Conceptul, problemele, principiile statului de drept.Statul de drept reflect coexistena celor dou entiti sociale i indisolubil legate ntre ele, care sunt statul i dreptul, a raporturilor reciproce manifestate ca relaii ntre putere i normativitate; prima cu tendin spre dominare i supunere, iar cealalt cu cea de stopare i ordonare. Ideea statului de drept s-a sprijinit ntotdeauna pe dualismul statului i dreptului i n acelai timp ea s-a bazat pe viziunea filosofic despre drept ca o valoare suprem, care dispune de un coninut propriu.Pentru existenta statului de drept procesul de legiferare ca i supremaia legii este esential. Legea trebuie s fie legitim, conform cu echitatea, cu principiile unanim admise de spiritul uman universal despre ideea de justiie. Putem afirma c statul de drept s-a creat ca o sintez superioar a celor dou componente statul i dreptul- , devenind o nou entitate caracteristic epocii moderne, n special celei contemporane, unde s-a atins o armonizare a acestor raporturi, la stpnirea, organizarea i controlul puterii prin intermediul dreptului. Statul de drept, constituie o replic social fa de abuzul de putere i o soluie viabil pentru mpiedicarea acestuia. Statul de drept revendic o ordine de drept n care locul suprem revine Constituiei, existnd obligaia tuturor organelor de stat, a organismelor sociale i a cetenilor s se supun legii. n cadrul acestei ordini de drept legalitatea ca respectare a normelor juridice, a principiilor i procedurilor prevzute de lege se fundamenteaz pe legitimitate, pe respectul drepturilor i libertilor fundamentale ale cetenilor la nivelul standardelor internaionale. Statul de drept este o concepie a libertilor limit ale puterii, o concepie despre democraie i despre rolul minimal al statului. Statul de drept lupt pentru adevr, pentru libertate, pentru dreptate, pentru siguran juridic, pentru binele public. Principiul fundamental al teoriei statului de drept este c statul poate fi legal prin drept , adic organele i funcionarii statului, statul nsui, pot fi limitai, n aciunea lor prin norme juridice, pe care nu le pot nclca fr s rspund, adic fr s suporte sanciunea ce se aplic oricrui subiect de drept atunci cnd ncalc legea. Statul fiind singurul creator al dreptului, dreptul n forma lui obiectiv este constituit ca factor de limitare a puterii statului. 28.Principiile fundamentale ale statului de drept. Unii consider,c principiile se clasific n dou mari grupuri: a)principii generale (fundamentale); b)princip.ramurale.ns exist i alte preri conform crora principiile se clasific n trei grupuri:princip.fundamentale; princip.ramurale;princip.interramurale.Principii fundamentale se mai numesc i constituionale deoarece snt reglementate n Constituie.Ele se dezvolt din acele norme juridice care reglementeaz relaiile sociale de prim importan pentru unitatea organizat de stat.Princip.fundamentale stau la baza princip.ramurale i interramurale. Princip.ramurale snt principiile propri unei singure ramure de drept.Ele snt nscrise n coduri i n alte legi.Din aceast categorie fac parte princip.individualizrii pedepsei penale,princip.libertii contractuale etc.Princip.interramurale se refer la dou sau mai multe ramuri de drept,ns nu la toate.Ex:principiul oralitii,publicitii n dreptul procesual penal i civil. De aici rezult c aceste trei grupuri de principii se ntreptrund, se completeaz i se sprijin reciproc.Princip.legalitii sau asigurrii bazelor legale de funcionare a statului.Acest principiu st la baza unui stat democratic i de drept.Caracteristica fundamental a statului de drept o constituie cucerirea pe cale legitim a puterii de stat,exercitarea ei conform cerinelor legalitii.Principiul libertii i egalitii Libertatea nseamn:a)posibilitatea unei persoane de aciona dup propria

sa dorin.b)starea unei persoane libere,care se bucur de deplinitatea drepturilor politice i civile n stat.c)independena unui stat fa de o putere strin.d)drepturi ceteneti ;libertatea individual-dreptul care garanteaz inviolabilitatea persoanei; libertatea de contiin-dreptul persoanei de a avea opinie proprie,libertatea gndirii,cuvntului.Principiul responsabilitii Cuvntul responsabilitate presupune obligaia de a efectua un lucru,de a rspunde, de a da socoteal.Responsabilitatea este un fenomen social,deoarece exprim un act de angajare a individului n contextul relaiilor sociale,este un fenomen social pentru determinarea unui anumit comportament al individului fa de alii,fa de societate,fa de sine nsui.Principiul echitii i justiiei .Echitatea nseamn neprtinire, dreptate i cumptate.n concepia lui Aristotel sublinia valoarea unei justiii sociale care urmre ndreptarea legii acolo unde nu corespundea.La romani aequitas are sens apropiat de drept.Pentru Cicero el este unul i acelai lucru,ca ius civile(dreptul egal pentru toi cetenii),iar Celsius definete dreptul ca art a binelui i echitii.Aciunea principiului echitii privete att activitatea legiuitorului ct i activitatea de interpretare i aplicare a dreptului de ctre organele de care aplic legile. 29.Perspectivele edificarii statului de drept in Republica Moldova. Edificarea statului de drept constituie o particularitate a momentului pe care il traverseaza la moment RM.Aceasta impune indiscutabil sporirea rolului justitiei, promovarea legalitatii in activitatea organelor de stat si apararea ferma a drepturiloe si libertatilor cetateanului.Dreptul isi are originea in obiceiul juridic,in normele de convetuire sociala si in conceptia nationala despre deptate si morala.In aceasta ordine de idei nu trebuie neglijat faptul edificarea unui stat de drept trebuie consteintizata de toti cetacenii, ca ea necesita efortul integii societati si ale tuturor institutiilor publice.Perspectivele edificarii statului de drept in RM joaca un rol important in aceste perspective Curtea Constitutionala ,in calitatea sa de unica autoritate de jurisdictioe constitutionala, ea interpreteaza in mod impartial Constitutia.Dar existenta unei constitutiidemocratice si a unei Curti constitutionale competente nu constituie o garantie a existentei statului de drept.O constitutie poate declara drepturile si libertatile cetacenilor fara sa prevada garantiile pentru respectarea acestor drepturi si libertati.In statul de drept trebuie sa persiste responsabilitatea reciproca a statului fata de cetacean si invers, deasemenea statul de drept presupune si asigurearea dreptului fiecarui cetatean de aparticipa la conducerea statului.In ceia ce priveste justitia in statul de drept ea este investita sa pronunte hotariri care se prezuma ca expun adevarul.In sistemul separatiei purterii,puterea judecatoreasca ii revin atributii esentiale in garantarea bunei functionari a tuturor mecanizmelor statului.Avind in vedere ca un stat adevarat democratic poate exista doar acolo unde se afla de asupra conducatorilor,iar acestea sunt supusi legii. 30.Analiza succinta a actelor constitutionale ce stau la baza statalitatii R.M.(Declaratia suveranitatii R.M.,Declaratia de independenta a R.M., Decretul cu privire la puterea de stat). Declaratia suveranitatii R.M n data de 23 iunie 1990 Sovietul Suprem al RSS Moldova a adoptat declaraia de suveranitate. Acest proces a fost nceput n anii precedeni de republicile baltice. Estonia a fost prima care i-a declarat suveranitatea n noiembrie 1988, urmat de Lituania n aprilie 1989 i Letonia n iulie 1989. ntre timp, Lituania i declarase chiar independena de stat pe 11 martie 1990. Care a fost scopul acestei declaraii de suveranitate i n ce context este adoptat? n primul rnd amintim c n 1990 URSS se destram ncet, iar republicile unionale devin de fapt state separate, cu excepia chestiunilor care in de valuta comun, aprarea i structurile KGB, care sunt controlate nc de Centru. Din perspectiva republicilor, era important ca acestea s aib un statut bine definit nainte s nceap negocierile privind ncheierea unui Tratat unional, pentru c altfel exista riscul ca Moscova s-i impun punctul su de vedere n ceea ce privete coninutul noii federaii sovietice. Mai bine spus, era vorba de un veritabil tratat unional pentru c nsui Gorbaciov a recunoscut n ianuarie 1990 n cadrul unei vizite la Vilnus c cel existent fusese impus de Centru. Adoptarea declaraiei de suveranitate de ctre legislativul de la Chiinu are loc deci n acest context. n primul rnd, n linii mari, este vorba de o declaraie de independen, dar se evit cuvntul respectiv din complezen pentru Centru unional i Gorbaciov personal, sugerndu-se c ar mai exista o ans ca URSS s fie pstrat ntr-o formul rennoit. Astfel, declaraia Sovietului Suprem al RSS Moldova stipuleaz n mod clar supremaia legilor RSSM asupra celor unionale, instituie cetenia republican i prevede dreptul suveran de a ine relaii diplomatice cu toate rile lumii. Se menioneaz ideea c RSS Moldova respect statutul ONU i i exprim adeziunea fa de principiile acestei organizaii i, avant la lettre, particip la crearea unui nou sistem de securitate n Europa. Este de remarcat de asemenea c pmntul, subsolul, apele, pdurile i alte resurse naturale aflate pe teritoriul R.S.S. Moldova, precum i ntregul potenial economic, financiar, tehnico-tiinific, valorile patrimoniului naional sunt declarate proprietatea exclusiv necondiionat a RSS Moldova. n sfrit, dar nu n cele din urm, se stipula c prezenta Declaraie servete drept baz pentru elaborarea noii

Constituii a R.S.S. Moldova, perfecionarea legislaiei republicane i ca poziie a RSS Moldova pentru pregtirea i ncheierea Tratatului unional n cadrul comunitii statelor suverane. Cu alte cuvinte, nu se excludea n principiu semnarea unui tratat ntre egali cu republicile unionale, dar evenimentele din anul viitor vor compromite definitiv aceast idee i vor deschide drumul spre o independen asumat deja n plin voce i recunoscut ca atare pe plan internaional.Declaratia de independenta a R.M - reda, in virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, in numele intregii populatii a Republicii Moldova si in fata intregii lumi:REPUBLICA MOLOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT SI DEMOCARTIC, LIBER SA-SI HOTARASCA PREZENTUL SI VIITORUL FARA NICI UN AMESTEC DIN AFARA, IN CONFORMITATE CU IDEALURILE SI NAZUINTELE SFINTE ALE POPORULUI IN SPATIUL ISTORIC SI ETNIC AL DEVENIRII SALE NATIONALE.In calitatea sa de STAT SUVERAN SI INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:SOLICITA tuturor statelor si guvernelor lumii recunoasterea independentei sale, astfel cum a fost proclamata de Parlamentul liber ales al Republicii, si isi exprima dorinta de interes comun cu tarile europene, cu toate statele lumii, fiind gata sa procedeze la stabilirea de relatii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept international si practicii existente in lume in aceasta materie.ADRESEAZA Organizatiei Natiunilor Unite cererea de a fi admisa ca membru cu drepturi depline in organizatia mondiala si in agentiile sale specializate;DECLARA ca este gata sa adere la Actul final de la Helsinki si la Carta de la Paris pentru o noua Europa, solicitind, totodata, sa fie admisa cu drepturi egale la Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa si la mecanismele sale;CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste sa inceapa negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind incetarea starii ilegale de ocupatie a acesteia si sa retraga trupele sovietice de pe teritoriul national al Republicii Moldova;HOTARASTE ca pe intregul sau teritoriu sa se aplice numai Constitutia, legile si celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;GARANTEAZA exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale si a libertatii politice ale tuturor cetatenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor apartinind grupurilor nationale, etnice, lingvistice si religioase, in conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki si ale documentelor adoptate ulterior, ale Cartei de la Paris pentru o noua Europa.Decretul cu privire la puterea de stat - n republic este asigurat supremaia Constituiei i a legilor R.S.S. Moldova, este nfptuit neabtut separaia puterii de stat n legislativ i judiciar.Organul suprem al puterii legislative i unicul exponent al voinei ntregului popor este Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova.Sovietele locale dein deplina putere de stat pe teritoriul subordonat lor i i exercit mputernicirile n limitele competenei acordate de legile R.S.S. Moldova.Organele executive i dispozitive snt rspunztoare n faa organelor puterii de stat, snt subordonate acestora i execut actele lor legislative.Puterea judiciar este subordonat numai legii. Cetenii snt egali n faa legii i a judecii. Amestecul n nfptuirea justiiei este inadmisibil.Supravegherea aplicrii stricte i uniforme a legilor o exercit Procurorul R.S.S. Moldova care este rspunztor n faa Sovietului Suprem al Republicii i i se subordoneaz.Organele puterii de stat asigur drepturile, libertile egale ale cetenilor i interesele ntreprinderilor, organizaqiilor i instituiilor.Puterea de stat garanteaz tuturor partidelor politice, organizaiilor i micrilor social-politice, cetenilor care activeaz n conformitate cu Constituia R.S.S. Moldova posibiliti i drepturi egale pentru desfurarea activitii lor.Nici un partid politic, nici o organizaie sau micare social-politic, nici un grup de persoane, nici o persoan aparte nu au dreptul s formeze organe alternative ale puterii de stat, s decid n numele poporului, s se amestece n activitatea organelor puterii de stat, a ntreprinderilor, instituiilor i organizaiilor.n R.S.S. Moldova nu se admite:- cumularea funciilor de conducere n organele puterii din stat i administraiei de stat cu orice alt post n organizaiile de stat i cooperatiste, n partidele politice i n organizaiile i micrile social-politice;- sistemul conducerii de partid i conducerii politice de alt natur n organele de stat i de ocrotire a normelor de drept, n organele securitii statului, n formaiunile militare i militarizate, la ntreprinderi, instituii i organizaii;- apartenena judectoriilor i altor lucrtori ai organelor de stat pentru ocrotirea normelor de drept la partidele politice i la micrile social-politice.Prezentul Decret constituie o premis pentru a pregti i a adopta Legea R.S.S. Moldova "Cu privire la puterea de stat". 31.Principiile dreptului.Caracterizarea principiilor fundamentale ale dreptului. Principiile de drept sunt extrase din dispozitiile constitutionale sau sunt deduse pe cale de interpretare.A. Asigurarea bazelor legale de functionare a statuluiUn prim principiu este acela al asigurarii bazelor legale de functionare a statului. Actiunea acestui principiu constituie premisa existentei statului de drept. Caracteristica fundamentala a statului de drept o constituie, in aceasta lumina, cucerirea pe cale legala a puterii si apoi exercitarea sa in conformitate cu cerintele legalitatii, ceea ce implica si simtul compromisului, adica recunoasterea legitimitatii partiale a argumentelor celorlalti.In statul de drept intinderea puterii trebuie sa fie compensata de scurtimea duratei sale (a celor ce o detin), izvorul oricarei puteri

politice sau civile trebuie sa fie vointa suverana a poporului, iar aceasta trebuie sa-si gaseasca formule juridice potrivite de exprimare in asa fel incat puterea poporului sa poata functiona in mod real ca o democratie. Pentru acest motiv trebuie sa existe acele canale intermediare prin care circula puterea, sa fie stabilite garantii constitutionale eficiente pentru realizarea separatiei si autolimitarii puterilor in stat.B. Principiul libertatii si egalitatiiIntr-o societate democratica, statul organismul politic care dispune de forta si decide cu privire la intrebuintarea ei garanteaza juridic si efectiv libertatea si egalitatea indivizilor, adica procedeaza la propria sa limitare.Nu poate exista egalitatea decat intre oameni liberi si nici libertate decat intre oameni a caror egalitate este consfintita juridic. Egalitatea priveste echilibrul vietii, iar libertatea priveste capacitatea oamenilor de a actiona fara oprelisti: principiul general al libertatii se difuzeaza in ramurile dreptului fie sub forma libertatilor generale, fie sub forma libertatilor individuale. 'In timp ce libertatile generale indica un set de protectii, libertatile civile definesc canalele libere si pozitive si ariile activitatii si participarii umane. Aceste libertati sunt solidare, in sensul ca afectarea uneia produce o reactie in lant, deranjand pe toate celelalte. Astfel, libertatea de gandire este strans legata de libertatea de exprimare, libertatea cuvantului, libertatea de a scrie si de a publica etc. In constitutii si in documentele internationale privind drepturile omului sunt inscrise aceste libertati. Realizarea lor in practica relatiilor sociale a necesitat sacrificii. Asa cum nota Jhering, pentru a stabili ca omul e o fiinta libera, ca are dreptul la libertate, au trebuit mai multe sfortari ca pentru a stabili ca pamantul se invarteste in jurul soarelui.In planul realizarii efective a libertatii sociale, rolul dreptului se materializeaza in ingradirea inclinatiei unor grupuri de a nega altora ceea ce lor nu le place, in neutralizarea acelei suspiciuni difuze a autoritatilor politice fata de gruparile neconformiste si in inlaturarea tuturor barierelor si a discriminarilor ce persista in calea asigurarii sanselor egale de manifestare si progres pentru toti oamenii.C. Principiul responsabilitatiiResponsabilitatea insoteste libertatea. Trebuie operata o demarcatie neta intre libertate si liberul - arbitru.Responsabilitatea este un fenomen social; ea exprima un act de angajare a individului in procesul integrarii sociale. Libertatea omului se infatiseaza dintr-un intreit punct de vedere: libertatea in raport cu natura, libertatea in raport cu societatea si libertatea omului in raport cu sine insusi. In ordinea de idei care ne intereseaza, aceea a libertatii ca fundament ontologic al responsabilitatii, avem in vedere sensul libertatii sociale a omului (cunoastere, decizie, actiune). Concepand responsabilitatea ca o asumare a raspunderii fata de rezultatele actiunii sociale a omului, se admite faptul ca actiunea sociala este cadrul nemijlocit de manifestare a responsabilitatii, pe de o parte, iar pe de alta parte ca libertatea este o conditie fundamentala a responsabilitatii. Fiind legata de actiunea omului, responsabilitatea apare ca fiind intim corelata cu sistemul normativ. Nivelul si masura responsabilitatii sunt apreciate in functie de gradul si continutul procesului de transpunere constienta in practica a prevederilor normelor sociale.Dobandind dimensiunea responsabilitatii, individul nu se mai afla in situatia de subordonare 'oarba' si supunere neinteleasa fata de norma de drept, ci in situatia de factor care se raporteaza la normele si valorile unei societati in mod activ si constient.D. Principiul echitatii si justitieiAcest principiu readuce in prim plan problema existentei unor prescriptii fundamentale preexistente, desprinse din ratiune sau dintr-o ordine supraindividuala si al caror scop este acela de a da siguranta vietii sociale. Intre acestea se numara si echitatea si justitia. Cuvantul echitate vine de la latinesculaequitas, care inseamna: potrivire, dreptate, cumpatare, nepartinire. La greci, si anume la Aristotel, termenul ('epieiheia') avea mai mult valoarea unei justitii sociale, al carui scop era acela de a indrepta legea acolo unde ea era deficitara din cauza caracterului sau universal.Justitia, (sora romana a lui Dike), reprezinta acea stare generala ideala asocietatii, realizabila prin asigurarea pentru fIecare individ in parte si pentru toti impreuna a satisfacerii drepturilor si intereselor lor legitime.Prin finalitatea sa, justitia se situeaza printre principalii factori de consolidare a celor mai importante relatii sociale, intrucat ea intruchipeaza virtutea morala fundamentala menita a asigura armonia si pacea sociala, la a caror realizare contribuie deopotriva regulile religioase, morale, juridice.La romani justitia se fonda pe principiul moral al dreptatii, ei asezand la baza justitiei acel honeste vivere (a trai cinstit).Morala crestina influenteaza continutul ideii de justitie. Plecand de la idealismul lui Platon si de la categoriile de 'bine' 'pacat' si 'expiere', crestinismul construieste o intreaga metafizica teologica bazata pe 'justitia divina'. Sfantul Augustin si Toma d'Aquino fac distinctie intre legea divina, legea naturii si legea omeneasca. Exista o ierarhie a legilor; in varful piramidei se plaseaza legile eterne, divine, care dau continut legilor naturii, la baza piramidei stand legile omenesti (dreptul pozitiv).In concluzie, aceasta enumerare si analiza a principiilor generale ale dreptului, subliniaza faptul ca o buna cunoastere a unui sistem juridic nu poate sa nu porneasca de la examinarea modului in care ideile conducatoare (principiile) sunt reflectate in acel sistem. Aceasta este explicatia faptului ca in epoca noastra atat practicienii, cat si teoreticienii dreptului manifesta un interes crescut pentru principiile de drept. Acest interes este remarcat atat in ce priveste normele si institutiile dreptului intern, cat si in domeniul dreptului international contemporan.Principiile generale constituie, in acest sens, fundamentul principiilor de ramura. Plecand de la principiile generale, stiintele juridice de ramura formuleaza o seama de principii specifice, cum ar fi, in dreptul

civil: principiul repararii prejudiciului cauzat, desfiintarea unui act initial produce efecte si asupra actului secundar, accesorium sequitur principale, in dreptul penal: principiul legalitatii incriminarii (nullum crimen sine lege), in dreptul procedural: principiul ascultarii si al celeilalte parti (audiatur et altera pars), in dreptul international public: principiul respectarii tratatelor (pacta sunt servanda) etc. 32.Conceptul normelor sociale si clasificarea lor. Normele sociale apar din nevoia coordonarii comportamentelor indivizilor ce traiesc in societate i din nevoia asigurarii eficienei activitailor lor.Norma sociala este o regula ce stabilete felul in care sa acioneze sau sa se comporte un individ in condiii determinate, pentru ca intervenia sa fie eficienta i sa sc bucure de o calificare favorabili. Unele norme sociale au o larga sfera de cuprindere, guvernind comportamentul tuturor membrilor societaii, cum este, de exemplu, norma care interzice uciderea unei persoane, pe cind altele pot ti te refere la anumite categorii socioprofesionale, cum ar fi. de exemplu, o norma de munca aplicabila agricultorilor sau anumitor grupuri, sau chiar anumitor persoane ce dein anumite funcii In stau cum tlnt, de exemplu, normele cuprinse In capitolul V Titlul III din Constituia R Moldova privind Preedintele R Moldova Norma sociali presupune o atitudine contienta k activa, concretizai in alegerea unui tip de comportament. Dar aceasta alegere se face in cadrul anumitor limite. Aciunile oamenilor, dei presupun sau se bazeaza pe contiina fi voina fiecaruia, se desfasoara in Existena normelor sociale este obiectiv necesara, nici societatea neputindu-se lipsi de ele, fiind de neinchipuit o societate anomica, adica fara norme de comportare. Pe masura evoluiei i dezvoltarii societaii crete i se diversifica sistemul normelor sociale. Rolul acestora i in mod special al celor juridice crete deosebit de mult in societatea contemporana in care intervenia tot mai ampla in orientarea proceselor sociale necesita reglementari corespunzatoare.Dupa sociologul rus Hropaniuc normele sociale se clasifica in:1. Normele de drept - normele de conduita , care sunt stabilite i protejate de lege .2. Moralitatea ( etica ) - normele de conduita , care sunt stabilite in societate , in conformitate cu opiniile oamenilor de bine i rau , corect i greit , datorie , onoare , demnitate i protejate de opiniole publice sau de convingere interioara .3. Normele de organizaii ale societaii civile - sunt regulile de conduita , care sunt stabilite de catre organizaiile comunitaii i sunt protejate prin masuri de influena sociala , in conformitate cu statutele acestor organizaii .4. Normele obiceiuri - acestea sunt norme de conduita stabilite intr-un mediu social particular , i ca rezultat al repetarii lor frecvente au intrat in obiceiul oamenilor . O caracteristica a acestor standarde de conduita este ca acestea sunt efectuate din obisnuinta , care a devenit o necesitate naturala a vieii persoanei .5. Normele de tradiii - ca normele cele mai generalizate i stabile de comportament care apar in legatura cu meninerea principiilor progresive a timpului unei sfere ale activitaii umane (de exemplu , de familie , profesionale , tradiii militare , naionale i altele) .6. Normele de ritualuri sunt o varietate de norme sociale , care definete regulile de comportament uman in cadrul Comisiei de ceremonii i este protejata prin masuri de influena morala . Standardele funerare sunt utilizate pe scara larga in sarbatori naionale , nunta , reuniuni formale de stat i personalitai publice . Element de punerea in aplicare a normelor de ritualuri - stralucirea lor i tetralizareaNormele sociale sint create de oameni i stabilesc conduita oamenilor in cele mai diferite domenii ale vieii sociale, varietatea lor fiind condiionata, pe de o parte, de varietatea relaiilor sociale reglementate economice, politice, de familie etc. - i, pe de alta parte, de modul prin care voina i interesele exprimate sint aduse la indeplinire, cu alte cuvinte, consecinele nerespectarii lor (existena unor sanciuni).Existena normelor sociale este obiectiv necesara, nici societatea neputindu- se lipsi de ele, fiind inimaginabila o societate anormica, adica fara norme de comportament. Pe masura evoluiei i dezvoltarii societaii crete i se diversifica sistemul normelor sociale. Rolul acestora i, in mod special, al celor juridice crete deosebit de mult in societatea contemporana in care intervenia tot mai ampla in orientarea proceselor sociale necesita reglementari corespunzatoare.Desigur, oamenii sint liberi in alegerea comportamentului lor in conformitate cu diferitele norme sociale, acestea nu li se impun mecanic, automat, ci trebuie sa treaca prin contiina lor, prin liberul lor arbitru. Aceasta libertate, liber - arbitru al oamenilor, este relativa, adica permite manifestarea concomitenta i a libertaii celorlali. Norma suprema a dreptului, dupa Kant, cere sa te compori in aa fel incit libertatea, expresie a voinei autonome, sa se impace cu libertatea fiecaruia. Dreptul este acela care, prin normele sale, asigura, pe de o parte, o limitare reciproca a voinelor libere ale oamenilor. Pe de alta parte, in cazul alegerii unei conduite contrar normei sociale, intervine corectivitatea necesara, aplicarea sanciunii, foarte diferita, conform naturii normei incalcate (morale, juridice etc. 33.CORAPORTUL DREPTULUI SI MORALA.TRASATURI COMUNE SI DISTINCTIVE.Normele sociale nu pot ca s nu existe ntr-o societate, deoarece ele urmresc realizarea sarcinilor i scopurilor statului, cum ar fi de exemplu organizarea i perfecionarea vieii sociale, deasemenea normele sociale au ca obiect reglementarea relaiilor sociale,ele snt adresate acelorai oameni,pturi,grupuri sociale.Vorbind despre coraportul dintre drept i moral putem spune c dreptul s-a nscut din moral, deci el trebuie s aib un coninut moral. n concepia lui

Georgio del Vecchio relaiile dintre moral i drept snt aa de strnse nct ambele categorii au esenial acelai grad de adevr,aceeiai valoare. Dreptul nu poate fi conceput n afara moralei.Tocmai caracterul moral i confer dreptului vitalitatea de care are nevoie. Odat ce nceteaz s mai fie moral ,nceteaz i existena sa ca drept. Punctele de contact dintre drept i moral snt numerioase. i unul i altul snt produse ale vieii sociale, snt discipline cu caracter normativ care pretind n mod egal s stabileasc un ansamblu de precepte destinate s regleze activitatea uman. ns cu toate acestea dreptul nu poate fi confundat cu morala pentru c, ntre ele exist o serie de diferene: 1.domeniul moralei este mult mai vast dect cel al dreptului. Dreptul nu reglementeaz dect conduita oamenilor n msura n care triesc n societate. Morala i extinde sfera pn la gndurile noastre cele mai secrete pe care pretinde ale aprecia i dirija. Ne cere cont de gndurile noastre cele mai interne. Pentru drept forul interior este interzis. 2.Morala este mai exigent dect dreptul. Ea tinde, dup cum spune Alex Weill, la perfecionarea absolut a individului. 3.Morala i dreptul nu aceleai sanciuni. Dac morala este mai exigent i sanciunea nfrngerii ei se descoper n contiina individului(regretul), dreptul dispune de mijloace deosebite pentru a se impune la nevoie. El are la ndemn fora de consrtngere a statului. Morala reprezint un ansamblu de idei cu privire la bine i la ru,corect i incorect,just i injust. Ea este un sistem raional de norme pentru conduita individual ce se bazaeaz pe contiina personal i convingerea intim a fiecrui subiect. Nucleul moral este datoria individului fa de sine nsui i fa de societate. Ambele reprezinta un ansamblu de conduita; Normele morale variaza in functie de grupul social. De colectivitatea nationala, sociala, religioasa, nu exista valorimorale absolute pentru ca ele se schimba in timp sau infunctie de clasa sociala sau categoria profesionala;Dreptul in schimb este si trebuie sa fie unitarasigurand o ordine juridica in societate intr-o taradata; 34.CONSTIINTA JURIDICA:NOTIUNE,STRUCTURA GENURI.Constiinta juridica este o parte a constiintei sociale. Ea este alcatuita din totalitatea ideilor, conceptiilor si reprezentarilor, precum si sentimentele si volitiunile cu privire la dreprul existent si la modulin care acesta ar trebuie sa reglementaze raporturile sociale. La fel ca i alte tipuri de contiina sociala, contiina juridica cuprinde doua elemente constitutive: ideologia juridica i psihologia juridica. Psihologia juridica apare ca o totalitate de inchipuiri, deprinderi, pareri, sentimente, stari de spirit social, care se formeaza spontan i sint caracteristice unui om, unei categorii sociale concrete sau pentru intreaga societate. Ideologia juridica este expresia tiinifica sistematizata a concepiilor, teoriilor, doctrinelor, a cerinelor juridice in care sint exprimate interesele, scopurile, sarcinile, nazuinele unor grupuri sociale mari. Aceste elemente scot in evidena doua niveluri ale contiinei juridice: contiina practica-cotidiana i teoretica-tiinifica. In literatura de specialitate se evideniaza trei funcii de baza ale structurii contiinei juridice: 1)Funcia de cunoatere, care consta in cunoaterea i inelegerea elementelor vieii sociale, realitaii obiective prin prisma unor activitai juridice. 2)Funcia de apreciere i valorizare, care consta in faptul ca prin intermediul ei se atribuie fenomenelor i aciunilor umane o anumita semnificaie. 3)Funcia normativa, de reglare a conduitei umane, de determinare a unei atitudini conforme cu normele de drept. La realizarea acestei funcii contribuie toate elementele, raional, activ, volitiv. Importana hotaritoare este atribuita elementului volitiv. In literatura de specialitate exista citeva criterii in baza carira sint relevate mai multe forme ale constiintei judice: I. Primul criteriu vizeaza subiectii constiintei juridice. In conformitate cu acest criteriu deosebim: a) constiinta juridica individuala; b) constiinta juridica a unui grup social; c) constiinta juridica a societatii. II. Din punct de vedere al profuziunii reflactarii realitatii juridice se evidentiaza 3 niveluri ale constiintei juridice: a)constiinta juridica cotidiana, obisnuita-apare haotic sub influenta conditiilor concrete de viata, experientei de viata personala si studiile juridice, accesibile posibile. b) constiinta juridica stiintifica sau stiintifica- se formeaza pe baza unor cunostinte sesizari, legitati si cercetari speciale ale realitatii social-juridice.Ea trebuie sa fie izvorul eleboraruu dreptului, perfectionarii practicii juridice, deoarece nu exista nimic mai practic decit o teorie buna. c) constiinta juridica profesionala- in dependenta de obiceiul de reflactare in constiinta juridica a juristului se formeaza diferite sfere, care corespund diferitelor ramuri ale raporturilor juridice. 35.CULTURA JURIDICA.EDUCATIA JURIDICA .Termenul cultura (din franceza culture, latina cultura) are mai multe semnificatii si anume : 1) Totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire in procesul practicii social-istorice, precum si a institutiilor necesare pentru crearea si comunicarea acestor valori. 2) Faptul de a poseda cunostinte variate in diverse domenii; totalitatea acestor cunostinte; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuala la care ajunge cineva. Cultura juridical poate fi divizata in: a) individuala- presupune instruirea juridical a individului care include o inalta constiinta juridical, posibilitatea si deprinderea de a folosi dreptul, de asi supune comportamentul normelor juridice. b) de grup sau colectiva- presupune cointeresarea membrilor grupului ai colectivului in rezultatele muncii in comun, in asigurarea unei inalte organizari si ordini de drept. c) societatii- acele raporturi juridice, care sunt reglementate si garantate de stat, tot odata respetate de toti subiectii de drept. Prin educatie juridica se intelege o

activitate bine orientate a statului organelor sale, organizatiilor obstesti si colectivelor de munca in scopul ridicarii nivelului cunostintei si culturii juridice. Educatia juridical urmareste realizarea urmatoarelor obiective relative independente care pot fi grupa in: a) obiective strategice, care urmeaza a fi realizate pe parcursul unei perioade relativ indelungate de timp. b) obiective tactice; c) obiective generale; d) obiective operationale. Drept obiectiv strategic (fundamental) serveste educarea la cetateni a stimei si respectului fata de drept. In calitate de mijloace de realizare a acestui obiectiv pot fi: imbunatatirea calitatii actelor normative, intarirea legalitatii si ordinii de drept, ridicarea nivelului de instruire, de educarea a jurnalistilor si altor functionari de stat. Educatia juridica incepe de la virsta frageda inca din cadrul familiei prin insusirea notiunilor juridice elimentare, apoi urmeaza in cadrul institutiilor de invatamint intro forma planificata, organizata in conformitate cu programele de studii, sub conducerea cadrelor didactice calificate. 36.NORMA JURIDICA.NOTIUNE SI TRASATURI .Norma juridica reprezinta acea regula de conduita sociala, instituita sau recunoscuta de catre stat, care are drept scop asigurarea ordinii in societate si care poate fi adusa la indeplinire, in caz de nevoie, prin fora de constringere a statului.Norma juridica se distinge prin urmatoarele caractere: a.Norma juridica prezinta un caracter social fiindca privete exclusiv relaiile ce se stabilesc intre oameni, in societate. b.Regula juridica are un caracter statal. Fenomenul juridic nu poate fi separat de cel statal. Norma de conduita devine regula de drept doar daca este expresia voinei statale. c.Norma juridica are un caracter general i impersonal deoarece prescrie o conduita standard, conceputa sa se aplice unui numar nelimitat de situaii i de persoane ce intra sub incidena sa. d.Regula de drept are caracter obligatoriu. Prevederile normelor juridice nu sunt facultative pentru subiectul de drept, ci ele trebuie respectate de catre acesta. e.Norma juridica prezinta caracter prescriptiv. In majoritatea cazurilor, regula de drept instituie o prescripie, un comandament adresat subiectului i nu doar o simpla recomandare. f.Norma de drept are caracter permanent deoarece ea produce efecte fara incetare, continuu, intre momentul intrarii sale in vigoare i cel al ieirii din vigoare. g.Caracterul coercitiv (puterea, dreptul de a constrange). De regula, normele juridice sunt respectate de bunavoie de catre subiectele de drept carora li se adreseaza. Atunci cind ele nu sunt respectate, intervine fora coercitiva a statului. h.Norma de drept are caracter volitiv deoarece ea intruchipeaza i oficializeaza voina sociala, iar intr-un stat democratic voina generala majoritara exprimata prin intermediul organului legislativ suprem. i.Caracterul de injonctiune rezulta din faptul ca norma juridica este considerata o porunca statala. j. Regula de drept are caracter violabil deoarece, dei nu este o conduita dezirabila, norma juridica poate fi nerespectata, ignorata, incalcata de catre subiectul de drept caruia i se adreseaza. k.Caracterul tipic rezulta din faptul ca norma reine doar trunchiul comun, ceea ce este caracteristic unei situaii, fara a evoca diferenele individuale. l.Caracterul public consta in faptul ca, pentru a fi respectata i eficienta, norma juridica trebuie sa fie facuta publica. Este necesar ca ea sa fie redactata i publicata. 37.STRUCTURA NORMEI JURIDICE.Norma juridica are o dubla structura: I.structura logico juridica (interna)adica o alcatuire care indica la ce imrejurare se refera (aplica) norma. Structura interna a normei de drept este alcatuita din trei elemente: 1) ipoteza- arata condiiile sau imprejurarile in care se aplica norma. Ipoteza poate fi: a) (strict) determinata- este atunci cind stabileste in mod absolut (exact) conditiile de aplicare a normei. b) relativ determinata- este atunci cind desi indica imprejurarea de aplicare a normei, continul faptic concret este lansat la aprecierea subiectul de drept. 2) dispoziia- consta in conduita prescrisa subiectului in condiiile ipotezei date. Dupa modul de conformare a subietelor fata de cionduita prescrisa distingem dispozitia onerativa, care obliga la savirsirea unei actiuni; dispozitii prohibitive, care obliga la nesavirsirea unei actiuni; dispozitii permisive, care lasa subiectului posibilitatea subiectului de a alege conduita. Dupa modul de determinare a conduitei subiectelor de drept dispozitia poate fi: a) determinata- este atunci cind stabileste exact conduita pe care trebuie sa o urmeze partile raportului juridic. b) realativ determinata- este cind permite subiectelor de drept sasi aleaga o anumita conduita dintre cele indicate. 3) sanciunea- arata consecinele nerespectarii sau respectarii (in cazul normelor stimulative) dispoziiei de catre subiectul de drept. In functie de gradul lor de determinare, sanctiunile pot fi: a) Sanctiuni determinate strict (sunt stabilite precis de catre norma, neputind fi facuta nici o abatere de la ele, in sensul de a fi marite, micsorate sau schimbate de catre organul de aplicare). b) Sanctiuni relativ determinate (pot fi stabilite concret de catre organul care le aplica dintr-un cadru mai larg, prevazut intre un minim si un maxim). Dupa natura juridica, sanctiunile sunt : 1penale 2- civile 3- administrative 4- disciplinare etc. II. structura tehnico legislativa (externa)-aceasta structura are in vedere forma exterioara a regulii de drept. Ea reprezinta dispunerea normelor juridice pe articole, alineate, subalineate si gruparea acestora in sectiuni, capitole, titluri, carti (parti).

38.CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE.A. Criteriul ramurii de drept.Dupa obiectul pe care il reglementeaza norma juridica adica relaiile sociale la care se refera normele juridice, se constituie ramurile de drept i instituiile juridice (drept constituional, drept penal, drept civil, dreptul electoral, dreptul de proprietate etc.). Aceasta este i un criteriu de clasificare a normelor juridice, ca norme de drept constituional, penal, civil etc. B. Criteriul forei juridice a actului normativ. Dupa fora lor juridica pe care o au normele juridice, inind seama de ierarhia i forma de exprimare ca acte normative, distingem norme din legi, norme din decrete, din hotariri ale guvernului. C. Criteriul modului de reglementare a conduitei. Dupa natura conduitei pe care o prescriu. Normete juridice onerative (onus, oneris-sarcinaf sint acelea care prescriu in mod expres obligaia de a saviri o aciune. Normele prohibitive sint acelea care interzic savirirea unei aciuni, a unei fapte. Acestei categorii de norme juridice ii aparine marea majoritate a normelor de drept penal, numeroase norme de drept administrativ .a. Normele juridice permisive sint acelea, care, fara a obliga sau interzice in mod categoric o aciune, o conduita, prevad posibilitatea ca subiectul sa-i aleaga singur conduita, acionind dupa propria apreciere. D. Criteriul sferei aplicatibilitate. Dupa sfera de cuprindere i natura reglementarii normele juridice se mai clasifica in norme generale, speciale i de excepie. E. Criteriul structurii logice (tehnico-redacional). Normele complete sint acelea care sint dotate cu toate elementele necesare, deci reglementarea este clara. Normele incomplete trimit uneori pentru completare la o alta norma. Impreuna cu norma de trimitere reglementarea devine completa, uneori insa, norma este incompleta pentru ca urmeaza sa apara ulterior o reglementare care sa savireasca i sa completeze aceasta norma. Aceste norme poarta denumirea de norme in alb. Normele incomplete mai sint numite in literatura iuridica i norme imperfecte. 39.MODALITATI DE EXPUNERE A ELEMENTELOR NORMEI JURIDICE IN ARTICOLUL ACTULUI NORMATIV. Norma juridica, cu structura sa interna, este cuprinsa in articolele actului normativ. Elementul structural al actului normativ il formeaza articolul (asa cum norma juridica alcatuieste celula de baza a dreptului). Continutul normei juridice este redat in articolele actului normativ in mod variat. Articolul, de regula, contine o dispozitie de sine-statatoare. Exista cazuri insa cand, in cuprinsul actului normativ, un articol contine o singura norma sau, dimpotriva, o norma este cuprinsa in mai multe articole. Totodata, diversele componente ale structurii logice a normei juridice (ipoteza, dispozitia, sanctiunea) pot fi regasite in articole diverse. Pentru acest motiv nu se poate identifica norma juridica cu articolul actului normativ. Ideal ar fi ca fiecare articol dintr-un act normativ sa cuprinda o singura regula (norma) cu toate trasaturile care o caracterizeaza. Aceste caracteristici trebuie redate in asa fel incat ele sa exprime, in mod cat mai complet, norma juridica si sa delimiteze, in mod precis, continutul acelei norme in raport cu celelalte norme ale actului normativ. Intr-o buna tehnica legislativa articolele actului normativ trebuie sa se afle in stransa legatura, iar structurarea pe articole sa se faca intr-o ordine de expunere logica. Complexitatea reglementarii este impusa de natura relatiilor sociale. Pentru acest motiv, articolul se subdivide, uneori, in paragrafe si alineate. Articolele se numeroteaza cu cifre arabe. In cazul unor acte normative care modifica reglementarea din alte acte normative, se utilizeaza numerotarea cu cifre latine. De obicei, alineatele si paragrafele nu se numeroteaza. In cazul unor acte normative de mare importanta (Constitutia, Codul) articolele au si note marginale, care redau, intr-o forma sintetica, continutul articolului respectiv.Atunci cand intr-un act normativ se introduc articole noi, fara sa se modifice numerotarea veche a actului normativ, se foloseste metoda introducerii unor indici.Pentru o mai buna sistematizare a actului normativ, articolele acestuia se pot grupa in sectiuni, capitole, titluri. Unele coduri sunt organizate pe parti (partea generala si partea speciala). Sectiunile, capitolele, titlurile, au denumiri care evoca pe scurt continutul prevederilor pe care le contin.In cazul in care un act normativ face referire la dispozitii dintr-un alt act normativ, deja existent, noul act normativ nu va reproduce dispozitiile din actul normativ preexistent, ci va face trimitere la dispozitiile respective printr-o norma de trimitere. 40.PROCESUL DE FORMARE A DREPTULUI SI ACTIVITATEA DE CREARE A DREPTULUI. NOTIUNEA ACTIVITATII DE CREARE A DREPTULUI.TEHNICA LEGISLATIVA.TEHNICA JURIDICA.Realizarea dreptului reprezinta un proces format din trei etape: 1) explicarea (interpretarea) Dreptuluiconinutului normelor juridice de catre individ sau persoana cu funcie de raspundere se inelege ca interpretare a dreptului. Datorita acestei proceduri, normele juridice devin cunoscute de catre individ, teri. 2) formarea voinei subiectului- Importana juridica acest proces capata atunci cind persoana cointeresata contientizeaza beneficiile materiale i spirituale corespunzatoare ca viabile pentru sine i, in acest scop, ia hotariri de a se incadra in raporturi juridice concrete. 3) intrarea in raporturi juridice concrete- de regula, deruleaza in trei etape: intentarea cazului juridic, primirea actului de aplicare a dreptului i infaptuirea raporturilor juridice. O problema fundamentala care face parte din obiectul de studiu al TGD este tehnica elaborarii actelor normative. In literatura de specialitate intilnim: tehnica juridica si tehnica legislativa. Tehnica juridica cuprinde anumite reguli, procedee, metode, principii,

in vederea executarii operaiilor juridice, adica in vederea elaborarii actelor normative, in general, i de sistematizare a dreptului. Tehnica juridica este un concept complex, care cuprinde atit tehnica elaborarii dreptului, sau tehnica legislativa, cit i tehnica realizarii, aplicarii, interpretarii i sistematizarii dreptului.Coninutul noiunii de tehnica juridica ne apare astfel ca deosebit de complex, el implica momentul receptarii de catre legislator a comandamentului social, aprecierea sa selectiva i elaborarea normei (tehnica legislativa), dar cuprinde, de asemenea, i momentul realizarii (transpunerii in viaa) a normei de drept construite de legislator (tehnica realizarii i interpretarii dreptului). Tehnica legislativa este parte componenta a tehnicii juridice i este alcatuita dintr-un complex de metode i procedee menite sa asigure o forma corespunzatoare coninutului (substanei) reglementarilor juridice. 41.PRINCIPIILE ACTIVITATII DE CREARE A DREPTULUI. A. Principiul planificrii legislative i a

supremaiei legii, potrivit crora activitatea normativ trebuie s se realizeze dup programe de legiferare a parlamentului, ct i ale guvernului ca iniiator al proiectelor de legi.B. Principiul (cerina) fundamentrii tiintifice a activitii de elaborare a dreptului.Cercetarea tiinific, trebuie de asemenea, s conduc la fundamentarea unor prognoze legislative, pe termene scurte, medii sau lungi i s reduc terenul de manifestare a aciunii legislative conjuncturale, lipsit de o baz de analiz corespunztoare.C. Principiul asigurrii echilibrului ntre stabililatea i mobilitalea uniii sistem de drept.n procesul elaborrii normative, legislatorul se confrunt cu presiuni sociale dintre cele mai variate (economice, politice, culturale, ideologice). Schimbrile rapide ce intervin in socictale duc ln mutaii n coninutul raporturilor sociale, la modificari instituionale. Legislatorul trebuie s in n echilibru dreptul, asigurnd prin politica sa legislativ, stabilitatea fireasc a relaiilor sociale reglementate juridic.D. Principiul accesibilitaii n elaborarea normativ.Elabornd anumite acte normative, legislatorul trebuie s aib n vedere faptul, c destinatarii normelor juridice snt oamenii cu nivele culturale diferite, cu posibiliti diferite de receptare a unui mesaj normativ.
42.Etapele activitatii de creare a dreptului. a) Elaborarea sau iniierea actelor normative.Un act normativ care

se are in vedere sa fie adoptat, trebuie sa fie iniiat de cineva care stabilete un proiect de act normativ. Actele normative sint iniiate, de regula, de organul care are dreptul de a adopta acest act normativ. Dar avind in vedere poziia deosebita a organizarii puterii i a separaiei puterilor, s-au stabilit anumite reguli i principii cu privire la elaborarea actelor normative i in primul rind in funcie de fora lor juridica. b) Dezbaterea proiectelor actelor normative.Dezbaterea proiectelor are loc in formele stabilite de Constituie i de Regulamentul de organizare i funcionare ale organului legislativ.Proiectul de lege, prezentat spre dezbatere Parlamentului Republicii Moldova, se dezbate, de regula, in doua lecturi.c) Adoptarea actelor normative.Proiectul de lege se adopta articol cu articol, iar la sfirit se trece la votare i practic la adoptarea lui in intregime.Un proiect de lege se adopta cu votul a jumatate plus unu din deputaii Parlamentului, votul putind fi secret sau deschis.d) Promulgarea i publicarea actelor normative.Odata votata legea, ea este adoptata. Dupa aceea urmeaza promulgarea, pe care o face Preedintele. Promulgarea nu este un vot nou ci este un act prin care, pe de o parte, se recunoate ca acesta este coninutul autentic al textului care a fost votat de Parlament, iar pe de alla parte, se da dispoziie sa fie publicata.
43.Structura actului normative juridic. Actul normativ-juridic poate fi definit ca fiind izvorul de drept creat de autoritatile publice (Parlament, Guvern, Presedinte,organele autoritatilor publice locale), izvor care contine reguli generale si obligatorii, a caror aplicare la nevoie este asigurata prin fortacoercitiva a statului.Norma juridica, cu structura sa interna, este cuprinsa in articolele actului normativ. Elementul structural de baza al actului normativ in ara noastra il formeaza articolul (tot aa cum norma juridica alcatuiete celula de baza a dreptului).Coninutul normei juridice este redat in articolele actului normativ in mod variat. Articolul, de regula, conine o dispoziie de sine-statatoare.Intr-o buna tehnica legislativa articolele actului normativ trebuie sa se afle in strinsa legatura, iar structurarea pe articole sa se faca intr-o ordine de expresie logica.Pentru o mai buna sistematizare a actului normativ, articolele acestuia se pot grupa in seciuni, capitole, titluri. C. Tehnica modificarii i completarii actefor normative. Regula care funcioneaza in legatura cu modificarea actelor normative este aceea ca un act nu

poate fi modificat decit printr-un act normativ de aceeai categorie avind aceeai forta juridica. O hotarire a guvernului se modifica numai printr-o alta hotarire a guvernului i o lege doar printr-o alta lege. Se inelege de asemenea, ca un act juridic cu fora inferioara nu poate modifica un altul, superior, iar actul juridic cu fora superioara nu este chemat sa modifice acte inferioare lui, decit cel mult, cu titlu de excepie. Daca se modifica o lege, organele care emit acte subordonate legii sint obligate sa reconsidere actele proprii, abrogindu-le sau modificindu-le corespunzator.Cind modificarea se realizeaza printr-un act normativ avind expres acest scop, trebuie sa se precizeze in insui titlul actului denumirea, numarul i anul publicarii actului ce se modifica.D. Stilul i limbajul actelor normative.Problema elaborarii actelor normative pune in atenie i modul de elaborare a textului din punct de vedere al limbii, ce stil se folosete, ce expresii, ce terminologie. O cerina fundamentala i, in acelai timp, elementara a actelor normative este ctaritatea si accesibilitatca lor. Este important ca toate actele noriiialivc sa fie scrise inlr-un stil i folosind un limbaj simplu, clar, accesibil. Trebuie, de asemenea, ca reglementarile sa fie bine precizate i relativ uor de ineles, sa nu provoace confuzii.Caracteristice pentru actele normativ-juridice sint urmatoarele trasaturi generale:1.Ele sint acte ale activitatii de elaborare a dreptului de catre stat (organele sale) si includ prescriptii juridice obligatorii cucaracter general prioritar la conduita oamenilor si organizatilor - normele juridice, precum si prescriptiile privind instituirea, modificarea sau suspendarea actiunii (anularea) normelor juridice.2.Actele normativ-juridice isi extind actiunea nu asupra unui raport concret si nu asupra unui cerc individual concret deraporturi, ci asupra unui sau altui tip de raporturi sociale si asupra tipului de actiuni ale oame nilor, care alcatuiesc continutul lor.3.Spre deosebire de actele individual-juridice (actele de executie si aplicarea normelor de drept), actele normativ-juridice sintadresate orica rui subiect ce participa la aceste relatii, pot fi aplicate in mai multe rinduri, adica de fiece data cind e vorba de tipulrespectiv de raporturi si isi mentin actiunea, indiferent de faptul daca au aparut sau au incetat raporturile in dividuale prevazute inacest caz. De exemplu, prescriptiile Codului civil sint aplicabile oricarui cetatean sau organizatie, care au intrat in relatii patrimoniale de proprietate, cumparare- vinzare, inchirierii averii sau a incaperii de locuit si alte raporturi reglementate prin dreptul civil. Codul penal poate fi aplicat oricarei persoane, care a savirsit o actiune periculoasa pentru societate, prevazuta in el. Prescriptiile acestor acte nu-siepuizeaza actiunea ca urmare a unui sau chiar a mai multor acte de aplicare sau indeplinire a lor. Ele se aplica si se utilizeaza in repetate rinduri.Anume aceasta denota ca prescriptiile juridice ale actelor mentionate sint aplicabile la un tip sau altul de relatii sociale, au un caracter normativgeneral, sint norme de drept.
44.Probleme ale perfectionarii legislatiei in periopadele de tranzitie. Norma juridic nu poate deveni

obligatorie ntr-o colectivitate, daci nu mbraca o anumit form de exprimare si anume izvorul de drept.n teoria dreptului i, n general, in tiinele juridice, conceptul de izvor al dreptului este utilizat Intr-un sens specific, strict juridic, prin care se au n vedere formele de exprimare a normelor juridice actele normative (legi, decrete), obiceiul juridic, practica judiciar ele,Izvoare materiale ale dreptului, numite i izvoare reale, stnt concepute realiti exterioare acestuia cre determin aciunea legiuitorului: ele dau natere unor reguli izvorte din necesitile practice (dac este vorba de obicei).Izvoare formate - care presupune mijlocul de exprimare a izvorului material, forma pe care o mbrac dreptul n ansamblul normelor sale.Aadar, prin izvoare ale dreptului (n sensul juridic) tiina juridic are n vedere, ntr-o formulare foarte general, formele de exprimare ale normelor juridice n cadrul unui sistem de drept n diverse epoci i ri. Sensul juridic al noiunii de izvor formal al dreptului surprinde o multitudine de aspecte i de modaliti prin care coninutul preceptiv al normei de drept devine regul de conduit, se impune ca model de urmat n relaiile dintre oameni. Sau izvorul de drept este forma de exprimare a dreptului, adic modalitatea de instituire sau recunoatere de ctre puterea de stat a normelor juridice in procesul de creare a dreptului.Clasificarea izvoarelor dreptului o gsim n lucrarea profesorului Gh. I. Mihai i Radu L Motica Fundamentele Dreptului11: a) izvoarele fundamentale (Constituia, tratatele internaionale); b) izvoarele generale (legile organice i ordinare); c) izvoarele detaliatoare (hotrri, decrete); d) izvoare ntregitoare (cutuma, precedentul).

45.Conceptul izvoarelor (formelor) dreptului si sistemul lor. n teoria dreptului i, n general, in tiinele

juridice, conceptul de izvor al dreptului este utilizat Intr-un sens specific, strict juridic, prin care se au n vedere formele de exprimare a normelor juridice actele normative (legi, decrete), obiceiul juridic, practica judiciar . Sensul juridic al noiunii de izvor formal al dreptului surprinde o multitudine de aspecte i de modaliti prin care coninutul preceptiv al normei de drept devine regul de conduit, se impune ca model de urmat n relaiile dintre oameni. Sau izvorul de drept este forma de exprimare a dreptului, adic modalitatea de instituire sau recunoatere de ctre puterea de stat a normelor juridice in procesul de creare a dreptului.Izvoarele de drept se clasifica in felul urmator: 1.Dupa criteriul raportului dintre continut si forma distingem : 1.1.izvor materia ( reale) l-totalitatea conditiilor materiale de viata ce determina continutul vointei sociale generale ,ele dau natere unor reguli izvorte din necesitile practice ;1. 2.izvor formal (juridic)- forma prin care se exteriorizeaza vointa generala, pentru a deveni obligatorie pentru individ si colectivitate. 2.Dupa caracterul sursei normative distingem : 2.1:izvoare directe (imediate)forma de exprimare nemijlocita din care deriva norma , de exemplu:actele normative; 2.2. izvoare indirecte (mediate)- necuprinse in actele normative, dar la care acestea din urma fac trimitere incluzindu-le intr-o forma mijlocita in continutul lor si asa cum sunt, de axemplu :obiceiul, regulile de convetuire sociala. 3. Dupa sursa de cunoastere a dreptului, in sens istoric, distingem :3.1. izvoare scrise(documente, inscriptii) 3.2.izvoare nescrise( de exemplu date arhelogice, traditii orale). O alta clasificarea izvoarelor dreptului o gsim n lucrarea profesorului Gh. I. Mihai i Radu L Motica Fundamentele Dreptului11: a) izvoarele fundamentale (Constituia, tratatele internaionale); b) izvoarele generale (legile organice i ordinare); c) izvoarele detaliatoare (hotrri, decrete); d) izvoare ntregitoare (cutuma, precedentul). Deci, izvorul de drept poate fi definit ca forma specifica pe care o imbraca la un moment dat vointa sociala generala pentru a impune ca obligatorii anumite reguli in modul de desfasurare a raporturilor sociale determinate de modul de exprimare(exteriorizare) a regulilor juridice.
46.Actul normativ-juridic ca izvor al dreptului. Actul normativ-juridic- defineste toate formele sub care apar normele juridice adictate de organul statului- lege,decret,hotariri.Caracteristicele pentru actele normative juridice sunt urmatoarele trasaturi generale:1. ele sunt acte de activitati de elaboreare a dreptului de catre stat (organele sale ) si include prescriptii juridiceobligatorii cu caracter general,prioritar la conduita oamenilor si organizatiilor-norme juridice, precum si prescriptiile privind instituirea ,modificarea sau suspendarea actiunii normelor juruidice. 2 actele normative juridice isi extind actiunea nu asupra unui raport concret si nu asupra unui cerc individual concret de raporturi, ci asupra unui sau altui tip de raporturi sociale si asupra tipului de actiuni ale oamenilor, care alcatuiesc continutul lor.3 Actul normativ-juridic sunt adresate oricarui subiect ce participa la aceste relatii, pot fi aplicate in mai multe tinduri, adica de fiecare data cind e vorba de tipul respectiv de raporturi si isi mentinea actiunea. 47.Legea si actele normative juridice subordonate legii: clasificarea lor. Legea este actul normativ cu valoare juridic superioar, cel mai important izvor al dreptului ce eman de la Parlament, organul suprem al puterii de stat, exponent al puterii suverane al poporului. Legea se distinge de celelalte acte normative atit prin poziia ei superioar in sistemul izvoarelor dreptului, fiind edictat de organul suprem reprezentativ al puterii de stat, potrivit unei proceduri anume stabilite, cit i prin coninutul normativ al reglementrilor instituite de ea. Din punctul de vedere al forei juridice se disting dou categorii de legi: constituionale sau fundamentale (constituia denumit i legea fundamental) i ordinare (celelalte legi). Prin coninutul ei, Constituia (implicit legile de modificare a constituiei) are ca obiect reglementarea principiilor fundamentale ale organizrii sociale i de stat, sistemul organelor i separaiei puterilor in stat, drepturile, libertile i indatoririle fundamentale ale cetenilor. In caracterizarea legilor este cunoscut de asemenea, clasificarea lor in generale, speciale i excepionale. Distincia intre legea general i special trebuie vzut in mod complex, in sensul c legea special intervine cu o reglementare aparte, deosebit, particular fa de reglementrile legii generale. De exemplu, Codul civil este o lege general fa de legea vinzrii de mrfuri sau legile privind administrarea fondului locativ i reglementarea raporturilor dintre proprietari i chiriai; sau Codul penal este o lege general fa de alte legi speciale care conin dispoziii penale. Pe de alt parte, aceeai lege sau dispoziie poate s aib caracter general sau special dup cum o raportm la o alt reglementare mai general sau mai special. Importana distinciei in legea general i special privete procesul de interpretare i aplicare. Legea special se aplic materiei pe care o reglementeaz, iar in caz de concurs, cu legea general se aplic

legea special, conform principiului "lex speciali derogat generali' in msura in care legea special care este de strict interpretare nu a dispus altfel, se aplic dispoziiile legii generale. Ca izvor al dreptului de acelai nivel cu legea, sint considerate i unele acte internaionale,semnate i ratificate . Actele internaionale (tratate, convenii, acorduri, etc.) se incheie i se adopt potrivit procedurii i competenei specifice in multe privine deosebite de normele juridice interne.B. Actele normative subordonate legii. Orice efort nu se depune pentru a cuprinde in legi o sfer cit mai larg de reglementare care s fie tot odat cit mai complet, viaa a artat c rmintotui unele aspecte care in de traducerea in via, realizarea i aplicarea legilor ce necesit o intervenire normativ a altor organe de stat. 1. Decretele, de regul, acte ale efului statului (la noi ale Preedintelui), potrivit domeniilor in care sint date, precum i practicii conducerii de stat, sint in principiu, acte concrete, individuale (denumiri sau rechemri in funcie, de acordri i avansri in grade militare etc.). Totui, practica arat c in funcie de specificul regimului dintr-o ar sau alta se emit i decrete cu caracter normativ, fiind astfel, izvoare de drept. 2. Guvernul ca organ al autoritilor publice executive adopt in indeplinirea atribuiilor sale, hotriri i dispoziii pe baza i in vederea executrii legilor. 3. Sint izvoare ale dreptului, de asemenea, instruciunile, ordinele i alte asemenea acte (cu denumiri diferite) cu caracter normativ ale minitrilor i celorlali conductori ai organelor centrale ale administraiei publice. 4. Hotririle organelor locale ale administraiei publice, in msura in care au caracter normativ, sint de asemenea, izvoare de drept. Vorbind de actele normative nu putem trece cu vederea i actele normative ale organelor nestatale. 48.Izvorul dreptului in Republica Moldova. Pentru ca o regula de comportare,de conduita sa devina norma

juridica este necesar ca ea sa capete o anumita forma,datorita careia este adusa la cunostinta intregii societati.,de aceea ,formele de exprimare a normelor juridice in literatura de specialitate au capatat denumirea de izvoare ale dreptului.Trebuie sa mentionam ca in general intregul sistemul de izvoare ale dreptului la etapa conteporana il putem diviza,in 2 grupea.legi,b.acte normative subordonate legiiLEGEA desemneaza actul normativ care emana de la organul legislativ.Legislatia in vigoare stabileste o ierarhie a legilor dupa criteriulu fortei juridice ele se inpart in1.legi constitutionale2.legi organice3,legi ordinareConstitutia si legile constitutionale sunt investite cu o forta juridica superioara fata de alte acte normative si legi.. Constituia poate fi definit ca fiind Legea Fundamental a statului, care reprezint un sistem nchegat de norme juridice nvestite cu o for juridic superioar ce reglementeaz bazele ornduirii sociale i ale politicii statului, structurile economice i formele de proprietate, organizarea de stat (forma, regimul politic, sistemul organelor de stat, principiile fundamentale de organizare i funcionare a acestora, principiile fundamentale ale sistemului electoral), drepturile, libertile i ndatoririle fundamentale ale omului i ceteanului - sistem de norme ce constituie cadrul juridic fundamental pentru dezvoltarea viitoare a entitii organizate n stat.1.Constituia i legile constituionale snt cele mai importante izvoare de drept, deoarece se afl n vrful piramidei ntregului sistem de acte normative. Lund n considerare nsemntatea deosebit a acestei categorii de legi, ele au o procedur special i quorumul de adoptare (de exemplu, ele se adopt dac au votat "pentru" cel puin 2/3 din numrul total de deputai).2. A doua categorie de legi snt legile organice. Aceast categorie de legi este nemijlocit indicat n Constituie. Potrivit Legii Fundamentale, de exemplu, prin lege organic se reglementeaz sistemul electoral, organizarea i desfurarea referendumului, organizarea Guvernului etc.3. Legile care nu se refer la cele constituionale i organice snt legi ordinare. Aceste categorii de legi se deosebesc dup nsemntatea i ordinea adoptrii lor. n afar de acest criteriu mai deosebim categorii specifice ale legii, precum snt legile excepionale, cele temporare i cele interpretative;- Actele normative subordonate legiiAlturi de activitatea legislativ a Parlamentului, practic toate organele de stat nfptuiesc o activitate normativ, adic emit acte cu caracter normativ, iar n unele cazuri chiar i unele organizaii, instituii nestatale adopt, n limitele competenei lor, acte cu caracter normativ.Ne vom referi n continuare la cele mai importante din ele:1. Hotrrile i moiunile Parlamentului. De regul, snt acte de aplicare a normelor juridice i, prin urmare, nu conin norme juridice i nu au caracter normativ, n acelai timp, ns, se mai elaboreaz hotrri ce conin anumite norme juridice. Aceste hotrri snt emise cel mai des n scopul executrii legilor, fiind subordonate acestora.2. Decretele prezideniale snt emise de Preedintele Republicii Moldova (eful statului) n situaiile prevzute de Constituie i legi, n limitele competenei sale. Exemple de astfel de decrete snt cele cu privire la instituirea strii de urgen, la declararea mobilizrii totale sau pariale, la

declararea rzboiului etc. Decretele Preedintelui snt obligatorii pentru executare pe ntreg teritoriul Republicii Moldova. Categoria actelor normative nu include toate decretele prezideniale, ci numai decretele care conin norme juridice. Nu snt acte normative, de exemplu, decretele aplicative (prin care se confer decoraii i titluri de onoare, se acord grade militare supreme, se soluioneaz problemele ceteniei, se acord graiere etc.).3. Hotrrile i ordonanele Guvernului se ntemeiaz n calitatea acestuia de a fi organ de vrf al administraiei publice, exercitndu-i autoritatea executiv i de dispoziie pe ntreg teritoriul statului. Aceste acte normative snt bazate pe Constituie i legi, prevd msuri de aplicare a legilor n cele mai diferite domenii (de exemplu: organizarea administrativ central i local, modul de realizare a activitilor economice i financiare, reglementarea unor contravenii etc.). Dispoziiile ntotdeauna snt acte aplicative. Hotrrile Guvernului pot avea att caracter normativ, ct i aplicativ. Este important a sublinia faptul c hotrrile se emit pentru organizarea executrii legilor. Din faptul cGuvernul adopt hotrri normative nu rezult c lui i se recunoate i calitatea de organ legislativ.4. Ordinele, instruciunile i regulamentele ministerelor, departamentelor i ale altor organe centrale ale administraiei de stat se adopt n baza prevederilor exprese ale legii, decretelor, hotrrilor i ordonanelor Guvernului. Ele se mai adopt n mod excepional, cnd asemenea mputerniciri lipsesc, dar actul normativ de autoritate juridic superioar cere, n virtutea coninutului su, s se elaboreze i s se aplice un act subordonat, care s impun un mod unitar de executare33.5. Hotrrile i dispoziiile organelor administraiei publice locale snt emise n raza unitii administrativ-teritoriale n care funcioneaz ca organe locale cu competen general ale administraiei de stat i snt obligatorii pentru organele de stat din subordinea lor i pentru persoanele fizice i juridice. Emise n baza i cu scopul aplicrii legilor, decretelor, hotrrilor i a altor acte normative ale organelor de stat ierarhic superioare, avnd precizat temeiul lor legal, ele asigur exercitarea atribuiilor de interes local ale autoritilor menionate.
49.Actiunea actului normativ juridic in timp,spatiu si asupra persoanelor. Actele normative sunt adoptate pentru actiona asupra relatiilor sociale , pt. a determina conduita si comportamentul subiectelor de drept . Adoptarea acestor acte nu coincide cu inceputul actiunii lor , cu intrarea lor in vigoare , deoarece aceste acte , in urma elaborarii lor , trebuie sa fie intai aduse la cunostinta cetatenilor , organelor de stat si organizatiilor , tuturor celor chemati sa le respecte. Pentru determinarea actiunii normei juridice in timp este necesar sa se stabileasca atat momentul intrarii in vigoare cat si cel al incetarii sau iesirii din vigoare a actului normativ. In ceea ce priveste intrarea in vigoare a legii si a altor acte normative , modalitatile determinarii acestui moment pot fi diferite. Astfel , actul normativ poate sa stabileasca el insusi printr-o prevedere speciala data intrarii sale in vigoare .Atunci cand in actul normativ nu se prevede o data expresa a intrarii sale in vigoare , se considera , in principiu , ca data a inceperii actiunii sale , data publicarii sale oficiale .Legile, promulgate de Preedintele Republicii Moldova, hotrrile Parlamentului, decretele Preedintelui Republicii Moldova, hotrrile i dispoziiile Guvernului, actele Curii Constituionale i ale Curii de Conturi, actele normative ale organelor centrale de specialitate ale administraiei publice, ale Bncii Naionale a Moldovei i ale Comisiei Naionale a Pieei Financiare*, se public n Monitorul Oficial al Republicii Moldova**, editat de Agenia Informaional de Stat Moldpres, n limba de stat cu traducere n limba rus i n alte limbi, conform legislaiei. n caz de necesitate, n Monitorul Oficial se public i alte acte oficiale. Actele oficiale pot fi publicate n alte ediii periodice numai cu trimitere la Monitorul Oficial.Legile promulgate de Preedintele Republicii Moldova i decretele pentru promulgarea acestora se remit de ctre Preedinte, n termen de 3 zile de la data semnrii, Ageniei Informaionale de Stat Moldpres pentru publicarea lor n Monitorul Oficial i Centrului de Informaii Juridice pentru publicarea lor n Registrul de stat al actelor juridice al Republicii Moldova. Celelalte acte oficiale specificate la alin.(1) din prezentul articol se remit pentru publicare de ctre autoritile care le-au adoptat sau le-au emis, n termen de 3 zile de la data semnrii. Actele oficiale se public n Monitorul Oficial n termen de cel mult 10 zile de la data primirii lor de ctre Agenia Informaional de Stat Moldpres, iar n Registrul de stat al actelor juridice al Republicii Moldova - n termen de 3 zile de la data publicrii lor n Monitorul Oficial.Iesirea din vigoare a actelor normative sau incetarea actiunii lor : a) Cand durata de timp a unui act normativ nu a fost limitata si atnci incetarea actiunii sale are loc prin una din formele abrogarii;b) Cand durata de timp a unui act normativ isi inceteaza actiunea prin ajungerea la termen.Abrogarea este conceptul prin care se exprima incetarea actiunii actului normativ , scoaterea lui din vigoare .Abrogarea : a) Expresa-direct - atunci cand noul act normativ prevede, in

mod expres , ca vechiul act normativ , sau anumite articole din el , se abroga . b) Expresa-indirect - cand noul act normativ nu numeste , in mod expres , actul normativ sau anumite articole din el ,care se abroga , ci se limiteaza la prevederea ca se abroga toate actele normative anterioare , contrare dispozitiunilor sale .c) Tacita sau implicita are loc atunci cand noul act normativ nu abroga in mod direct sau indirect , nici un fel de acte normative anterioare , dar reglementarea pe care o cuprinde se indeparteaza si se deosebeste atat de mult de reglementarile din actele normative vechi , incat acestea nu se mai pot aplica si , deci , sunt considerate abrogate . Actiunea actelor normative in spatiu. Actele normative au o actiune bine determinata in spatiu , adica pe un anumit teritoriu , deoarece ele sunt produsul activitatii statului si organelor sale , care au o anumita competenta teritoriala . In cercetarea actiunii actelor normative in spatiu se diting 2 aspecte : unul intern si unul international . a)Pornindu-se de la principiul suprematiei puterii in stat , latura interna a suveranitatii statului , se ajunge la concluzia obiectivitatii legilor si a altor acte normative pentru toti cetatenii statului respectiv si pentru toate rganismele si organizatiile sociale care se afla pe teritoriul sau : - Actiunea actelor normative in spatiu este conditionata de competenta teritoriala a organului de stat emitent . - In tara noastra ca si in alte state unitare , exista un singur rand de organe legislative si ale administratiei de stat , iar actele lor normative actioneaza pe intreg teritoriu statului nostru ; Actele normative adoptate de organele locale de stat au o actiune limitata la unitatea administrativ-teritoriala asupra careia se extinde autoritatea organului de stat respectiv ; - Organele centrale pot limita , daca este necesar , actiunea actelor lor normative la o anumita parte a teritoriului statului ; - In cazul actelor cu structura federala trebuie elucidate , pe de o parte , raporturile dintre competenta teritoriala a organelor federale si cea a organelor statelor membre ale federatiei , pe de alta parte , raporturile dintre competenta teritoriala a statelor care compun federatia . b) Actiunea actelor normative in spatiu sub aspectul international : - Pe teritoriul unui stat actioneaza legile si celelalte acte normative ale sale , determinand conduita tuturor persoanelor aflate pe acest teritoriu. Aceasta presupune excluderea actiunii in acest teritoriu si asupra persoanelor aflate pe el , a legilor si altor acte normative ale unor state straine ; - Necesitatea mentinerii si dezvoltarii unor relatii politice , economice si culturale intre state a creat , anumite exceptii de la principiul suveranitatii normative a teritoriului sau a teritorialitatii ,exceptii care , in conditiile respectarii principiului egalitatii depline intre state , a liberului consimtamant al statelor , nu afecteaza cu nimic suveranitatea lor ; - In anumite conditii , pe teritoriul unui stat , pot exista persoane si unele locuri asupra carora nu se aplica , in anumite limite , actele normative ale statului normativ : imunitatea diplomatica , statutul juridic al consulilor , regimul specific al unor categorii de straini ; - Cetatenii statului nostru sunt datori , oriunde s-ar afla , sa respecte legile si alte acte normative adoptate de organele noastre de stat , iar in cazul in care , aflati in strainatate , ar comite fapte interzise de dreptul nostru vor suporta sanciunile legale ; - In legatura cu aspectele internationale ale aplicarii normelor juridice in spatiu si, in special , cele privind exceptarea aplicarii lor asupra unor categorii de persoane in anumite conditii , precum si cele privind aplicarea lor extrateritoriala in anumite conditii , are o mare importanta respectarea prncipiilor democratice ale dreptului international , in special a egalitatii si reciprocitatii.Aplicarea normelor juridice asupra persoanelor. Aceasta dimensiune a aplicarii normelor juridice a fost pusa in discutie in legatura cu actiunea teritoriala a normelor juridice, atat sub aspect intern cat si sub aspect international. Ceea ce trebuie adaugat este faptul ca, legile si celelalte acte normative se aplica in mod egal tuturor cetatenilor, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, sex, religie etc. Constitutia tarii prevede, in acest sens, ca "toti cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari'.Aceasta nu inseamna ca legile nu au in vedere existenta unor categorii de cetateni cu o capacitate juridica speciala, rezultata din: specificul muncii desfasurate, pozitia sociala, remuneratie etc. Deci, legile nu se aplica automat tuturor cetatenilor. Exista norme juridice care se adreseaza anumitor categorii de persoane: cadrelor didactice, studentilor, reprezentantilor diplomatici, pensionarilor. 50.Principiile actiunii in timp a actului normativ juridic. Principiul neretroactivitatii legilor : Noua

reglementare juridica nu se poate referi decat la relatiile sociale , la situatiile si la conduita viitoare , ce vor apare sub imperiul legii respective .Ea nu poate determina continutul relatiilor sociale , comportamentul pentru situatiile existente inaintea intrarii ei in vigoare . De la principiul neretroactivitatii legii exista si unele exceptii ale retroactivitatii legii sau actului normativ , exceptii care se datoreaza si se explica prin necesitatile practice sau principiile d eordin umanitar .Retroactivitatea actului normativ este admisa , in principiu , in urmatoarele situatii : a) Cand actul normativ prevede in mod expres ca se aplica si unor fapte petrecute anterior ;b) Legea penala mai favorabila sau mai blanda ; c)Legile interpretative . Aplicarea noului act normativ la situatii vechi nu poate fi admisa decat in interesul statului si, desigur , pentru apararea unor interese legitime ale cetatenilor . Prevederea expresa a aplicarii retroactive a unui act

normativ decurge din vointa exprimata , in mod nemijlocit , direct de catre legiuitor . Intr-un regim de legalitate se va recurge foarte rar si prudent la aceasta , pentru a nu tulbura evolutia normala a relatiilor sociale si nu se va admite o asemenea masura in cazul in care ea ar leza drepturile si interesele legitime ale cetatenilor .De la regula potrivit careia durata actiunii legii este marcata de momentul intrarii in vigoare si cel al iesirii sale din vigoare exista anumite exceptii impuse de unele ratiuni de ordin practic, istoric, umanitar. Aceste exceptii sunt: retroactivitatea si ultraactivitatea legii. Retroactivitatea legii apare ca o exceptie de la principiul neretroactivitatii si ea opereaza (ca orice exceptie) numai in cazurile expres prevazute de lege pentru ca aduce atingeri unor situatii juridice definitiv realizate sub legea veche, precum si efectelor consumate sub aceasta lege. O lege se considera, asadar, retroactiva atunci cand reglementeaza faptele care inainte de intrarea sa in vigoare, au dat nastere, au modificat sau au stins situatii juridice sau efecte pe care acele situatii le-au produs anterior . Principiul incetarii actiunii unui act normativ prin abrogare sau ajungere la termen are o exceptie - ultraactivitate a legii.Ultraactivitatea legii vizeaza faptul ca actiunea legii se extinde si peste momentul iesirii sale din vigoare. Legea noua intra in vigoare, abrogand legea veche, dar aplicarea ei este amanata pentru ca legea veche sa actioneze, un timp, pana la consumarea situatiilor juridice care se aflau in curs in momentul intrarii in vigoare a legii noi. Normele care supravietuiesc (ultraactiveaza) din legea veche se gasesc inscrise, de regula, intr-o sectiune sau capitol aparte din legea noua, intitulat 'dispozitii tranzitorii'. Ultraactivitatea intervine in mod cu totul exceptional si ea izvoraste, fie din aplicarea legilor mai blande, fie din aplicarea legilor temporare. In dreptul penal legea mai blanda se aplica sau continua sa se aplice si dupa inlocuirea ei cu o lege mai severa, pentru faptele petrecute sub imperiul ei, 'din aceleasi considerente umanitare pentru care se admite si retroactivitatea legii penale mai favorabile
51.Conceptul sistematizarii actelor normative juridice. Sistematizarea actelor normative reprezinta acea actiune finalizata prin asezarea sau gruparea unitara in baza unor criterii ale totalitatii normelor, respectiv a actelor normative ce le contin , sistematizarea fiind ceruta de procesul realizarii dreptului astfel incit faciliteaza cunoasterea dreptului , interpretarea corecta a actelor normative si sesizarea interdependentei lor.Conceptul de sistematizare a actelor normative raspunde unor necesitati de a se pune in ordine multitudinea de acte normative, de a se realiza o amplificare , reducere si concentrare a reglementarilor astfel activitatea de sistematizare contribuie in mod hotaritor la: o mai buna cunoastere a sistemului de drept se a celui normativ; perfectionarea legislatiei eliminind lacunele, paralelismelor, suprapunerilor si contradictiilor legislative; stabilirea celor mai eficiente metode de reglementare a relatiilor sociale in functie de specificul fiecarei situatii, popularizarea legislatiei si la accesibilitatea actelor normative pentru toti cetatenii.Principalele forme de sistematizare a actelor normative sunt : incorporarea si codificarea. Incorporarea este cea mai simpla si cea mai veche (initiala ) forma de sistematizare a actelor normative si consta in gruparea principalelor acte legi, decrete, hotariri- in diferite colectii sau culegeri in functie de diverse criterii: cronologic( dupa succesiunea temporara a aparitiei); alfabetic(pornind de la denumirea materiei reglementate); dupa ramura de drept sau institutia juridica reglementata, este de 2 tipuri:oficiala (realizata de un organ de stat) si neoficiala( realizata de diferite organisme si organizatii nestatale, centre de invatamint si de cercetare). Codificarea este o forma superioara de sistematzare .Ea ca forma de sistematizare se deosebeste de incorporare prin obiectul ei, prin subiectele ce o realizeaza, cit si prin forta sa juridica.Codificarea se realizeaza prin cuprinderea unitara a tuturor sau aproape a loartuturor actelor normative ce alcatuiesc o ramura de drept, prin prelucrarea lor si constituirea unui singur act normativ nou, denumit cod, avind valoarea unei legi.Codul insa nu este o lege ci un act legislativ unic, cu organizare interna aparte in care normele sunt asezate intr-o consecutivitate logica , dupa un sistem bine gindit , care reflecta structura interna a ramurii de drept respective.Tehnica juridica de sistematizare a codurilor este mai complexa decit cea a incorporarilor , si parcurge 3 etape: 1 etapa- stabileste volumul materialului supus codificarii si se selectioneaza. 2 etapa- are loc prelucrarea materialului normativ si repartizarea lui dupa structura codului, in parti ( sau carti), pe sectiuni. Capitole, titluri, paragrafe, articole.3 etapaare loc dezbaterea si adoptarea lui in organul legislativ.Codificarea poate fi: de ramura ( cuprinde legislatia unei ramuri de drept) si speciala ( grupeaza normele unei institutii juridice sau a citorva institutii juridice ). Actiunea de codificare fiind un complex de operatii presupune profesionalism , preveziune si raspunde . In compozitia unui cod
intra patru grupe de factori: politici, economici, ideali si juridici. Conditiile calitative ale unui cod sunt: claritate, precizie, integralitate in expunere, caracter practic, logica, frumusetea stilului etc.

52.Caracterizarea succinta a principiilor ramuri de drept a R.M Cuvntul principiu vine de la latinescul principio ceea ce nseamn nceput.Prin principii ale dreptului nelegem ideiile,tezele fundamentale care stau la baza ntrgului sistem de drept,determinate de relaiile sociale,fiind expresia concentrat, a valorilor promovate i aprate de drept.n literatura juridic exist mai multe opinii privitor la clasificarea principiilor dreptului.Unii consider,c principiile se clasific n dou mari grupuri: a)principii generale (fundamentale); b)princip.ramurale.ns exist i alte preri conform crora principiile se clasific n trei grupuri:princip.fundamentale; princip.ramurale;princip.interramurale.Principii fundamentale se mai numesc i constituionale deoarece snt reglementate n Constituie.Ele se dezvolt din acele norme juridice care reglementeaz relaiile sociale de prim importan pentru unitatea organizat de stat.Princip.fundamentale stau la baza princip.ramurale i interramurale.Ele snt foarte mobile,caracterizndu-se printr-o pronunat legtur logic ntre ele, i se realizeaz pe planul TGD.princip.generale ale dreptului se delimiteaz de norma juridic.Norma juridic se raporteaz la principile dreptului n dou sensuri: 1.princip.dreptului i gsesc realizarea prin aplicarea practic a conduitei prescrise de n.juridic.2.Normele juridice conin i descriu cele mai multe din principiile dreptului.Princip.ramurale snt principiile propri unei singure ramure de drept.Ele snt nscrise n coduri i n alte legi.Din aceast categorie fac parte princip.individualizrii pedepsei penale,princip.libertii contractuale etc.Princip.interramurale se refer la dou sau mai multe ramuri de drept,ns nu la toate.Ex:principiul oralitii,publicitii n dreptul procesual penal i civil. De aici rezult c aceste trei grupuri de principii se ntreptrund, se completeaz i se sprijin reciproc. 53.Tipologia dreptului.Criterii de clasificare:Poirier-sistem de organizare;R.David-bazin de civilizatie juridica.Tipizarea dreptului e unul din mijloacele principale de cunoatere a procesului istoric de evoluie a dreptului.Pentru analiza tiinific a tipologiei dreptului, a sistemelor de drept trebuie de reieit din urmtoarele: 1.n primul rnd, din faptul c acest proces e nimijlocit legat de evoluia societii umane, iar mpreun cu ea i dreptul-ca un proces nentrerupt, continuu i istoric; 2din faptul c acest proces e nemijlocit legat de evoluia permanent a esenei, coninutului i necesitii dreptului; 3.din faptul c procesul istoric de dezvoltare a dreptului conine n sine elemente de continuitate, evoluie.O problem destul de contraversat n literatura juridic e cea care se refer la tipizarea dreptului. Cauzele acestei situaii se afl n faptul c diferii autori iau n consideraie diferite criterii. Pentru descrierea procesului istoric i a strii de dezvoltare a dreptului se evedeniaz 2 modaliti principale de abordare a problemei. Prima modalitate a fost diferenierea formaiunilor dup criterii de natur social-economic. n aa mod se ficseaz periodizarea societii n ansamblu i a dreptului. Ce-a de a doua modalitate, dup cum consider majoritatea specialitilor preocupai de tipizarea dreptului, diferieniaz: dreptul epocii antice, medievale, epovii noi sau moderne, epocii contemporane.. Pornindu-se de la criteriul evoluiei istorice a dreptului s-ar putea distinge ca tipuri istorice de drept dup dreptul incipient din comuna primitiv: Dr. Antic, cu unele grupri ca: dr.oriental, dr.Greco-roman. Dr.medieval cu unele grupri prin care s-ar distinge dreptul european, islamic, chinez; ntregul drept medieval e marcat de aspectul religios. Dr modern, caracteristic instaurrii economiei capitaliste, liberale, de pia. Dr.contemporan, se difereniaz n mai multe grupe: dr.societilor democratice cu economii de pia n care se include i dreptul din rile foste socialiste, aflate n faza tranziiei spre democratism; dr.socialist aflate n rile unde se mai menine sistemul socialist; Dr. rilor n curs de dezvoltare sau al lumii a treia, care pstreaz puternice elemente tradiionale religioase, cum e dreptul islamic, budist. O alt clasificare a societii omeneti distinge, dup societatea holistic, arhaic, trei tipuri de societi: preindustriale, industriale i postindustriale.Nici un tip de societate nu e omogen, n cadrul unei societi dintr-o ar putem ntlni elementele aparintoare altui tip, de pild elementele specifice societii industriale i postindustriale.Tot astfel, ntre tipurile istorice de drept nu e o ruptur. n dezvoltarea sa dreptul pstreaz multe elemente de continuitate. O alt concluzie privete necesitatea nelegerii impactului evoluiilor specifice asupra dezvoltrii fiecrui sistem de drept. Numai prin cunoaterea trsturilor general, tipice, concomitent cu cele specifice, paritculare putem avea o imagine complet cu privire la sistemul de drept examinat i ne putem explica influiena pe care a avut-o asupra relaiilor sociale dintr-o zon sau alta. De aici rezult c att n ara noastr, ct i pe tertoriul statelor fost socialiste s-a trecut de la tipurile de drept determinate de sistemele de organizare social la tipologia dreptului determinat de apartenena la un bazin de civilizaie. n baza criteriul apartenenei la un bazin de civilizaie snt cunoscute mai multe familii sau sisteme juridice, ntre care: familia sau sistemul de drept romano-germanic, sau continental-caracterizat prin descendena sa roman i forma de exprimare predominant n legi i tendina de codificare, cum e dr. Francez, german, spaniol; familia sau sistemul common-law, numit i anglo-saxon-n care predomin forma necodificat, cutumiar i jurisprudenial alturi de legile scrise. E specific pentru Anglia, SUA. Dreptul socialist, din fosta URSS ce au format lagrul socialist. Sistemele filosofice sau religioase de drept sau tradiionale, unde s-a ncadrat sistemul islamic, hindus, chinez.

54.Analiza succinta a principalelor familiei de drept . Pentru familia juridic romano-germanic sint

caracteristice: existena dreptului scris,sistemul ierarhic unic al izvoarelor dreptului, divizarea lui in public i privat, precum i divizareadreptului in ramuri. Comun pentru dreptul tuturor rilor din familia juridic romano-germanic estecaracterul lui codificat, fondul de noiuni comune (asemntoare noiunilor icategoriilor de baz), un sistem mai mult sau mai puin comun al principiilor juridice, intoate aceste ri exist constituii scrise, normele crora au o autoritate juridic major. Aceastautoritate este susinut i de stabilirea in majoritatea rilor a unui control judiciar alconstituionalitii legilor ordinare. Constituiile delimiteaz competena elaborrii dreptului adiferitelor organe de stat i in corespundere cu aceast competen infptuiesc diferenierea diferitelorizvoare ale dreptului.Doctrina juridic romano-germanic i practica legislativ deosebesc 3 tipuri de legiordinare: codurile, legile speciale (legislaia curent) i culegere de norme.in majoritatea rilor continentale suit adoptate i acioneaz codurile: civil, penal, deprocedur civil, de procedur penal . a familiei juridice anglo-saxone ca izvor de baz a dreptului servetenorma formulat de ctre judectori i exprimat in precedente judiciare. Dreptul comun angloamerican, ca i dreptul roman, s-a dezvoltat dup principiul "Dreptul eacolo, unde este aprarea". Aa dar, dreptul englez a cptat o structur tripl: dreptul comun - izvor de baz; dreptul de echitate care completeaz i corecteaz acest izvor de baz; dreptul statutar - dreptul scris de origineparlamentar. Dreptul englez i astzi ramine un drept judiciar, elaborat de ctre judectori in procesulexaminrii cazurilor aparte. Luind in consideraie regulile precedentului, o asemenea abordare asigursituaia in care normele de drept comun sint mai flexibile i mai puin abstracte, decit normele de dreptale sistemelor romano-germanice, in schimb face dreptul mai cazuistic i mai puin concret. Latino-american este un drept codificat, unde codurile sint construite dupmodele europene, ceea ce la rindul su, ne permite s vorbim despre apropierea lui de sistemul romano-germanic. De aici alte trsturi de asemnare - sistemul de drept aproximativ analogic, caracterul abstract al normei juridice.Punctul de pornire in formarea dreptului rilor scandinave au fost 2 acte legislative, 2 coduri- "Codul regelui Cristian V" adoptat in Danemarca in 1683 , i "Codul de Legi al statului Suedez" din 1734. Aceste coduri au constituit baza dezvoltrii ulterioare a ambelor ramuri - daneze i suedeze - aledreptului scandinav. Dreptul musulman ca sistem de norme, ce exprim in form religioas in general, voina nobilimii musulmane religioase, intr-o oarecare msur sancionate i susinute de statul musulman teoretic, in baza sa s-a format in Califatul Arab in sec. VII-X i este bazat pe religia musulman - islam. Islamul pornete de la faptul, c dreptul existent a venit de la Allah care intr-un anumit moment al istoriei 1-a descoperit omului prin prorocul su Muhamed. Dreptul lui Allah este dat omenirii odat i pentru totdeauna, dcaccca societatea trebuie s se conduc de el i s nu creeze altul, al su, sub influena condiiilor sociale ce se schimb mereu.Principala particularitate a dreptului hindus este incruciarea srins cu religia. Dreptul hindus nu are o independen relativ i este, in fond, o parte integrant a hinduismului, a unui fenomen foarte original (in concepia comun), a unui sistem sincretic tradiional, care cuprinde diferite credine i ritualuri religioase, valori morale, filozofice i ideologice, care presupun un anumit mod de via, un anumit regim social, o anumit organizare sau structur social. Familiei juridice anglo-saxone ca izvor de baz a dreptului servete norma formulat de ctre judectori i exprimat in precedente judiciare. Dreptul comun anglo-american, ca i dreptul roman, s-a dezvoltat dup principiul "Dreptul eacolo, unde este aprarea". Aa dar, dreptul englez a cptat o structur tripl: dreptul comun - izvor de baz; dreptul de echitate care completeaz i corecteaz acest izvor de baz; dreptul statutar - dreptul scris de origineparlamentar. Dreptul englez i astzi ramine un drept judiciar, elaborat de ctre judectori in procesulexaminrii cazurilor aparte. Luind in consideraie regulile precedentului, o asemenea abordare asigursituaia in care normele de drept comun sint mai flexibile i mai puin abstracte, decit normele de dreptale sistemelor romano-germanice, in schimb face dreptul mai cazuistic i mai puin concret.
55.Deosebirea sistemului juridic anglo-saxon de sistemul juridic romano-germanic Pentru familia juridic

romano-germanic sint caracteristice: existena dreptului scris,sistemul ierarhic unic al izvoarelor dreptului, divizarea lui in public i privat, precum i divizareadreptului in ramuri. Comun pentru dreptul tuturor

rilor din familia juridic romano-germanic estecaracterul lui codificat, fondul de noiuni comune (asemntoare noiunilor icategoriilor de baz), un sistem mai mult sau mai puin comun al principiilor juridice, intoate aceste ri exist constituii scrise, normele crora au o autoritate juridic major. Aceastautoritate este susinut i de stabilirea in majoritatea rilor a unui control judiciar alconstituionalitii legilor ordinare. Constituiile delimiteaz competena elaborrii dreptului adiferitelor organe de stat i in corespundere cu aceast competen infptuiesc diferenierea diferitelorizvoare ale dreptului.Doctrina juridic romano-germanic i practica legislativ deosebesc 3 tipuri de legiordinare: codurile, legile speciale (legislaia curent) i culegere de norme.in majoritatea rilor continentale suit adoptate i acioneaz codurile: civil, penal, deprocedur civil, de procedur penal . a
56.Conceptul raportului juridic:notiune,trasaturi,feluri Raportul juridic este un raport social reglementat de o norm juridic.n msura n care o relaie dintre oameni, luai ca indivizi singulari sau constituii n colectiviti, cade sub autoritatea normei juridice ea devine un raport juridic. Raportul juridic este o realitate concret care const ntr-o legtur juridic ntre doi sau mai muli subieci, fie ei individuali sau colectivi.Prin raport juridic se nelege orice relaie social care cade sub incidena normei juridice sau care este reglementat de ea, unii participani la aceast relaie avnd drepturi subiective, alii purtnd obligaii juridice, acestea fiind puse n aciune i asigurate, n caz de necesitate, prin fora coercitiv a statului. Orice raport juridic se caracterizeaz prin urmtoarele:1) apare doar n baza unei norme juridice;2) n el snt expuse voinele participanilor la aceste raporturi juridice; 3) metoda de asigurare a raportului juridic este constrngerea de stat. .Particularitile raportului juridic A. Raportul juridic este un raport social. Aceasta nseamn c raporturile de drept se stabilesc ntre oameni i numai ntre ei. Relaia social devine raport juridic numai n msura n care a fost obiectul de preocupare al legiuitorului, sub forma adoptrii unei norme juridice care s reglementeze aceast relaie. Orice raport de drept tinde la un scop social. B. Raportul juridic are un caracter volitional. Acest caracter are dou surse. Pe de o parte, norma juridic n esen este de natur voliional. Ea reprezint voina statal.Pe de alt parte, ncheierea raporturilor de drept, ca i executarea lor, snt rezultatul voinei participanilor la aceste raporturi. Este ntemeiat opinia, potrivit creia "raportul juridic este terenul pe care se ntlnesc dou voine: voina statal, care consacr drepturile i obligaiile participanilor, i voina subiecilor".9 Aa fiind, raportul juridic are un dublu caracter volitional.C. Raportul juridic este un raport istoric, deoarece a aprut i a evoluat de-a lungul anilor, suferind aceleai intervenii ca i norma juridic n legtur cu schimbrile care au avut loc n societate. Aprut la o anumit etap de dezvoltare istoric, o dat cu apariia statului i dreptului, raportul juridic poart pecetea epocii- istorice respective. Acest caracter al raportului juridic este puternic marcat de istoria societii, att n ceea ce privete subiecii de drept, drepturile i obligaiile pe care le cuprinde, ct i cu privire la faptele crora li se acord semnificaie juridic, variabilitatea acestor elemente constitutive putndu-se constata cu uurin de la o etap la alta a dezvoltrii sociale, de la o ar la alta. D. Raportul juridic este un raport valoric. ntr-adevr, n raporturi juridice i gsesc concretizarea valorile eseniale ale societii. Ca produs al gndirii i al practicii comune a oamenilor, aceste valori snt sancionate i li se acord putere normativ de ctre contiina social, prin intermediul statului i al normelor instituite de acesta. Normele juridice, ca modele valorice12, i gsesc concretizarea n raporturile juridice. E. Raportul juridic este un raport de suprastructur i poart un caracter ideologic. raporturile juridice, ca parte component a dreptului, suport influena tuturor raporturilor sociale Totodat, ca raporturi de suprastructur, raporturile juridice se pot manifesta ntr-un grad de independen relativ fa de raporturile materiale .Clasificarea raporturilor juridice Ele se mpart n raporturi juridice interne i externe, de drept public i de drept privat i, evident, pe ramuri de drept - n raporturi juridice constituionale, penale, civile, comerciale etc.n dreptul penal i administrativ se vorbete, uneori, de existena a dou categorii de raporturi juridice: raporturi juridice de conflict i raporturi de conformare.16 Raportul juridic de conformare reprezint adoptarea a conduitei prescrise de normele de drept, iar raportul juridic de constrngere nseamn relaia n care se concretizeaz pedeapsa. Un alt criteriu este dup subiecii raportului juridic: raporturi juridice concrete, raporturi juridice generale, sau absolute. Dup scopurile interaciunii, raporturile juridice se mpart n: statice i dinamice, n dependen de legtura genetic i funcional raporturile juridice se mpart n: raporturi juridice materiale i raporturi juridice procesuale Ultimele, la rndul lor, pot fi divizate n raporturi juridice procesuale de reglementare i raporturi juridice procesuale de aprare Un alt criteriu de clasificare a raporturilor juridice este dup coninutul lor: raporturi juridice simple, i compuse Dup numrul participanilor, ele se mpart n: bilaterale i multelaterale

57.Subiectele raportului juridic.Capacitatea juridical.Subieci ai raportului juridic pot fi anumii indivizi (subieci individuali) i organizaii (subieci colectivi), care n conformitate cu normele juridice snt purttori ai drepturilor i ai obligaiilor juridice subiective. A. Persoana fizic. Numai oamenii snt persoane fizice. Persoanele fizice snt fiine umane n msura n care, luate individual, acestea snt subieci de drept, n limbajul dreptului, persoana este un subiect de drepturi i obligaii care triete viaa juridic. "Personalitatea este aptitudinea de a deveni subiect de drepturi i obligaii". In dreptul contemporan orice fiin uman este persoan fizic, adic este subiect de drept, are personalitate, sub condiia s se nasc viabil. n lumea antic, din contra, un numr considerabil de oameni, sclavii, nu aveau personalitate. Strinii, de asemenea, erau lipsii de personalitate n vechiul drept. B. Persoana juridic , sau moral. Subiect de drept nu este numai omul izolat, considerat n planul dreptului ca persoan fizic. Persoana juridic este subiect colectiv de drept civil, de drept comercial, de dreptul muncii etc. Spre deosebire de persoana fizic persoana juridic este un colectiv de oameni cu o structur organizatoric bine determinat, dispunnd de independen patrimonial i care urmrete realizarea unui scop n acord cu interesele obteti. Persoana juridic prezint un subiect de drept cu o larg arie de rspndire n circuitul juridic. Partidele politice, diferitele organizaii politice, fundaiile, cultele religioase se organizeaz i funcioneaz pe baza personalitii juridice. Statul nsui, unitile sale administrativ-teritoriale, unele organe de stat apar n circuitul juridic ca persoane juridice, stabilind raporturi de drept privat.C. Organele de stat. n afar de persoanele fizice i persoanele juridice subieci ai raportului juridic snt organele de stat n calitatea lor de purttoare ale autoritii publice. ntreaga gam de raporturi juridice din cadrul activitilor fundamentale ale statului: legislativ, executiv i judectoreasc se realizeaz prin participarea organelor de stat, n calitatea lor de subieci de drept. D. Statul suveran i organizaiile internaionale, n dreptul internaional public, principalul subiect al relaiilor juridice internaionale este statul, nc din antichitate i mult timp n viaa juridic internaional statul a fost unicul subiect de drept n secolul al XX-lea, dup cel de-al doilea rzboi mondial, jurisprudena internaional i diferite acte internaionale au recunoscut calitatea de subiect de drept organizaiilor internaionale guvernamentale.Tot dup cel de-al doilea rzboi mondial li s-a recunoscut o personalitate internaional popoarelor care lupt pentru independen. Acestea snt subieci de drept internaional public "limitai i tranzitorii" n drumul spre constituirea lor ntr-un stat propriu, care devine subiect de drept internaional deplin. Capacitatea juridic poate fi definit pe scurt ca fiind aptitudinea unei persoane sau colectiviti de a fi titular de drepturi i obligaii i de a le exercita. A.Capacitatea juridic (civil). Noiunea de capacitate juridic include: Capacitatea de folosin este aptitudinea de a avea drepturi i obligaii; capacitatea de exerciiu care reprezint posibilitatea persoanei "de a-i exercita drepturile i de a-i asuma obligaii. Capacitatea juridic este o noiune care, n nelesul textului ce o reglementeaz (art.18,19,60,61 din Codul civil al RM privitor la persoanele fizice i persoanele juridice), nu delimiteaz capacitatea, n virtutea creia persoana poate fi subiect n raporturile de drept civil, de capacitatea reglementat n mod special n cadrul anumitor ramuri ale dreptului. noiunea de capacitate juridic reprezint condiia obligatorie pentru calitatea de subiect de drept i este aplicabil n toate ramurile dreptului. a) Capacitatea de folosin, ca aptitudine general i abstract de a fi titular de drepturi i obligaii, l nsoete pe om, de la natere, pe ntreg parcursul vieii. b) Capacitatea de exerciiu este aptitudinea persoanei de a-i exercita ea nsi, autorizare prealabil sau asistare, drepturile i de a-i asuma obligaii. Caractere juridice ale capacittii de folosint si a capacittii de exercitiu a persoanei fizice sunt urmtoarele: legalitatea; generalitatea; egalitatea si universalitatea; inalienabilitatea; intangibilitatea. 58.Obiectul raportului juridic. orice raport juridic are un obiect care nu est* altceva dect "acea aciune sau acea conduit asupra creia snt ndreptate drepturile subiective i obligaiile participanilor la raportul juridic. Aadar, structura raportului juridic privete subiecii ntre care el se stabilete (participanii la raport), coninutul, legtura dintre subiecii participani (drepturile i obligaiile lor reciproce) i obiectul la care se refer coninutul (conduite uman). Din punct de vedere filosofic, prin obiect putem nelege aceea ce i revine subiectului i asupra cruia el i ndreapt activitatea de cunoatere i alt activitate. Obiectul i subiectul snt dou categorii perechi. . In lucrrile de teorie a dreptului, obiectul raporturilor juridice l formeaz anumite aciuni pe care titularul dreptului subiectiv le efectueaz sau le poate pretinde i pe care cellalt subiect este obligat a le svri. Unii autori consider c numai bunurile materiale pot constitui obiect al raportului juridic. O alt concepie este cea a pluralitii obiectelor raportului juridic, potrivit creia acestea pot fi fenomene variate. Nu este lipsit de sens i concepia, conform creia obiectul raportului juridic poate fi foarte variat, printre care:-lucrurile materiale (bunurile lumii nconjurtoare care au o valoare din punct de vedere economic i pot fi exprimate ntr-o form bneasc), -anumite valori personale nepatrimoniale (viaa, sntatea, cinstea, demnitatea etc.), produsele activitii creative i rezultatul creaiei intelectuale (operele literare, de art, muzic, tiinifice, programele computerizate etc.), -rezultatele activitii

participanilor la raporturile juridice (de exemplu, anumite servicii, sau raporturile juridice care apar n rezultatul ncheierii unui contract de antrepriz n construcii capitale etc.), - conduita uman exteriorizat (aciuni sau inaciuni), -hrtiile de valoare i documentele (bani, acii, diplome, atestate etc.). Unii autori vorbesc de un triplu obiect al raportului juridic:- obiectul juridic, adic conduita prilor, -obiectul ideologic, adic voina prilor,obiectul material, adic lucrul (bunul) la care se refer raportul juridic. obiectul general al reglementrii juridice l formeaz relaiile sociale. Dar aceste relaii reprezint, la rndul lor, o realitate foarte complicat i compus din multe elemente. Normele juridice i raporturile juridice care apar n baza lor nu le cuprind pe toate, dar numai anumite tipuri, fragmente, sectoare, sfere ale acestor relaii sociale. Din aceste considerente i apare foarte des ntrebarea: care este obiectul concret i nemijlocit al diverselor raporturi juridice? Deosebirea dintre obiectul dreptului n general i obiectele raporturilor juridice concrete, care apar n rezultatul aciunii lui, este nivelul de concretizare. 59.Continutul raportului juridic.Dreptul subiectiv si obligatiunea juridical .Subiecii raportului juridic snt legai ntre ei prin drepturi i obligaii care mpreun formeaz coninutul raportului juridic. Aceste drepturi i obligaii snt prevzute n dispoziiile normei juridice. n raportul juridic poate fi evideniat un coninut material i altul juridic. Coninutul juridic al raportului juridic l constituie drepturile i obligaiile juridice subiective, care exprim specificul raportului juridic ca form ideologic deosebit a relaiilor sociale de fapt. Coninutul material al raportului juridic reprezint acel comportament de facto, pe care cel mputernicit poate, iar cel obligat trebuie s-1 svreasc. n raportul juridic subiecii apar ntotdeauna ca titulari de drepturi i obligaii i se comport potrivit cu poziia specific fiecrui titular al dreptului sau al obligaiei.64 In unele raporturi juridice un subiect poate fi numai titular de drepturi, iar cellalt numai titular de obligaii. Coninutul raportului juridic este alctuit din drepturi i obligaii care se nasc ntr-o relaie concret. Ele snt n prealabil prevzute n dispoziia regulii de drept. Drepturile subiective i clasificarea lor. Noiunea de drept subiectiv reprezint puterea, posibilitatea de a aciona ntr-un anume fel, ordonat sau permis de lege. Dreptul subiectiv presupune trei posibiliti cumulative: a) o anumit conduit; b) s pretind o conduit corespunztoare din partea subiectului sau subiecilor obligai, care s asigure realizarea primei conduite; c) s recurg, la nevoie, la fora de constrngere a statului.67O clasificare reinut n dreptul constituional este n: a) Drepturile private snt reglementate de dreptul civil, de dreptul comercial sau de dreptul familiei.b) Drepturile publice snt drepturi al cror germene este n natura uman, dar care au nevoie pentru dezvoltarea i manifestarea lor de o societate mai mult sau mai puin dezvoltat. c) Drepturi politice propriu-zise snt drepturile care asigur participarea la puterea public, cum ar fi dreptul de a alege i de a fi ales.Obligaia. Prin obligaie, n sens juridic, se nelege ndatorirea pe care subiectul raportului juridic trebuie s o ndeplineasc i pe care cealalt parte s o pretind pe baza normelor juridice. Obligaia reprezint opusul dreptului subiectiv i const n satisfacerea sau, dup caz, ndeplinirea prerogativelor pe care le implic drepturile sau competena celuilalt subiect al raportului juridic concret, prin a da, a face, sau a nu face ceva. n orice raport juridic, obligaia este un element corelativ dreptului subiectiv, ns, spre deosebire de acesta, ea nu este o simpl prerogativ, titularul ei fiind inut de ea, astfel nct acesta poate fi constrns, n cele din urm, s o ndeplineasc prin fora de constrngere a statului. 60.Faptele juridice si clasificarea lor.Corpul juridic. Faptul juridic este mprejurarea prevzut de norma juridic, n ipoteza ei. care, realizat la concret, are consecine juridice, adic atrage dup sine naterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic.76 Norma juridic decide calificarea unei mprejurri din societate sau din natur ca fapt juridic. ntr-o prim opinie faptul juridic reprezint o premis concret, absolut necesar pentru naterea raportului juridic.77ntr-o alt opinie se susine c exist raporturi ce iau natere din norma juridic, fr a fi nevoie de un fapt juridic."Este adevrat c unele mprejurri preced normei de drept, altele apar ca urmare a existenei acesteia; ceea ce este n afara discuiei este faptul c n orice caz raportul juridic nu poate s apar n afara faptului juridic". Clasificarea faptelor juridice snt: a) Evenimentele snt acele fenomene, mprejurri care se petrec independent de voina oamenilor i crora norma de drept le d o semnificaie juridic, prin reinerea lor n ipoteza ei. b) Aciunile, snt fapte voluntare ale omului, de care norma de drept leag consecine juridice. Unul i acelai fapt poate fi n acelai timp aciune i eveniment. Aciunile, la rndul lor, se mpart n aciuni svrite fr intenia de a produce efecte juridice i aciuni svrite cu intenia anume de a produce efecte juridice. Aciunile se mai clasific n licite i ilicite. B. Actul juridic este manifestarea de voin n scopul de a produce efecte juridice, adic de a crea, a modifica sau a stinge un raport juridic, n temeiul i n limitele stabilite de lege. Actul juridic constituie principalul izvor al vieii reglementate de norma de drept. El reprezint, n sfera n care se circumscrie activitatea uman contient, proiectarea voinei omului n domeniul dreptului, n cunotin de cauz. Altfel spus, prin actul juridic oamenii se orienteaz ctre un scop bine definit, concordant cu legea i ocrotit de ea, de natur s satisfac nevoile materiale i

spirituale ale fiinei umane. La baza clasificrii actelor juridice stau diferite criterii i snt analizate detaliat n tiinele de ramur, precum dreptul civil, administrativ, comercial: a) Din punctul de vedere al voinelor participante, actele juridice se mpart n acte unilaterale, bilaterale i multilaterale, dup cum constituirea lor este determinat de o singur voin, de dou voine i de multiple voine; b) Dup modul de formulare, actele juridice pot fi consensuale, formale i chiar solemne, sau reale. Snt consensuale cnd se nasc prin simplul acord de voin al prilor, fr alt formalitate. Consensualismul este dominant n dreptul civil i chiar n dreptul comercial; c) Din punctul de vedere al efectelor, actele juridice pot fi constitutive i declarative. Actele constitutive de drepturi creeaz o situaie juridic nou modificnd situaia anterioar. Cea mai mare parte a actelor juridice snt constitutive de drepturi. Dar exist acte juridice al cror scop este numai de a constata existena unei situaii juridice, cum ar fi recunoaterea unei datori.; d) Exist i alte criterii, cum ar fi: acte-regul i acte subiective - n dreptul administrativ acte cu titlu gratuit i act cu titlu oneros - n dreptul civil , dezvoltate, aa cum am amintit mai sus, n tiinele de ramur. 61.Conceptul realizarii dreptului.Subiectele realizarii dreptului Realizarea dreptului vizeaz mijloace, proceduri, faze prin care organele de stat traduc n fapt dispoziiile normelor juridice. Acestea sunt reglementate, n special prin norme juridice procedurale specifice ramurilor de drept in care se aplica. In literatura juridic se face distincie ntre: aplicare normativa i aplicarea individual, dar majoritatea autorilor consider c accepiunea propriu-zis a noiunii de aplicare const n aceea de aplicare individual.Forma de aplicare individual const n actele concrete individuale (proceduri, metode, etc.) prin care organele de stat competente transpun la situaii concrete, individuale, adic aplic prevederile normei la un caz dat. Actul de aplicare individual are ca principal caracteristic pe cea de a determina ntotdeauna naterea, modificarea, sau stingerea unui raport juridic concret.Se impune aici o precizare referitoare la principiul separaiei puterilor n stat ntruct, chiar dac cele trei puteri au competene eseniale (fiecare n domeniul su), aceasta nu presupune c fiecare organ al unei puteri are n competen numai un tip de acte ( ex: numai legi - pentru Parlament, numai acte executive - pentru Guvern). Parlamentul, dei este un organ de putere prin excelena legislativ, el realizeaz i acte de aplicare individuale (ex: aplicarea Regulamentului celor dou Camere fa de un parlamentar).n privina organelor judectoreti, ele nu au competena de a emite acte cu coninut normativ, generic, ci doar acte de aplicare individual (hotrri judectoreti, sentine, decizii etc.) viznd un anumit caz (spe). Actul de aplicare individual nu se identific cu noiunea de sancionare, ntruct o sanciune stabilit pentru un fapt este un act de aplicare, dar nu toate actele de aplicare individual implic i sancionare. Sanciunea este un act de aplicare individual care presupune tragerea la rspundere juridic doar pentru conduitele ilicite, n timp ce noiunea de "aplicare" a dreptului are n vedere ansamblul conduitelor umane, att licite, ct i ilicite. 62.Formele realizarii dreptului.In literatura juridic se face distincie ntre: aplicare normativa i aplicarea individual, dar majoritatea autorilor consider c accepiunea propriu-zis a noiunii de aplicare const n aceea de aplicare individual.Forma de aplicare individual const n actele concrete individuale (proceduri, metode, etc.) prin care organele de stat competente transpun la situaii concrete, individuale,adic aplic prevederile normei la un caz dat. Actul de aplicare individual are ca principal caracteristic pe cea de a determina ntotdeauna naterea, modificarea, sau stingerea unui raport juridic concret.Se impune aici o precizare referitoare la principiul separaiei puterilor n stat ntruct, chiar dac cele trei puteri au competene eseniale (fiecare n domeniul su), aceasta nu presupune c fiecare organ al unei puteri are n competen numai un tip de acte ( ex: numai legi - pentru Parlament, numai acte executive - pentru Guvern). Parlamentul, dei este un organ de putere prin excelena legislativ, el realizeaz i acte de aplicare individuale (ex: aplicarea Regulamentului celor dou Camere fa de un parlamentar).n privina organelor judectoreti, ele nu au competena de a emite acte cu coninut normativ, generic, ci doar acte de aplicare individual (hotrri judectoreti, sentine, decizii etc.) viznd un anumit caz (spe). Actul de aplicare individual nu se identific cu noiunea de sancionare, ntruct o sanciune stabilit pentru un fapt este un act de aplicare, dar nu toate actele de aplicare individual implic i sancionare. Sanciunea este un act de aplicare individual care presupune tragerea la rspundere juridic doar pentru conduitele ilicite, n timp ce noiunea de "aplicare" a dreptului are n vedere ansamblul conduitelor umane, att licite, ct i ilicite.ntre actele normative i actele de aplicare exist deosebiri i asemnri:Asemnrile provin din esena lor comun: ambele forme constau n acte cu caracter juridic, emannd de la organe competente ale statului; ambele urmresc acelai scop realizarea legalitii in viaa social; -ambele au ca temei juridic ordinea constituional i legile. Deosebiri: - n timp ce actul normativ are un anumit grad de generalitate, actul de aplicare individual este un act concret, viznd o situaie sau o stare de fapt dat (un caz) i determin ntotdeauna naterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic concret; dup efectul lor n timp: actele normative produc efecte n timp (sunt aplicabile) ntre limitele momentului de intrare n vigoare i cel al ieirii din vigoare; actele cu aplicare individual i produc efectele odat cu momentul n care au

fost transpuse n practic sub diverse forme: comunicare, ntiinare, pronunare, luarea msurii sau sanciunii respective, soluionarea cazului etc.; deosebiri date de condiiile formal-juridice i procedurale cerute pentru valabilitatea lor (diferene sensibile ntre procedurile necesare elaborrii unei legi sau altui act normativ i elaborare, respectiv pronunarea unei sentine judectoreti, ntocmirea unui act contravenional etc.); deosebiri privind formele cilor de atac sau de contestare a acestor acte: actele normative pot fi modificate sau anulate, de regul doar de organul emitent sau de organul ierarhic superior; actele de aplicare individual pot fi atacate, modificate sau anulate pe ci precum: recursul, apelul, sesizarea, plngerea, adresate (de regul) organelor superior ierarhice emitentului. 63.Aplicarea ca forma speciala de realizare a dreptului. Aplicarea dreptului constituie forma juridica de realizare a dreptului prin interventia organelor de stat. Termenul aplicarea dreptului este rezervat in literatura juridica, activitati care imbraca anumite forme juridice si necesita o anumita procedura. Aplicarea dreptului se caracterizeaza ca fiind activitatea practica prin care se realizeaza prevederile normei juridice. Aplicarea dreptului constituie o forma a activitati statale care se desfasoara in forme juridice oficiale, stabilite prin acte normative. Fiecare act aflat pe o anumita scara ierarhica se comporta fata de un act superior ca un act de aplicare, iar fata de un act inferior , ca un act normativ. Distinctia dintre un act de aplicare al dreptului si un act normativ poate fi formulata prin urmatoarele aspecte: Actele de aplicare a organelor de stat constituie mijloace juridice de infaptuire a prevederilor actelor normative de concretizare la cazuri individuale.Actele de aplicare sunt temeiul legal juridic al aparitiei modificari sau singeri de raporturi juridice, in timp ce publicarea unor acte normative nu creaza de regula automat raporturi juridice. Este diferita actiunea in timp a actelor de aplicare fata de cea a actelor normative. Actiunea actelor normative incepe odata cu publicarea lor in anumite publicatii oficiale iar in cazul actelor de aplicare actiunea lor in timp coincide cu elaborarea lor si comunicarea partilor direct interesate. Comportarea celor doua categorii de acte scoate in evidenta faptul ca fiecare dintre ele au principii care stau la baza legalitatilor .Clasificarea se face dupa ramura de drept si sunt : acte de aplicare constitutionale, civile, penale , administrative etc. O alta clasificare se face dupa structura normei si sunt acte de aplicare a dispozitiei normei juridice, acte de aplicare a sanctiuni normei juridice. Fazele procesului de aplicare a dreptului . Varietatea actelor normative presupun mai multe faze de aplicare a dreptului, ce constituie un proces unic deci nu au aceeas succesiune in timp.Stabilirea stari de fapt este prima faza in care se intreprind cercetari pentru a cunoaste situatia concreta a imprejurarilor cauzelor ce trebuie sa capete solutionare juridica. Organul de aplicare, cercetand starea de fapt, trebuie sa cunoasca situatia reala astfel incat cauza ce este supusa solutionari sa fie lamurita din toate punctele de vedre. Concluziile sa fie in perfecta concordanta cu realitatea concreta. Alegerea normei de drept denumita si critica. Determinarea mormei la care se refera situatia si asigurarea unei corecte calificari juridice, in temeiul actului de aplicare. Implementarea normelor juridice constituie o activitate pe care organul de aplicare recurge pemntru a stabili intelesul adevarat si deplin al normei juridice.Elaborarea actului de aplicare constituie faza finala a procesului de aplicare, constand in elaborarea deciziei juridice, care va atrage dupa sine stabilirea modificarea sau stingerea unor raporturi juridice. 64.Fazele procesului de aplicare a dreptului. Datorita diversitatilor normelor juridice ce pot fi incalcate preum si a modalitatilor de interventie a statului deosebit de variate in restabilirea legalitatii nu exista nici o procedura unica de de apicare a dreptului, ci ea se diferentiaza de la caz la caz: a)in functie de natura normei incalcate, b) de organul chemat sa restabileasca legea , c)de competenta acestuia in situatia respectiva si de procedura utilizata.Pot fi determinate urmatoarele faze de aplicare a dreptului si anume: stabilirea starii de fapt consta in cercetarea si cunoasterea situatiei concrete deduse spre rezolvare, a faptelor si imprejurarilor propuse. In aceasta faza au o importanta deosebita probele bazate pe documente, relatarile martoriilor, probele sau urmele materiale, expertizele,etc. ,stabilirea starii de drept sau a elementelor juridice consta in identificarea acestei norme juridice in care se regasesc, prin componentele sale, cel mai bine fapta cercetata si ale carei elemente se aplica pe deplin starii de fapt respective, si elaborarea solutiei- constituie faza finala a acestui proces ce implica mai multe aspecte: 1)are loc individualizarea dispozitiilor legale in care se incadreaza pe deplin cazul dat;2)emiterea actului juridic;3)executarea sau punerea in executare a actului juridic de catre cel indicat si aducerea la indeplinire a formalitatilor, fixarea termenului in care trebuie realizat operatiunea. 65.Actele de aplicare a dreptului si deosebirea lor de actele normative juridice. Normele de drept sunt edictate pentru a fi realizate adic n scopul aplicrii lor, diverselor situaii de caz crora le sunt destinate. Pentru aplicarea dreptului se nelege acea form de realizare a dreptului ce const n activitatea practic prin care autoritile statului nfptuiesc prevederile cuprinse n norma de drept. Aceasta implic de fiecare dat elaborarea actului de aplicare a dreptului. Prin actul de aplicare a dreptului se nelege actul juridic concret care creeaz, modific, transmite sau

stinge un raport juridic. Din definiie rezult caracterul concret al actului de aplicare a dreptului. Aceste acte sunt de fapt operaiuni de aplicare a legii i a celorlalte acte normative. 2) Trsturile caracteristiceale actului de aplicare a legii: a) Presupune existena unor subiecte concrete i a unui obiect concret. b) Se ntlnete n forme variate funcie de natura sa: -hotrre judectoreasc -proces-verbal de constatare a unei contravenii -decizii de sancionare disciplinar c) Controlul acestor acte depinde de natura lor. Act normativ este actul juridic, emis de Guvern i de alte autoriti ale administraiei publice centrale i locale n temeiul normelor constituionale i legale, care stabilete reguli obligatorii de aplicare repetat la un numr nedeterminat de situaii identice. Actele normative se iniiaz, se elaboreaz, se emit i se aplic n conformitate cu prevederile Constituiei Republicii Moldova, ale Legii cu privire la Guvern, cu dispoziiile prezentei legi, ale altor acte normative, inndu-se cont de principiile generale ale dreptului. 66.Lacune in drept.Analogia legii si analogia dreptului. Cuvintul ,,lacuna provine de la latinescul ,,lacuna care in traducere semnifica:spatiu gol in interiorul unui corp, gol lipsit de continuitate.In literatura de specialitate exista mai multe notiuni in aceasta privinta:*lacune in drept pozitiv-se are in vedere cind nu exista nici lege, nici alt act normativ subordonat legii;*lacune in reglimentarea normativa- se intelege lipsa unor norme in lege sau in alte acte normative;*lacune in lege-ne vorbeste despre o reglimentare incompleta a problemei intro lege concreta.Lacune in drept pot fi divizate in :a)adevarate-consta in absenta normei aplicabile;b)false- consta in existenta unor norme, considerata nesatisfacatoare.Se mai cunosc lacune:scuzabile-sunt conditionate de absenta necesitatii de reglimentare juridica a unei relatii sociale; lacune nescuzabile apar in procesul proiectului actului normativ. Analogia are o dubla functii:1)de constatare a inexistentei unei reglimentari juridice directe a cazului supus reglimentarii, 2)de umplere a lacunei. Analogia este folosita ca metoda de interpretare si de aplicare adreptului.Analogia legii este un procedeu logic la care se recurge atunci cind se constata lipsa unei norme juridice.Analogia dreptului este procedeul la care se recurge atunci cind la solutionarea unei cauze se constata ca nu numai lipseste norma de drpt cares e refera in mod expres la cauza,da nu pot fi gasite nici norme juridice care sa reglimenteze cazuri similare.Prin colizii juridice se intelege divergentile si contradictiile care apar intre diferite acte normative, dar care reglimenteaza unele si aceleasi relatii sociale sau omogene. 67.Legalitatea, principiile si garantiile ei.Termenul de ,,legalitate din franceza presupune caracterul a ceeia ce este legal , conform cu legea, pricipiul potrivit caruia toate organele si organizatiile de stat sau obstesti si cetatenii sunt obligati sa respecte, in ativitatea lor,legea. Acest principiu poate fi exprimat astfel, respecta legea orcine ai fi, orce ai face, si oriunde teai afla.Legalitatea poate fi definita ca un principiu, metoda si regim al respectarii stricte, neclintite si al executarii normelor juridice de catre toti participantii la relatiile sociale.Continutul legalitatii este legat atit de comportamentul oamenilor care realizeaza dreptul,cit si de activitatea organelor puterii de stat, care asigura formarea, realizarea si apararea lui.Garantiile ale legalitatii sunt :1)generale fac parte :a)garantii politice il au rolul sporit al intregului sistem de organe reprezentative ale puterii de stat b)economice- se subintelege cresterea permanenta a bunastarii materiale a meselor c)ideologice-cetatenii statului sunt patrioti, legea trebuie sa exprime vointa poporului d)sociale-presupune ca la intarirea legalitatii participa nu numai organele de stat dar si masele largi de oameni ; 2)speciale se impart in : a)organizatorice reprezinta diferite masuri cu caracter organizatoric, care permit consolidarea legalitatii, combaterea faptelor ilicite, apararea drepturilor cetatenilor b)juridice-sunt toate acele mijloace juridice cu ajutorul carei se duce lupta contra infractiunilor si se restabileste legalitatea si ordinea legala. 68.Coraportul dintre legalitate si ordinea de drept. Ordinea de drept si ordinea publica. Legalitatea poate fi definita ca un principiu, metoda si regim al respectarii stricte, neclintite si al executarii normelor juridice de catre toti participantii la relatiile sociale.Continutul legalitatii este legat atit de comportamentul oamenilor care realizeaza dreptul,cit si de activitatea organelor puterii de stat, care asigura formarea, realizarea si apararea lui. Ordinea de drept este definita ca organizarea a vietii sociale bazata pe drept si legalitate, care reflecta situatia calitativa reala a relatiilor sociale la anumite etape de dezvoltare a societatii.Ordinea legala este ceia ce se obtine, daca triumfa principiul legalitatii. Ordinea public reprezint un ansamblu de norme juridice care stau la baza functionrii unui stat de drept. Dispozitiile cu caracter de ordine public, ce privesc n special ordinea politic, economic si social au un caracter imperativ si nu pot fi nlturate prin conventii particulare.Observam ca ordinea legala este rezultatul fina la legalitatii, adica al realizarii si respectarii prevederilor legale. Anume ordinea legala este scopul reglimentrii juridice, anume pentru realizarea ei sunt elaborate legile si celelalte acte normative.Deci respectarea si executarea normelor corespunzatoare determina ordinea si stabilirea sferelor principale ale actvitatii umane insa si existenta societatii.

69.Reglimentarea juridica si influienta juridica.Obiectul reglimentarii juridice. Reglementarea juridic - procesul de directionare a statului n relatiile sociale prin mijloace legale speciale si metode care au ca scop s-i si comanda stabiliza.Particularitatea de reglementare legal ca un tip distinct de reglementare social este c impactul asupra comportamentului oamenilor si a relatiilor sociale este exclusiv prin mijloace legale speciale si metode. Prin urmare, utilizarea oricror alte mijloace de natur juridic, mai ales pentru acest lucru nu sunt proiectate, reglementrile legale nu sunt luate n considerare, din care fac parte a conceptului mai larg - efect juridic. Prin urmare, orice impact asupra comportamentului oamenilor prin intermediul mass-media, prin propagand sau agitatie, inclusiv educatia moral sau juridic si de formare nu sunt o reglementare legal, avnd n vedere faptul c nu reprezint o actiune n justitie n mod special destinat pentru rationalizarea relatiilor publice Reglementarea juridic ar trebui s se fac distinctie ntre o actiune n justitie. Aceasta se refer la ntregul proces de influenta a dreptului la viata social. Obiectul reglimentarii juridice este domeniul de aplicare si limitele reglementrii juridice.Drepturile nu pot fi rezolvate prin intermediul absolut toate relatiile sociale, deci trebuie s fie definit cu precizie domeniul de aplicare al regulamentului lor. n sfera de reglementare juridic ar trebui s includ toate relatiile care au fost stabilite de dreptul - acestea sunt, de fapt, subiectul, precum si cei care au nevoie doar de regulament.Nu putem permite ca domeniul de aplicare al reglementrii legale a fost prea constransi sau prea extinse. n cazurile n care rolul legii n reglementarea relatiilor sociale este subestimat sau nesemnificativ, aceasta poate fi o situatie de haos si tiraniei n societate, amenintnd o nclcare grav a legii si ordinii. n schimb, n cazul n care legea prin ncercarea de a reglementa aproape toate relatiile sociale, care nici mcar nu au nevoie de aceasta, exist o situatie de control total al statului pentru ntreaga viat social a societtii si, ca o consecint, timpul arbitrar de ctre stat n sine. n sfera de reglementare juridic a adoptat cuprinde trei grupe de relatii publice -relatiile de oameni pentru a face schimb de valori materiale sau non-materiale (relatiile economice);-atitudine imperioas privind guvernanta (relatiile politice);atitudine pe lege si ordine (asigura functionarea primelor dou grupuri).
70.Mecanizmul reglimentarii juridice:notiune,structura,etape. Reglementarea relatilor publice reprezinta principala functie a legii,este caracteristica sa in actiune si in miscare in procesul implimentarii capacitatilor sale. In procesul de rationalizare a relatiilor publice se intilnesc numeroase obstacole pentru realizarea intereselor pozitive ale subiectelor de drept iar fara indepartarea lor in timp util reduce efectul de reglementare juridica.Prin urmare studiul mecanismului reglementari juridice este important pentru stabilirea in ce mod si cu ajutorul caror mijloace legale se obtine rationalizarea relatiilor sociale.Mecanismul reglementarii juridice poate fi definit ca un sistem de surse juridice, calea cea mai eficienta de reglementarea a relatiilor sociale si promovarea intereselor subiectelor de drept.Mecanismul reglementarii juridice are urmatoarele caractere:- caracterul de stat, deoarece se realizeaza prin intermediul normelor obligatorii dictate de stat; - se bazeaza pe capacitatea de a folosi puterea coercitiva a statului; are ca scop rationalizarea si consolidarea relatiilor sociale existente cit si promovarea dezvoltarii si adoptarii unor noi relatii pulbice in interiorul societatii si statului; -se realizeaza cu ajutorul sistemului de surse juridice, mijloacelor si metodelor de reglementare juridica dispozitive si imperative.Se scot in evidenta 2 elemente : 1.Cadrul de reglementare sau normele de drept- principalul mijloc de exprimare a impactului juridic(autorizare, interdictie, obligatie); 2. Mijlocul de realizare care apare in modul de comportare a cetatenilor(actiunea/inactiunea), adica partea eficienta a mecanismului.In procesul reglementarii juridice se folosesc 3 mijloace de reglementare; permisiunea, obligatia si permisiunea. Etapele mecanismului de reglemenatare sunt: 1etapa- este formarea cadrului de reglementare care include stabilirea normelor juridice cit si efectul lor general.Dar cadrul normativ nu include numai legea in sine, dar si regulamente individuale , instrumente de tehnologie juridica cit si alte instumente de reglementare. 2 etapa- include relatiile juridice care decurg pe baza faptelor si in cadrul in care partile au anumite drepturi si obligatii .Aceasta etapa are adesea o scena optionala- de aplicare a legii fara de care nu pot exista relatii juridice.In limitele acestor relatii juridice se stabileste o legatura juridica concreta intre subiecte, cu aceasta subiectele se impart in imputerniciti si obligati . 3 etapa consta in implimentarea drepturilor subiective si responsabilitatile legale. In aceasta etapa se realizeaza scopul reglementarii juridice .Actele de punere in aplicare constituie principalul instrument de punere in aplicare a comportamentului subiectului.Daca la aceasta etapa nu se formeaza bariere pentru realizarea dr si obligatiilor atunci nu este necesara etapa a 4-a (faza optionala)- de control a dr. si obligatiilor subiectelor juridice . 4 etapa se caracterizeaza prin debutul anumitor consecinte juridice prin

neonorarea obligatiilor sau cind se efectueaza o incalcare de drept.Aceasta etapa apare in baza unei situatii de conflict si demonstreaza imposibilitatea mijloacelor conventionale de a rezolva conflictul.prin urmare in aceasta etapa apare necesitatea aplicarii relatiilor juridice de protectie , securitate si de aplicare a masurilor de constringere.De aceea relatiile de protectie se consti tuie pe tipul relatiilor de putere in care organul judiciar foloseste puterea pentru restabilirea adevarului si debutul adevarului. 71.Conceptul interpretarii normelor juridice.Necesitatea interpretarii. Interpretarea normelor juridice se definiste ca operatiunea lodicio-rationala efectuata dupa anumite reguli si cu anumite metode specifice dreptului constind in lamurirea si clasificarea continutului normelor juridice in scopul realizarii sau aplicarii legii prin incadrarea corecta a situatiilor de fapt in prevederile reglimentate. Necesitatea interpretarii dreptului este justificata de faptul ca, in procesul aplicarii dreptului, organul de aplicare trebuie sa clarifice cu maximum de precizie textul normei juridice, sa stabileasca compatibilitatea acestuia in raport de o anumita situatie de fapt. Obligatia organului de aplicare este de a constata semnul normei de drept, de a verifica intelesul utilizat in cuvintele legiuitorului, daca acesta a gindit sau sa exprimat concret ori abstract, daca a facut enumerari limitative ori sa mentinut in limitele unei reglementari cadru. Legea trebuie elaborata de asa maniera, intrucit sa fie create premisele pentru descifrarea de catre interpret a sensurilor vizate initial de legiuitor. Pentru clarificarea si stabilirea sensului exact al legii, pentru a defini cu toata precizia vointa legiuitorului, este necesara inerpretare. 72.Interpretarea oficiala si inerpretarea neoficiala . Interpretarea oficial este cea fcut de organele de stat competente (Parlamentul, instane judectoreti etc.); ea poate fi la rndul ei general, deci cu valoare pentru orice fel de situaii care se ncadreaz n norm, i cauzal concret, obligatorie numai n cazul concret cu ocazia soluionrii cruia este dat. Cea general este fcut printr-un act normativ, emis fie de organul care este i autorul normei interpretative regula fie de un altul. n acest caz actul interpretativ face corp comun cu cel interpretat. 1. Interpretarea oficial numit i interpretare cu for juridic, ce este obligatorie. Aceasta poate fi:a) autentic este interpretarea dat de legiuitor (de organul emitent al normei juridice) fie n procesul elaborrii normelor juridice, fie, ulterior, n procesul aplicrii lor (cnd interpretarea se face prin aa-numitele norme de aplicare a legii). Acest gen de interpretare are caracter obligatoriu i general.b) cauzal este cea realizat de instanele judectoreti sau de organele administraiei publice n procesul aplicrii actelor normative la spee concrete (interpretarea de caz). Acest gen de interpretare, de regul, nu are caracter general, dar este obligatorie pentru prile implicate n cauz. Inerpretarea neoficiala este o forma a interpretarii realizata in afara procesului de emitere si aplicare a dreptului si in consecinta are caracter facultativ prin neobligativitatea efectelor sale. Interpretarea neoficiala denumit i interpretare teoretic doctrinar sau tiinific, este fcut de ctre doctrin, fiind cuprins de obicei, n operele tiinifice. Este acea form a interpretrii fcut de ctre specialiti n domeniul dreptului (oameni de tiin, cercettori, cadre universitare didactice, avocai, etc.) cu diferite ocazii (pledoarii, articole, lucrri tiintifice, etc.) n scris n operele lor sau oral. Interpretarea doctrinar este considerat ca fiind autoritate tiinific, valoarea ei fiind n funcie de argumentele tiinifice pe care se sprijn. Prin intermediul ei se clarific nelesul unor norme i principii de drept, se dezvluie sensul lor real, se reliefeaz unele carene ale activitii legislative si juridice. 73.Felurile interpretarii normelor juridice dupa volum. n acest caz interpretarii normelor juridice dupa volum este raportul continutului interpretat, cu textul original al normei.Prin interpretare normei juridice dupa volum sunt: literal; restrictiva;extensiva. Interpretarea literal e acea forma a interpretarii in cadrul careia ne convingem ca continutul normelor juridice coincide intrutotul cu textul in care sunt formulate. In acest caz se spune ca legea este limpede, clara. Interpretarea restrictiva are loc in cazul cind textul supus interpretarii I se atribuie un continut mai restrin, mai mic decit cel ce rezulta din simpla lui lectura-formularea textului lrgii este mai larga decit continutul ei real. Interpretarea extensiva este acea interpretare in cadrul careia textul normei juridice I se atribuie un continut mai larg, mai sporit comparativ cu cel ce rezulta din simpla lectura a lui-textul normei juridice se extinde si asupra unor cazuri care nu se incadreaza perfect in ,,litera lui. 74.Metodele interpretarii normelor juridice. Reprezinta acele procedee de examinare a textelor legale cu ajutorul careia subiectul ce efectuiaza interpretarea cauta sa determine intelesul si sensul exact al textului actului normativ.Metoda gramatical presupune interpretarea sensului normei juridice prin analiza gramatical a textului acesteia. Astfel, interpretul va stabili sensul cuvintelor, modul de folosire a acestora n text, dac legiuitorul le folosete n accepiunea lor comun sau ntr-o accepiune specific juridic.Metoda gramatical presupune de cele mai multe ori o analiz a formei juridice din punct de vedere: a) etimologic; b) sintactic; c) morfologic; d) stilistic.n

cadrul acestei metode de interpretare trebuie urmrit i modul de mbinare a cuvintelor n propoziii i fraze, precum i sensul unor conjuncii. Metoda sistematic presupune determinarea nelesului unei norme juridice n funcie de locul pe care l ocup n cadrul actului normativ (legii), respectiv n cadrul articolului, seciunii, capitolului, titlului etc., precum i n funcie de locul su n cadrul sistemului general al dreptului. Metoda sistematic atenioneaz asupra faptului c o norm juridic nu exist izolat , rupt de alte norme juridice, ci ea trebuie analizat n raport cu toate celelalte la care se refer. Metoda istorico-teleologic urmrete s explice nelesul normei juridice prin luarea n consideraie a mprejurrilor social-juridice care au stat la baza elaborrii i adoptrii legii, respectiv:- dispoziiile din legile anterioare n domeniu,- dispoziiile din legile strine ce au servit ca surs de inspiraie;-lucrrile preliminarii adoptrii legii (proiectul iniial, discuiile doctrinare i parlamentare). Metoda logic Este cel mai rspndit procedeu de interpretare a normelor juridice. Ea presupune folosirea legilor logicii formale i a sistemului de argumente; ea se bazeaz pe raionamente (silogisme) inductive i deductive.Raionamentele logice, n procesul interpretrii, dau natere unor reguli juridice ale interpretrii (ale rezultatului interpretrii) cum ar fi: a) excepiile sunt de strict interpretare c) unde legea nu distinge, nici interpretul nu o poate face b) legile excepionale trebuie interpretate restrictiv 75.Sistemul dreptului: notiune,trasaturi,structura. Normele juridice, orict ar fi de deosebite prin coninut, snt foarte strns legate ntre ele, alctuind un tot unitar. Ele formeaz un ansamblu logic coerent constituindu-se ntr-un sistem, nefiind o ngrmdire ci, dimpotriv se asambleaz n mod organic. n teoria dreptului, vorbind de organizarea, structurarea dreptului, ne ntlnim cu urmtoarele noiuni: a) sistem juridic, b) sistem legislativ, c) sistemul dreptului. Pentru a nu confunda aceste noiuni i a delimita coninutul noiunii de sistem de drept, este necesar de a lmuri coninutul fiecrei din ele. Sistemul juridic sau juridicul este o dimensiune inalienabil a existenei umane (parte component a realitii sociale). Sistemul legislativ este unitatea actelor normative dintr-un stat. Sistemul dreptului cuprinde organizarea dreptului ca fenomen normativ pe ramuri i instituii. juridice. Sistemul dreptului are un caracter integrativ, exprimat n unitatea normelor sale. La baza acestei uniti stau urmatoarele trasaturi: - voina unic, obiectivat prin aciunea legislativ a parlamentului i asigurat n forme precizate prin regulamentul de funcionare a parlamentului; - scopul unic al normelor de drept, innd n principiu de mplinirea intereselor generale ale societii; - unitatea "cmpul juridic" derivnd din faptul, c normele, fiind generale i impersonale prin natura sa, nu se aplic doar ntr-un singur caz i ntr-un singur moment, ci n mod repetat ntr-un spaiu de timp dat, care intr sub incidena unui sistem determinat de drept; - unitatea modului de realizare a normelor juridice, rezultmd din intervenia, la nevoie, a forelor coercitive a statului ceea ce le difereniaz de celelalte tipuri de norme sociale (politice, morale, religioase etc.) Structurarea normelor juridice s-a realizat dup multiple criterii i, n general, Prima distincie care s-a realizat nuntrul normelor juridice a fost aceea ntre normele dreptului public- In ceea ce priveste dreptul public intern, in componenta sa intra, spre exemplu: dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul penal, dreptul muncii si securitatii sociale, dreptul financiar, drep tul procesual, i normele dreptului privat - ramurile ce intra in competenta dreptului privat reglementeaza relatiile sociale, patrimoniale si personale nepatrimoniale la care participa particularii. Se califica uneori dreptul civil ca drept privat general, subliniindu-se, prin aceasta, marea sa insemnatate si pentru celelalte ramuri ce compun dreptul privat. 76.Criterii de delimitare a dreptului in ramuri si institutii juridice. In literatura juridic nu exist unanimitate

de preri privind criteriile de constituire care stau la baza diviziunii dreptului pe instituii juridice i ramuri de drept, unii autori considernd c aceste criterii ar fi numai obiectul i metoda de reglementare, alii, obiectul, metoda de reglementare i principiile comune, iar dup ali autori, ar trebui adugate i criterii secundare, cum ar fi, interesul social, sanciunile juridice, calitatea subiectelor. In ce ne privete, vom reine c principalul criteriu de delimitare a ramurilor de drept, este cel al obiectului de reglementare, la celelalte criterii auxiliare recurgndu-se numai atunci cnd acesta, nu este suficient.Prin obiect de reglementare se neleg relaiile sociale care cad sub incidena normelor juridice. Prin metoda de reglementare se nelege modalitatea practic de influenare a conduitelor n cadrul respectivelor relaii sociale.In timp ce unii autori recunosc sanciunea juridic ca i un criteriu de delimitare a ramurilor de drept, alii i neag aceast calitate. Dac obiectul a fost considerate un criteriu obiectiv de grupare a normelor juridice n ramuri de drept, metoda a fost apreciat ca un criteriu subiectiv.Ca o concluzie, vom reine c delimitarea sistemului de drept n ramuri de drept este o problem complex i nu uor de realizat. Dificultatea rezid n faptul c este greu a diferenia relaiile sociale care s dea posibilitatea ca

acestea s fie reglementate de un grup ''aparte'' de normare i apoi s fac parte dintr-o anume ramur de drept. Ramurile dreptului romnesc pot fi considerate a fi urmtoarele: - dreptul constituional- dreptul administrativ- dreptul financiar- dreptul penal- dreptul procesual penal- dreptul civil- dreptul munciidreptul comercial- dreptul familiei- dreptul procesual civil- dreptul internaional public i privat
77.Impartirea dreptului in drept public si privat,drept material si procesual. Aceast diviziune a dreptului este cea mai important i cea mai veche, fiind opera jurisconsultului Ulpian care, dup criteriul utilitii i al interesului ocrotit, distingea ntre: drept public( interesul general statul este scopul) si privat(interesul personal-individul este scopul iar statul) . Dreptul public cuprinde totalitatea normelor juridice, instituiile i ramurile dreptului care au ca obiect reglementarea raporturilor dintre guvernani (dintre stat sau organele i agenii acestuia) cu persoanele fizice sau juridice particulare, private. Normele de drept privat sunt imperative, n sensul c nici una dintre prile raportului juridic de drept privat nu poate deroga de la prevederile ei n mod unilateral sau prin convenie ntre ele. Mai puin normele din sfera dreptului internaional public. n sfera dreptului public intr ramuri de drept cum sunt: dreptul constituional, dreptul financiar, dreptul administrativ, dreptul penal, dreptul internaional public etc. Dreptul privat cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementeaz raporturile care se stabilesc ntre persoane fizice i/sau juridice, luate ca particulari, ca titulari de drepturi i obligaii subiective. Raporturile de drept privat izvorsc din voina prilor sau subiectelor, care se afl pe poziie de egalitate juridic. n sfera dreptului privat intr ramuri ale dreptului cum sunt: dreptul civil, dreptul comercial, dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul procesual civil, dreptul internaional privat etc. Distincia dintre sfera dreptului public i a celui privat ar putea rezulta, schematic, din urmtoarele: - dreptul public se caracterizeaza prin reglementarea relatiile sociale privind constituirea statului, structura statului, relatiile dintre componentele statului precum si dintre acestea si indivizii (relatiile din interiorul guvernarii, inclusiv dintre guvernanti si guvernati); - in dreptul public, cel putin un subiect al raportului juridic, este de drept public adica statul, autoritatea publica sau administrativa; in raporturile juridice, de drept public, subiectii sunt inegali, iar actele juridice au de regula un caracter obligatoriu, erga omnes, adica pentru toti; - in dreptul privat, subiectii raporturilor juridice sunt egali iar actele juridice sunt de regula secrete, spre deosebire de cele de drept public, care sunt publice; - in dreptul public prevaleaza interesul general pe cand in dreptul privat, interesul privat;- in dreptul public sunt preponderente actele de autoritate pe cand in dreptul privat actele de gestiune, contractele etc.; - in dreptul public preponderent este regimul constrangerii (dreptul penal, dreptul administrativ etc.); din punct de vedere al constrangerii sunt preponderente actele juridice unilaterale, autoritare, emise de autoritatile publice; - dreptul public contine ansamblul normelor prin care se asigura satisfacerea interesului public; *normele dreptului public sunt de aplicare mai larga vizand de regula, conduita tuturor cetatenilor (legea, hotararea de guvern etc.), pe cand cele ale dreptului privat au o aplicabilitate mai restransa, vizand de regula doua sau mai multe persoane; - normele dreptului public sunt superioare celor de drept privat, ultimele fiind subordonate primelor; *dreptul public se exprima prin actiuni autoritare pe cand dreptul privat se traduce prin initiativa individuala si acordul liber de vointe; - dreptul public vizeaza interesul public pe cand dreptul privat apara interesul privat, particular; - normele de drept public sunt opozabile erga omnes, iar cele de drept privat numai la un numar restrans de persoane. - in dreptul public,drepturile statului si ale autoritatilor publice sunt obligatorii de infaptuit pentru titulari, deoarece prin acestea se apara interesul public si nu al autoritatii respective. Prin drept substanial sau material se nelege ansamblul acelor categorii de norme juridice care au un coninut normativ propriu-zis, adic normeaz, stabilesc conduite, fapte, aciuni ale subiecilor ntr-un raport juridic, n timp ce prin expresia drept procesual sau procedural se exprim categoria normelor juridice care cuprind n coninutul lor proceduri, modaliti, mijloace prin care se aplic normele dreptului substanial sau material. De exemplu, Codul civil sau Codul penal cuprind norme ale dreptului material sau substanial, n timp e Codul de procedur civil i Codul de procedur penal cuprind norme de drept procesual. n unele acte normative mai ample (Legi, Ordonane guvernamentale, Hotrri ale guvernului sau n Hotrri ori Decizii ale organelor locale) normele de drept material (substanial) i cele de drept procesual sunt cuprinse n corpul aceluiai act normativ. n acest caz normele de drept procesual (de procedur) sunt formulate de regul n partea final a acelui act normativ sau sunt elaborate n acte separate ce poart, n mod frecvent, denumirea de instruciuni sau acte de aplicare. 78.Raspunderea juridica. Temeiurile raspunderii juridice.Rspunderea juridic- se definete ca fiind acea form a rspunderii sociale, stabilit de stat n urma nclcrii normelor de drept printr-un fapt ilicit i care determin suportarea consecinelor corespunztoare de ctre cel vinovat, inclusiv prin utilizarea forei de constrngere a statului n scopul restabilirii ordinii de drept astfel lezate . Caracteristicile rspunderii juridice:a) are ca temei nerespectarea sau nclcarea unei norme de drept.b) este legat n mod direct de activitatea exclusiv a unor organe de stat

competente; c) este o rspundere general-obligatorie, ma prompt i mai eficient dect celelalte forme ale rspunderii sociale; d) consecinele rspunderii juridice pot fi deosebit de grave, antrennd sanciuni privative de libertate sau, n unele sisteme de drept, mergndu-se pn la pedeapsa capital;e) n stabilirea rspunderii i vinoviei se mpletesc att evalurile de ordin strict juridic, ct i cele de ordin moral, de echitate, umanitarism etc. Temeiurile raspunderii juridice: 1)Fapta (conduita) ilicit - se nelege o aciune sau inaciune care contravine normei juridice. Conduita ilicit poate s se exprime n forme diferite: cauzarea de prejudiciu, abaterea disciplinar, contravenia, infraciunea. 2)Rezultatul conduitei ilicite(omorul, tlhria, furtul) vizeaz consecinele svririi ei, daunele societii sau unui individ, adic atingerea valorilor aprate de stat. 3 )Legtura cauzal ntre conduita ilicit i rezultat. Pentru ca un subiect s poat fi tras la rspundere pentru svrirea cu vinovie a unei fapte antisociale, este necesar ca rezultatul ilicit s fie consecina nemijlocit a aciunii sale. 4) S existe subiectul rspunderii juridice, care s aib:a) capacitatea juridic de a rspunde aptitudinea persoanei fizice de a fi chemat s rspund n faa organelor jurisdicionale pentru fapta ilicit svrit i de a suporta consecinele juridice pe care le implic aplicarea constrngerii de stat( existena discernmntului i a unui complex de atribute juridice); b) libertatea de a aciona adic s fi acionat n cunotin de cauz, neobligat de nimeni i nimic asupra cii de urmat etc. Subiectul rspunderii juridice este persoana fa de care se exercit constrngerea de stat prin aplicarea de sanciuni juridice. Subiecte ale rspunderii juridice snt att persoane fizice, ct i persoana juridic. 5)Vinovaia este atitudinea psihic a unei persoane fa de fapta ilicit svrit de ea, precum i fa de urmrile acestei fapte. . Const n atitudinea psihic i de contiin negative fa de interesele sau valorile ocrotite prin normele de drept. Formele vinoviei snt intenia i imprudenta (culpa). 6)Sa nu existe cauze care inlatura raspunderea juridica. Aceste cauze (imprejurari) sunt prevazute de lege si difera de la o ramura de drept la alta. Astfel, in dreptul penal, din considerente de politica penala, raspunderea poate fi inlaturata in cazul amnistiei, lipsei plangerii prealabile, impacarii partilor si prescriptiei raspunderii penal. 79.Felurile raspunderii juridice.Exist mai multe forme de rspundere juridic: 1) Rspunderea civil intervine n materia dreptului civil pentru producerea de daune, pentru nerespectarea condiiilor de fond sau form la ncheierea unor acte etc. Trebuie fcut distincia ntre: - Rspunderea civil delictual obligaia civil de a repara prejudiciul produs printr-o fapt ilicit;- Rspunderea civil contractual are caracter derogator fa de cea delictual const n repararea prejudiciului produs prin nclcarea obligaiei concrete asumate ntr-un contract preexistent.Scopul tragerii la rspundere civil const n repararea prejudiiilor patrimoniale cauzate prin fapte ilicite. 2) Rspunerea penal ia natere n urma svririi unei infraciuni fapt care prezint pericol social, svrit cu vinovie i prevzut de legea penal.Formele de sancionare n cazul svririi infraciunii pot fi privarea de libertate, amenda penal, interzicerea unor drepturi, confiscri etc. 3)Rspunderea administrativ ( contraventionala) intervine n cazul svririi de contravenii fapta svrit cu vinovie, dar cu un pericol social mai redus n raport cu infraciunea, stabilit i sancionat prin lege . Formele de sancionare n cazul contraveniilor: avertisment, amend, confiscare. etc. 4)Rspunderea disciplinar- Rspunderea disciplinar instituie specific dreptului muncii const n sancionarea faptelor (abateri disciplinare) prin care o persoan ncadrat cu contract de munc a nclcat obligaiile profesionale asumate prin acest contract. Asemenea fapte se cheam abateri i se sancioneaz cu: mustrare, avertisment, reduceri de salarii, retrogradri, suspendri din funcie, transfer disciplinar, destituirea din functie. 80.Principiile raspunderii juridice.Rspunderea juridic dispune de un ir de principii generale: 1)Principial raspunderii pentru fapte svrite cu vinovie - nimeni nu poate fi chemat s rspund pentru fapta sa, dect dac este vinovat i numai n limitele vinoviei sale. 2)Principiul legalittii rspunderii juridice - const n aceea c rspunderea juridic nu poate opera dect n condiiile sau n cazurile prevzute de lege, n forma i limitele stabilite de aceasta, conform unei anumite proceduri desfurate de organe special investite n acest sens. 3)Principiul rspunderii personale - cere ca rspunderea juridic s fie strict legat de persoana care a produs fapta ilicit, nici o persoan nu poate rspunde pentru fapta ilicit a altuia. 4) Principiul unicitii rspunderii-conform cruia pentru fapta ilicit exist o singur rspundere sau nu se poate aplica dect o singur sanciune i nu mai multe . 5)Principiul prezumiei de nevinovaie - persoana poate fi tras la rspundere numai n cazul c i-a fost dovedit vinovia. 6)Principiul justiiei sanciunii - nseamn totdeauna individualizarea corect i aplicarea adecvat a sanciunilor prescrise de norma de drept. 81.Raspunderea juridica si constringerea de stat.Rspunderea juridic constituie un subiect a crui tratare provoac dificulti n special la nivelul teoriei generale a dreptului. Instituia rspunderii asigur eficacitatea ordinii

de drept, stimuleaz atitudinea de respectare a legii, stabilirea i meninerea ordinii sociale. Omul triete n societate, iar conduita sa formeaz obiectul evalurii i reaciei sociale. Rspunderea intervine atunci cnd o anumit conduit nu se conformeaz modelului stabilit de norma social, iar aceast conduit este apreciat n mod negativ. Rspunderea juridic este asociat cu sanciunea. Spre deosebire de sanciunile morale, religioase, sanciunea juridic este mai grav, mai promt i mai eficace, avnd i un caracter obligatoriu. Rspunderea juridic e definit ca un raport de constrngere, care are ca obiect sahciunea juridica .Raspunderea este totdeauna legala, nimeni nu-si poate face singur dreptate, nimeni nu poate fi judecator in propria cauza.Majoritatea autorilor leag noiunea de rspundere juridic cu constrngerea de stat, fundamentat pe aprecierea juridic a comportamentului subiectului nclcrii i care se exprim prin stabilirea unor consecine negative pentru subiectul ilegalitii, consecine sub form de limitri cu caracter subiectiv, personal sau patrimonial. Fiind o putere sociala, puterea de stat se distinge in cadrul fenomenului putere prin faptul ca este o putere de constrangere. In realizarea vointei lor, guvernantii apeleaza la un intreg arsenal de mijloace, inclusiv forta de constrangere legala, denumita si constrangerea de stat impotriva celor care nu se supun. Elementul constrangere este definitoriu pentru putere, ca putere de stat, deoarece, in momentul in care dispare constrangerea dispare chiar statul. Acesta (elementul constrangerii) deosebeste puterea de stat de puterea sociala existenta in comuna primitiva, care era o putere obsteasca si se baza pe convingere, pe intelegerea rostului si necesitatii masurilor luate. De asemenea, el deosebeste puterea de stat de alte puteri sau activitati exercitate de organe si organizatii nestatale (partide politice, diferite organizatii sociale, organizatii religioase). Ca atare, orice putere de stat este o putere de constrangere, contrangerea de stat fiind una din trasaturile esentiale ale oricarei puteri de stat. Dar constrangerea de stat trebuie folosita doar in ultima instanta , adica atunci cand vointa de stat exprimata prin lege nu este respectata de buna voie. Constrangerea de stat se realizeaza printr-o forta institutionalizata, care trebuie sa functioneaza numai in baza si in limitele legii, adica numai in cazurile si conditiile prevazute de lege dupa proceduri stricte si numai prin organele abilitate de lege. In cazul cand constrangerea de stat este folosita in afara legii, este necesara tragerea la raspundere civila administrativa sau penala dupa caz, atat a functionarului public vinovat cat si a autoritatii publice in cauza. 82.Fapta ilicita:notiune si componenta ei juridica. Fapta (conduita) ilicit const n svrirea unei anumite fapte rezultnd dintr-o conduit neconform cu legea sau ilicit a subiectului de drept. Faptul juridic ilicit presupune o conduit sau o atitudine manifest contrar regulilor de drept i care a nclcat norma prescris perturbnd desfurarea normal a relaiilor sociale. Fapta ilicit reprezint aceea conduita aflat n contradicie cu legea i care este sancionat ca atare , nclcarea fiind una real i nu aparent, formal, adic s reprezinte un fapt material-juridic ilicit al omului prin care s-a lezat efectiv o valoare social protejat de lege. Modalitile svririi faptei ilicite: - aciune; - inaciunea.Aciunea reprezint atitudinea activ a autorului faptei ilicite sancionat pentru c s-a materializat ntr-o conduit interzis de normele prohibitive. Normele juridice nu pot enumera exhaustiv sau limitativ toate aciunile interzise deoarece este o imposibilitate teoretic i practic, ns stabilesc expres doar ceea ce este interzis i implicit sancionnd orice fapt sau aciunea care le ncalc. Inaciunea const dintr-un fapt negativ, o conduit de abinere sau de omisiune de la aciunea prescris subiectului obligat s o svreasc. Conduita ilicit const - n acest caz - din nsi atitudinea de abinere, autorul faptei fiind sancionat nu pentru starea de pasivitate ci pentru lipsa aciunii la care era obligat prin norma onerativ, adic nerealizarea sau nendeplinirea ndatoririi rezultate din lege i/sau din actul juridic individual. 83.Circumstantele ce inlatura raspunderea juridica. Raspunderea juridica se exclude in cazul savarsirii unui act ilicit, dar fara vinovatie.Spre exemplu:- minoritatea - exclude raspunderea pe temeiul insuficientei discernamantului si a precarei experiente de viata;- alienatia mintala - cauza de iresponsabilitate;- legitima aparare;- starea de necesitate;- cazul fortuit, etc,Vezi Codul penal, art.44. 84.Conceptul nihilismului si idealismul juridic. Nihilismul juridic reprezinta o directie a gindirii politico-juridice, care neaga valoarea sociala si personala a dreptului si care il considera drept o metoda mai inferioara a reglementarii relatiilor sociale . Printre cauzele de baza ale existentei nihilismului juridic in R.M putem mentiona:1. Radacinile istorice( care sunt o cauza naturala) printre care o buna parte din membrii societatii erau lipsiti, total sau partial de drepturi si obligatii; neparticiparea lor la viata politica si juridica, caracterul represiv al legislatiei, impefectiunea exercitarii justitiei. 2.consecintele perioadei sovietice, cind teoria si practica teorii proletariatului era inteleasa ca putere, care nu era legata de legi, dar nici limitate de ele.3. sistemul de drept in care au dominat metodele administrative de comanda, actele normative secrete , constitutiile si alte acte cu caracter democratic dar care purtau

doar un caracter declarativ si nu real ;rolul inferior al nstantelor judecatoresti si al dreptului in general.4.Neconcordanta dintre noile si vechile reglementari juridice, criza legislativa, si mecanismul imperfect de punere in aplicare a legilor adoptate, procesul indelungat al reformelor, inclusiv a celei de drept si judiciare etc. 85.Conceptul si cauzele aparitiei coliziilor in drept .A.Mitkevici definestecoleziunea juridica drept o situatie cind o relatie sociala este reglementata de mai multe norme juridice. D. Kerimov sustine ca coliziunea reprezinta neconcordanta dintre continutul normelor juridice , iar altii afirma ca coliziunea reprezinta o contradictie e apare in procesul de reglementare a relatiilor sociale omogene.Prof. Gh. Avornic defineste coliziunile juridice ca fiind divergente si contradictii care apar intre diferite acte normative, dar care reglementeaza unele si aceleasi relatii sociale si contradictiile care apar intre organele competente ale statului sau persoane cu functie de raspundere in procesul de aplicare a normelor juridice, exercitindu-si atributiile lor. Cauzele subiective de aparitie a coliziunilor dintre normele juridice sunt: - delimitarea confuza a competentelor legislative ale autoritatilor publice; - imprecizia imprejurarilor si a procedurii de dereglare a dreptului de exercitare a activitatii normative; - insuficienta de informatie referitoare la activitatea normativa; - particularitatile de intrare in vigoare a actelor normative; - lipsa de sistematizare si planificarein activitatea normativa; - organizarea ineficienta a activitatii de elaborare a dreptului in procesul de pregatire si adoptare a actelor normative juridice;- incompetenta profesionala a functionare autoritatilor publice ce desfasoara activitatea normativa. Clasificarea coliziunilor juridice:A. Dupa criteriul trasaturilor si particularitatile normelor juridice care intra in coliziune: Coliziuni juridice temporale-Se formeaza intre normele juridice care au fost adoptate in diferite perioade de timp si care reglementeaza una si aceiasi relatie sociala.Coliziuni juridice spatiale- se refera la situatiile care apar in urma interactiunii dintre normele juridice ca rezultat al actiunii lor in spatiu. Aplicarea dreptului in spatiu nu ridica probleme deosebite in statele unitare.In statele cu structura complexa- statele federale problema coliziunilor juridice spatiale este complexa, in deoarece in cazul acestor state ne aflam in prezenta a 2 ordini juridice juxtapuse:dreptul federal, aplicat intregii federatii si dreptul statelor federate. Coliziuni juridice ierarhice / de subordonare se refera la contradictile si divergentele care apar intre reglementarile cu forta juridica diferita. Elementul specific care deriva din ierarhia actelor normative rezida din subordonarea obligatorie a prevederilor actului normativ cu forta juridica inferioara fata de cel cu forta juridica superioara. Coliziuni dintre normele juridice cu grade diferite de generalitate/ concurenta normelor juridice( in doctrina penala)- reflecta corelatia dintre normele juridice generale, special si de exceptie.Formarea acestor categorii de coliziuni juridice se datoreaza faptului ca sistemul de drept reprezinta o suprapunere de reguli generale , specifice si de exceptie. B.Dupa forta juridica avem coliziuni juridice: Verticale se formeaza intre normele juridice ce au forta juridica diferita .Orizontale- coliziuni ce se formeaza intre norme juridice cu aceiasi forta juridica. C.Dupa esenta naturii lor juridice avem: - Coliziuni legitime ;- coliziuni nelegitime. D.Dupa modul de interactiune dintre normele juridice: Coleziuni contradictii- cind una si aceeasi relatie sociala este reglementata de 2 sau mai multe norme juridice opuse dupa sens. Coliziuni divergente- cind normele juridice in esenta , contin aceleasi prevederi, dar totodata contin unele deosebiri referitoare la reglementarea relatiilor sociale omogene.Coliziuni ce apar in urma impactului pozitiv al normelor juridice - interactiunea dintre aceste norme este caracterizata de existenta unei concidente absolute sintre 2 sau mai multe norme juridice.Asemenea situatii in stiinta dreptului se numesc paralelisme. E. Dupa numarul de norme ce intra in coliziune: Coliziune simpla- se formeaza intre 2 norme juridice care reglementeaza una si aceeasi relatie sociala. Coliziune complexa- se formeaza intre 3 sau mai multe norme juridice care reglementeaza una si aceeasi relatie sociala. 86.Felurile coliziilor juridice.Modalitati de solutionare a coliziilor juridice. Prof. Gh. Avornic definete coliziunile juridice ca fiind divergene i contradicii care apar intre diferitele acte normative, dar care reglementeaza unele i aceleai relaii sociale sau relaii omogene, precum i contradiciile care apar intre diferitele organe competente ale statului sau persoane cu funcie de raspundere in procesul de aplicare a normelor juridice, exercitindu-i atribuiile lor.In concluzie, menionam ca din categoria cauzelor subiective de apariie a coliziunilor dintre normele juridice fac parte: delimitarea confuza a competenelor legislative ale autoritailor publice; imprecizia imprejurarilor i a procedurii de delegare a dreptului de exercitare a activitaii normative; insuficiena de informaie referitoare la activitatea normativa; particularitaile de intrare in vigoare a actelor normative; lipsa de sistematizare i planificare in activitatea normativa; organizarea ineficienta a activitaii de elaborare a dreptului in procesul de pregatire i adoptare a actelor normativ-juridice; incompetena profesionala a funcionarilor autoritailor publice ce desfaoara activitate normativa.In literatura juridica s-au constituit citeva criterii de clasificare a coliziunilor juridice. Aadar, tradiional, coliziunile normelor juridice se clasifica in funcie de urmatoarele criterii :a) sistemul dreptului i sistemul legislativ; b) trasaturile caracteristice normelor juridice; c) fora juridica a normelor ce formeaza

coliziuni; d) gradul de interaciune dintre normele juridice; e) esena naturii juridice a coliziunilor. a) In funcie de sistemul dreptului i sistemul legislativ, coliziunile juridice se impart in coliziuni interramurale i coliziuni ramurale. Coliziunile juridice interramurale reprezinta contradiciile sau divergenele dintre normele juridice care fac parte din diferite ramuri de drept, dar care reglementeaza unele i aceleai relaii sociale sau relaii sociale omogene. Spre deosebire de coliziunile juridice interramurale, coliziunile juridice ramurale se caracterizeaza prin faptul ca normele care reglementeaza diferit sau contradictoriu unele i aceleai relaii sociale sau relaii sociale omogene fac parte din aceeai ramura de drept.b) Urmatorul criteriu de clasificare a coliziunilor juridice il constituie trasaturile i particularitaile normelor juridice care intra in coliziune. In funcie de acest criteriu putem evidenia: coliziuni juridice temporale; coliziuni juridice spaiale; coliziuni juridice ierarhice; coliziuni juridice dintre norme cu diferite grade de generalitate etc. Coliziunile juridice temporale se formeaza intre normele juridice care au fost adoptate in diferite perioade de timp i care reglementeaza una i aceeai relaie sociala. Coliziunile juridice spaiale se refera la situaiile care apar in urma interaciunii dintre normele juridice ca rezultat al aciunii lor in spaiu. Din punctul de vedere al dreptului intern aplicarea dreptului in spaiu nu ridica probleme deosebite in statele unitare. Coliziunile juridice ierarhice sau de subordonare se refera la contradiciile i divergenele care apar intre reglementarile cu fora juridica diferita. Aceste coliziuni sint determinate de modul de organizare a sistemului de drept care este constituit dintr-un ansamblu de reguli aflate in raport de subordonare ierarhica. Coliziunile dintre normele juridice cu grade diferite de generalitate, care in doctrina penala se mai numesc i concurena a normelor juridice, reflecta corelaia dintre normele juridice generale, speciale i de excepie. Formarea acestor categorii de coliziuni juridice se datoreaza faptului ca sistemul de drept reprezinta o suprapunere de reguli generale, speciale i de excepie.c) Drept criteriu de clasificare a coliziunilor dintre normele juridice autorul N. Vlasenko eviden iaza fora juridica a prescripiilor normative care intra in coliziune. Dupa parerea lui, in funcie de fora juridica coliziunile juridice pot fi clasificate: pe verticala in coliziuni care se formeaza intre normele juridice ce au fora juridica diferita; pe orizontala in coliziuni care se formeaza intre normele juridice cu aceeai fora juridica Coliziunile dintre norme cu fora juridica diferita sint cuprinse in intregime de coliziunile ierarhice, iar coliziunile dintre norme cu aceeai fora juridica sint cuprinse integral de coliziunile temporale, coliziunile spaiale i coliziunile dintre normele juridice cu grade diferite de generalitate.d)In baza acestui criteriu sint evideniate urmatoarele categorii de coliziuni juridice: coliziuni contradicii, cind una i aceeai relaie sociala este reglementata de doua sau mai multe norme juridice opuse dupa sens; coliziuni divergene, cind normele juridice, in esena, conin aceleai prevederi, dar, totodata, conin unele deosebiri referitoare la reglementarea relaiilor sociale omogene; coliziuni ce apar in urma impactului pozitiv al normelor juridice.Soluionarea coliziunilor normelor juridice in general i a coliziunilor instituiei raspunderii juridice in particular este dictata de necesitatea aplicarii uniforme a actelor normative pe intreg teritoriul Republicii Moldova pe perioada de timp in care ele sint in vigoare.Pornind de la materialul analizat anterior, noi am ajuns la concluzia ca mecanismul de soluionare a coliziunilor juridice este alcatuit din urmatoarele elemente: metode i mijloace de prevenire a coliziunilor juridice; metode i mijloace de eliminare a coliziunilor juridice; metode i mijloace de depaire a coliziunilor juridice.Pina la apariia coliziunilor juridice in legislaie trebuie utilizate toate metodele i mijloacele pentru prevenirea lor, iar in situaia in care acestea au aparut, ele trebuie soluionate in funcie de caracterul lor, prin urmatoarele metode: eliminarea coliziunilor juridice existente in legislaie; depairea coliziunilor juridice existente in legislaieInfluena negativa a cauzelor obiective de apariie a coliziunilor juridice asupra sistemului de drept poate fi diminuata prin intermediul urmatoarelor modalitai: 1.1. Reglementarea stricta a competenelor autoritailor care participa la activitatea normativa.1.2. Sistematizarea actelor normative in vigoare, inclusiv a tratatelor interna ionale ratificate de catre Republica Moldova1.3. Perfecionarea procesului de aplicare a dreptului ca mijloc de ridicare a nivelului culturii juridice in societate1.4. Legiferarea activitaii lobbyste care se exercita asupra tuturor organelor de stat de toate nivelurile.1.5. Cercetarea problemelor lingvistice 87.Teorii si curente in istoria gindirii juridice. Motivul pentru care grecii dein un loc aparte n istoria civilizaiei este faptul c ei au fost primul popor la care gndirea reflexiv a devenit un mod de a fi al omului educat. Fiind doar unsimplu antrenament pentru unii i o profesie sau vocaie pentru alii, ea nu s-a limitat doar laobservarea lumii fizice i a universului, domeniu n care egiptenii i babilonienii le-o luaser cumult nainte, ci s-a extins la observarea omului nsui, a naturii sale, a locului su n univers, acaracterului societii umane i a celui mai bun mod de a o guverna. De asemenea, deicivilizaia mesopotamian se poate luda cu vechi i faimoase coduri de legi- Codul regeluiHamurabi (1800Hr.) i legile lui Eshnuna-, doar grecii i-au pus problema raportului dintre legei justiie ntrun mod obiectiv, fiind cuprins n literatura ce a devenit de atunci parte a uneicontinui tradiii europene. De aceea,

acesta este motivul pentru care istoria gndirii juridiceeuropene trebuie s nceap cu grecii.Lumea cunoscut pe atunci, privit prin ochii grecilor din sec.V-IVHr., se conturaslbatic i lipsit de civilizaie. Romanii, o alt mare civilizaie a Antichitii, erau n vremea luiPericle doar locuitorii nc destul de primitivi ai unei mici aezri, numit Roma i vorbitori aiunui dialect italic, latina. Contactul acestora cu civilizaia greac are loc relativ devreme, n modindirect, prin intermediul etruscilor, ct i direct, prin contactul cu numeroasele colonii grecetidin sudul peninsulei, ce datau din sec. VIII Hr..Grecii, n schimb nu par a fi deloc interesai deexistena acestui mic popor btios. Nici treptata cucerire a peninsulei italice, nici rzboaiele cuCartagina, nu par a disturba meditaia greac. Singurul eveniment demn de remarcat, pare a fifost cucerirea Romei de ctre gali n 387 Hr..Restul Europei, le apare grecilor ca un pustiuslbatic locuit de ceea ce ei numeaubarbaroi,din rndul crora fceau parte att sciii de laMarea Neagr, ct i diversele triburi celtice, care locuiau cea mai mare parte a centrului ivestului Europei.n ceea ce privete propria lor organizare politic, trebuie remarcat faptul c acest popor vorbitor al diverselor dialecte elene, identificat prin afiniti culturale comune, se prezenta nsec.VII-IV, ca fiind organizat ntr-o serie de mici ceti (polis), ce acopereau teritoriul Grecieicontinentale, insulele Mrii Egee, coasta Asiei mediteraneene, precum i coastele Siciliei isudului Italiei. Aceste ceti erau adevrate entiti politice independente. Chiar dac diversele conjuncturi politice au determinat subjugarea unora dintre cele mai mici, altora mai mari, acestlucru nu a implicat niciodat dispariia unei persoane politice; cele devenite dependente, i-aumeninut ntotdeauna, n plan teoretic, autonomia, fiind capabile s-i fac propriile legi i s-idecid propria politic. n consecin, avnd n vedere aceast frmiare politic, n momentuln care vorbim despre literatur sau drept grec, trebuie s nelegem cu totul altceva dectnelegem prin literatur sau drept roman. Astfel, pe cnd literatura i poezia roman au fostscrise ntrun singur dialect, cel latin, poezia i literatura greac au fost exprimate ntr-o serie dedialecte foarte variate; la fel, cnd discutm despre drept roman, avem n vedere legea ce a fostelaborat nuntrul unui, mai mult sau mai puin, stat unitar, spre deosebire de dreptul grec, princare nelegem o varietate de coduri sau legi ce-i au sursa ntr-un mare numr de entiti politicindependente, locuite de populaii de limb i cultur greac. Dei putem gsi cteva asemnrintre diversele instituii juridice, nu putem vorbi, n epoca clasic, despre un sistem de drept grecunitar, deoarece nu putem vorbi despre un stat grec unitar.n orice abordare a civilizaiei greceti, incluznd i dreptul, exist o tendin de a leidentifica pe aceasta cu cele create de Atena. Acest lucru se justific n mare parte, datoritfaptului c aceast cetate era la vremea respectiv cea mai bogat n populaie, n influen i putere politic, n bunstare, n art i literatur. Chiar dac dup rzboiul peloponezian ncepe o perioad de decdere pe multiple planuri, acestei perioade i datorm cele mai mari nume aleretoricii: Demostene, Lysias, Isocrates, Isaeus, precum i cele mai mari nume ale filosofieiateniene: Platon i Aristrotel. Sec. V Hr. este i perioada de maxim maturitate pentru tragediagreac: Aristophan, Sofocles, Euripide; comedie: Aristophan; istorie: Tucidide; sculptur:Fidias. Dei despre Atena avem numeroase mrturii n literatura sec. V-IV, nu ne putemaventura n a considera c dreptul atenian se regsete ntocmai n celelalte ceti greceti desprecare avem mai puine informaii. Datorit marelui numr de sisteme politice, ce variaz de lamonarhie la tiranie, i de la oligarhie la democraie, trebuie s acceptm ideea c sistemul lor dedrept reflect aceast varietate de regimuri politice i forme de guvernmnt.Materialele necesare istoriei dreptului grec nu pot fi gsite n vreun text de drept grec,deoarece, grecii, att de fertili n alte domenii, nu au dezvoltat o tiin a dreptului. Nu ne-armas de la greci nici un tratat de drept i nici vreo urm c aa ceva a fost scris sau c vreocoal de drept a funcionat. Dreptul grec trebuie n consecin cutat n codurile i legilesculptate n piatr sau bronz, descoperite pe ntregul teritoriu al lumii greceti, dintre care doar codul lui Gortinn Creta s-a pstrat intact. De asemenea, mai ales pentru Atena, preioaseinformaii despre dreptul cetii descoperim n operele literare ale vremii, att oratorice, ct iistorice, filosofice i dramatice. Multe informaii despre Egiptul elenistic leam obinut din numeroasele papirusuri ce au fost descoperite acolo. Pentru perioada veche, deinem poemele luiHerodot i ale lui Hesiod. Trebuie oricum de la nceput specificat faptul c nu a existat la greci o filosofie de orientare exclusiv juridic. Probleme ca originea i bazele statului, surseleobligaiilor juridice, raportul dreptului cu anumite standarde superioare, nu au fost discutate nmonografii dedicate unor asemenea teme sau de ctre specialiti n asemenea probleme. Eletrebuie cutate ntr-o varietate de surse literare, multe dintre ele contribuii incontiente la istoria dreptului, o tiin pentru care grecii nici mcar nu aveau un nume, aa cum nu a existat nici uncuvnt grec pentru drept ca un concept abstract. 88.Scoala dreptului natural: de la triumf prin eclipsa la renastere.Scoala istorica a dreptului. Antichitatefilosofii au inceput sa reflecteze asupra ratiunii de a fi si asupra validitatii legilor. In acest demers nu putea lipsi ideea naturii, ca ordine a tuturor lucrurilor, pretutindeni aceeasi. La opusul naturii se afla viata sociala, unde arbitrariul guvernarii, nedreptatea, opresiunea, tirania erau socante pentru om in raport cu natura.Scoala dreptului natural-

filosofii greci: Heraclit, Aristotel, Platon.La Aristotel- statul apare ca scop al naturii, activitatea sa fiind destinata garantarii propriei unitati si apararii intereselor cetatenilor sai. Dreptul deriva din observarea rationala a naturii.Aristotel distinge intre justitia naturala- care are peste tot aceeasi forta si justitia legala sau conventionalacare este, la origine impartiala, dar o data aplicata inceteaza sa mai fie impartiala.Sofocle opunea legii naturale, legea scrisa. Datorita dreptului natural omul poate disocia binele de rau. Dreptul facut de oameni provine din principiile dreptului etern, astfel cum se reflecta in dreptul natural. De aceea, orice drept care provine de la autoritatea omeneasca trebuie sa se conformeze legii divine. Numai legea divina este eterna. Legile facute de om pot varia in timp si spatiu. Renasterea teoriilor de drept naturalIn prima jumatate a sec. Al XIX-lea apare scoala urmasilor lui Kant: Fichte, Schelling, Hegel si apoi, Rudolf Stammler, Charles Renouvier s.a. Leon Duguit, desi critica scoala clasica a dr. natural, impartaseste ideea dr. natural cu continut variabil. El arata ca norma juridica este, in acelasi timp, permanenta si schimbatoare.Francois Geny considera ca ratiunea constituie "un drept natural ireductibil", cu continut variabil. Cea mai importanta renastere a doctrinei dreptului natural a avut loc in filosofia germana dreptului, dupa cel de-al doilea razboi mondial. 89.Scoala sociologica sau pozitivista a dreptului.Pragmatismul juridic. c. Sociologica a fost intemeiata de marele cugetator Auguste Comte. In lucrarea sa susine ca toate tiinele trec in evoluia lor istorica prin 3 stadii: teologic, metafizoc i pozitiv. A. Comte clasifica tiinele in tiinele matematicii t.Mecanicii, t.sociologica care imbraieaza dreptul. Dreptul e un fenomen istoric sub forma instituiilor, pe care sociologia il studiaza. El reprezinta ceva pur material i observabil prin simurile noastre. Un alt reprezentant al colii sociologice e Leon Duguit. Exponent al teoriei solidaritaii sociale, el susine ca dreptul nu a luat natere ca un imperativ al vieii comunitare, ci doar ca un instrument al inelegerii contiente dintre indivizi. Funcia sa consta in a asigura stabilitatea ordinii i a pacii sociale. Dreptul dupa Duguit, e imparit in 2 categorii: dreptul social, care rezulta din viaa sociala a oamenilor i dupa care se conduc in mod contient, i dreptul pozitiv, elaborat de stat, care da consacrare juridica dreptului social, cuprins in formele juridice i investit cu fora de constringere a statului. 90.Teoria normativista a dreptului.Realismul juridic American Bazele acestei teorii au fost puse de juristul german Rudolf Stammler.In concepia lui Stammler, dreptul aparine domeniului gindirii i este cunoscut ca voina. El nu aparine voinei in sensul cauzal naturalist i nici nu este produsul acestuia, dar este voina ea insai, deoarece are proprietatea de a se determina.Voina, dupa Stammler, poate fi divizata in voina morala i voina sociala. Voina morala sau voina individului izolat, spre deosebire de voina sociala, apare intotdeauna sub forma gindirii in sine.Voina sociala este menita sa aiba rolul de mediator al vieii in comun, sa uneasca, intr-un fel, scopurile indivizilor, sa creieze o ordine unitara in activitatea sociala.Locul central in teoria pura a dreptului il ocupa norma juridica care, formal, are un caracter pur, spre deosebire de norma morala, care are un con inut. Prin sistemul sau al normelor, Kelsen susine teoria crearii dreptului in cascade. Astfel, autoritatea unei hotariri judecatoreti se origineaza intr-un decret prezidenial; acesta, la rindul sau, intr-o lege adoptata de parlament, iar aceasta revendecindu-se constituiei. Toate normele juridice aparin unei ordine juridice date, ii justifica valabilitatea prin raportarea la o norma fundamental.Realismul juridic american - reactie impotriva conceptualismului, pozitivismului juridic. Isi propune sa aplice in drept o metoda experimentala. Isi propune sa studieze dreptul in actiune, factorii sociali care creaza dreptul si rezultatele sociale ale actiunii dreptului. Fara a fi ignorat rolul normelor in definirea dreptului, se pune accentul pe conduita reala a celor care aplica legeasi pe folosiirea instrumentelor empiricein vederea cresterii preciziei prognozei privind viitoarele decizii judecatoresti. John Chipman Gray K.N. Lewellyn 1930:Ceea ce fac oficiantii dreptuluiin legatura cu litigiile este dreptul insusi.Jerome Frank - promotor al scepticismului juridic : dreptul, asa cum il avem, este nedefint, supus unor schimbari incalculabile. Promoveaza rolul discretionar al instantelor, judecatorilor.Subiectele pentru examenul de stat la disciplinele:Drept administrativ i Drept contravenional.Drept administrativ ca ramur a sistemului de drept: noiune, obiectul, principiile de baz, delimitarea de ramurile nrudite.Dreptul administrativ a nceput s se contureze ca ramur de drept dup introducerea principiului separaiei puterilor n stat. Acest principiu pentru prima dat a fost introdus n Constituia Statelor Unite ale Americii n anul 1787 i n Constituia Franei n anul 1791. Organizarea i funcionarea statelor dup acest principiu face s se disting normele de drept administrativ, astfel nct putem vorbi despre apariia unei noi ramuri a dreptului public -dreptul administrativ".Dup cum am artat, la originea dreptului administrativ stau normele acestuia, care dau esen noiunii de drept administrativ.Dei normele dreptului administrativ se refer i reglementeaz un larg spectru de raporturi sociale, ele se reduc de regul la faptul c organizeaz executarea legii i execut la modul concret legea. Aceste raporturi sociale mai cuprind i prestarea de servicii n cadrul administraiei publice, exercitarea de atribuii administrative de ctre particulari, precum i

activitile de control n cadrul sistemului administrativ. Altfel spus, normele dreptului administrativ privesc administraia public.Din cele relatate putem desprinde c dreptul administrativ, fiind o ramur a dreptului public, cuprinde totalitatea normelor ce reglementeaz relaiile sociale din domeniul administraiei publice.Dreptul administrativ se identific dup mai multe criterii, care pot fi specifice doar acestuia. Totodat anumite trsturi ale dreptului administrativ pot fi caracteristice i altor ramuri de drept public.Dei sunt supuse unor critici, distingem urmtoarele trsturi ale dreptului administrativ: - este o ramur de drept relativ tnr; - reglementeaz o larg varietate de domenii; - nu poate fi codificat; - are un pronunat caracter de mobilitate; - cuprinde norme ce se bazeaz pe principiul inegalitii subiecilor raportului de drept administrativ; - unele conflicte pot fi soluionate de organele administraiei publice; - actele administrative sunt supuse controlului legalitii de ctre autoriti ce realizeaz atribuiile altei puteri.Vorbind despre obiectul dreptului administrativ, putem spune c prin obiectul su, administraia public este strns legat de cele trei puteri ale statului. De puterea executiv este legat datorit organizrii executrii legilor, de cea legiuitoare datorit subordonrii prin intermediul puterii executive, iar de puterea judectoreasc tot datorit executrii legii, atunci cnd administraia public revine cu puterea n executarea hotrrilor judectoreti, avnd de asemenea prghii de conlucrare cu puterea judectoreasc n cazuri extreme pentru a face ca hotrrea s fie executat.Din cele menionate se desprinde administraia public n rol de activitate de organizare a executrii legilor i prin care se execut legea, formnd astfel coninutul ei. Evideniind particularitile coninutului administraiei publice ca activitate, vom putea nelege mai bine aceast activitate, grupnd-o n dou mari categorii: activiti ale administraiei publice avnd caracter de dispoziie; activiti ale administraiei publice avnd caracter de prestaie.Activitile din prima categorie ce poart un caracter de dispoziie sunt realizate de administraia public prin emiterea unor norme ce organizeaz executarea legii, stabilindu-se conduita pe care trebuie s-o urmeze persoanele fizice i juridice.Astfel, ca autoritate, administraia public, prin dispoziiile sale, reclam din partea persoanelor fizice i juridice un anumit comportament social n limitele legii, ca apoi, n anumite cazuri prevzute de lege, administraia public s poat interveni cu sanciuni pentru nerespectarea dispoziiilor sale.Deoarece monopolul constrngerii i revine numai statului, nici o alt form de organizare social nu poate dispune de o for legal prin care s-i constrng pe membrii si.Activitile de dispoziie i cele de prestaie se realizeaz prin acte juridice i prin fapte materiale concrete de ctre administraia public ori de ctre funcionarii acesteia. Dispoziiile administraiei publice apar n urma diverselor activiti n cadrul procesului decizional, deoarece punerea n aplicare a legii i executarea ei necesit o vast i complex activitate de documentare. n acest scop se fac diferite studii, se solicit i se dau diferite avize n vederea soluionrii problemelor cu care se confrunt organele administraiei publice. Aceste activiti constituie administraia consultativ i de documentare. Activitile cu caracter deliberativ prevd analiza problemelor i luarea anumitor decizii. Ele formeaz administraia activ.O alt categorie de activiti ce formeaz obiectul administraiei publice sunt cele cu caracter de prestaie.Administraia public nu se poate reduce numai la activiti cu caracter de dispoziie, deoarece n procesul de realizare a valorilor politice exprimate n coninutul legilor, administraia public presteaz concomitent diferite servicii de interes general.Prestaiile sunt realizate din oficiu, la cererea persoanelor fizice i juridice sau a organelor statului. Serviciile prestate de administraia public includ: - domeniul ocrotirii mediului ambiant; - domeniul ocrotirii sntii; - domeniul nvmntului; - furnizarea de gaze naturale, energie electric i termic, ap, servicii de telefonie, transport, pot, asisten medical etc. Administrativ 1. Drept administrativ ca ramur a sistemului de drept: noiune, obiectul, principiile de baz, delimitarea de ramurile nrudite.Notiune Dreptul administrativ reglementeaz relatiile sociale ce apar n activitatea

administratiei de stat sau n legtur cu aceasta, adic relatiile ntre organele administrative si ntre acestea si alte organe de stat, cele dintre administratie si cetteni; principiile organizrii si functionrii administratiei.De asemenea, reglementeaz relatiile de natur conflictual dintre autorittile publice sau persoanele juridice de drept privat care exercit atributii de putere public, precum realizarea unui interespublic, asimilate autorittilor publice, pe de o parte, si cei vtmati n dreptul lor prin acte administrative ale acestorautoritti, pe de alt parte.Obiectul de reglementareal dreptului administrativ cuprinde dou situatii:1. reglementarea relatiilor sociale din sfera administratiei publice mpreun cu alte ramuri ale dreptului public;2. reglementarea relatiilor sociale din sfera administratiei publice mpreun cu alte ramuri de drept privat.Ca si normele de drept constitutional, normele de drept administrativ au un caracter imperativ. n aceste raporturi, organele statului se situeaz pe pozitii de putere fat de cettean, iar

raporturile pot s nu se nasc prin consimtmntul ambelor prti. Rspunderea pentru violarea unei norme administrative atrage dup ea o sanctiune de drept administrativ, pentru institutii, respectiv sanctiune contraventional, pentru cettean.Principiile de baza : a)principiul legalitatii presupune ca toate actiunile care formeaza activitatea dreptului administrativ sa se intemeieze pe lege; b) principiul ierarhiei presupune expresia raporturilor ierarhice intre structurile sistemului administrativ in activitatea realizata pentru organizarea si realizarea legii; c)principiul descentralizarii Descentralizarea serviciilor publice const, n fapt, n recunoaterea unei anumiteautonomii i acordarea personalitii juridice unor instituii sau servicii publice organizate lanivelul unitilor administrativ-teritoriale;d) principiul eligibilitatii,etc. Diferente intre Dreptul Administrativ si Dreptul CivilDaca in Drept Civil predomina raporturile pecuniare in Drept Administrativ sunt majoritare cele nepatriomaniale.Drept Administrativ macar una dintre parti trebuie sa fie un organ al administratiei publice.In Drept Administrativ predomina normele imperativeIn.Drept Administrativ partile sunt subordonate.Sanctiuni specifie Dreptului Administrativ, amenda contraventionala.
2. Capacitatea administrativ-juridica de folosinta si de exercitiu. a) Capacitatea de folosinta reprezinta, reprezinta, aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii civile. Capacitatea administrative juridical de folosinta incepe la nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea acesteia. In cadrul procedurii administrative lipsa capacitatii de folosinta, adica faptul ca persoana a decedat, atrage inadmisibilitatea cererii in justitie. Lipsa acestei capacitati va fi invocata pe cale de exceptie, exceptia lipsei capacitatii de exercitiu putand fi pusa in discutie atat de instanta, din oficiu, cat si de parat prin intampinare. Desigur exista si posibilitatea ca o persoana sa decedeze in timpul procesului administrativ, caz in care, pe temeiul art. 243, Cod procedura civila, judecata se suspenda pentru introducerea in cauza a mostenitorilor sau poate continua cu mostenitorii persoanei decedate.inand cont de situatiile particulare cu care orice practician in drept se intalneste, se pune intrebarea : ce se intampla daca se constata ca persoana era decedata la momentul introducerii cererii, iar acest fapt nu putea fi cunoscut de reclamant deoarece nu are acces la informatii in lipsa existentei unei cereri de chemare in judecata? Teoretic, in temeiul art. 132, Cod.proc.civ., partea poate sa solicite un termen pentru modificarea cererii, in sensul introducerii in cauza a mostenitorilor pe baza informatiilor obtinute, insa in realitate aceasta cerere nu este admisa de catre instantele de judecata, lipsa capacitatii de exercitiu existand inainte de introducerea cererii de chemare in judecata.b) Capacitatea administrativ juridica de exercitiu reprezinta, aptitudinea persoanei de a participa la actiuni de jure in cadrul dreptului administrative, precum si de a incheia singura acte juridice civile. De asemenea, pentru cei care nu au capacitatea administrative-juridica de exercitiu, actele juridice se incheie, in numele acestora, de reprezentantii lor legali, in conditiile prevazute de lege. Persoana lipsita de capacitatea de exercitiu poate totusi incheia singura actele anume prevazute de lege, actele de conservare, precum si actele de dispozitie de mica valoare, cu caracter curent si care se executa la momentul incheierii lor.Sanctiunea prevazuta de catre doctrina de specialitate, este aceea ca orice acte facute de persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, precum si actele facute de tutore fara autorizarea instantei de tutela, atunci cand aceasta autorizare este ceruta de lege, sunt anulabile, chiar fara dovedirea unui prejudiciu.Iar cel lipsit de capacitatea administrative-juridic de exercitiu sau cu capacitate administrative-juridic de exercitiu restransa poate invoca si singur, in aparare, anulabilitatea actului pentru incapacitatea sa rezultata din minoritate ori din punerea sub interdictie judecatoreasca. Prin urmare, in functie de obiectul cererii de chemare in judecata, in cazul in care una dintre parti este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa aceasta va sta in proces prin reprezentant legal, tutore sau curator. 3. Norma administrativ-juridic: noiunea, structura, clasificarea, formele de manifestare. Prin natura sa, norma de drept administrativ este o regul cu caracter general i impersonal: ea se aplic la un numr nedefinit de cazuri i de persoane. Normele dreptului administrativ au o serie de trsturi distincte:- ele reglementeaz raporturi sociale care apar ntre autoritile administra iei publice, precum i ntre acestea i particulari (persoane fizice i juridice) n realizarea sarcinilor administraiei publice;- sunt foarte variate, fiind aplicate, practic, n aproape toate domeniile i sectoarele de activitate;- cu excepia celor cuprinse n Constituie i n legi, sunt emise n baza i n vederea executrii legii.Normele de drept administrativ, ca orice norm juridic, formeaz sub aspect intern structura logico-juridic compus din trei elemente: ipoteza, dispoziia i sanciunea. Ipoteza este acea parte a normei care stabilete condiiile, mprejurrile sau faptele n prezena crora se cere o anumit conduit, precum i categoria

subiecilor la care se refer prevederile dispoziiei. Dispoziia este acel element al normei de drept administrativ care prevede conduita ce trebuie urmat, n prezena ipotezei date, adic stabilete drepturile i obligaiile subiecilor vizai de acea norm. Sanciunea este al treilea element al normei. Ea stabilete msurile luate mpotriva persoanelor care au violat dispoziia normei i care sunt aplicate, n caz de necesitate, prin constrngere, cu ajutorul puterii de stat.De exemplu: persoanele care primesc un teren pentru construcia caselor de locuit (ipoteza) sunt obligate ntr-un anumit termen de la data atribuirii terenului s obin autorizaie de construcie i s nceap construcia (dispoziia). n caz de nclcare a termenului stabilit sau nenceperea construciei n termenul stabilit, terenul poate fi retras (sanciunea).Dup structura tehnico-juridic, normele dreptului administrativ sunt modelate sub form de pri, titluri, capitole, seciuni, articole, paragrafe, alineate etc. O asemenea structurare a normelor administrative ntlnim n actele administrative complexe, ce conin mai multe norme juridice.Normele dreptului administrativ pot fi grupate n mai multe categorii, dup diverse criterii:Dup obiectul pe care l reglementeaz se desprind: norme organice - ce reglementeaz nfiinarea, organizarea i desfiinarea unor autoriti ale administraiei publice; norme de drept material ce reglementeaz drepturile i obligaiile subiecilor de drept administrativ; norme de drept procesual ce reglementeaz modul de funcionare a autoritilor administraiei publice.Dup sfera de cuprindere, normele dreptului administrativ se mpart n: norme generale - care au o sfer larg de aplicare, la un numr nedefinit de cazuri; norme speciale - ce reglementeaz numai o anumit problem sau se refer la o anumit categorie de subieci. Normele speciale derog de la normele generale; norme de excepie - ce reglementeaz situaii aprute n mod excepional n timpul unor calamiti naturale, catastrofe etc. Normele excepionale derog de la normele generale i cele speciale.Clasificarea normelor administrative are o mare nsemntate practic, fiind util la aplicarea lor n via. Stabilind c normele speciale i cele excepionale au caracter derogatoriu ca unul din elementele ce determin prioritatea lor la aplicare, mai este de menionat i faptul c normele dreptului administrativ se grupeaz ntr-o strict ierarhie juridic. Astfel, o norm de drept administrativ cu o for juridic inferioar nu poate anula, modifica sau conine reglementri contrare normelor cu o for juridic superioar. 4. Raporturile administrativ-juridice: noiune, clasificarea, coninut. Rezultatul aciunii normelor de drept administrativ n relaiile sociale l constituie raporturile de drept administrativ, care apar, aadar, ca o categorie distinct de raporturi juridice, n cea mai simpl definiie, raporturile juridice sunt nelese ca fiind relaiile sociale ce au czut sub incidena normelor juridice (reglementate de normele juridice). De aici rezult c nu orice relaie social este reglementat de norme juridice i c nu poate fi conceput un raport juridic n absena normelor juridice.Un criteriu pentru clasificarea raporturilor de drept administrativ este cel al participanilor la relaia social reglementat prin norma de drept administrativ, existnd raporturi la care particip: dou autoriti ale administraiei publice, o autoritate a administraiei publice i o alt autoritate public, o autoritate a administraiei publice i un organ neguvernamental, o autoritate a administraiei publice i un agent economic sau instituie social-cultural, o autoritate a administraiei publice i o persoan fizic.Un alt criteriu este coninutul raportului juridic, adic drepturile i obligaiile pe care le au subiectele participante. n raport de acesta, identificm dou categorii de raporturi de drept administrativ, fiecare dintre ele cu mai multe tipuri. A. Raporturile de drept administrativ care se formeaz n cadrul administraiei publice ntre componenii personalului din sistem sunt: raporturi de subordonare ierarhic, n care subiectul care are calitatea de autoritate ierarhic superioar are n competen dreptul de a conduce, ndruma i controla activitatea subiectelor de drept subordonate, raporturi de colaborare, n care subiectele de drept au competene egale, conlucrnd n cadrul sistemului administraiei publice. raporturi de participare n cadrul crora titularii diferitelor competene sau funcii particip la realizarea unor sarcini care aparin administraiei publice (de ex.raporturile ce pot apare ntre organele administraiei publice centrale i cele ale administraiei publice locale). B. Raporturile care se formeaz ntre subiecte de drept care aparin sistemului administraiei publice i subiecte de drept care se situeaz n afara acestui sistem sunt: raporturi de subordonare, n cadrul crora, organele administraiei publice pot stabili n mod unilateral, pe baza competenei legale, drepturi i obligaii pentru persoanele fizice i cele juridice, le pot aplica sanciuni i pot proceda la executarea acestora prin operaiuni administrative i simple fapte materiale, raporturile juridice de utilizare a serviciilor publice n care subiectele active acioneaz pe baza i n executarea legii , potrivit competenei legale de a desfura activiti cu caracter prestator n favoarea subiectelor pasive, raporturile juridice de colaborare i participare a unor persoane fizice i juridice la realizarea sarcinilor care revin administraiei.La nceputul deceniului al optulea (anii 1973-1974), se formuleaz teza pluralitii de forme ale raporturilor de drept administrativ, susinndu-se, ntr-o opinie, existena a trei categorii de raporturi de drept administrativ: a) de subordonare; b) de autoritate i c) de colaborare,Iar ntr-o alt opinie, existena a numai dou categorii: a) de subordonare i b) de colaborare.a. Raporturi de drept administrativ de subordonare. Aceast categorie

de raporturi presupune un subiect subordonat celuilalt, ntotdeauna subiectul fa de care exist subordonarea fiind o autoritate a administraiei publice: subiectul subordonat fiind o persoan fizic, o persoan juridic de drept privat sau o persoan juridic de drept public creia potrivit competenelor atribuite i s-a rezervat o astfel de poziie de subordonare.b. Raporturi de drept administrativ de colaborare. n acest tip de raport juridic ambele subiecte, din care unul obligatoriu fiind o autoritate administrativ, colaboreaz de pe o poziie juridic egal n conformitate cu dispoziiile legale pentru realizarea sarcinilor administraiei. n aceast categorie de raporturi juridice subiectele realizeaz acte de drept public sau de drept privat.c. Raporturi de autoritate. Acest tip de raport juridic administrativ nu este n general luat n discuie n doctrin dei l regsim n foarte multe acte normative direct enunat sau dedus. Exist i raporturi juridice de drept administrativ de autoritate care se caracterizeaz, n opinia noastr printr-o larg autonomie decizional, dar nu ies n afara sistemului organelor administraiei, depind ntr-o oarecare msur de autoritatea care l-a creat, realizeaz activitile de executarea legii, n regim de putere public. 5. Funciile de baz ale administrrii publice. Principalele caracteristici funcionale ale administraiei n etapa actual sunt urmtoarele:A. Administraia este subordonat. n primul rnd, ea este subordonat dreptului legii care i stabilete obiectivele, i formeaz limitele, i impune respectarea unor garanii. Legile, regulamentele nltur arbitrariul n administraie. De fapt, ntreaga activitate a organismelor sociale este guvernat de legi i reguli care stabilesc organizarea i determin principiile de funcionare a serviciilor.n al doilea rnd, este subordonat Guvernului care-i stabilete factorii superiori de conducere i i furnizeaz mijloacele necesare. Administraia, constituind un corp intermediar, creat n vederea aciunii, ns, caracteristica de subordonare nu exclude o anumit putere proprie. Pentru eful statului, Guvern i Parlament, administraia constituie un sprijin tehnic i n urma colaborrii ce se instituie, ea le face cunoscute nevoile i posibilitile, contribuind astfel la optimizarea tuturor activitilor.B. Administraia este ierarhizat i ordonat. Ierarhizarea administrativ inspirat din ierarhiza militar este necesar pentru a asigura coeziunea i disciplina administraiei. Ea permite Guvernului s-i cunoasc activitile, iar n cadrul propriei structuri, faciliteaz transmiterea ordinelor prin verigile succesive, repartizarea responsabilitilor i supravegherea executrii. Numai ntr-un cadru ierarhic se poate exercita puterea de comand i control i se poate asigura disciplina. Puterea derivat din ierarhie se manifest asupra funcionarilor numii i asupra actelor emise de autoritatea inferioar.Prin activitatea de control, care este o consecin a existenei puterii ierarhice, se asigur i unitatea de aciune a aparatului administrativ. Controlul n administraie poate fi: administrativ, efectuat fie din interiorul administraiei, fiind legat direct de puterea ierarhic, fie din exterior, acolo unde exist liberti publice i un liber exerciiu al suveranitii populare; juridic, caz n care este asociat ideii puterii suverane de control, care este delegat tribunalelor. Aspectul juridic se manifest n verificarea legalitii deciziilor administrative, dar nu n ceea ce privete oportunitatea acestora.C. Administraia este remunerat, civil, laic, egalitar. Pentru munca depus, funcionarii publici sunt remunerai cu salariu, din bugetul public. Nevoile publice, altele dect cele pe care le implic aprarea naional, sunt satisfcute prin intermediul administraiei civile. n societile moderne nu exist dect n mod excepional o confuzie ntre funciile civile i cele militare. n cazuri particulare, autoritatea militar intervine n domeniul civil, n urma unei relaii deschise cu autoritatea civil sau dup proclamarea strii de urgen. Peste tot, n rile democratice, administraia este laic, pentru c ea folosete un personal care nu intervine direct pentru asigurarea unor nevoi religioase. n unele state, ns, n mod excepional, cultul religios are caracter de serviciu public. Administraia public este egalitar, n sensul c furnizeaz servicii tuturor, n mod egal, fr a face distincie de origine, ras, apartenen politic, principiu care nu este ntotdeauna i peste tot aplicabil.D. Administraia este formalizat, scris, birocratic. Administraia este formalizat, n sensul c ea acioneaz conform unor proceduri dinainte stabilite, dnd natere la un anumit tradiionalism administrativ, care poate antrena rutina i care-i poate ncetini ritmul de lucru. Administraia are la baz documente, fapte, decizii consemnate n documente scrise. Formalismul i birocraia sunt proprii oricrei administraii, ceea ce difer este numai gradul n care acestea se manifest, trebuind evitate exagerrile care ar putea avea ca rezultat instaurarea unui regim nedemocratic.E. Administraia are un caracter de continuitate i necesit din ce n ce mai mult cunotine specifice. Pe de o parte, administraia este realizat de ctre reprezentani alei ai populaiei, de ctre funcionari temporari, dar mai ales de ctre funcionari permaneni care formeaz corpuri de funcionari i care-I confer administraiei un caracter de continuitate. Totodat, ansamblul activitilor i serviciilor publice pe care administraia le presteaz trebuie realizate n mod nentrerupt.Pe de alt parte, multitudinea i complexitatea sarcinilor crora administraia trebuie s le fac fa au fcut necesar posedarea de ctre cei care lucreaz n administraie a unor competene specifice i a unor cunotine tehnice speciale.F. Administraia este structurat vertical i orizontal. Vertical, ea este divizat n servicii i grupe de servicii. Astfel, de exemplu, administraia central este mprit pe ministere, care au urmtoarele verigi

componente: departamente, direcii, servicii i birouri. De asemenea, ministerele pot avea n subordine direcii la nivel territorial (judeean). Alturi de ministere exist instituii publice, agenii independente, societi naionale sau corporaii publice, cu serviciile din cadrul lor.Structurarea pe orizontal se regsete att n administraia central, ct i n administraia teritorial de stat i administraia local. ntre diferitele diviziuni verticale i orizontale exist relaii de cooperare, coordonare, comunicare, ierarhizare, centralizare i descentralizare, concentrare i desconcentrare.G. Administraia public este ntr-o continu expansiune. De peste o jumtate de secol, n toate rile lumii, administraia se dezvolt, se extinde: exist o cretere a serviciilor publice. Pretutindeni statul intervine din ce n ce mai mult n viaa naiunii. S-a trecut de la statul jandarm la statul providen; ca urmare, serviciile publice au crescut ca numr i ca volum.Expansiunea administrativ rezult dintr-o tendin intern a administraiei, o tendin natural de a se extinde, de a prolifera: este tendina general pe care o semnala Spinoza: totul tinde a persevera n eul su i de a mri acest eu. Cauza acestei tendine vine din dorina statului de a face fa unor noi nevoi sociale, de a oferi condiii de via mai bune membrilor si mpotriva diferitelor riscuri ale vieii. 6.Actul administrativ: noiune, clasificarea, coninut, cerinele naintate fa de el Principala form de activitate a organelor administraiei publice o constituie adoptarea sau emiterea de acte administrative. Prof.Tudor Drganu consider c actul administrativ este un act juridic, forma principal prin care se realizeaz administraia public, care const ntr-o manifestare expres de voin ce eman de la organele de administraie public i prin care se creeaz, se modific sau se sting raporturi administrative, a cror desfurare se asigur prin mijloacele specifice ale statului. Trsturile specifice ale acestor acte: - actele administrative snt manifestri unilaterale de voin, adic drepturile i obligaiile care iau natere prin acte administrative snt stabilite n mod unilateral de ctre organul emitent, fr consimmntul persoanei creia i se adreseaz actul; - actele administrative snt adoptate sau emise de autoritile publice, serviciile sau instituiile acestor autoriti competente potrivit legii s adopte ori s emit acte administrative. Prin urmare, nu orice manifestare de voin poate fi considerat act administrativ, dar numai aceea care provine de la o autoritate de stat; - actele administrative snt obligatorii. Aceast obligativitate a actului administrativ deriv din faptul c el este dat pe baza i n executarea legii i din aceast cauz se bucur de prezumia de legalitate. Actele administrative snt obligatorii pentru organul emitent atta timp ct nu au fost revocate sau abrogate; actele administrative snt obligatorii pentru toi subiecii de drept ce desfoar o activitate care cade sub incidena prevederilor lor( in categoria acestor subieci pot intra toate organele administrative subordonate organului emitent, organizaii obteti,asociaii profesionale, tiinifice, culturale ,persoane fizice i juridice particulare, precum i organe administrative care nu snt subordonate emitentului); actele administrative snt obligatorii i pentru organele superioare celor emitente. -actele administrative se emit n baza i executarea unei legi existente i n limitele competenei lor. Deci, actele administrative nu pot fi emise contrar prevederilor legii,actele administrative, nu pot avea caracter retroactiv, producnd efecte juridice numai pentru viitor; - actele administrative snt executorii . Actul administrativ, fiind emis n temeiul legii, este executoriu din oficiu, iar n cazul n care cel obligat nu-l execut benevol, executarea lui este asigurat de autoritatea de stat n condiiile prevzute de lege; - actul administrativ nu este ndeplinit n cadrul exercitrii unei funcii judiciare . Clasificarea:Deoarece actele administrative nu au toate aceeai natur juridic, Valentin I.Priscaru le mparte n: acte administrative de autoritate, acte administrative de gestiune, acte administrative cu caracter jurisdicional . Actele administrative de autoritate( de putere publica) :snt actele juridice adoptate sau emise de un serviciu public, n mod unilateral, n baza i n vederea executrii legii, pentru naterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice. Aceste acte se mpart, la rndul lor, n acte administrative de autoritate cu caracter normativ i acte administrative cu character individual. Actele administrative de gestiune snt actele juridice ncheiate de autoritile administraiei publice, de servicii publice administrative pentru exploatarea i dezvoltarea proprietii statului, unitii administrativ-teritoriale, cu particularii, pentru c statul, raionul, satul, avnd conducerea propriilor patrimonii, fac, n aceast calitate, acte patrimoniale, bilaterale. Actul administrativ de gestiune, dei este guvernat de regulile actului juridic de drept privat, are anumite trsturi care-l fac s fie considerat un act administrativ. La acte administrative cu caracter jurisdicional Valentin I.Prisacaru raporteaz actele emise (pronunate) de organele de jurisdicie ce funcioneaz n cadrul organelor administraiei publice competente, potrivit legii, s soluioneze conflicte juridice aprute ntre organele administraiei publice (servicii publice) i particulari (persoane fizice i juridice). Aceste acte juridice, dup organul care le emite, snt acte administrative, iar dup efectele pe care le produc, snt acte de jurisdicie. 7.Procedura de elaborare a actelor administrative: etapele i coninutul lor

Actul administrativ, pentru a se deosebi de alte acte juridice, i sunt proprii mai multe criterii specifice, printre care forma actului i procedura proprie de emitere a lui. Prin forma actului administrativ nelegem modalitatea de exprimare a voinei juridice de ctre emitent ce se contureaz n coninutul acestui act. Coninutul actului sau voina juridic conturat n actul administrativ poate mbrca anumite forme: scrisa, orala sau implicita.Forma scris de emitere este una din cele mai rspndite forme a actelor administrative. Ea poate fi i o condiie de valabilitate a actului. Forma scris a actului este recomandabil, deoarece ea va permite autorului competenei s-i formuleze ct mai clar i mai exact voina juridic, iar executorii acestui act vor avea posibilitatea de a nelege mai uor voina juridic prescris. Forma scris mai poate fi determinat de actul juridic n conformitate cu care se emite actul administrativ sau de procedura de emitere a actului ce oblig autorul competenei s respecte forma scris. Forma oral a actelor administrative apare atunci cnd urgena situaiei nu permite a exprima voina juridic n scris i se ntlnete n cele mai dese cazuri n sistemul transporturilor, n armat sau n organele militarizate. Astfel de acte permit soluionarea rapid i cu eficien maxim a unor probleme deosebit de importante. Necesitatea folosirii formei orale a actelor administrative nu exclude forma scris ca o dublare a celei dinti. Aceast dublare a fost impus de practic pentru a face dovada actului oral i a-i asigura legalitatea.Actele administrative implicite, adic rezultate din tcerea organului obligat s emit actul administrativ. De exemplu, emiterea unui act administrativ de ctre un organ al administraiei publice, act ce necesit a fi confirmat de alt organ al administraiei publice ntr-un anumit termen, i care nu s-a pronunat n termenul prescris asupra acestui act, conduce la concluzia c actul a fost acceptat. ntr-o alt situaie organul administraiei publice nu soluioneaz o petiie n termenul prescris, ceea ce conduce la respingerea petiiei sau refuzul de a rezolva cererile.Actele administrative trebuie s ntruneasc urmtoarele condiii:s fie emise (adoptate) de organul competent;s fie emise pe baza i n vederea executrii legii (organice sau ordinare);s fie semnate de un funcionar competent;s fie emise n form scris;s cuprind elemente de form (semntura funcionarului, data emiterii (adoptrii), numrul cronologic, aplicarea sigiliului (tampilei) organului emitent);s fie contrasemnate, atunci cnd legea o cere;s fie, dup caz, publicate n Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau aduse la cunotina celor interesai n modul i n ordinea prevzute de lege.Proiectele de acte normative se elaboreaz din nsrcinarea Parlamentului, Preedintelui Republicii sau Guvernului, precum i din iniiativa proprie a ministerelor, departamentelor i altor subieci interesai.Actele naintate Guvernului spre examinare vor conine:norme noi de drept, impuse de legea nou;norme ce vor modifica, completa sau abroga acte adoptate anterior;norme ce vor extinde, suspenda sau limita aciunea normelor juridice n vigoare;norme ce vor unifica mai multe acte n vigoare ntr-un singur act nou. Pn la emitere, actul administrativ va fi precedat de un ir de activiti pregtitoare, i anume: determinarea organului administraiei publice responsabil de elaborare;elaborarea proprie a proiectului de act;avizarea proiectului de act;naintarea proiectului spre examinare. Prima operaiune la organizarea elaborrii actului administrativ este determinarea autoritii responsabile pentru pregtirea proiectului. n acest caz organul este determinat expres de lege sau rezult din coninutul legii, fiind stabilit de Guvern sau de Preedintele Republicii.Elaborarea proiectelor de acte poate fi efectuat de unul sau mai multe ministere, departamente sau alte organe subordonate Guvernului. n cazul cnd vor fi desemnate mai multe organe s participe la elaborarea proiectului, unul din ele va fi responsabil.Organele care particip la elaborarea proiectului desemneaz specialiti care vor lucra nemijlocit asupra coninutului proiectului, iar dup necesitate vor fi antrenai i ali specialiti de nalt calificare att practicieni, ct i teoreticieni. Elaborarea proprie a proiectului de act va include:1.examinarea actelor juridice care de obicei sunt luate la eviden de servicii speciale din cadrul organelor administraiei publice, pentru a stabili competena organului ce va emite actul i pentru a asigura legalitatea actului respectiv;2.analiza statistic a anumitor fenomene ce urmeaz a fi reglementate, efectuarea studiilor i a calculelor statistice sau utilizarea datelor organelor specializate de statistic;3. efectuarea anumitor studii, la necesitate; 4.n caz de necesitate, recurgerea la anumite expertize contabile, tehnice etc. care s conin explicaii i concluzii menite s uureze lucrul specialitilor; 5. ntocmirea rapoartelor, referatelor i a drilor de seam care reflect problemele din domeniul cercetat i conin date, aprecieri i uneori propuneri.La elaborarea proiectului autorii vor ine cont de asemenea de actele normative n vigoare, de legislaia altor state, de tratatele internaionale la care Moldova este parte, precum i de literatura tiinific i presa periodic.Coninutul actului trebuie s fie expus ntr-un limbaj literar simplu i clar, prin fraze scurte, pentru a evita interpretarea i aplicarea incorect a prescripiilor normative.Fa de structura actului se nainteaz anumite cerine.Fiecare act trebuie s aib un titlu care va cuprinde concis tema

lui. n cazul cnd este necesar de a explica scopurile i motivele emiterii actului, se va ntocmi un preambul care va fi partea introductiv a actului.Dup preambul urmeaz partea rezolutiv, n care se expun toate prescripiile normative, formulate pe puncte. Pentru comoditatea aplicrii actului, punctele pot fi divizate n subalineate i alineate. Proiectele de acte mai voluminoase vor putea fi divizate n titluri, capitole i seciuni.Punctele actului trebuie s fie numerotate n cretere, indiferent de faptul dac actul cuprinde titluri, capitole sau seciuni. Fiecare punct din act trebuie s conin un gnd nchegat i s includ de regul o singur prescripie normativ, cteva prescripii pot fi incluse numai n cazurile cnd acestea pot fi just aplicate i nelese.De asemenea, n caz de necesitate, proiectul actului trebuie s conin situaiile tranzitorii i s reflecte modalitatea de punere n aplicare i intrare n vigoare a lui etc.Dup ntocmirea proiectului actului, autorii, prin intermediul autoritii publice ce-i tuteleaz, vor trimite proiectul spre avizare autoritilor abilitate n acest sens, crora, de fapt, le revine i sarcina de asigurare a aplicrii lui. Avizele conin opiniile autoritilor administraiei publice solicitate de a se expune pe marginea proiectului.Dup examinarea avizelor primite, autorii vor prelucra toate propunerile naintate i, n cazul n care vor considera necesar, vor opera modificrile de rigoare n proiectul actului administrativ respectiv. Dup definitivarea proiectului actului va fi ntocmit nota explicativ i o scrisoare de nsoire cu care vor fi expediate Guvernului spre examinare.Nota explicativ va conine argumentele necesare, prognozele social-economice i consecinele realizrii lor, materialele informative i analitice,se vor indica autorii proiectului i organele care au efectuat expertiza lui.Actele administrative ce se prezint Guvernului spre examinare vor fi coordonate n mod obligatoriu cu Ministerul Justiiei, iar cele ce conin norme referitoare la dezvoltarea economiei, programele i chestiunile bugetului de stat i administrare de stat, vor fi coordonate de asemenea cu Ministeml Finanelor i cu Ministerul Economiei.Actele administrative ce vor fi adoptate de Guvern vor fi emise n form de Hotrri, Ordonane sau Dispoziii, iar cele emise de alte organe ale administraiei publice vor fi perfectate n form de ordine, hotrri, instruciuni, regulamente, lmuriri, indicaii sau alte forme. Dup trimiterea actului administrativ organului competent pentru a fi examinat i aprobat, se va trece la o nou faz - cea a emiterii propriu-zise a actului administrativ.La aceast faz se vor realiza o serie de activiti, i anume, n cazul adoptrii de ctre un organ colegial va fi necesar cvorumul, dup care vor urma dezbaterile pe marginea proiectului, apoi proiectul va fi supus votului. n caz de obiecii sau amendamente pe marginea proiectului, se va recurge la vot, iar dac va fi ntrunit numrul legal de voturi, actul va fi adoptat n varianta care a fost propus sau cu amendamentele respective.Dup adoptarea actului administrativ, pentru a produce efecte juridice, mai sunt necesare un ir de activiti posterioare emiterii acestuia cum ar fi: redactarea cu amendamentele acceptate, prezentarea lui spre semnare conductorului organului administrativ respectiv. n caz de necesitate, actul administrativ va fi contrasemnat de persoanele care au obligaia punerii lui n execuie. De exemplu, Hotrrile Guvernului sunt semnate de Prim-ministru i contrasemnate de minitrii care au obligaia punerii lor n aplicare.Dup semnare, actul administrativ este tampilat i transmis serviciului care se ocup de evidena actelor, n vederea nregistrrii, multiplicrii, comunicrii sau publicrii i pstrrii sale. Numrul de nregistrare a actului va fi numrul actului. n cazul actelor administrative cu caracter normativ emise de autoritile administraiei publice centrale legea prevede publicarea lor obligatorie n Monitorul Oficial al Republicii Moldova, iar n cazul actelor administrative cu caracter normativ, emise de autoritile administraiei publice locale, publicarea trebuie s fie asigurat de organele de pres oficiale ale acestor autoriti. Generalizind procedura emiterii actelor administrative cuprinde mai multe activiti care pot fi grupate n 3 faze: Prima faz este cea pregtitoare sau anterioar emiterii actului administrativ . n aceast faz, pentru emiterea actelor administrative, n special a celor normative, organul emitent trebuie s culeag, s prelucreze i s solicite de la alte organe anumite informaii, avize etc. Aceste acte, denumite pregtitoare, sunt din punctul de vedere al naturii juridice nite operaiuni administrative, care nu produc, prin ele nsele, efecte juridice, ns fr solicitarea i obinerea lor actele administrative se consider c au fost adoptate sau emise cu nclcarea legii, fiind anulabile sau nule, dup caz. Cea de a doua faz este concomitent emiterii actului administrativ . Faza concomitent emiterii actului administrativ cuprinde adoptarea sau emiterea propriu-zis a actului administrativ. Astfel, n cazul adoptrii actului administrativ de ctre un organ colegial este necesar ntrunirea cvorumului cerut de lege. De asemenea, el trebuie adoptat cu cvorumul prevzut de lege, semnat de ctre conductorul organului colegial, iar n cazurile prevzute de lege - contrasemnat etc. Spre exemplu, potrivit art. 94 alin. (2) din Constituie, decretele emise de Preedinte, n temeiul art. 86 alin. (2) i art. 87 alin. (2-4) din Constituie, se contrasemneaz de ctre Prim-Ministru, iar potrivit art. 24 alin (l),i art. 52 alin (2) din Legea privind administraia public local deciziile consiliilor

locale se contrasemneaz de ctre secretarul consiliului respectiv. Cea de a treia faz este posterioar emiterii actului administrativ. Aceast faz vizeaz urmtoarele operaiuni administrative: nregistrarea actului, cu menionarea numrului conform cruia aceasta a fost nregistrat, datarea i punerea sigiliului, publicarea sau comunicarea actului administrativ, n condiiile stabilite de lege. Publicarea i comunicarea actelor administrative este foarte important, deoarece actul administrativ, de regul, produce efecte juridice de la data ndeplinirii acestei operaiuni administrative. 8.Controlul asupra activitii organelor administraiei publice: formele, subiecii, coninutul. Controlul administrativ este una din formele de control la care este supus activitatea administraiei publice locale i care se ntemeiaz pe normele constituionale i legale referitoare la administraia public.Instituirea unor controale ale actelor, operaiunilor i faptelor autoritilor administraiei publice este necesara a se asigura activitatea administraiei publice cit mai eficienta. Cu ajutorul controlului, statul urmrete dac actul este aplicat corect, dac are eficien, dac acesta corespunde cerinelor reale ale relaiilor sociale reglementate, de asemenea, verific legalitatea actului etc.Potrivit teoriei generale a dreptului, controlul administrativ, n sens larg, reprezint un ir de msuri ntreprinse de organul ierarhic superior sau unul autonom special abilitat s verifice ndeplinirea de ctre instituia de nivel inferior sau din subordine a legilor, decretelor efului statului, hotrrilor i ordonanelor guvernului, altor acte normative. n Republica Moldova, controlul administrativ asupra activitii autoritilor administraiei publice locale este exercitat nemijlocit de Ministerul Administraiei Publice Locale sau prin intermediul direciilor teritoriale pentru control administrativ ale acestui minister. Prin modul de organizare i exercitare, precum i prin rolul i obiectivele ce le urmrete, controlul administrativ ndeplinete importante funcii: funcia de evaluare, funcia preventiv, funcia de documentare, funcia recuperatorie, precum i o funcie educativ. Controlul administrativ are trei elemente principale : baza de referin, obiectul i operaiunile de control . Baza de referin a controlului cuprinde acele elemente care trebuie urmrite n cadrul obiectului controlului. Desigur, baza de referin a controlului poate fi mai ampl sau mai restrns, dup cum se refer la un numr mai mare sau mai mic de elemente pe care le cuprinde activitatea organelor administraiei publice. Obiectul este cel deal doilea element component al controlului, inclusiv n administraie. Activitatea organelor administraiei publice se realizeaz cu ajutorul oamenilor, cu folosirea unor mijloace materiale i financiare, precum i prin folosirea de acte juridice, operaiuni administrative i acte materiale. ntregul ansamblu sau arsenal de mijloace umane, materiale i financiare, activitatea mijloacelor i proiectelor folosite de organele administraiei publice pot face obiectul controlului.Personalul administraiei care este supus controlului, este examinat cu privire la competen, corectitudine i ndeplinirea sarcinilor administraiei publice. Mijloacele materiale i financiare sunt supuse controlului sub aspectul existenei i integritii lor, dar i sub acela al felului n care sunt ntrebuinate.Cel de-al treilea component al controlului sunt o peraiunile de control propriu-zis. Ele sunt realizate de ctre autorii controlului i urmresc s stabileasc conformitatea obiectului controlului cu elementele cuprinse n baza de referin i care privesc obiectul controlului. Dac se constat c s-au realizat cerinele din baza de referin, nseamn c rezultatul activitii administrative este pozitiv.Operaiunile de control pot fi simple i complexe, dup cum elementele din baza de referin comport un grad mai mic sau mai mare de apreciere sau de tehnicitate din partea autorului controlului. Desigur, controlul poate cuprinde aspecte de fond sau doar procedurale i poate privi un sector sau altul cu o anumit activitate concret sau chiar o persoan anume din cadrul administraiei. Controlul de materialitate a unor obiecte aflate n gestiunea unor organe ale administraiei publice cuprinde operaiuni relativ simple care constau n verificarea i constatarea existenei acestor obiecte.De asemenea, deosebit de complexe sunt aciunile de control ale oportunitii activitii autoritilor, funcionarilor administraiei publice. Mai trebuie precizat c operaiunile de control necesit o bun cunoatere a specificului activitii organelor i funcionarilor ce fac obiectul controlului.Operatia materiala de control presupune existenta a 2 subiecte:subiect activ-cel ce efectueaza controlul si subiect pasiv- cel ce suporta controlul.Teoria dreptului administrativ distinge 2 tipuri de control: 1. Control administrativ intern: 1.1.general-se infaptuieste in baza raporturilor de subordonare dintre persoanele ce formeaza colectivul unui organ al administratiei( se declaseaza din oficiu); 1.2. specializat-este exercitat de anumite persoane sau compartimente fata de care cel controlat nu se afla in raport de subordonare. 2.Control administrativ extern( organul care controleaza are posibilitatea de-a modifica, anula sau suspenda actele neconfomre cu el emise de organul controlat): 2.1 control extern ierarhic- obiectul ei cuprinde intreaga activitate a organelor subordonate , atit actele juridice , cit si faptele materiale fiind un control asupra tuturor aspectelor de legalitate inclusiv si a celor de

oportunitate. 2.2. Control de supraveghere generala; 2.3. Control de tutela administrativa; 2.4.Control specializat ( exercitat de organele administrative cu atributii speciale de control)- acest control este exercitat de o serie de organe de specialitate numite; inspectii de stat, directii,departamente, inspectorat, oficiu, corp, serviciu care verifica respectarea normelor legale in activitatea organelor administratiei de stat din diferite sectoare sociale( comert, sanatate, protectia muncii.calitatea produselor si serviciilor, disciplina in cosntructii, ape, turism,preturi, finante, metrologie).Acest tip de control administrativ se exercita din oficiu, la sesizarea unor organe de stat, organizatii nestatale ori a cetatenilor.Valeriu Zubco, Anastasia Pascari i Gheorghe Creu raporteaz la controlul adminsitrativ controlul extern specializat, exercitat prin urmtoarele modele de control:a) controlul sanitar efectuat de serviciile i subdiviziunile Ministerului Sntii i Ministerul Muncii, Proteciei Sociale si Familiei ; b) controlul veterinar efectuat de ctre organele centrale de specialitate ale administraiei publice n domeniul medicinei veterinare, ale serviciile veterniare ale acestor organe; d) controlul financiar-fiscal efectuat de Ministerul Finanelor i de organele fiscale; e) controlul ecologic realizat de ctre Ministerul i subdiviziunile teritoriale ale acestora; etc. 9.Controlul judectoresc asupra legalitii actelor administrative: noiunea de contencios administrativ, obiectul sesizrii, subiecii sesizrii, modalitatea sesizrii. Contenciosul administrativ ca instituie juridic are drept scop contracararea abuzurilor i exceselor de putere ale autoritilor publice, aprarea drepturilor persoanei n spiritul legii, ordonarea activitii autoritilor publice, asigurarea ordinii de drept.In sens formal, contenciosul administrativ este o instituie de drept administrativ avnd ca obiect soluionarea litigiilor dintre autoritile administrative i administrai, prin aplicarea unor reguli speciale aparinnd dreptului public, litigii care se soluioneaz de instanele judectoreti, seciile de contencios administrativ. Obiect al aciunii n contenciosul administrativ l constituie actele administrative, cu caracter normativ i individual, prin care este vtmat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui ter, emise de: - autoritile publice ;- subdiviziunile autoritilor publice; -funcionarii din structurile autoritatilor publice si subdiviziunile lor. Obiect al aciunii n contenciosul administrativ poate fi i nesoluionarea n termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. Potrivit prevederilor constituionale ale art. 53 i cele reglementate de art. 1, i 5 al Legii nr. 793 din 10.02 2000 cu privire la conteciosul administrativ orice persoan care se consider vtmat ntr-un drept al su, recunoscut de lege, de ctre o autoritate public, printr-un act administrativ sau prin nesoluionarea n termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanei de contencios administrativ competente pentru a obine anularea actului, recunoaterea dreptului pretins i repararea pagubei ce i-a fost cauzat. Subieci cu drept de sesizare n contenciosul administrativ snt: - persoana, inclusiv funcionarul public, militarul, persoana cu statut militar, care se consider vtmat ntr-un drept al su, recunoscut de lege, de ctre o autoritate public, printr-un act administrativ sau prin nesoluionarea n termenul legal a unei cereri - n condiiile art.14 al prezentei legi;- Guvernul, Cancelaria de Stat, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat, preedintele raionului i primarul . - procurorul care, n condiiile articolului 5 din Codul de procedur civil, atac actele emise de autoritile publice;- avocatul parlamentar, care, la sesizarea persoanei vtmate ntr-un drept al su, atac actele administrative. -Comisia Naional de Integritate n condiiile Legii cu privire la Comisia Naional de Integritate;- instanele de drept comun i cele specializate, n cazul ridicrii excepiei de ilegalitate ; legalitatea unui act administrativ cu caracter normativ, emis de o autoritate de stat, poate fi cercetat oricnd n cadrul unui proces ntr-o pricin de drept comun, pe cale de excepie, din oficiu sau la cererea prii interesat.Preedintele raionului i primarul, de asemenea, conform Legii privind contenciosul administrativ i celei privind administraia de stat local, snt n drept s sesizeze instana de contencios administrativ pentru a supune controlului legalitii deciziile consiliului local dac le consider ilegale. Drepturile procurorului de a solicita controlul legalitii actelor administrative pe calea contenciosului administrativ rezult nu numai din Legea contenciosului administrativ, ci i din alte prevederi, cum ar fi Codul de procedur civil, inclusiv prevederi din Constituie. Prtul (reclamatul) ca parte n litigiu de contencios administrativ. Evident, atunci cnd este vorba de un proces n instana de judecat, acesta presupune implicarea a doi participani importani, deci nu numai a reclamantului, ci i a prtului. Calitatea de prt, ca parte n litigiu de contencios administrativ, urmeaz a fi desprins din prevederile art. 53 din Constituie, precum i din prevederile Legii contenciosului administrativ. Potrivit art. 53 din Constituie, calitate de reclamat are autoritatea de stat, care a vtmat o persoan ntr-un drept printr-un act administrativ. Definiia autoritii de stat o putem releva din prevederile art.2 din Legea contenciosului administrativ: orice structur organizatoric sau organ, instituit prin lege sau printr-un act administrativ normativ, ce acioneaz n regim

de putere public n scopul realizrii unui interes public.Competen de judecare a aciunilor n contenciosul administrativ au: -judectoriile; - curile de apel; - Curtea Suprem de Justiie. Pentru judecarea aciunilor n contenciosul administrativ, la curile de apel i la Curtea Suprem de Justiie se instituie colegii specializate. Persoana care se consider vtmat ntr-un drept al su, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabil, autoritii publice emitente, n termen de 30 de zile de la data comunicrii actului, revocarea, n tot sau n parte, a acestuia, n cazul n care legea nu dispune altfel. Persoana care se consider vtmat ntr-un drept al su, recunoscut de lege, printr-un act administrativ i nu este mulumit de rspunsul primit la cererea prealabil sau nu a primit nici un rspuns n termenul prevzut de lege, este n drept s sesizeze instana de contencios administrativ competent pentru anularea, n tot sau n parte, a actului respectiv i repararea pagubei cauzate.Hotrrea instanei de contencios administrativ asupra aciunii judecate n fond poate fi atacat cu recurs, n termen de 15 zile de la data pronunrii sau de la data comunicrii hotrrii integrale, n cazul n care aciunea este judecat n lipsa prii, dac legea nu dispune altfel.Recursul se judec n condiiile Codului de procedur civil. 10.Contravenia administrativ: noiune, coninut, elementele constitutive Conform art 10 al CCA al RM, constituie contravenie fapta aciunea sau inaciunea ilicit, cu un grad de pericol social mai redus dect infraciunea, svrit cu vinovie, care atenteaz la valorile sociale ocrotite de lege, este prevzut de prezentul cod i este pasibil de sanciune contravenional. . Contravenia continu Se consider contravenie continu fapta care se caracterizeaz prin svrirea nentrerupt, timp nedeterminat, a activitii contravenionale. n cazul contraveniei continue nu exist pluralitate de contravenii. Contravenia continu se consum n momentul ncetrii aciunii sau inaciunii contravenionale sau al survenirii unor evenimente care mpiedic aceast activitate. Contravenia prelungit - Se consider contravenie prelungit fapta svrit cu o unic intenie, caracterizat prin dou sau mai multe aciuni i/sau inaciuni contravenionale identice comise cu un singur scop, alctuind n ansamblu o contravenie. Contravenia prelungit se consum n momentul svririi ultimei aciuni sau inaciuni contravenionale. Se consider tentativ de contravenie aciunea sau inaciunea intenionat, ndreptat nemijlocit spre svrirea unei contravenii care, din cauze independente de voina fptuitorului, nu i-a produs efectul. Elementele constitutive ale contraventiei sunt : obiect, latura obiectiv ,subiect i latura subiectiv. Obiectul contraveniei formeaz valorile sociale i relaiile sociale create n jurul i datorit acestor valori, protejate de legea contravenional care snt prejudiciate sau puse n pericol prin comiterea faptei contravenionale. Obiectele contraveniei snt clasificate n baza a dou criterii: a) pe vertical n funcie de nivelul generalizrii general, generic i nemijlocit;b) pe orizontal n funcie de importana obiectului nemijlocit de baz, complementar sau facultativ. Savantul romn A. Hotca examineaz dou forme de obiect juridic al contraveniei: generic i specific.Obiectul juridic generic este valoarea social ce formeaz protecia mai multor norme contravenionale. Este obiect juridic de grup, spre exemplu, relaiile sociale referitoare la protecia consumatorilor, n cazul contraveniilor privind calitatea produselor.Obiectul juridic specific este acea categorie de obiect al contraveniei care const n valoarea social ocrotit n particular de o anumit norm contravenional i relaiile sociale generate de aceasta. Obiectul juridic specific este subsumat celui generic, deoarece corelaia ntre cele dou categorii este una specie-gen. Latura obiectiv a contraveniei indic coninutul i modalitatea atentrii subiectului asupra obiectului (valorilor protejate). Ea poate fi definit ca aciunea sau inaciunea ilicit productoare de consecine socialmente periculoase sau care amenina anumite valori, relaii sociale, bunuri ori interese legitime i care este considerat ca ilicit n legea contravenional.Latura obiectiva are 3 semne: elementul material(actiunea si inactiunea), rezultatul social periculos si raportul de cauzalitate dintre actiune/inactiune si consecintele survenite. Subiect al contraventiei sunt: 1.persoana fizic cu capacitate de exerciiu care, n momentul svririi contraveniei, are mplinit vrsta de 18 ani.Persoana fizic cu vrsta ntre 16 i 18 ani este pasibil de rspundere contravenional pentru svrirea faptelor prevzute la art.228245 i la art.263311 din Codul Contraventional RM, persoana cu funcie de rspundere in cazul:folosirii intenionate a atribuiilor sale contrar obligaiilor de serviciu; depirii vdite a drepturilor i atribuiilor acordate prin lege; nendeplinirii sau ndeplinirii necorespunztoare a obligaiilor de serviciu.2.persoana juridica cu excepia autoritilor publice i instituiilor publice,pentru contraveniile svrite n numele su ori n interesul su de ctre organele sale ori de reprezentanii acestora dac aceasta corespunde uneia dintre urmtoarele condiii:este vinovat de nendeplinirea sau de ndeplinirea necorespunztoare a dispoziiilor legii ce stabilesc ndatoriri sau interdicii pentru desfurarea unei anumite activiti; este vinovat de desfurarea unei activiti ce nu corespunde actelor sale constitutive ori scopurilor

declarate;fapta care a cauzat sau a creat pericolul cauzrii de daune n proporii considerabile unei alte persoane, societii ori statului a fost svrit n interesul acestei persoane, a fost admis, sancionat, aprobat, utilizat de organul su mputernicit ori de persoana cu funcie de rspundere. Latura subiectiva ca element al continutului constitutiv al contraventiei se refera la atitudinea psihica a contravenientului fata de fapta savrsita si urmarile ei. Elementul principal al laturii subiective este vinovatia cu formele ei. La majoritatea contraventiilor acest element constitutiv are forma de intentie, nsa la unele fapte se poate ntlni si culpa.Contraventia are urmatoarele trasaturi: 1.Caracterul antisocial al faptei este un element foarte important deoarece doar prin caracter se arata gradul de pericol social al faptei ilicite. Gradul de pericol social diferentiaza contraventia de abaterea administrativa, abaterea disciplinara si de infractiune.Fapta antisociala se realizeaza sunb 2 forme: actiune (cind este incalcata o norma prohibitiva,care interzice o actiune oarecare) si inactiune( comportarea pasiva, prin care nu se indeplineste o obligatiune impusa de lege). 2.Caracterul ilicit consta in aceea ca orice fapta ilicita aduce daune societatii,astfel ele sunt interzise de legea contraventionala.3.Culpabilitea sau vinovatia- are un rol important la stabilirea sanctiunii.Aceasta trasatura este de 2 tipuri:cu intentie sau din imprudenta.Contravenia se consider svrit cu intenie dac persoana care a svrit-o i ddea seama de caracterul prejudiciabil al aciunii sau inaciunii sale, a prevzut urmrile ei prejudiciabile, a dorit sau a admis n mod contient survenirea acestor urmri. Intentia poate fi directa si indirecta.Este directa este atunci cind faptuitorul a prevazut rezultatul negativ si a urmarit producera lui prin comiterea faptei ilicite.Cea indirecta este atunci cind faptuitorul prevede rezultatul faptei si continua sa-l produca, dar fara urmarirea lui.Contravenia se consider svrit din impruden dac persoana care a svrit-o i ddea seama de caracterul prejudiciabil al aciunii sau inaciunii sale, a prevzut urmrile ei prejudiciabile, dar considera n mod uuratic c ele vor putea fi evitate, ori nu i ddea seama de caracterul prejudiciabil al aciunii sau inaciunii sale, nu a prevzut posibilitatea survenirii urmrilor ei prejudiciabile, dei trebuia i putea s le prevad. Dac, drept rezultat al svririi cu intenie a contraveniei, se produc urmri mai grave care, conform legii, atrag nsprirea sanciunii contravenionale i care nu erau cuprinse de intenia persoanei care a svrit-o, rspunderea contravenional pentru atare urmri survine numai dac persoana a prevzut urmrile prejudiciabile, dar considera n mod uuratic c ele vor putea fi evitate, sau dac persoana nu a prevzut posibilitatea survenirii acestor urmri, dei trebuia i putea s le prevad. n consecin, contravenia se consider intenionat. 4.Prevederea faptei de catre actul normativ.. Numai prin stabilirea pedepselor, legea contraventionala apara drepturile si interesele legitime ale persoanelor fizice si juridice, proprietatea,ordinea publica, de a depista, preveni si curma contraventiile, de a lichida consecintele si de a educa cetatenii in spiritul respectarii intocmai a legilor. Contraventia se caracterizeaza prin 5 aspecte: 1.material-manifestarea exterioara a faptuitorului; 2. social-pericolul social ce genereaza raporturi conflictuale; 3.moral-politic- da expresie atitudinii etice si celei civice fata de valorile social-juridice; 4.juridic-este o incalcare a normelor juridice; 5.uman-deoarece este rezultatul activitatii umane. 11.Fapta contravenional i componena juridic a contraveniei. Fapta contravenional este un fenomen al realitii nconjurtoare, iar coninutul ei l constituie construcia logic i noiunea juridic a acestei fapte, care exprim nsuirile i caracteristicile eseniale ale acestui fenomen real i care poate fi privit ca raport antisocial.Prevederea faptelor ilicite, prin trasaturile sale, in legea contraventionala drept contraventii numai atunci cind pericolul social este mai inalt ca abaterea disciplinara si abaterea administrativa si mai mica ca infractiunea.Fapta contraventionala reprezinta conduita aflata in contradictie cu prevederile legale contraventionale.Incalcarea trebuie sa fie reala si nu aparenta sau formala, adica sa reprezinte un fapt material -juridic ilicit al omului prin care s-a lezat efectiv o valoare social protejata de lege , in rezultat perturbinduse desfasurarea normala a relatiilor sociale.Modalitatile de materializare a faptei contraventionale cit si manifestare ale ei pot fi actiunile si inactiunile.Actiunea reprezinta atitudinea activa a autorului faptei ilicite fata de normele ce interzic savirsirea anumitor actiuni.Inactiunea consta in abtinerea sau omisiunea de la actiunile prescrise subiectului obligat sa o savirseasca.n activitatea de prevenire, constatare i sancionare a contraveniilor, o importan deosebit o are necesitatea analizrii fiecrei fapte n parte, n sensul de a vedea dac sunt ntrunite sau nu elementele constitutive ale unei anumite contravenii, respectiv trsturile specifice privind obiectul, latura obiectiv, subiectul i latura subiectiv.Prin obiectul contraventiei intelegem bunul, interesul, valoarea social creia fapta i aduce atingerea sau o pune n pericol. Trebuie reinut c, n timp ce obiectul n cazul infraciunilor l formeaz cele mai valoroase i importante relaii sociale, n cazul contraveniilor se aduce atingerea unor relaii sociale care prezint o importan mai redus.Prin latura obiectiva a contraventiei se intelege fapta propriu zis, adic

un complex de elemente obiective i anume:- actiunea si inactiunea ;urmarile socialmente periculoase, adica rezultatul produs; -modul si mijloacele folosite la comiterea faptei,timpul si locul unde se savirseste. Subiect al contraventiei este este persoana care a conceput i svrit n mod direct, fapta. Pentru ca o persoan s poat fi subiect al unei contravenii trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii:- virsta; - responsabilitate, adic s aib capacitatea de a nelege, de a judeca caracterul faptei i de a prevedea urmrile acesteia, precum i capacitatea de a voi, de a se conduce i a fi stpn pe faptele sale;- libertate de hotrre i aciune, adic posibilitatea de a hotr liber, dup voina sa, neconstrns din afar i posibilitatea de a aciona potrivit voinei proprii. Important de reinut este faptul c datorit pericolului social redus al contraveniilor, de svrirea lor, nu rspund i nu pot fi sancionai instigatorii i complicii; n aceast materie prin participani nelegndu-se doar coautorii. Prin latura subiectiva se intelege o anumit atitudine psihic a contravenientului fa de fapt i urmrile ei. Atitudinea psihic este format din stri afective, cum sunt: motivele sau mobilurile care determin comiterea faptei; stri intelective, cum este atitudinea cunotinei fa de fapt, adic vinovia; stri volitive, cum este voina de a svri fapta i scopul. Ca element al laturii subiective, prin voina de a svri contravenia se nelege c fptuitorul din iniiativa sa proprie i neconstrns de nimeni a trecut la comiterea ei. Relevnd legtura dintre om i fapt, adic dac fapta a fost voit i aparine fptuitorului, trebuie artat c stabilirea acestei situaii este deosebit de important ntruct atunci cnd fapta n-a fost voit, nu se mai poate pune nici problema vinoviei. Despre situaia n care fapta este svrit n stare de incontien, s-a artat c ea nu constituie contravenie, ntruct nu este svrit cu voin. 12.Procedura contravenional: noiune, scopul, sarcinile Procesul contravenional este activitatea desfurat de autoritatea competent, cu participarea prilor i a altor persoane titulare de drepturi i de obligaii, avnd ca scop constatarea contraveniei, examinarea i soluionarea cauzei contravenionale, constatarea cauzelor i condiiilor care au contribuit la svrirea contraveniei. Procesul contravenional se desfoar pe principii generale de drept contravenional, n temeiul normelor dreptului internaional i ale tratatelor internaionale cu privire la drepturile i libertile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte.Persoana acuzat de svrirea unei contravenii se consider nevinovat atta timp ct vinovia sa nu este dovedit n modul prevzut de prezentul cod. Nimeni nu este obligat s dovedeasc nevinovia sa. Concluziile despre vinovia persoanei n svrirea contraveniei nu pot fi ntemeiate pe presupuneri. Toate dubiile n probarea nvinuirii care nu pot fi nlturate n condiiile Codului Contraventional al RM se interpreteaz n favoarea persoanei n a crei privin a fost pornit proces contravenional.Libertatea individual i sigurana persoanei snt inviolabile. Persoana pasibil de rspundere contravenional poate fi reinut sau supus constrngerii numai n cazuri excepionale i n condiiile prezentului cod, urmnd s fie tratat cu respectul demnitii umane. Reinerea persoanei n cauza contravenional nu poate depi 3 ore. Persoanei reinute i se aduc imediat la cunotin, n limba pe care o nelege, drepturile sale i motivele reinerii, circumstanele faptei, ncadrarea juridic a aciunii a crei svrire i este imputat. Persoana reinut ilegal sau persoana n a crei privin temeiurile reinerii au deczut urmeaz s fie liberat imediat. Percheziia, examinarea corporal, alte aciuni procesuale care aduc atingere inviolabilitii persoanei pot fi efectuate fr consimmntul acesteia sau al reprezentantului ei legal numai n condiiile prezentului cod. n timpul procesului contravenional nimeni nu poate fi maltratat fizic sau psihic i snt interzise orice aciuni i metode care creeaz pericol pentru viaa ori sntatea omului, chiar cu acordul acestuia. Persoana reinut nu poate fi supus violenei, ameninrilor sau unor metode ori procedee care ar afecta capacitatea ei de a lua decizii i de a-i exprima opiniile. Persoana ale crei libertate i demnitate au fost lezate prin aplicarea ilegal a unei msuri procesuale are dreptul la repararea, n condiiile legii, a prejudiciului cauzat astfel.Conform art 377 al CCA al RM, nimeni nu poate fi silit s mrturiseasc mpotriva sa ori mpotriva rudelor sale apropiate, a soului/soiei, logodnicului/logodnicei sau s-i recunoasc vinovia. Persoana creia autoritatea competent s soluioneze cauza contravenional i propune s fac declaraii demascatoare mpotriva sa ori a rudelor sale apropiate, a soului/soiei, logodnicului/logodnicei este n drept s refuze de a face asemenea declaraii i nu poate fi tras la rspundere pentru aceasta.n procesul contravenional, autoritatea competent s soluioneze cauza contravenional este obligat s asigure prilor i altor participani la proces deplina exercitare a drepturilor procesual. Pe parcursul procesului contravenional, prile au dreptul s fie asistate de un aprtor (avocat). n momentul pornirii procesului contravenional, autoritatea competent s soluioneze cauza contravenional este obligat s aduc la cunotina persoanei pasibile de rspundere contravenional dreptul ei de a fi

asistat de un aprtor. n cel mult 3 ore din momentul reinerii, persoanei care este pasibil de sanciunea arestului contravenional i nu are aprtor ales i se desemneaz un aprtor din oficiu. Procesul contravenional se desfoar n limba de stat. Persoana care nu posed sau nu vorbete limba de stat are dreptul de a lua cunotin de toate actele i materialele dosarului i de a vorbi n faa autoritii competent s soluioneze cauza contravenional prin interpret. Procesul contravenional se poate desfura n limba acceptat de majoritatea persoanelor care particip la proces. n acest caz, actele procesuale se ntocmesc n mod obligatoriu i n limba de stat. Actele procesuale ale autoritii competent s soluioneze cauza contravenional se nmneaz persoanei n a crei privin a fost pornit procesul contravenional, fiind traduse n limba pe care aceasta o cunoate. Nimeni nu poate fi urmrit sau sancionat de mai multe ori pentru aceeai fapt. Reluarea procesului contravenional care a ncetat poate avea loc doar n cazul descoperirii unor noi circumstane sau n cazul depistrii unui viciu fundamental n hotrrea de ncetare.Orice persoan are dreptul la examinarea i la soluionarea cauzei sale n mod echitabil, n termen rezonabil, de ctre o instan independent, imparial, legal constituit. Reprezentantul autoritii competent s soluioneze cauza contravenional nu poate participa la examinarea cauzei dac are, direct sau indirect, un interes care iar putea afecta imparialitatea. Autoritatea competent s soluioneze cauza contravenional are obligaia de a lua toate msurile prevzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, complet i obiectiv, a circumstanelor cauzei, de a evidenia att circumstanele care dovedesc vinovia persoanei, ct i cele care dezvinovesc persoana n a crei privin a fost pornit proces contravenional, precum i circumstanele atenuante sau agravante. Citarea este o aciune procedural prin care autoritatea competent s soluioneze cauza contravenional asigur prezentarea persoanei n faa sa pentru desfurarea normal a procesului contravenional. Citarea se face prin invitaie scris, care se nmneaz de ctre agentul mputernicit n acest sens sau se expediaz prin pot. Citarea se face n aa fel ca persoana chemat s primeasc invitaia cu cel puin 5 zile nainte de data cnd ea trebuie s se prezinte n faa autoritii respective. Persoana este obligat s se prezinte la data, ora i n locul indicate n citaie. n cazul imposibilitii de a se prezenta, persoana este obligat s informeze organul respectiv, indicnd motivul. n cazul n care nu anun autoritatea despre imposibilitatea de a se prezenta la data, ora i n locul indicate n citaie ori n cazul n care nu se prezint nemotivat, persoana poate fi supus amenzii judiciare sau aducerii silite. 13.Principiile de baz ale procedurii contravenionale Principiul legalitii.Nimeni nu poate fi declarat vinovat de svrirea unei contravenii, nici supus sanciunii contravenionale dect n conformitate cu legea contravenional. Interpretarea extensiv defavorabil i aplicarea prin analogie a legii contravenionale snt interzise. Legea contravenional nu urmrete cauzarea de suferine fizice sau lezarea demnitii omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante. Principiul egalitii n faa legii. Persoanele care au svrit contravenii snt egale n faa legii i a autoritilor publice i snt supuse rspunderii contravenionale fr deosebire de ras, naionalitate, limb, religie, sex, apartenen politic, avere, origine social sau de orice alt situaie. Conform prevederilor Constituiei, ale altor legi i/sau ale tratatelor internaionale la care Republica Moldova este parte, anumite categorii de persoane pot beneficia de condiii speciale de urmrire contravenional sau de garania de a nu fi supuse urmririi i rspunderii contravenionale. Principiul dreptii.Persoana poate fi sancionat numai pentru contravenia n a crei privin este dovedit vinovia sa, cu respectarea normelor prezentului cod. Principiul umanismului-Legea contraventionala trebuie sa asigure scuritatea persoanei si tratamentul ei uman in cadrul procedurii contraventionale. Prezumtia nevinovatiei-persoana acuzata de savirsirea unei contraventii este prezumata a fi nevinovata pina cind vinovatia sa va fi dovedita, asigurindu-se garantiile necesare apararii ei Principiul prevenirii si curmarii faptelor contraventionale reglementarea contraventionala si activitatea organelor executive asigura prevenirea savirsirii faptelor contraventionale prin aplicarea constringerii fata de cei care le savirsesc.Principiul interdictiei dublei sanctionari contraventionale - nimeni nu poate raspunde contraventional de 2 ori pu savirsirea unei si aceiasi contraventie. Principiul caracterului personal al rspunderii contravenionale . Persoana este supus rspunderii contravenionale numai pentru fapte svrite cu vinovie. Este supus rspunderii contravenionale numai persoana care a svrit cu intenie sau din impruden o fapt prevzut de legea contravenional. Principiul individualizrii rspunderii contravenionale i sanciunii contravenionale. La aplicarea legii contravenionale se ine cont de caracterul i de gradul prejudiciabil al contraveniei, de persoana fptuitorului i de circumstanele atenuante ori agravante. Nimeni nu poate fi supus de dou ori rspunderii contravenionale pentru una i aceeai fapt.

14.Rspunderea contravenional: noiune, particularitile si scopul aplicarii ei . Prof.Victor Gutuleac defineste raspunderea contraventionala ca fiind reactia statului la comiterea cu vinovatie a unei fapte contraventionale prin aplicarea de catre organul imputernicit fata de faptuitor a constringerii statale prevazute de legea contraventionala in modul si in termenele stabilite de lege, limitele sanctiunii contraventiei comise, precm si obligatia contravenientului de a suporta sanctiunea.Raspunderea contraventionala este o institutie fundamentala a dreptului contraventional ce permite statului (organelor reprezentative) sa dispuna de dreptul de a aplica masurile de asigurare a sanctiunii aplicate vinovatului de contraventia savirsita.Raspunderea contraventionala are urmatoarele trasaturi:1) pericolul social al faptei toti pot fi autori ai contraventiei ,dar nimeni nu va fi sanctiont pina nu incalca; 2) subiectii raspunderii din care fac parte statul ca subiect activ si faptuitorul ca subiect pasiv-caracterul activ al statului consta in faptul ca el dispune de drepturi de a aplica sanctiunea legala,pe cind faptuitorul este pasiv deoarece el este obligat sa suporte aplicarea si executarea sanctiunii contraventionale. 3) vinovatia autorului-se ia in considerarea timpul ,locul si modul executarii faptei contraventionale, daca a fost o fapta intentionata sau din imprudenta.4) sanctiunea pentru fapta ilicita-numai prin aplicarea sanctiunii se asigura respectarea drepturilor si libertatii omului, mentinerea ordinii publice.Raspunderea contraventionala avind un caracter general adica are scopul apararii valorilor sociale, si se aplica in egala masura pentru toti contravenientii in dependenta de contraventia savirsita.Conform art 16 al CCA al RM, este pasibil de rspundere contravenional persoana fizic cu capacitate de exerciiu care, n momentul svririi contraveniei, are mplinit vrsta de 18 ani. Persoana fizic cu vrsta ntre 16 i 18 ani este pasibil de rspundere contravenional pentru svrirea faptelor prevzute la art.228245 i la art.263311. n cazul minorului care a svrit o fapt ce se ncadreaz n dispoziia normei din partea special a crii nti, agentul constatator, procurorul sau instana de judecat expediaz materialele cauzei contravenionale autoritii administraiei publice locale pentru problemele minorilor. La demersul agentului constatator, instana de judecat poate aplica fa de minor msuri de constrngere cu caracter educativ conform art.104 din Codul penal.Pentru svrirea contraveniilor n afara exercitrii atribuiilor de serviciu, militarii, cu excepia militarilor n termen, rspund contravenional conform dispoziiilor generale. Pentru svrirea contraveniilor, militarii n termen rspund n conformitate cu Regulamentul disciplinei militare. Persoana cu funcie de rspundere (persoan creia, ntr-o ntreprindere, instituie, organizaie de stat, autoritate public central sau local, i se acord, permanent sau provizoriu, prin lege, prin numire, alegere sau n virtutea unei nsrcinri, anumite drepturi i obligaii n vederea exercitrii funciilor autoritii publice sau a aciunilor administrative de dispoziie, organizatorice ori economice) este pasibil de rspundere contravenional pentru svrirea unei fapte prevzute de prezentul cod n cazul:- folosirii intenionate a atribuiilor sale contrar obligaiilor de serviciu;- depirii vdite a drepturilor i atribuiilor acordate prin lege;-nendeplinirii sau ndeplinirii necorespunztoare a obligaiilor de serviciu. 14.Rspunderea contravenional a persoaneijuridice. Este pasibil de rspundere contravenional persoana juridic, cu excepia autoritilor publice i instituiilor publice, n cazurile prevzute de prezentul cod, pentru contraveniile svrite n numele su ori n interesul su de ctre organele sale ori de reprezentanii acestora dac aceasta corespunde uneia dintre urmtoarele condiii: - este vinovat de nendeplinirea sau de ndeplinirea necorespunztoare a dispoziiilor legii ce stabilesc ndatoriri sau interdicii pentru desfurarea unei anumite activiti; -este vinovat de desfurarea unei activiti ce nu corespunde actelor sale constitutive ori scopurilor declarate;- fapta care a cauzat sau a creat pericolul cauzrii de daune n proporii considerabile unei alte persoane, societii ori statului a fost svrit n interesul acestei persoane, a fost admis, sancionat, aprobat, utilizat de organul su mputernicit ori de persoana cu funcie de rspundere.Persoana juridic rspunde contravenional n cazul n care norma material din partea special a crii nti prevede expres sancionarea ei.Dac n partea special a crii nti este prevzut rspunderea contravenional a persoanei juridice, ntreprinderea individual rspunde ca persoan juridic.Rspunderea contravenional a persoanei juridice nu exclude rspunderea persoanei fizice pentru contravenia svrit. 15. Circumstanele ce exclud pornirea procedurii contravenionale i aplicarea sanciunii contravenionale Conform art 19 al CCA al RM, se consider cauze care nltur caracterul contravenional al faptei i rspunderea contravenional:a) starea de iresponsabilitate;b) legitima aprare;c) starea de extrem necesitate;d) constrngerea fizic i/sau psihic;e) riscul ntemeiat;f) cazul fortuit.Conform art 20 al CCA al RM, este n stare de iresponsabilitate persoana care svrete o fapt aflndu-se n imposibilitatea de a

contientiza sau a dirija aciunile sale din cauza unei boli psihice cronice, unei tulburri temporare a activitii psihice, a alienrii mintale sau a unei alte stri psihice patologice.Nu este pasibil de rspundere contravenional persoana care a svrit o fapt n stare de responsabilitate, dar care, pn la pronunarea hotrrii de sancionare, s-a mbolnvit de o boal psihic, lipsit fiind de posibilitatea contientizrii sau dirijrii aciunilor sale. Legitima aprare - Este n stare de legitim aprare persoana care svrete o fapt pentru a respinge un atac direct, imediat, material i real, ndreptat mpotriva sa, mpotriva unei alte persoane sau mpotriva unui interes public. Starea de extrem necesitate - Este n stare de extrem necesitate persoana care svrete aciuni pentru a salva viaa, integritatea corporal ori sntatea sa, precum i viaa, integritatea corporal ori sntatea unei alte persoane, un bun preios al su ori al unei alte persoane, sau interesele publice de la un pericol grav iminent, care nu poate fi nlturat altfel. Constrngerea fizic i/sau psihic - Nu constituie contravenie fapta prevzut de prezentul cod svrit din cauza unei constrngeri fizice creia persoana nu i-a putut rezista i care nu putea fi nlturat n alt mod. Nu constituie contravenie fapta, prevzut de prezentul cod, svrit din cauza unei constrngeri psihice exercitat prin ameninare cu un pericol iminent, pentru sine ori pentru o alt persoan, care nu putea fi nlturat n alt mod. Riscul ntemeiat Nu constituie contravenie fapta, prevzut de prezentul cod, care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege n cazul riscului ntemeiat n atingerea unor scopuri socialmente utile. Se consider ntemeiat riscul fr de care scopul socialmente util nu a putut fi atins, iar persoana care a riscat a luat msuri de prevenire a cauzrii de daune intereselor ocrotite de lege. Nu poate fi considerat ntemeiat riscul mbinat cu bun tiin cu pericolul pentru viaa persoanei sau cu pericolul provocrii unui dezastru ecologic ori social. Cazul fortuit Nu constituie contravenie fapta, prevzut de prezentul cod, al crei rezultat este consecina unei mprejurri care nu putea fi prevzut. Nu constituie caz fortuit mprejurrile create prin concursul contraveniilor. Conform art 26 al CCA al RM nlturarea rspunderii contravenionale pentru fapta ce conine elementele constitutive ale contraveniei are loc n cazul:a) renunrii benevole la svrirea contraveniei;b) contraveniei nensemnate, tentativei; c) mpcrii victimei cu fptuitorul; d) prescripiei rspunderii contravenionale;e) amnistiei.Renunarea benevol la svrirea contraveniei - Este renunare benevol la svrirea contraveniei ncetarea aciunii ndreptat nemijlocit spre svrirea contraveniei dac persoana este contient de posibilitatea finalizrii faptei. Contravenia nensemnat, tentative - n cazul contraveniei nensemnate, organul (persoana cu funcie de rspundere) mputernicit s rezolve cazul poate nltura rspunderea contravenional limitndu-se la adresarea unei observaii verbale fptuitorului. Se consider nensemnat tentativa de contravenie sau contravenia pentru care prezentul cod prevede n calitate de sanciune maxim aplicarea unei amenzi de pn la 10 uniti convenionale. mpcarea victimei cu fptuitorul - Procesul contravenional pornit nceteaz n cazul mpcrii victimei cu fptuitorul n contraveniile prevzute la art.78, art.96 alin.(1), (2), art.100, 101, 103, 105, 242. mpcarea este personal. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciiu, mpcarea se face de reprezentanii lor legali. Persoanele cu capacitate de exerciiu limitat se pot mpca cu ncuviinarea reprezentanilor lor legali. Prescripia rspunderii contravenionale - Prescripia nltur rspunderea contravenional. Termenul de prescripie a rspunderii contravenionale este de 3 luni. Termenul de prescripie curge de la data svririi contraveniei. n cazul contraveniei continue i contraveniei prelungite, termenul de prescripie curge de la data svririi ultimei aciuni sau a inaciunii. Prescripia executrii sanciunii contravenionale este de un an. Se consider c nu a fost supus rspunderii contravenionale contravenientul:a) a crui rspundere contravenional a fost nlturat;b) care a executat integral sanciunea;c) n a crui privin procesul contravenional a ncetat. Amnistia - Amnistia este actul care are ca efect nlturarea rspunderii contravenionale i a executrii sanciunii contravenionale, reducerea sau comutarea sanciunii contravenionale. Amnistia nu are efecte asupra msurilor de siguran i nici asupra drepturilor victimei. 16. Stadiile (treptele) procedurii contravenionale .Deosebim urmtoarele trepte ale procedurii contravenionale.Depunerea plngerii:Procesul contravenional se pornete numai n baza plngerii prealabile a victimei n cazul contraveniilor . Dac la depistarea sau la examinarea cazului contravenional se stabilete competena unui alt agent constatator, materialele se remit n aceeai zi conform competenei. La solicitarea unor ali ageni constatatori, lucrtorul organului afacerilor interne este obligat s le acorde ajutor la constatarea contraveniei.Crecetarea contravenional: Conform art 440 al CCA al RM, constatarea faptei contravenionale nseamn activitatea, desfurat de agentul constatator, de colectare i de administrare a probelor privind existena contraveniei, de ncheiere a procesului-verbal cu privire la contravenie, de aplicare a sanciunii contravenionale sau de trimitere, dup caz, a dosarului n instana de

judecat sau n alt organ spre soluionare. Vorbind despre cercetarea contravenional, vom spune c n temeiul art 426 al CCA al RM, n scopul descoperirii urmelor contraveniei, corpurilor delicte i pentru a stabili circumstanele contraveniei ori alte circumstane care au importan pentru justa soluionare a cauzei, agentul constatator efectueaz cercetarea la faa locului (a terenului, ncperilor, obiectelor, documentelor, animalelor, cadavrelor umane sau de animale). Cercetarea domiciliului fr permisul persoanei creia i se lezeaz dreptul la inviolabilitatea domiciliului se efectueaz cu autorizaia instanei de judecat. Msurile procesuale de constrngere. Agentul constatator este n drept s aplice, n limitele competenei, urmtoarele msuri procesuale de constrngere:a) reinerea;b) aducerea silit;c) nlturarea de la conducerea vehiculului;d) examenul medical pentru constatarea strii de ebrietate produs de alcool sau de alte substane;e) reinerea vehiculului.Judecarea cauzei n instan Cauza contravenional se judec de instana de judecat n edin public, oral, nemijlocit i n contradictoriu.n termen de 3 zile de la data intrrii cauzei contravenionale n instan, judectorul verific competena i, dup caz:a) dispune remiterea dup competen a dosarului cu privire la contravenie; b) fixeaz data examinrii cauzei contravenionale, dispune citarea prilor i altor participani la edin, ntreprinde alte aciuni pentru buna ei desfurare.Cauza contravenional se judec n termen de 30 de zile de la data intrrii dosarului n instan. Dac exist temeiuri rezonabile, judectorul, prin ncheiere motivat, poate prelungi termenul de judecare a cauzei cu 15 zile. n cazul reinerii persoanei conform art.376 i 433, judecarea cauzei contravenionale se face de urgen i cu precdere. Emiterea hotrrii judectoreti Hotrrea judectoreasc va fi legal, ntemeiat i motivat. Hotrrea judectoreasc const din parte introductiv, parte descriptiv i dispozitiv.Partea introductiv cuprinde: a) data i locul emiterii hotrrii; b) denumirea instanei judectoreti; c) numele i prenumele judectorului, ale grefierului i ale prilor, meniunea despre participarea prilor la edine; d) datele privitoare la persoana contravenientului (numele, prenumele, data i locul naterii, adresa); e) norma contravenional n al crei temei a fost pornit procesul contravenional.Partea descriptiv cuprinde: a) circumstanele constatate n judecarea cauzei; b) probele pe care se ntemeiaz concluzia i motivele de respingere a probelor; c) norma contravenional pe care se ntemeiaz soluionarea cauzei.Dispozitivul cuprinde: a) soluia privind ncetarea procesului contravenional; sau b) soluia cu privire la vinovia persoanei de svrirea contraveniei imputate i, dup caz, la stabilirea sanciunii contravenionale, la aplicarea msurii de siguran sau la nlturarea executrii sanciunii. 17. Sanciunile contravenionale: noiune, sistemul, consecinele, regulile de baz de aplicare a lor . n continuare vom meniona c noiunea de sanciune contravenional este susceptibil de urmtoarele accepii: a) element al normei contravenionale sau consecina nclcrii dispoziiei normei respective; b) edictarea unui act normativ contravenional, adic edictarea sau adoptarea unei legi contravenionale; c) element al raportului juridic contravenional de constrngere, adic o specie de sanciune social care const n transpunerea n realitate a elementului normei juridice contravenionale ce conine consecina nclcrii dispoziiei normei respective i d) instituie de drept contravenional, adic instituia alctuit din ansamblul normelor juridice care reglementeaz genurile i speciile de consecine ale nclcrii dispoziiilor normelor contravenionale.Sanciunile contravenionale sunt consecinele pe care legea contravenional le impune n cazul nclcrii preceptelor sale, msurile de constrngere pe care le atrage comiterea contraveniilor i, concomitent, instrumentele de realizare i restabilire a ordinii de drept. Din aceast definiie rezult c sanciunea contravenional are un dublu caracter: unul coercitiv (msur de constrngere) i altul corectiv (mijloc de reeducare), fiecare dintre implicnd o finalitate distinct.Privite n cadrul general al sanciunilor juridice, sanciunea contravenional dispune de anumite trsturi caracteristice: a) este o msur coercitiv ce se concretizeaz ntr-o anumit privaiune, sau restricie, sau obligaie silit, impus persoanei vinovate de comiterea contraveniei; b) este un mijloc de reeducare, adic, pe lng caracterul su represiv, are un puternic rol i efect educativ, de mpiedicare a repetrii conduitei antisociale, de ndreptare a contravenientului, de formare i permanentizare n contiina acestuia a convingerii c respectarea legii este o necesitate; c) este un mijloc de constrngere statal, deoarece nu poate fi aplicat dect de stat, prin organe competente, n numele legii; d) se aplic numai n cazul comiterii unei contravenii, adic nu exist sanciune fr contravenie; e) se aplic numai fa de contravenient, adic nu poate fi aplicat dect celui vinovat de comiterea contraveniei, neexistnd deci rspundere contravenional pentru fapta altei persoane; f) se aplic n scopul prevenirii comiterii de noi contravenii, adic prin aplicarea i executarea sanciunii contravenionale nu se urmrete cauzarea unor suferine fizice sau morale contravenientului, ci ndreptarea

acestuia, prevenirea comiterii n viitor de noi contravenii sau alte fapte cu pericol social concomitent, prin efectul exemplaritii sale, ea servete i aciunii de prevenie general.n continuare vom meniona c n art 32, pct 1 al CCA al RM, sanciunea contravenional este o msur de constrngere statal i un mijloc de corectare i reeducare ce se aplic, n numele legii, persoanei care a svrit o contravenie. Realizarea scopului sanciunii contravenionale include att prevenia special, adic prentmpinarea comiterii de noi contravenii de ctre cel sancionat, ct i prevenia general, adic prentmpinarea comiterii de noi contravenii de ctre alte persoane predispuse s ncalce legea contravenional . n vederea obinerii scopului su, sanciunea contravenional ndeplinete anumite funcii , i anume: a) funcia de constrngere, ceea ce presupune c sanciunea impune restricii celui vinovat de comiterea contraveniei i reprezint echivalentul pe plan sancionator al gradului de pericol social al contraveniei. Constrngerea reprezint un element important pentru eficiena scopului sanciunii, fiindc exprim corelaia dintre gravitatea contraveniei i severitatea sanciunii; b) funcia de reeducare, ceea ce presupune c aplicarea i executarea sanciunii contravenionale urmrete scopul de a forma o atitudine corect fa de societate, fa de ordinea de drept i fa de regulile de convieuire social.n sensul dat, sanciunea contravenional este o msur de rspundere i se aplic n scopul educrii persoanei care a comis o contravenie administrativ, n spiritul respectrii legilor, precum i n scopul de a se preveni comiterea unor noi contravenii att de ctre contravenient, ct i de alte persoane; c) funcia de exemplaritate, ceea ce presupune c sanciunea contravenional influeneaz asupra altor persoane nestatornice de a se abine n a comite contravenii, exercitnd asupra acestora convingerea privind inevitabilitatea rspunderii contravenionale n cazul dac vor comite contravenii; d) funcia de eliminare, ceea ce presupune c n cazul contraveniilor cu un grad sporit de pericol social, contravenientul poate fi izolat temporar de societate. Eliminarea are loc numai n cazurile strict prevzute de lege i se realizeaz ori de cte ori sanciunea arestului administrativ se execut n locuri de deinere.n continuare vom sublinia faptul c Legislaia RM prevede pentru comiterea contraveniilor aplicarea urmtoarelor sanciuni, enumerate expres n CCA. Conform art 32, pct 2 i 5, sanciunile contravenionale se mpart n cele aplicabile persoanei fizice i cele aplicabile persoanei juridice. Sanciunile contravenionale aplicabile persoanei fizice snt: a) avertismentul; b) amenda; c) privarea de dreptul de a desfura o anumit activitate; d) privarea de dreptul de a deine anumite funcii; e) aplicarea punctelor de penalizare; f) privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule, dreptul de a deine arm i de portarm); g) munca neremunerat n folosul comunitii; h) arestul contravenional.Sanciunile contravenionale aplicabile persoanei juridice snt: a) amenda; b) privarea de dreptul de a desfura o anumit activitate. 18. Convingerea i constrngerea ca metode de administrare n domeniul combaterii contravenionalitii. Un factor important al proteciei sociale a persoanei, a intereselor de stat i obteti l constituie sistemul de msuri, n cazul nostru, administrative, orientate spre crearea condiiilor normale pentru realizarea activitii i a odihnei normale a cetenilor ct i asigurarea ordinii publice.Analiznd, punctele de vedere expuse mai sus, evideniem c determinarea corect a metodei aplicrii convingerii i constrngerii n procesul administrrii publice n domeniul asigurrii ordinii publice are o importan teoretic i practic deosebit.Vorbind despre convingere ca metod de administrare, vom spune c ea presupune utilizarea sau aplicarea modalitilor de stimulare ale ale funcionarilor publici.Funcionarii publici pot fi stimulai pentru exercitarea exemplar a atribuiilor, spirit activ i spirit de iniiativ, pentru munca ndelungat i ireproabil. Msurile de stimulare pot fi cu caracter moral i cu caracter material. Pentru merite deosebite n munc funcionarii publici sunt propui spre a fi distini cu decoraii de stat i titluri onorifice.Regulamentele de serviciu i statutele disciplinare ale diferitor autoriti publice pot conine norme referitoare la msurile de stimulare adecvate activitii pe care o desfoar funcionarii acestora. Astfel, conform Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, pentru colaboratorii din efectivul de trup i corpul de comand al MAI sunt prevzute urmtoarele msuri de stimulare: mulumire; premierea cu cadouri preioase sau bani; expunerea fotografiei la panoul de onoare; decorarea cu insigna de onoare a organelor afacerilor interne; acordarea anticipat a gradului militar urmtor; acordarea gradului militar urmtor cu o treapt mai sus dect cel prevzut pentru funcia deinut; nregistrarea n Cartea de onoare a MAI.Exceptnd evaluarea particularitilor cu privire la aplicarea metodelor de convingere, posibilitatea metodelor de constrngere se ncadreaz n sfera msurilor de coerciie, inverse aplicrii celor de convingere.Astfel, vom meniona c constrngerea administrativ reprezint ansamblul msurilor ca actele

juridice, operaiunile administrative, faptele materiale, luate de autoritile administraiei publice, n baza legii, cu folosirea puterii de stat i, dac este cazul, mpotriva voinei unor subiecte de drept, pentru a sanciona nclcarea normelor de drept administrativ, a preveni svrirea unor fapte antisociale i a apra drepturile cetenilor sau, dup caz, pentru a asigura executarea actelor autoritilor judectoreti, respectiv ale Avocatului Poporului, Curii Constituionale i Curii de Conturi.Fa de formularea definiiei, sunt necesare unele explicaii mai ales pe linia clarificrii fundamentelor teoretice ale interrelaiilor dintre autoritile administraiei publice, pe de o parte, i noile autoriti constituionale vizate (Avocatul Poporului, Curtea Constituional, Curtea de Conturi), pe de alt parte.Msurile de constrngere administrativ pot fi clasificate dup mai multe criterii, operaie necesar unei mai bune nelegeri a acestei materii puin cercetat n literatura noastr de specialitate. Asupra clasificrii msurilor de constrngere administrativ, pot fi identificate doar dou puncte de vedere mai importante. 19. Msurile administrative de curmare (stopare): sistemul, coninutul, regulile de aplicare. La momentul actual, distingem mai multe msuri administrative de curmare. n acest propunem urmtoarele criterii de clasificare: 1) scopul nemijlocit urmrit. Din punct de vedere al scopului nemijlocit urmrit, distingem cele trei mari categorii: a) msuri cu caracter sancionator (avertismentul, mustrri scrise, mustrri scrise cu avertisment, revocarea alegerii sau, dup caz, a numirii, exmatriculri, diferite categorii de amenzi, majorri de ntrziere, anularea sau suspendarea dreptului de exercitare a unei activiti, diferite categorii de confiscri, arestul, nchisoarea contravenional etc); b) msuri speciale de politie administrativ (sau sanciuni de drept administrativ), care apar ca msuri de siguran, protecie, prevenire (de exemplu control medical obligatoriu, efectuarea vaccinrilor preventive, carantina obligatorie, aplicarea de sigilii vamale, oprirea fabricaiei, interzicerea livrrii produselor care nu corespund calitativ, reinerea autovehicolelor etc; c) msuri de executare silit. n principiu, orice msur din primele dou categorii, dac nu este executat de bun voie, conduce la intervenia msurilor de executare silit, iar unele msuri ale constrngerii administrative sunt, prin natura lor intrinsec, msuri de executare silit. 2) obiectul. Din punct de vedere al obiectului, distingem: a) msuri care se refer la bunuri, b) msuri care se refer la persoane, c) msuri mixte (care privesc lucruri i persoane), d) msuri cu privire la mediul nconjurtor, e) msuri cu privire la acte juridice sau operaiuni tehnico-administrative. 3) natura regimului juridic aplicabil. Din punct de vedere al naturii regimului juridic, distingem: a) msuri care se aplica ntr-un regim juridic administrativ (general sau, dup caz, special), b) msuri care se aplic ntr-un regim juridic complex (al dreptului administrativ i altor ramuri de drept).4) organele care le aplic. Din punct de vedere al organelor care le aplic, distingem trei mari categorii: a) msuri aplicate exclusiv de autoriti ale administraiei publice. b) msuri aplicate de autoriti ale administraiei mpreun cu alte organe de stat, c) msuri aplicate de autoriti ale administraiei publice cu concursul organizaiilor nestatale sau al cetenilor. 5) temeiul obiectiv. Din punct de vedere al temeiului obiectiv, distingem: a) msuri care intervin ca urmare a svririi unei abateri administrative (pentru a concretiza una din formele rspunderii specifice dreptului administrativ), b) msuri care intervin ca urmare a svririi altor fapte ilicite (pentru a garanta aplicarea unor sanciuni civile, penale etc), c) msuri care intervin ca urmare a svririi unor fapte care, dei nu sunt sancionate, pun n pericol viaa i sntatea persoanei.6) efectele penale. Din punct de vedere al efectelor neaplicrii lor sub aspectul legii penale, distingem dou categorii: a) msuri care, n caz de neaplicare, atrag rspunderea penal; b) msuri care n cazul neaplicrii nu atrag rspunderea penal. 7) efectele civile. Din punct de vedere al consecinelor civile ale aplicrii lor, distingem dou mari categorii: a) msuri productoare de prejudicii patrimoniale care dau dreptul la despgubiri; b) msuri productoare de prejudicii patrimoniale care nu se despgubesc. 8) tehnica de reglementare. Din punct de vedere al tehnicii de reglementare, distingem: a) msuri reglementate n mod direct (absolut sau, dup caz, relativ determinate); b) msuri reglementate n mod implicit. 9) domeniul de activitate. Din punct de vedere al sferei de activitate, se poate spune c, practic, nu exist ramur sau domeniu de activitate al administraiei n care s nu se aplice o categorie sau alta de msuri de constrngere administrativ. 20. Pornirea procedurii contravenionale i cercetarea contravenional ca stadie (treapt) a procedurii contravenionale. Conform art 440 al CCA al RM, constatarea faptei contravenionale nseamn activitatea, desfurat de agentul constatator, de colectare i de administrare a probelor privind existena contraveniei, de ncheiere a procesului-verbal cu privire la contravenie, de aplicare a sanciunii contravenionale sau de trimitere, dup caz, a dosarului n instana de judecat sau n alt organ spre

soluionare.Agentul constatator este sesizat prin plngere sau denun ori sesizat din oficiu cnd se afl c a fost svrit o fapt ilicit sau cnd o astfel de fapt a fost depistat n urma controlului conform atribuiilor de serviciu i n cazurile prevzute de lege.Imediat sau n cel mult 3 zile de la data sesizrii, agentul constatator este obligat s verifice sesizarea i s ntreprind msurile prevzute de prezentul capitol.Procesul contravenional se pornete numai n baza plngerii prealabile a victimei .La solicitarea unor ali ageni constatatori, lucrtorul organului afacerilor interne este obligat s le acorde ajutor la constatarea contraveniei. cercetarea contravenional, vom spune c n temeiul art 426 al CCA al RM, n scopul descoperirii urmelor contraveniei, corpurilor delicte i pentru a stabili circumstanele contraveniei ori alte circumstane care au importan pentru justa soluionare a cauzei, agentul constatator efectueaz cercetarea la faa locului (a terenului, ncperilor, obiectelor, documentelor, animalelor, cadavrelor umane sau de animale). Cercetarea domiciliului fr permisul persoanei creia i se lezeaz dreptul la inviolabilitatea domiciliului se efectueaz cu autorizaia instanei de judecat.n caz de contravenie flagrant, cercetarea la domiciliu se poate efectua n baza unei ordonane motivate a agentului constatator fr autorizaia instanei de judecat, urmnd ca acesteia s i se prezinte imediat sau nu mai trziu de 24 de ore de la terminarea cercetrii la domiciliu, materialele obinute n urma cercetrii, indicndu-se motivele efecturii ei. Instana de judecat verific legalitatea acestei aciuni procesuale. Agentul constatator cerceteaz obiectele vizibile, permite, dup caz, accesul la ele n msura n care nu se ncalc drepturile omului. Persoana care efectueaz aciunea procesual face, dup caz, msurri, fotografieri, filmri, desene, schie, mulaje i tipare de pe urme de sine stttor sau cu ajutorul specialistului n materie. Locul cercetrii poate fi delimitat de lucrtorii organelor de meninere a ordinii publice. Obiectele i documentele descoperite la faa locului se examineaz n acel loc, iar rezultatele examinrii se consemneaz n procesul-verbal al acestei aciuni.Dac este necesar s se ridice anumite obiecte sau documente care ar avea importan pentru cauz i dac se cunoate exact locul i persoana la care se afl, lucrtorul organului afacerilor interne efectueaz, n temeiul unei ordonane ntemeiate, ridicarea lor. Ridicarea documentelor coninnd informaii care constituie secret de stat, comercial, bancar, ridicarea informaiei privind convorbirile telefonice se efectueaz cu autorizaia instanei de judecat. Este interzis ridicarea obiectelor i documentelor n timpul nopii, cu excepia cazurilor de contravenie flagrant.Organul de constatare a contraveniilor este n drept s efectueze percheziie dac din probele acumulate sau din materialele de investigaie operativ rezult o presupunere rezonabil c ntr-o anumit ncpere, la domiciliu ori n alt loc sau la o anumit persoan se pot afla instrumente ce au servit la svrirea contraveniei, obiecte sau alte valori dobndite din contravenie, precum i obiecte sau documente care pot avea importan pentru cauz.Percheziia se efectueaz n baza unei hotrri motivate a organului de constatare a contraveniilor i numai cu autorizaia instanei de judecat.n caz de contravenie flagrant, percheziia se poate efectua n baza unei hotrri motivate fr autorizaia instanei de judecat, urmnd ca acesteia s i se prezinte imediat sau nu mai trziu de 24 de ore de la terminarea percheziiei, materialele obinute n urma percheziiei efectuate, indicndu-se motivele efecturii ei. Instana de judecat verific legalitatea acestei aciuni.n cazul constatrii faptului c percheziia a fost efectuat legal, instana de judecat confirm rezultatul acesteia printr-o ncheiere motivat. n caz contrar, prin ncheiere motivat, recunoate percheziia ca fiind ilegal.n cazul contraveniilor aflate n competen, organul de constatare a contraveniilor, dac exist temeiuri de a efectua percheziia corporal sau ridicarea, poate ridica obiectele i documentele care au importan pentru cauz, care se afl n hainele, n alte lucruri ale persoanei sau pe corpul ei. Percheziia corporal se face fr consimmntul persoanei sau al reprezentantului ei legal, n condiiile prezentului cod. Percheziia corporal, ridicarea n procesul ei a obiectelor i documentelor se efectueaz de un reprezentant al agentului constatator de acelai sex cu persoana percheziionat, cu participarea, dup caz, a unui specialist de acelai sex. La efectuarea percheziiei pot fi utilizate mijloace tehnice, fapt ce va fi consemnat n procesul-verbal.Agentul constatator care efectueaz percheziia, ridicarea obiectelor i documentelor sau cercetarea la faa locului ncheie un proces-verbal la care anexeaz, dup caz, lista obiectelor i documentelor ridicate. n procesul-verbal cu privire la percheziie sau la ridicarea obiectelor i documentelor se consemneaz c celor prezeni li s-au explicat drepturile i obligaiile prevzute de prezentul cod i se nscriu declaraiile fcute de aceste persoane.n procesul-verbal cu privire la percheziie sau la ridicarea obiectelor i documentelor se menioneaz predarea lor benevol sau ridicarea lor forat, se indic locul i mprejurrile n care au fost descoperite. n procesul-verbal sau n lista anexat la el se enumer obiectele i documentele ridicate, numrul, msura, cantitatea, elementele caracteristice i, pe ct este posibil, valoarea lor.Dac, n timpul percheziiei, ridicrii obiectelor i documentelor sau n timpul

cercetrii la faa locului, persoanele la care se efectueaz percheziia sau ridicarea ori alte persoane au nclcat ordinea sau au ncercat s distrug ori s tinuiasc obiectele i documentele cutate, agentul constatator consemneaz faptul n procesul-verbal, indicnd i msurile pe care le-a ntreprins.Procesul-verbal cu privire la percheziie, la ridicarea obiectelor i documentelor sau la cercetarea la faa locului se aduce la cunotina tuturor persoanelor care au participat la efectuarea acestor aciuni procesuale ori au asistat la efectuarea lor i se semneaz de fiecare. Copia de pe procesul-verbal se nmneaz persoanelor crora le-au fost aplicate aceste aciuni procesuale sau reprezentanilor lor.Refuzul proprietarului sau posesorului obiectului sau documentului de a semna procesul-verbal, precum i absena acestora se consemneaz de martorii asisteni.Obiectele i documentele ridicate vor fi, pe ct este posibil, mpachetate i sigilate chiar la locul percheziiei sau ridicrii, fapt ce se consemneaz n procesul-verbal. Pachetele sigilate se semneaz de ctre persoana care a efectuat percheziia sau ridicarea. ntrebri pentru examenul de licen la obiectulDrept constituional i instituii politice. 1. Dreptul constituional ca ramur de drept. nelegea prin drept constituional "normele dup care funcioneaz nsui Statul, organele Statului, principiile de organizare i funcionare ale organelor Statului".Definea dreptul constituional ca "ramur a dreptului care trateaz despre organizarea politic a Statului, constituirea suveranitii i a puterilor publice". Dreptul constituionali ca fiind "totalitatea regulilor i principiilor dup care se organizeaz i se guverneaz un stat".Definise dreptul constituional ca o ramur de drept public care "se ocup cu organizarea Statului, modul cum se exercit suveranitatea, mprirea atribuiilor suveranitii ntre organele sau puterile Statului, stabilirea raporturilor dintre aceste puteri, precum i autolimitarea Statului prin garantarea dreptului individului". Dreptul constituional "ansamblul normelor juridice care consfinesc bazele puterii de stat i reglementeaz relaiile sociale ce apar n procesul organizrii i exercitrii puterii de stat, adic acele relaii al cror coninut l formeaz organizarea puterii de stat n funcie de teritoriu i populaie, drepturile i ndatoririle fundamentale ale cetenilor, sistemul de formare, organizare i funcionare a organelor puterii de stat, sistemul i principiile de organizare i funcionare a organelor administraiei de stat, organelor judectoreti i organelor procuraturii".F.Luchaire susine c dreptul constituional poate avea trei definiii: definiia material a dreptului constituional, definiia formal a dreptului constituional i definiia "pedagogic a dreptului constituional. n aceast opinie se consider c definiia material (numit i istoric) a dreptului constituional se conine n art. 16 din Declaraia francez a drepturilor omului i ceteanului (26 august 1789): E.C.S.Wade, G.Godfrey Phillips nu recunosc existena unei definiii precise a dreptului constituional, considernd c aceast ramur cuprinde normele de drept care reglementeaz structura principalelor organe de guvernmnt, relaiile lor cu alte organe i stabilete principalele lor funcii numite "convention".Henri Brun, Guy Tremblay consider dreptul constituional ramura de drept ce "cuprinde regulile care creeaz i reglementeaz organele mai importante ale statului, adic acelea care edicteaz legile i regulile care fixeaz principiile fundamentale privind raporturile ntre stat i persoane".O parte din constituionalitii rui consider c dreptul constituional reprezint un sistem de norme juridice care reglementeaz statutul juridic al persoanei n cadrul societii i a statului, fundamentul ornduirii sociale, modul de organizare i activitate a organelor de stat i autoadministrare.A.A. Miin susine c dreptul constituional (de stat) este ramura fundamental de drept, constituit dintr-o totalitate de norme juridice, care determin fundamentul economic al societii, forma de guvernmnt i structura de stat, organizarea, structura i competena organelor supreme i locale ale puterii de stat i de administrare, drepturile i ndatoririle cetenilor i supuilor, drepturile electorale i sistemul electoral. 2. Statul i elementele sale constitutive. De-a lungul istoriei, statele s-au format ca rezultat al rzboaielor i al cuceririi de teritorii prin partaj succesoral, prin cstorii ntre familii monarhice. Odat cu formarea i consolidarea burgheziei au aprut noi state ca urmare a luptei pentru independena naional. n acest fel, au luat natere statele naionale unificate Italia, Germania sau statele independente care s-au format prin destrmarea unor imperii (imperiul otoman, cel habsburgic). De asemenea, s-au format numeroase state prin separarea unor colonii de metropole sau prin dezmembrarea unor state federative (URSS, Iugoslavia, Cehoslovacia).Statul este un fenomen istoric, politic i juridic. Fiind o categorie social extrem de complex, noiunea de stat este posibil de analizat n mai multe sensuri. n definirea statului exist mai multe opinii influenate de diferite doctrine i ideologii. C.Dissescu apreciaz c n teoriile clasice statul a fost studiat n

mod abstract, elaborndu-se un concept bazat mai mult pe ceea ce vrem s fie el dect pe ceea ce este n realitate.Astfel, statul este definit ca o colectivitate uman, instalat permanent pe un anumit teritoriu i avnd o structur de organe ale puterii care se bucur de suveranitate. Statul, fiind odat organizat, are un scop anume i funcii bine determinate. Bineneles c scopul principal al statului const n aprarea interesului general (binele comun). n acest sens, avea perfect dreptate Hegel cnd spunea: dac cetenilor nu le merge bine, dac scopul lor subiectiv nu este satisfcut, dac ei nu gsesc c mijlocirea acestei satisfaceri constituie statul nsui, ca atare, atunci statul st pe picioare slabe.Din acest punct de vedere, prin stat trebuie s nelegem un sistem organizaional care realizeaz conducerea politic a unei societi, deinnd n acest scop monopolul crerii i aplicrii dreptului.Notiunea filosofica, ideologica si abstracta, statul exista in si prin institutiile sale, numai prin acestea, el devine o realitate, o prezenta vie a vietii si practicii socialpolitice.Existenta si functionalitatea statului ca entitate distincta, de sine statatoare, este conditionata de prezenta unor componente fundamentale, definitorii: populatia, teritoriul si organizarea politica.Aceste componente au existat in toate formele pe care le-a imbracat statul de-a lungul istoriei, dar in fiecare perioada acestea au avut semnificatii, valori si continuturi diferite. Populatia constituie pentru existenta oricarei forme statale o componenta de baza, fara aceasta statul nu si-ar justifica prezenta, nu ar exista obiectul asupra caruia sa-si exercite autoritatea. In acelasi timp, oamenii sunt cei ce creeaza si dau viata statului, il pun in miscare si fac din el o realitate vie.Aceiasi oameni creeaza vointa de a trai in cadrul aceleeasi comunitati si tot ei dau nastere solidaritatii, fara de care statul nu s-ar putea inchega si functiona.Populatia este aceea da identitatea si unitatea unui stat, ii conferao solidaritate rationala si voluntara.Teritoriul constituie factorul material, spatiul in limitele caruia se creaza si functioneaza statul. Existenta sa este tot atat de necesara si importanta ca si cea a populatiei sau organizarii politice. El este un bun al intregii comunitati si in aceasta situatie pune problema apararii integritatii si suveranitatii sale. Organizarea politica Componenta cu rol major in structurarea si functionarea statului. Ea instituie ordinea, legaturilr intre componentele politice ale statului, le stabileste rolul si statutul in societate, normele si limitele functionalitatii. 3. Caracteristica formei de guvernmnt n dreptul constituional, un criteriu de clasificare a statelor l constituie i forma de guvernnt, sau modul n care se exercit puterea. Evident forma deguvernnt este independent de structura de stat, deoarece aceiai form deguvernmnt poate exista n state cu diferite structuri.Monarhia. ntr-o formul simpl, monarhia se caracterizeaz prin guvernmntulunei singure persoane, a monarhului ns, aceast definiie este corect pentru o perioad anumit din evoluia statelor, cum ar fi perioada monarhici absolute.Odat cu apariia constituiilor, parlamentelor, monarhia a ncetat de amai fi puterea unei singure persoane. Astfel, au aprut noi tipuri de monarhie,cum ar fi : monarhia limitat (constituional) n care puterea monarhului estelimitat de constituie; monarhie dualist n care parlamentul i monarhul au poziii egale n exercitarea puterii.n perioada contemporan monarhul s-a pstrat sub form de monarhie parlamentar, n unele ri, ca de exemplu, Anglia, Belgia, Olanda, avnd mai mult un caracter simbolic, legat de istoria i tradiiile statelor respective.Oricum, monarhul a rmas ef de stat fiind atribuit de constituii cu mputernicirispecifice funciei: semnarea legilor, numirea n funcii, acreditarea deplomailor strini, dezolvarea parlamentului i altele. Republica Latinescul respublica nseamn un astfel de regim politic n care putere este un lucru public. Deci, republica, este opusul monarhiei, deoarece, puterea fiind un lucru public, nu poate fi dat cuiva pe via sau transmis prineriditate, ea este exercitat de ctre cei cror acest putere le aparine, adic densui poporul care se autoguverneaz prin forme i metode specifice. Dup felul n care se alege organele supreme ale statului n special eful de stat,republica se clasific n : prezidenial, semiprezidenial, parlamentar i regimspecial de adunare. Republica prezidenial.Ca form de guvernmnt, republica prezidenial a aprut n 1787 n Statele Unite , ntrodus prin Constituie, ncare se prevede alegerea preedintelui (eful statului) prin vot universal. eful Statului n SUA este eful puterii executive ce are o dubl natur, adic inclusivfuncia de ef al statului i ef al guvernului.Este interesant de reinut c SUA practic este unica ar cu un astfel deregim, i care bineneles justific caracterul reprezentativ al funciei, i putereaconsiderabil cu care este atribuit. Republica semiprezidenial.Acest form de guvernare este o derivatde la regimul prezidenial i se manifest prin faptul c eful statului ales pri nvot universal, ndeplinete numai funciile de ef de stat, iar n funcia de ef de guvern este numit dup anumite proceduri, o alt persoan.n literatura de specialitate aceast form de guvernare, sau acest regim,a primit denumirea de prezidenialist sau semiprezidenial. n aceastform de guvernare are loc o divizare a funciilor de ef de stat i ce-a de ef

deguvern, executivul fiind bicefal ceea ce se explic prin necesitatea unei formeeficiente de rspundere politic pentru activitatea desfurri, pe care o poartguvernul n faa parlamentului. Republic parlamentar .in unele state, eful statului este ales de ctre parlament.Funciile efului statului sunt identice cu cele din regimul semiprezidenial, ns, virtutea faptului c eful statului este ales de ctre parlament poziia sa n raport cu parlamentul este ntrit. Regimul de adunare. Caracteristica regimului de adunare este inegalitatea autoritilor care exercit puterea, parlamentului i guvernului ilipsa funciei efului de stat. Astzi, unica ar care utilizaz un astfel de regimeste Elveia. Puterea executiv de Consiliul Federal (Guvernul) compus din membrii numii de Adunarea Federal pe un termen de 4 ani.Consiliul Federal nu este un ef de stat colegial. Nici preedinteleConsiliului nu ndeplinete atribuii de ef de stat, deoarece ei se aleg prinrotaie, pe o perioad de un an, principala sarcin a crui este prezidareaConsiliului Federal i unele funcii onorifice, de exemplu: participarea la diferiteceremonii etc. 4. Caracteristica structurii de stat. putera are un caracter organizat exist o legtur strns ntre putere i teritoriu. Prin Structura de Stat n dreptul constituional se nelege organizarea puterii n raport cu teritoriul.Statul simplu sau unitar se caracterizeaz prin existena unei formaiunistatale unice. Rentorcndu-ne la elementele constitutive ale statului menionmc statelor unitare le sunt caracteristicde numai cte un singur element: un singur popor; un singur teritoriu; cte un singur rnd de oragne supreme ale puterii De stat (parlament, ef de stat, guvern, cutre suprem de justiie, curteconstituional). Spre deosebire de statul unitar statul federativ este compus din mai multe state, subieci ai federaiei, care n ansamblu constituie un singur stat, subiect al raporturilor de drept internaional.Statele membre ale federaiei, fiecare n parte, dispune de toate cele treielemente constitutive pe care le deine un stat unitar (popor, teritoriu, organe ale puterii de stat), ns, n comun, ele constituie nc un rnd de organe federale ale puterii (parlament, guvern, organe jurisdicionale) care execut toate cele treifuncii juridice ale statului: legislativ, executiv, jurisdicional.Statul federativ este considerat descentralizat deoarece, inevitabil trebuies aib loc delimitarea de competene dintre organele federale ale puterii iorganele statelor membre. Uniunile de state. Uniunea persoanal.Uniunile de state nu constituie forme ale structuriide stat. n rezultatul uniunilor nu apar state noi i nici subiecte ale raporturilor de drept internaional.Cea mai limitat form de uniune a statelor se consider uniunea personal care se caracterizeaz printr-un ef de stat comun (monarh) pentru dou sau mai multe state membre. Astfel de uniuni au avut loc n rezultatul unor combinaii matrimoniale dinastice. Uniunea real .Aceast form de uniune de state se caracterizeau prinexistena unor organe speciale comune, n deosebi n faacerile externe, problememilitare, finane etc. Uniunile reale sunt considerate de unii autori ca o form astructurii de stat deoarece, statele membre puteau aciona n relaiileinternaionale ca un singur stat iar n unele cazuri uninile reale au constituit oetap spre formarea statului unitar. Confederaia de state Confederaia reprezint o asociaie de state ncare statele membre i pstreaz suveranitatea i independen crend, n scopulrealizrii unor interese comune, organe speciale.Caracteristicile principale ale unei confederaii sunt:constituirea are loc printrun tratat internaional;crearea unui organ comun cu un caracter consultativ;limitarea puterii conferite confederaiei asupra statelor membre i nuasupra cetenilor; pstrarea dreptului de a denuna tratatul de constituire i prsirea confederaiei. Asociaiile de state. CommonwealthAnglia, pentru ai menine influena asupra fostelor colonii, n 1931 prin adoptarea Statutului de la Westminster a creat Comunitatea Britanic de Naiuni ce reprezenta oasociaie a dominioanelor engleze. Comunitatea franco-african (Uniunea Francez). i aceast asociaie,care numr i ea aproape 40 de state, ca i Commonwealth-ul englez, a luat natere pe fundamentul fostului imperiu colonial francez. Comunitatea, de primadat a fost reglementat de Constituia Franei din 1946 apoi reconfirmat de Constituia din 1958. Organul de conducere a comunitii l constituie Conferinala nivel nalt care ncepnd din 1973, annual dezbat aspecte social-economice cucare se confrunt statele membre. Membrii comunitii sunt state independente,reunite pe considerente de limb i spiritualiatte francez..Uniunea European Asociaia de state care constituie astz Uniunea Europeana fost creat n baza Tratatului de la Roma la 25.03.1957 de 6 ri ca oComunitate Economic European (CEE) la care ulterior au aderat nc 6 state.Scopul iniial al CEE a fost stabilirea unei pie comune, prin crearea unei uniuni vamale, urmrind n final o unificare a economiilor naionale.Pe parcursul anilor, procesul evolutiv a dus la adncirea structurilor democraticei consolidarea puterilor acestora ajungnd pn la o integrare politic. n 1975 Parlamentul Europei decide folosirea expresiei Comunitate European n scopulde a demonstra entitatea politic suprastatal creat prin tratatele de constituire,apropiindu-se de o form de structur de stat. n prezent, UE dispune de un organdeliberativ numit Parlamentul Europei care se alege de populaia rilor

membre prin intermediul votului universal. Comunitatea Statelor Independente(CSI). Procesul de dezintegrare afostei URSS (1989-1991) a evoluat att de rapid i activ nct statele au semnat un document fr precedent, Acordul cu privire la constituirea Comunitii Statelor Independente, care practic a pus capt imperiului sovietic. Fostele republici aleURSS una dup alta i-au declarat independena, urmnd s semneze Acordulmenionat. n realitate, aceast idee nu a fost ntlnit cu mult entuziasm de unelestate independente, cum ar fi republicile baltice, Ucraina, Turcmenia care pn n prezent nu au ratificat documentele de constituire. 5. Caracteristica regimului politic. Originea noiunii regim (fr. rgime, de la lat. regimen -administrare, guvernare) indic faptul c termenul a aprut din necesitatea de a desemna realiti ce in de sfera raporturilor dintre guvernani i guvernai. Drept urmare, regimul politic ar putea desemna ansamblul metodelor i mijloacelor instituionalizate cu ajutorul crora guverneaz cei care dein puterea politic. Dintre criteriile care trebuiesc folosite n clasificarea regimurilor politice evideniem: -modul de constituire i funcionare a organelor puterii de stat (numire, alegere direct sau indirect a acestora); -modul de alegere a conductorilor; -coninutul i sfera drepturilor i libertilor cetenilor, in special a celor politice i, mai ales, a modului cum se regsesc i se materializeaz in practica vieii social-politice, natura i baza ideologic a regimului; -sistemul partidist (monopartidist, bi i pluri-partidism) - natura, profunzimea i amplitudinea relaiilor sociale i n special a celor politice.n tratarea marxist, regimul politic este definit ca un ansamblu de instituii i raporturi politice, prin care o clas social i impune interesele i voina asupra ntregii societi. n teoria marxist a statului, regimul politic este tratat ca o component a formei statului, definit prin metodele i mijloacele de guvernare, de exercitare concret a puterii de stat, prin care clasa dominant i exercit dominaia economic i politic. Regimurile politice totalitare. Analiza regimurilor autoritar-totalitare, a dinamicii i specificului dezvoltrii lor n lumea contemporan este una din principalele probleme ale tiinei politice ce are importan att practic, ct i teoretic.Termenul de totalitarism provine de la latinescul totalis - ce se traduce ca totalitate , deplintate, ntreg . n tiina politic contemporan majoritatea autorilor susin teza precum c sistemele politice de tip totalitar s-ar diviza n regimul fascist n Italia, naional-socialist n Germania n flancul de dreapta si regimul bolevic sau comunist n flancul de stnga.Pentru regimurile politice totalitare este caracteristic utilizarea pe larg a politicii de teroare. Termenul de teroare (de la latinescul terror- team, fric) nseamn a speria, a ngrozi , cu alte cuvinte, nu este altceva dect utilizarea violenei i forei n politic.Democraia ca regim politic . Vorbind despre democraia ca regim politic, vom ncepe cu faptul c democraia, termen de origine greaca care provine de la cuvintele demos- popor i kratos- putere ceea ce nseamn puterea poporului, dateaz nc din antichitate cnd au existat primele forme de organizare politic a societii n care conduce poporul. Democraia reprezint una dintre cele mai complexe probleme ale organizrii vieii politice contemporane creia i se acord o importan deosebit de ctre analitii politici. Democraia sufer de un exces de semnificaii, ca de exemplu prin democraie se poate nelege: 1. form de guvernare n care deciziile politice sunt luate cu participarea tuturor cetenilor n corespundere cu regulile guvernrii majoritare - democraia direct sau democraia participativ. 2 . Form de guvernare n care cetenii i realizeaz dreptul la participarea lurii deciziilor nu direct, ci prin reprezentani democraia reprezentativ. 3. Form de guvernare n care puterea majoritar se realizeaz n cadrul competenei constituionale, care are ca scop de a garanta minoritii condiiile pentru realizarea anumitor drepturi colective sau individuale - democraia liberal, constituional. 4. Form de guvernare n care orice sistem politic sau social are ca scop de a reduce la minimum deosebirile sociale i economice, n special cele cauzate de repartizarea inegal a proprietii private - democraia social etc.Proclamndu-i n iunie 1990 Declaraia de suveranitate i n august 1991 Declaraia de independen, Republica Moldova i-a manifestat intenia clar de a edifica un stat democratic de drept, angajndu-se totodat s respecte cele mai cunoscute norme de drept internaional n domeniul drepturilor omului. 6. Teoria separrii (echilibrului) puterilor n stat. Teoria separrii puterilor n stat are o larg rspndire n statele democratice contemporane. Statul nu poate fi considerat democrat i de drept dac puterile nu sunt separate, echilibrat..Nu trebuie s se neleag ns, c aceast teorie este o invenie contemporan, sau o component a democraiei, un principiu la mod care indic gradul de democratizare a societii.Teoria a aprut nc n secolul luminilor ca o necesitate de stvilire aabuzurilor nelimitate de putere ale unei persoane care se identifica cu statul, deexemplu, Regele Ludovic al XIV care este cunoscut i prin celebra sa exlamaie l`Etat se moi!( Statul sunt eu).Aristotel n Politica a demonstrat c n orice stat sunt trei

pri (funcii) decare leguitorul trebuie s in cont: 1) adunarea general, care delibereaz cu privire la afacerile publice; 2) corpul magistrailor , cruiea terbuie s i sehotrasc natura, atribuiunile i modul de numire; 3) corpul judectoresc.Concepia lui Aristotel, mai trziu, a fost dezvoltat de John Locke (Traitedu gouvernement civile, 1960) care vorbea i el de trei funcii distincte alestatului, bineneles nu ntr-o viziune contemporan.n continuare, ideea a fost preluat i dezvoltat de Montesquieau ncelebra sa lucrare Despre spiritul legilor, fr a face trimitere la Aristotel sauJohn Locke, de unde s-a creat falsa impresie c Montesquieau este fondatoruil, printele teoriei separrii puterilor n stat.Oricum, aportul lui Montesquieau n definitivarea teoriei este inestimabil,deoarece de la el ncoace ea a nceput a fi aplicat n practic.O viziune nou a separrii puterilor n stat apare n lucrrile lui John Locke i Montesquieu. Astfel Locke considera c cetenii au dreptul la control asupra guvernului iar puterea legislativ fiind o putere suprem n stat, n acela timp el subliniaz c ea prezint n sine numai o putere mputernicit, care trebuie s acioneze pentru trasarea scopurilor i de aceea puterea suprem rmne n minile poporului care poate nltura ori schimba componena organului suprem cnd vede c el perde ncrederea acordat. O alt concepie despre separarea puterilor n stat o regsim la J.Rousseau. n modelul politic conceput de Rouseau, voina general a poporului adic puterea legislativ trebuie s fie suveran, celelalte puteri n stat fiindui subordonate. Rousseau accept astfel implicit existena unor puteri n stat: poporul stabilit ntr-un corp politic( Parlamentul), care stabilete legile, i Guvernmntul, compus din indivzi care le pun n executare. Executivul ar fi deci un simplu agent de executare a legilor votate de Parlament. Guvenmmtul deine puterea ca depozitar, el neavnd o putere proprie. Ceea ce compun Guvernmntul, fiind , prin graia suveranului ( poporului), depozitari temporari ai puterii i exercitnd n aceast calitate anumite prerogative de putere, adopt diferite acte, pe care suveranul le poate modifica, limita sau anula, dup bunul su plac. Puterea legislativ fiind suprem, rezult c putere executiv este supus acesteia, ceea ce exclude independena puterilor. mbtrnirea teoriei separaiei puterilor este explicat prin acea c a fost elaborat ntr-o perioad n care nu se nfiinaser nc partidele politice i c principalele probleme puse de putere erau de ordin instituional. Principiul separrii, echilibrului puterilor n fiecare stat este aplicat nraport direct cu forma de guvernmnt. Aceasta, indiferent care ar fi, comportdou aspecte bine conturate: 1) Separaia parlamentului vis--vis de guvern; 2)separaia jurisdiciilor n raport cu guvernanii fapt ce permite controlul acestora prin judectori independent. Prima reglementare privind separarea puterilor n Republica Moldova a fost enunat n Declaraia Suveranitii adoptat la 23 iunie 1990. 7. Definiia, formele i trsturile caracteristice ale Constituiei. Constituia- act juridic fundamental ce este alctuit dintr-un sistem de norme cu for juridic suprem, norme care reglementeaz relaiile sociale din domeniul instituirii i exercitrii puterii de stat, stabilind n acela timp limitele acestei puteri, drepturile i libertile fundamental ale cetenilor. Ea reprezint acel act juridic prin care se reglementeaz organizarea societii n stat. Constituia ca act fundamental, cu for juridic suprem, prezint n sens politic juridic i social un produs al consensului social general la etapa adoptrii ei. Constituia are menirea s soluioneze probleme ce in de o perspectiv mai ndelungat a activitii statului i, prin urmare, este i trebuie s fie ea nsi relativ stabil, i oportun.n doctrina constituional snt formulate numeroase definiii referitoare la noiunea de Constituie. Dintre acestea am releva urmtoarele:Constituia este: actul normativ suprem, cuprinznd normele care au ca obiect de reglementare instituionalizarea i exercitarea puterii, norme adoptate n cadrul unei proceduri specifice; legea fundamental a unui stat, constituit din norme juridice nvestite cu fora juridic suprem i care reglementeaz acele relaii sociale fundamentale care sunt eseniale pentru instaurarea, meninerea i exercitarea puterii politice; acea lege care, avnd o for juridic superioar celorlalte legi, reglementeaz n mod sistematic att principiile structurii socialeconomice, ct i ale organizrii i funcionrii statului bazat pe aceasta, garanteaz i stabilete datoriile corespunztoare acestor drepturi; act juridic fundamental care se bucur de supremaie n raport cu toate celelalte i care reglementeaz principiile, modul de organizare i funcionare a autoritilor publice i raporturile dintre ele, raporturile dintre aceste autoriti i ceteni, consfinete i garanteaz drepturile i libertile fundamentale ale omului i ceteanului;un ansamblu de reguli ce administreaz organizarea i funcionarea statului; o reglementare a regulilor privitoare la modul de desemnare, organizare i funcionare a puterii politice; un act normativ scris, care precizeaz organizarea puterii publice i structura fundamental a statului; ansamblul regulilor relativ la organizarea i activitatea statului cuprinse ntr-un document care nu poate fi elaborat sau modificat dect dup o procedur diferit de

cea folosit pentru alte reguli de drept;Oricare ar fi definiia dat Constituiei, ea, n opinia noastr, trebuie s conin o serie de elemente definitorii, inerente unui act juridic nvestit cu for juridic suprem, printre acestea evideniindu-se:- caracterul de lege, deoarece dup structur, constituia reprezint un ansamblu de norme, reguli de conduit general-obligatorii;- lege fundamental cu un coninut complex, ceea ce denot faptul c reglementeaz numai relaiile sociale fundamentale pentru toate domeniile vieii, ceea ce i ofer i calitatea de izvor principal al tuturor ramurilor de drept;- for juridic suprem, ce impune regula conformitii ntregului sistem de drept cu dispoziiile din constituie;- obiectul de reglementare, care stabilete coninutul material al constituiei, fie c este redat prin metoda enumerrii principalelor domenii pe care le reglementeaz, fie c pune accent pe elementele calitative;Constituia este izvorul suprem de drept al statului, deoarece: - acord o structur i o semnificaie societii; - definete condiiile exercitrii puterii politice; - reglementeaz mecanismul reprezentrii poporului; - determin funciile i atribuiile autoritilor publice; - consacr drepturile, libertile i ndatoririle fundamentale ale cetenilor, dirijeaz relaiile dintre ei, dintre ceteni i autoritile publice; - indic valorile politice, ideologice i morale ale societii respective; - reprezint fundamentul i garania ordinii de drept; - este un mijloc de educaie moral i politic. 8. Procesul adoptrii i modificrii Constituiei. Vorbind despre procedura de adoptare a legii constituionale, vom meniona n acest sens faptul c iniiativa de adoptare a legilor constituionale poate parveni din partea:a) unui numr de cel puin 200.000 de ceteni cu drept de vot ai Republicii Moldova. Cetenii care iniiaz revizuirea Constituiei trebuie s provin din cel puin jumtate din unitile administrativ-teritoriale de nivelul doi, n fiecare din acestea fiind nregistrate cel puin 20.000 de semnturi n sprijinul iniiativei;b) unui numr de cel puin o treime din deputaii Parlamentului;c) Guvernului.Iniial vom meniona c dezbaterea de ctre Parlament a proiectului de lege constituional ncepe dup expirarea termenului de 6 luni din momentul prezentrii proiectului n cauz, mpreun cu avizul Curii Constituionale, de ctre subiecii prevzui la art.141 alin.(1) lit.b), c) i d) din Constituie. Proiectele de legi constituionale se dezbat n cel puin dou lecturi. Pentru examinarea proiectului de lege constituional, Preedintele Parlamentului l remite Comisiei juridice, pentru numiri i imuniti. n cazul n care Comisia juridic, pentru numiri i imuniti consider c la examinarea proiectului de lege constituional este necesar de a fi atrai deputai din alte comisii permanente, aceasta propune Parlamentului crearea unei comisii speciale.Dezbaterea n prim lectur a proiectului de lege constituional const n: a) audierea raportului comisiei speciale sau a comisiei permanente sesizate n fond; b) lurile de cuvnt ale deputailor, reprezentnd toate fraciunile parlamentare. Dezbaterea n a doua lectur de ctre Parlament a proiectului de lege constituional const n: a) prezentarea fiecrui amendament de ctre autorii acestuia; b) audierea opiniilor fraciunilor parlamentare, prezentate de cel mult doi vorbitori din partea fiecrei fraciuni, i ale deputailor independeni; c) audierea opiniei comisiei speciale sau a comisiei permanente sesizate n fond asupra fiecrui amendament; d) votarea fiecrui amendament n parte. Legea constituional adoptat de ctre Parlament se trimite Preedintelui Republicii Moldova pentru promulgare n modul stabilit de art.74 i 75.Un aspect special ce ine de procedura de adoptare a legii constituionale, este iniierea referendumului. Problemele ce pot fi supuse referendumului, n Republica Moldova, sunt definite n articolul 75 al Constituiei, fiind caracterizate drept cele mai importante probleme ale societii i statului. Codul electoral al Republicii Moldova consacr articolul 146 problemelor supuse referendumului republican, care are un coninut mai concret dect articolul 75 din Constituie. Astfel, conform articolului 146 din Codul electoral al Republicii Moldova, pot fi supuse referendumului republican urmtoarele chestiuni:a) adoptarea Constituiei Republicii Moldova;b) aprobarea legilor constituionale adoptate de Parlament pentru revizuirea dispoziiilor privind caracterul suveran independent i unitar al statului, precum i a celor privind neutralitatea permanent a statului;Este necesar de remarcat faptul c, n Republica Moldova, de la adoptarea Constituiei, nu s-a desfurat niciun referendum constituional i Constituia n-a fost supus referendumului constituional. Adoptarea ulterioar prin referendum a Constituiei i ofer o rigiditate maxim din punct de vedere al revizuirii constituionale care, de asemenea, trebuie efectuat prin referendum republican constituional. Legea Suprem a Republicii Moldova, adoptat de Parlament n anul 1994, nu a fost supus referendumului. Organul legislativ avea opiunea de a adopta Constituia i, ulterior, de a o supune referendumului constituional republican ori de a nu o supune. Adoptarea ulterioar prin referendum i ofer o rigiditate maxim din punct de vedere al revizuirii constituionale care, de asemenea, trebuie efectuat prin referendum republican constituional. Legea de

revizuire a Constituiei se consider adoptat, dac pentru ea au votat cel puin jumtate din persoanele nscrise n listele de votare, potrivit articolului 168 alineatul (1) din Codul electoral.Acest aspect de adoptare posterioar de ctre populaie ar duce la reducerea pn la minimum a revizuirilor constituionale i la o analiz mai ampl a articolelor ce trebuie modificate, astfel ca, n viitorul apropiat, s nu mai apar problema modificrii acestor articole. 9. Coninutul normativ al Constituiei Republicii Moldova. Din punct de vedere juridic constituia este structurat n 143 articole, 7titluri unele avnd capitole i seciuni. La baza conceptului Constituiei au fost puse principii unanim recunoscute, menite s consolideze mersul pe calea democratizrii i prosperrii sociale. Dintre aceste principii enumerm: 1. Sistemul de stat stabilit n conformitate cu normele Constituiei nu trebuie s aib caracteristici ideologice. Forma de guvernmnt a statului este republica. 2. Exponentul suveranitii i unica surs a puterii de stat este poporul, care o exercit att n mod direct, ct i prin organele sale reprezentative. 3. O condiie i o garanie a democraiei constituionale o constituie pluralismul politic i ideologic, incompatibil cu dictatura i totalitarismul. Nici o ideologie nu poate fi ridicat la rangul de ideologie politic a statului. 4. Un stat democratic i de drept poate fi constituit pe principiul separrii puterii de stat n putere legislativ, putere executiv i putere judiciar. 5. La baza vieii economice a statului st principiul egalitii tuturor tipurilor i formelor de proprietate. 6. Esena democratic a statului decurge direct din criteriul misiunii sale umane, din criteriul garantrii libertii personalitii. Ca urmare, statul nu trebuie s fie considerat donator, ci ocrotitor al drepturilor i libertilor omului. Consacrarea principiilor menionate a fost fcut iniial prin adoptarea a dou declaraii: Declaraia suveranitii R.S.S.Moldova, i Declaraia de independen a Republicii Moldova.n tezele constituionale prin care este relevat instituia Preedintelui Republicii Moldova se stipuleaz expres calitatea sa de ef al statului, iar din atribuiile conferite Preedintelui Republicii putem deduce c, n paralel cu Guvernul, reprezint puterea executiv. Dup forma de guvernmnt, Republica Moldova rmne a fi o republic semi-prezidenial, dei aceasta nu este stipulat expres n Constituie. Conform Constituiei Preedintele Republicii reprezint statul n relaiile interne i externe, constituind garantul independenei naionale, al unitii i integritii teritoriale rii. De aici rezult i cele dou funcii prezideniale: funcia reprezentativ i funcia de garant, n scopul exercitrii crora Preedintele dispunea de asemenea atribuii ca: este comandantul suprem al forelor armate; poate declara, cu aprobarea prealabil, Parlamentului, mobilizarea parial sau general; n caz de agresiune armat strin ia masuri pentru respingerea agresiunii; declar stare de rzboi i le aduce nentrziat la cunotina Parlamentului; n termen de cel mult dou sptmni este n drept s trimit n Parlament spre reexaminare legea adoptat de acesta, n cazul n care are obiecii asupra coninutului ei este n drept, dup consultarea fraciunilor parlamentare, s dizolve Parlamentul n cazul imposibilitii formrii Guvernului sau al blocrii procedurii de adoptare legilor timp de trei luni; poate cere poporului s -i exprime, prin referendum, voina asupra problemelor de interes naional.Dispoziiile finale i tranzitorii ale noii Constituii Republicii Moldova, reglementau trecerea instituiilor de stat de la un regim politic la altul. Potrivit art. III alin.3 al Constituiei, Preedintele Republicii ales prin vot universal, egal, direct, secret i liber exprimat, n condiiile pluralismului politic i pluripartidismului, pe un termen de 5 ani, conform Legii din 18 septembrie 1991 cu privire la alegerile Preedintelui Republicii Moldova, rmne n funcie pn la expirarea mandatului pentru care a fost ales, cu excepia cazurilor prevzute n Constituie. Constituia a micorat termenul mandatului de la 5 ani la 4 ani (art.80).In concluzie putem spune ca:Constituia este o Lege Fundamental care rspunde unor cerinecontemporane din punct de vedere ce trebuie s conin o constituie. O scurtgeneralizare ne permite s spunem c ea conine: un echilibru la puterilor;instituie garanii temeinice ale pluralismului politic;garanteaz proprietatea privat i public;organizeaz exercitarea puterii n teritoriu conform principiuluidescentralizrii administrative i autonomiei locale; prevede o Curte Constituional, o Curte de Conturi;reglementeaz drepturile, libertile i ndatoririlefundamentale ale cetenilor; prevede garanii pentru respectarea tratatelor internaionale.Sub acest aspect constituia apare ca un act fundamental, democratic ceconstituie fundamentul ntregii viei sociale, economice, politice i juridiceale poporului i poate fi apreciat ca o constituie democrat. 10.Controlul constituionalitii legilor.n doctrina juridic, noiunea de control al constituionalitii legilor s-ar include n principiul legalitii ca aparte component a acestuia, deoarece acesta presupune elaborarea actelor normative de ctre organele competente, dup o procedura prestabilit, cu respectarea dispoziiilor actelor normative care ocup o poziie superioar celor emitente.Controlul constituionalitii legilor este

activitatea organizat de verificare a conformitii legii cu Constituia, iar ca instituie a dreptului constituional cuprinde regulile privitoare la organele competente a face aceast verificare.Controlul constituionalitii legilor , n sens restrns, privete numai legea ca act juridic al Parlamentului sau actele normative cu for juridic egal cu a legii. De exemplu, Parlamentul poate, printr-o lege special, abilita Guvernul s emit ordonane ntr-un domeniu care nu face obiectul reglementrii legilor organice.n sens larg, potrivit art. 135 din Constituia R. Moldova, controlului constituionalitii legilor i sunt supuse: hotrrile Parlamentului, decretele Preedintelui R. Moldova, hotrrile i ordonanele Guvernului, precum i tratatele internaionale la care R. Moldova este parte.Controlul constituionalitii a fost conceput i realizat n legislaia noastr, n general, ca un control posterior, adic dup ce legea a fost votat i promulgat. Curtea Constituional a Republicii Moldova verific conformitatea cu Constituia nu numai a legilor, ci i a altor acte normative adoptate de Parlament (regulamente, hotrri), acte normative ale Preedintelui Republicii Moldova (decrete), acte normative ale Guvernului (hotrri i dispoziii).n Republica Moldova nu exista un Consiliu Legislativ, iar Regulamentul Parlamentului nr.797-XIII din 02.04.1996 (promulgat la 11 decembrie 1996) prevede n art.52 lit. a) c Direcia juridic a Aparatului Parlamentului i secia de redactare - editare n 15 zile prezint comisiei care i-a transmis proiectul un aviz despre conformitatea proiectului cu prevederile Constituiei. Este dificil de constatat ponderea acestor avize i care este eficiena structurilor Aparatului Parlamentului, cu att mai mult cu ct avem cazul avizului negativ al Judectoriei Supreme (publicat n Buletinul Curii Supreme de Justiie din 1996) care prevenea c anumite articole din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii contravin Constituiei, dar care n-a fost luat n considerare. Trecnd peste acest aviz, Parlamentul a adoptat legea respectiv, Preedintele a promulgat-o, ulterior ea a fost publicat, dup care Curtea Constituional la sesizarea Curii Supreme de Justiie a constatat neconstituionalitatea unor articole din Legea vizat (Buletinul Curtii Supreme de Justitie nr.3, 1997).Societatea, statul de drept vor fi mai aproape de idealurile democratice atunci cnd controlul constituionalitii se va efectua i pn la, i dup promulgare, pentru c vor exista mai multe posibiliti de a stopa o lege neconstituional. Din punct de vedere legislativ n aceast privin nu exist piedici, deoarece nici Constituia, nici Legea cu privire la Curtea Constituional nu difereniaza controlul posterior de cel prealabil, cu att mai mult cu ct nu exist interdicia nfptuirii unui control prealabil i acest control nu ar contraveni Constituiei. 11. Organizarea i funcionarea Curii Constituionale a Republicii Moldova. n conformitate cu Legea cu privire la Curtea Constituional Nr. 317-XIII din 13.12.94, art.1, alin.1 Curtea Constituional este independent fa de orice alt autoritate public i se supune numai constituiei i legii sale organice. Statutul su constituional cuprinde principalele aspecte ale activitii sale, cu excepia procedurii de control i a unor detalii de organizare. Voi aborda n continuare Curtea Constituional ca una din autoritile componente ale regimului constituional al rii.Curtea Constituional nu este o a patra putere n stat, nu face parte din puterea executiv, judectoreasc sau legiuitoare, nu se subordoneaz uneia dintre aceste puteri, fiind rodul colaborrii lor.Rolul Curii Constituionale este acela de a garanta supremaia Constituiei, n care scop are o competen de atribuire (nu general), prevzut expres i limitativ de Constituie.Legea organic a Curii Constituionale definete procedura jurisdicional a acesteia i principalele aspecte privind organizarea i funcionarea sa. Prin exercitarea jurisdiciei sale, Curtea Constituional nu se substituie autoritii judectoreti, avnd ca unic scop asigurarea supremaiei Constituiei. n conformitate cu Constituia Republicii Moldova, articolul 88, alin.1 preedintele suspendeaz actele guvernului, ce contravin legislaiei..., astfel contribuind la aprarea constituiei.Diferena dintre metoda politic i cea juridic rezid n aceea c prima se ntemeiaz pe scopul preconizat, urmrind declanarea aciunii necesare realizrii acestuia, pe cnd a doua este fundamentat exclusiv pe necesitatea aplicrii unei norme pentru soluionarea conflictelor sociale.ntre caracterul de autoritate constituional i cel de autoritate jurisdicional ce determin statutul Curii Constituionale este o relaie de subordonare, ceea ce asigur caracterul unitar al statutului Curii, nu numai pentru c izvorul constituional este supraordonat celui legal, al legii sale organice, dar i deoarece Curtea garanteaz supremaia Constituiei n cadrul i prin punerea n micare a procedurii jurisdicionale corespunztoare, care are de aceea numai semnificaia unui mijloc juridic pentru realizarea acestui scop.n conformitate cu Legea cu privire la Curtea Constituional Nr. 317-XIII din 13.12.94, art.1, alin.1 Curtea Constituional este independent fa de orice alt autoritate public i se supune numai constituiei i legii sale organice. Deci, imediat ce facem referin la aceste lucruri, ne dm bine seama c curtea constituional este independent de orice alt autoritate, adic este ntr-un fel suprem prin nsi

funciile ce i sunt investite.Statutul su constituional cuprinde principalele aspecte ale activitii sale, cu excepia procedurii de control i a unor detalii de organizare. Curtea Constituional nu este o a patra putere n stat, nu face parte din puterea executiv, judectoreasc sau legiuitoare, nu se subordoneaz uneia dintre aceste puteri, fiind rodul colaborrii lor.Rolul Curii Constituionale este acela de a garanta supremaia Constituiei, n care scop are o competen de atribuire (nu general), prevzut expres i limitativ de Constituie.Este corect c la formarea Curii Constituionale particip direct: Parlamentul, Preedintele i Consiliul Superior al Magistraturii. Deci, fr ndoial c nsi Constituia este lege, lege fundamental, aa cum sa stabilit deja, i anume acestui fapt i datorm existena Curii Constituionale care are menirea principal s asigure conformitatea legilor, prevederilor constituionale.Legea organic a Curii Constituionale definete procedura jurisdicional a acesteia i principalele aspecte privind organizarea i funcionarea sa. Prin exercitarea jurisdiciei sale, Curtea Constituional nu se substituie autoritii judectoreti, avnd ca unic scop asigurarea supremaiei Constituiei.Deci de aici rezid c nici o autoritate judectoresc nu va interveni pentru a pune n dezbatere, cu un ulterior scop n a modifica deciziile Curii Constituionale, fiindc nimic mai presus ca constituia, voi folosi un epitet, nu e i respectiv, Curtea Constituional plasnduse ca garant al existenei superioritii acesteia, se plaseaz imediat pe aceeai treapt erarhic ramural a Sistemului de Drept.n conformitate cu Constituia Republicii Moldova, articolul 88, alin.I preedintele suspendeaz actele guvernului, ce contravin legislaiei..., astfel contribuind la aprarea constituiei.ntre caracterul de autoritate constituional i cel de autoritate jurisdicional ce determin statutul Curii Constituionale este o relaie de subordonare, ceea ce asigur caracterul unitar al statutului Curii, nu numai pentru c izvorul constituional este supraordonat celui legal, al legii sale organice, dar i deoarece Curtea garanteaz supremaia Constituiei n cadrul i prin punerea n micare a procedurii jurisdicionale corespunztoare, care are de aceea numai semnificaia unui mijloc juridic pentru realizarea acestui scop. 12. Reglementarea juridic i principiile ceteniei Republicii Moldova. Cetenia este o instituie complex, ntruct: a) Ea este o expresie a suveranitii politice. Statul, pe temeiul suveranitii lui, stabilete statutul juridic al cetenilor si; b) Numai cetenii statului respectiv au dreptul de a participa la executarea puterii n formele instituionalizate ale democraiei directe (sufragiul, referendumul, iniiativa popular) sau n cele ale democraiei reprezentative.n a doua accepiune, cetenia reprezint condiia juridic sau statutul ce se creeaz prin normele juridice acelor persoane care au calitatea de cetean. n acest sens ea se axeaz pe ideea de subiect de drept, a crui poziie juridic n cadrul unor anumite raporturi o caracterizeaz i numai aici se vorbete de cetenia unei persoane, dobndirea i pierderea ceteniei,cetenia este o situaie juridic, termen prin care se desemneaz un complex de drepturi subiective i obligaii ale unei persoane, unite ntre ele printr-o conexitate special. Cetenia este situaia juridic care rezult din raporturile juridice statornice ce intervin ntre o persoan fizic i stat, situaie caracterizat prin plenitudinea drepturilor i obligaiilor reciproce, prevzute de Constituie i alte legi.G. Vrabie i I.Muraru consider cetenia ca acea calitate a persoanei fizice ce exprim relaiile permanente social-economice, politice i juridice dintre persoana fizic i stat, dovedind apartenena sa la statul su i atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor prevzute de Constituia i de legile statului cruia i aparine. V.Popa definete cetenia n felul urmtor: legtur politic i juridic permanent, nelimitat n timp i spaiu, dintre persoanele fizice i stat, legtur ce semnific apartenena acestora la stat i se exprim prin ansamblul drepturilor i obligaiilor reciproce pe care statul le garanteaz.Astfel, elementele comune ale noiunii de cetean sunt urmtoarele:a) referirea n definiii la persoana fizic i la stat;b) plenitudinea de drepturi i obligaii reciproce proclamate i garantate de Constituie i legi, fcndu-se uneori enumerarea succint a lor, cum ar fi drepturile politice etc.Ct despre esena noiunii de cetean n accepiunea de drept a Republicii Moldova, vom meniona faptul c Republica Moldova a devenit stat suveran i independent la 27 august 1991 o dat cu adoptarea de ctre Parlament a Declaraiei de Independen. ns, instituia de cetenie a fost fondat prin Declaraia Suveranitii Republicii Moldova din 23 iunie 1990, unde n art.8 se stabilea: n Republica Moldova se instituie cetenia republican. Includerea n Declaraie a acestei prevederi a avut la baz un suport legal stabilit n Legea din 5 mai 1990 a U.R.S.S., care le-a recunoscut republicilor unionale dreptul de a adopta legi proprii cu privire la cetenie.Pornind de la principiile ierarhizrii actelor normative, vom meniona c, n primul rnd, cetenia i gsete reglementarea fundamental n Constituia Republicii Moldova. Astfel, art.17. din Constituie stabilete:(1) Cetenia Republicii Moldova se dobndete, se

pstreaz ori se pierde numai n condiiile prevzute de legea organic.(2) Nimeni nu poate fi lipsit n mod arbitrar de cetenia sa i nici de dreptul de a-i schimba cetenia.(3) Cetenii Republicii Moldova nu pot fi extrdai sau expulzai din ar.Totodat, art.18 din Constituie prevede i protecia de ctre stat a cetenilor: (1) Cetenii Republicii Moldova beneficiaz de protecia statului att n ar, cat i n strintate. n al doilea rnd, este vorba, de Convenia european cu privire la cetenie, ncheiat la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 i ratificat de ctre Parlamentul Republicii Moldova prin Hotrrea din 14 octombrie 1999, nr.621XIV, cu urmtoarele declaraii i rezerve. Referitor la art.6 alin.(4), lit.g), Republica Moldova declar c va putea aplica prevederile acestei litere numai dup aprobarea cadrului juridic intern privind statutul refugiailor n Republica Moldova, dar nu mai trziu de un an de la data intrrii n vigoare a Conveniei pentru Republica Moldova. Referitor la art.7 alin.(l), lit.g), Republica Moldova i rezerv dreptul de a recunoate copilului cetean al Republicii Moldova, nfiat n strintate, care, n urma acestei nfieri, a dobndit o nou cetenie dreptul de a-i pstra i cetenia Republicii Moldova. Referitor la art.22 lit.a), Republica Moldova i rezerv dreptul de a recunoate c persoana care are domiciliu stabil n Republica Moldova i este scutit de obligaiile militare fa de alt stat-parte nu se consider c i-a satisfcut obligaiile militare fa de Republica Moldova. 13. Modalitile de dobndire a ceteniei Republicii Moldova. n conformitate cu Legea Republicii Moldova Cetenia Republicii Moldova se dobndete prin:a) natere;b) recunoatere;c) nfiere;d) redobndire;e) naturalizare.Dobndirea ceteniei prin natere. Este considerat cetean al Republicii Moldova copilul:a) nscut din prini, ambii sau unul dintre care, la momentul naterii copilului, este cetean al Republicii Moldova; b) nscut pe teritoriul Republicii Moldova din prini apatrizi; c) nscut pe teritoriul Republicii Moldova din prini care au cetenia unui alt stat sau unul dintre care este apatrid, iar cellalt cetean strin.Copilul gsit pe teritoriul Republicii Moldova este considerat cetean al ei, att timp ct nu este dovedit contrariul, pn la atingerea vrstei de 18 ani.Dobndirea ceteniei prin nfiere. Copilul apatrid dobndete automat cetenia Republicii Moldova prin nfiere dac nfietorii (nfietorul) snt ceteni ai Republicii Moldova. Asupra ceteniei copilului apatrid nfiat de soi unul dintre care este cetean al Republicii Moldova, iar cellalt cetean strin hotrsc, de comun acord, nfietorii. n cazul n care nfietorii nu cad de comun acord, asupra apartenenei copilului la Republica Moldova va decide instana de judecat, innd cont de interesele acestuia. n cazul copilului care a mplinit vrsta de 14 ani, se cere consimmntul lui, autentificat de notar.Copilul cetean strin nfiat de soi ambii sau numai unul dintre ei fiind cetean al Republicii Moldova sau unul fiind cetean al Republicii Moldova, iar cellalt cetean strin sau apatrid poate deveni cetean al Republicii Moldova dac renun la cetenia statului strin, cu excepia cazurilor prevzute de acordurile internaionale la care Republica Moldova este parte.n cazul declarrii nulitii sau al anulrii nfierii copilului apatrid sau cetean strin, acesta este considerat c nu a fost niciodat cetean al Republicii Moldova dac domiciliaz legal i obinuit n strintate sau dac prsete ara pentru a domicilia n strintate.Copilul apatrid care se afl sub tutela cetenilor Republicii Moldova devine automat cetean al Republicii Moldova. Copilul apatrid care se afl sub tutela soilor unul dintre care este cetean al Republicii Moldova, iar cellalt apatrid devine automat cetean al Republicii Moldova.Copilul cetean strin care se afl sub tutela soilor ambii sau numai unul dintre ei fiind cetean al Republicii Moldova sau unul fiind cetean al Republicii Moldova, iar cellalt cetean strin sau apatrid poate deveni cetean al Republicii Moldova dac renun la cetenia statului strin.Dobndirea ceteniei prin recunoatere. Sunt recunoscute ca ceteni ai Republicii Moldova persoanele care au dobndit i au pstrat aceast cetenie potrivit legislaiei anterioare, precum i persoanele care au dobndit cetenia .Sunt recunoscute ca ceteni ai Republicii Moldova persoanele care i-au exprimat dorina de a deveni ceteni ai Republicii Moldova i anume:a) persoanele nscute pe teritoriul Republicii Moldova sau persoanele unul dintre ai cror prini sau bunei s-a nscut pe teritoriul numit;b) persoanele care pn la 28 iunie 1940 au locuit n Basarabia, n Nordul Bucovinei, n inutul Hera i n R.A.S.S.M., urmaii lor, dac domiciliaz n mod legal i obinuit pe teritoriul Republicii Moldova;c) persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul Republicii Moldova ncepnd cu 28 iunie 1940, precum i urmaii lor.Redobndirea ceteniei. Persoana care a avut anterior cetenia Republicii Moldova o poate redobndi la cerere, pstrndu-i, la dorin, cetenia strin. Persoana creia i s-a retras cetenia Republicii Moldova nu o mai poate redobndi, iar n restul cazurilor stipulate la acelai articol o poate redobndi numai n condiiile naturalizrii i numai dup 5 ani de domiciliu legal i obinuit pe teritoriul Republicii Moldova din momentul retragerii ceteniei.Dobndirea ceteniei prin

naturalizare. Cetenia Republicii Moldova se poate acorda la cerere persoanei care a mplinit vrsta de 18 ani i care dei nu s-a nscut pe acest teritoriu, domiciliaz legal i obinuit aici cel puin n ultimii 10 ani sau este cstorit cu un cetean al Republicii Moldova de cel puin 3 ani, sau domiciliaz legal i obinuit nu mai puin de 3 ani la prini sau copii (inclusiv nfietori i nfiai) ceteni ai Republicii Moldova; sau domiciliaz legal i obinuit pe teritoriul Republicii Moldova timp de 5 ani naintea mplinirii vrstei de 18 ani; sau este apatrid sau recunoscut ca fiind refugiat, conform prevederilor legii naionale, i domiciliaz legal i obinuit pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puin de 8 ani; precum i cunoate i respect prevederile Constituiei; i cunoate limba de stat n msur suficient pentru a se integra n viaa social; i are surse legale de existen; i pierde sau renun la cetenia unui alt stat, dac o are, cu excepia cazurilor cnd pierderea sau renunarea nu este posibil sau nu poate fi rezonabil cerut. 14. Modalitile de pierdere a ceteniei Republicii Moldova. Declaraia Universal a Dreptului omului stabilete c Nimeni nu poate fi lipsit n mod arbitrar de cetenia sa i de dreptul de a-i schimba cetenia (art.15 al Declaraiei). Ceea ce demonstreaz c aceast instituie (cetatenia) are un caracter permanent al legturii politico-juridice dintre stat i cetean, ns n realitate n viaa cotidian a cetenilor pot interveni unele situaii n care aceat legtura se va rupe.Pierderea ceteniei se poate realiza prin dou modaliti: prin renunare i prin retragere.a) Renunarea la cetenie este un drept al ceteanului i intervine, de obicei, atunci cnd o persoan se stabilete ntr-o ar care nu acord dubla cetenie. Acest act nu are efect asupra ceteniei celorlali membri ai familiei, acetia avnd dreptul s o pstreze n continuare;b) Retragerea reprezint o sanciune aplicat persoanei care a comis fapte grave mpotriva statului a crui cetenie o poart sau care a obinut cetenia n mod fraudulos. Acest mod de pierdere a ceteniei poate s intervina doar fa de persoanele care au dobndit cetenia prin naturalizare, nu i prin natere.n conformitate cu articolul 21 al Legii RM, cetenia Republicii Moldova se pierde: a) prin renunare; b) prin retragere; c) n temeiul acordurilor internaionale la care Republica Moldova este parte.Renunarea la cetenia Republicii Moldova se aprob persoanei care a mplinit vrsta de 18 ani, cu excepia cazului n care:a) nu va prezenta adeverina deinerii sau dobndirii ceteniei unui alt stat, ori garania dobndirii unei alte cetenii. n cazul n care persoana creia i s-a aprobat renunarea la cetenia Republicii Moldova, n pofida garaniei, nu va dobndi cetenia unui alt stat, adic va deveni apatrid, partea din decretul Preedintelui Republicii Moldova privind aprobarea renunrii la cetenia Republicii Moldova referitoare la aceast persoan se va abroga n modul stabilit;b) a primit ordin de chemare sau se afl n serviciu militar n termen sau de alternativ, cu condiia deinerii unui domiciliu legal i obinuit n Republica Moldova.Vorbind despre cazurile de retragere a ceteniei putem meniona c Cetenia Republicii Moldova, n conformitate cu articolul 23 al Legii poate fi retras printr-un decret al Preedintelui Republicii Moldova persoanei care:a) a dobndit cetenia Republicii Moldova n mod fraudulos, prin informaie fals sau prin ascunderea unui fapt pertinent;b) s-a nrolat benevol n fore armate strine;c) a svrit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii eseniale statului.Retragerea ceteniei Republicii Moldova persoanei nu produce nici un efect asupra ceteniei soului i copiilor ei.a)Conflictul pozitiv de cetenie se manifest atunci cnd o persoan are dou sau mai multe cetenii.Conflictul pozitiv de cetenie d natere pluriceteniei, a crei cea mai obinuit este dubla cetenie sau bipatridia. n general, bipatridia rezult prin dobndirea unei noi cetenii, fr a pierde pe cea a statului de origine. Astfel, dubla cetenie poate aprea la un copil ai crui prini sunt cetenii unui stat care acord cetenia dup criteriul jus sanguinis, nscut pe teritoriul unui stat care acord cetenia dup criteriul jus soli. Cel mai frecvent caz este cel al persoanelor cu dubla cetenie, cauzat de neconcordanta legislaiei statelor. De exemplu, copilul nscut din ceteni ai unui stat care aplic principiul jus sanguinis, pe teritoriul unui stat a crui legislatie prevede principiul jus soli, va purta cetenia ambelor state. Persoana care obine o nou cetenie, la cerere, fr s renune la cetenia sa anterioar, se afl, de asemenea, n situaia de bipatridie.Situaiile de bipatridie sau de pluricetenie pot s determine conflicte de interese ntre state, ale cror efecte se repercuteaz asupra persoanei n cauz. n aceste cazuri se ridic problema de a stabili crui stat i revine obligaia de a acorda protecie diplomatic ceteanului, sau n care dintre state este obligat persoana s efectueze stagiul militar. 15. Drepturile i libertile fundamentale ale cetenilor Republicii Moldova. Legea Fundamental a Republicii Moldova Constituia - a fost adoptat la 29 iulie 1994 i a intrat in vigoare la 27 august 1994. Chiar n preambulul ei se menioneaz c demnitatea omului, drepturile i libertile lui, libera dezvoltare a personalitii umane sunt proclamate valori supreme, iar prin art.1 alin.3 ele sunt garantate.Drepturile i

libertile fundamentale ale omului sunt reglementate in Titlul II, capitolul II, art.24-54 din Constituie. Mai mult decat att, Legea Fundamental a Republicii Moldova, pornind de la importana respectrii i protejrii drepturilor i libertilor fundamentale ale omului, pune accentul pe supremaia dreptului internaional n materia drepturilor omului. Acest principiu constituional este consacrat n Titlul I - Principii generale. n art.4 din Constituie este stipulat: (1) Dispoziiile constituionale privind drepturile i libertile omului se interpreteaz i se aplic n concordan cu Declaraia Universal a Drepturilor Omului, cu pactele i cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. (2) Dac exist neconcordane ntre pactele i tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte i legile ei interne, prioritate au reglementrile internaionale.Sistematizand multiplele drepturi i liberti reflectate n Constituia Republicii Moldova, acestea pot fi divizate n dou mari categorii, dup cum au fost clasificate n cele dou Pacte adoptate de Organizaia Naiunilor Unite in 1966 - drepturile civile i politice i drepturile economice, sociale i culturale.O prim categorie o formeaz inviolabilitile, adic acele drepturi i liberti individuale care, prin coninutul lor, asigur viaa, sigurana fizic i psihic, posibilitatea de micare liber etc. Din aceast categorie fac parte: dreptul la via, dreptul la integritate fizic i psihic (art.24); libertatea individual i sigurana persoanei (art.25); dreptul la aprare (art.26); dreptul la libera circulaie (art.27); dreptul la ocrotirea vieii intime; familiale i private (art.28); inviolabilitatea domiciliului (art.2), secretul corespondenei (art.30).A doua categorie este format din drepturile i libertile social-economice i culturale. Din aceast categorie fac parte: dreptul la studii (art.35), dreptul la ocrotirea sntii (art.36), dreptul la un mediu inconjurtor sntos (art.37), dreptul la munc i la protecia muncii (art.43), dreptul la grev (art.46), dreptul la proprietate privat i protecia acesteia (art.46), dreptul la asisten i protecie social (art.479), dreptul mamelor, copiilor i tinerilor la protecie i asisten (art.50), dreptul persoanelor handicapate la o protecie special (art.51).O a treia categorie cuprinde drepturile exclusiv politice. n aceast categorie includem: dreptul la vot i dreptul de a fi ales (art.38), dreptul la administrare (art.39). A patra categorie o formeaz drepturile i libertile social-politice: libertatea intrunirilor (art.40), dreptul de a se asocia liber n partide i n alte organizaii social-politice (art.41), dreptul de a ntemeia, de a se afilia la sindicate (art.42), libertatea contiinei (art.31), libertatea opiniei i exprimrii (art.32), libertatea creaiei (art.33), dreptul la informaie (art.34). A cincea categorie este format din drepturile-garanii, adic din acele drepturi, care prin coninutul lor au un rol de garanie constituional. n aceast categorie includem: dreptul la petiionare, dreptul persoanei vtmate de autoritatea public. 16 Indatoririle fundamentale ale cetenilor Republicii Moldova Conform constituiei Republicii Moldova, cetenii au urmtoarele ndatori de baz: Exercitarea drepturilor si a libertatilor.Orice persoana isi exercita drepturile si libertatile constitutionale cu bunacredinta, fara sa incalce drepturile si libertatile altora. Devotamentul fata de tara.Devotamentul fata de tara este sacru. Cetatenii carora le sint incredintate functii publice, precum si militarii, raspund de indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin si, in cazurile prevazute de lege, depun juramintul cerut de ea. Apararea Patriei.Apararea Patriei este un drept si o datorie sfinta a fiecarui cetatean. Serviciul militar este satisfacut in cadrul fortelor militare, destinate apararii nationale, pazei frontierei si mentinerii ordinii publice, in conditiile legii.Contributii financiare.Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe la cheltuielile publice. Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.Orice alte prestatii sint interzise, in afara celor stabilite prin lege.Protectia mediului inconjurator si ocrotirea monumentelor.Protectia mediului inconjurator,conservarea si ocrotirea monumentelor istorice si culturale constituie o obligatie a fiecarui cetatean.

17 Locul Parlamentului n regimul reprezentativ al rii Vorbind despre instituia Parlamentului Republicii Moldova, vom ncepe de la faptul c la 23 iunie 1990 este adoptat Declaraia cu privire la suveranitatea R.S.S. Moldoveneti, care a proclamat c Moldova este un stat suveran, unitar, indivizibil. Pmntul, subsolul, apele, pdurile i celelalte resurse materiale aflate pe teritoriul R.S.S. n Declaraia de independen adoptat cu majoritate absolut de voturi (peste 2/3 din deputaii alei) se subliniaz, c Parlamentul proclam solemn, n virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, n numele ntregii populaii a Republicii Moldova i n faa ntregii lumi: Republica

Moldova este un stat suveran, independent i democratic, liber s-i hotrasc prezentul i viitorul fr nici un amestec din afar, n conformitate cu idealurile i nzuinele sfinte ale poporului n spaiul istoric i etnic al devenirii sale naionale. Astfel, vom aduga c n procesul de constituire i exercitare a puterii un rol important revine, firete, factorului legislativ.n RM, puterea legislativ se bazeaz pe principiile Constituiei i supremaia legii i se formeaz pe calea alegerilor "Prin vot universal, egal, direct, secret i liber exprimat" (art. 61 al Constituiei). Organul puterii legislative este Parlamentul, el este compus din 101 deputai, care nu pot exercita o oarecare alt funcie retribuit.Parlamentul este o instituie deliberativ compus din reprezentani alei periodic la termenele stabilite potrivit ciclurilor electorale. Dreptul de a fi alei l au cetenii Republicii Moldova cu drept de vot care ntrunesc condiiile prevzute de legislaia Republicii Moldova i care ntrunesc problema dat. n concluzie vom meniona c instituia parlamentului, fcnd aici referin la parlamentul Republicii Moldova, ocup un rol dintre cele mai importante, rol care s-a accentuat i diversificat n decursul timpului, pe msura evoluiei societilor democratice.Revigorarea ideii democratice i eecul formelor de guvernare totalitar, fapt consfinit i n practica politic Republicii Moldova dup 1989, au demonstrat fr putin de tgad, valoarea Parlamentului ca instituie a statului de drept, fora i viabilitatea acestuia, ca exponent i garant al suveranitii naionale. Parlamentele reprezint astzi n lume cele mai largi forumuri democratice de reprezentare naional, de dezbatere, laboratoare eficiente de elaborare a legilor, factori de rspundere ai vieii publice, elemente de contrapondere fa de orice tentative de a diminua drepturile democratice, lucru valabil i pentru RM 18. Organizarea i desfurarea alegerilor parlamentare n cazul alegerilor parlamentare, procesul de desemnare a candidailor ncepe imediat dup anunarea alegerilor i se termin cu 30 de zile nainte de ziua alegerilor. n cazul alegerilor locale, desemnarea candidaturilor se efectueaz dup constituirea circumscripiilor electorale i consiliilor electorale de circumscripie conform art.120.Pot fi alei deputai n Parlament cetenii Republicii Moldova cu drept de vot care au implinit, inclusiv n ziua alegerilor, vrsta de 18 ani, au domiciliul n ar i ntrunesc condiiile prevzute de prezentul cod.Dreptul de a desemna candidai pentru alegeri l au: a) partidele i alte organizaii social-politice nregistrate, n modul stabilit, pn la stabilirea datei alegerilor, n conformitate cu statutele (regulamentele) lor i cu legislaia n vigoare b) blocurile electorale, formate pe baza deciziilor adoptate conform statutelor (regulamentelor) partidelor i altor organizaii social-politice ce le-au constituit, care snt inregistrate corespunztor de Comisia Electoral Central - la alegerile parlamentare i alegerile locale generale sau de consiliile electorale de circumscripie - n cazul alegerilor noi, n decursul a 15 zile de la data constituirii blocurilor electorale, iar dac s-au constituit pna la nceperea perioadei electorale - n decursul a 15 zile de la nceperea acestei perioade;c) cetenii Republicii Moldova care i nainteaz propria candidatur (candidaii independeni).Cetenii Republicii Moldova care, n virtutea funciei pe care o dein, nu au dreptul s fie membri ai partidelor sau ai altor organizaii social-politice, din momentul nregistrrii lor n calitate de concureni electorali, i suspend activitatea n funcia pe care o dein.n conformitate cu prevederile codului electoral a Republicii Moldova, lista electoral este lista ce cuprinde toi cetenii cu drept de vot care domiciliaz pe teritoriul unei secii de votare.Listele electorale se ntocmesc de ctre primrie, n dou exemplare, pentru fiecare secie de votare. Dup ce au fost ntocmite, listele se verific la domiciliul alegtorilor nscrii n ele, se semneaz de ctre primarul localitii i se aduc la cunotinta public cel mai trziu cu 10 zile nainte de ziua alegerilor.n listele electorale se nscriu alegtorii, indicndu-se numele i prenumele, anul naterii, domiciliul, seria i numrul actului de identitate al acestora. Ordinea de nscriere se stabilete de primrii.Listele electorale incluznd militarii aflai n uniti militare, precum i membrii familiilor lor, ali alegtori care domiciliaz pe teritoriul unitilor militare, se ntocmesc pe baza datelor prezentate de comandanii unitilor militare respective. Militarii domiciliai n afara unitilor militare, precum i membrii familiilor lor, se nscriu n listele electorale de la domiciliu. n seciile de votare constituite n sanatorii i case de odihn, n spitale i alte instituii curative staionare, listele electorale se ntocmesc pe baza datelor prezentate de conductorii instituiilor menionate.n seciile de votare constituite n afara Republicii Moldova, listele electorale se ntocmesc pe baza datelor colectate de conductorii misiunilor diplomatice i ai oficiilor consulare care activeaz pe teritoriul statelor respective. La nceputul perioadei electorale, misiunile diplomatice i oficiile consulare aduc la cunotina public i actualizeaz listele electorale deinute. Cu 7 zile nainte de ziua alegerilor, procedura de actualizare a listelor electorale nceteaz. Listele actualizate se trimit de indat Comisiei Electorale Centrale.Alegtorul poate fi nscris numai ntr-o singur list electorala i la o singur secie de votare n baza actelor ce atest domiciliul

acestora n perimetrul seciei de votare respective.n cazul n care alegtorul i schimb domiciliul n perioada dintre data ntocmirii listelor electorale i data alegerilor, biroul electoral al seciei de votare, la rugmintea acestuia i pe baza paaportului sau a unui alt act de identitate, i elibereaz un certificat pentru drept de vot. Alegtorul care a primit certificat pentru drept de vot confirm primirea lui semnnd n lista electoral, n dreptul numelui su. Listele electorale se afieaza n localurile seciilor de votare cu 10 zile inainte de ziua alegerilor. Un exemplar al listei se pstreaz la primrie. Alegtorilor li se comunic, cel mai trziu cu 7 zile nainte de ziua alegerilor, sediul seciei de votare la care ei vor vota.Alegtorilor li se asigur posibilitatea de a lua cunostin de listele electorale i de a verifica corectitudinea ntocmirii lor. Ei au dreptul s fac contestaii mpotriva neincluderii lor n lista sau excluderii din ea, precum i mpotriva altor erori comise la nscrierea datelor despre sine. Votarea se efectueaz n ziua alegerilor ntre orele 07.00 i 21.00. Biroul electoral al seciei de votare aduce la cunotina public timpul i locul votrii cel mai trziu cu 10 zile nainte de ziua alegerilor. n timpul rezervat votrii se interzice de a nchide localul de votare si de a suspenda votarea, cu excepia cazurilor de dezordine n mas, de calamiti naturale, de alte circumstane neprevzute, care i pun pe alegtori n pericol sau fac imposibil efectuarea alegerilor. n aceste cazuri, preedintele biroului electoral al seciei de votare poate suspenda votarea pentru cel mult 2 ore, timp n care va aduce localul seciei de votare n starea corespunztoare sau va gsi un alt local, ntiinnd despre acest fapt alegtorii. Persoanele care au dreptul s asiste la votare nu pot fi obligate s prseasc localul seciei de votare n timpul suspendrii votrii.Votarea se efectueaz n localuri special amenajate cu mese la care se elibereaz buletinele de vot, cu cabine sau camere pentru vot secret i cu urne de vot. Urnele se instaleaz n aa fel nct alegtorul, pentru a se apropia de ele, s traverseze neaprat cabina sau camera pentru vot secret. Localul seciei de votare trebuie s fie dotat cu un numr suficient de cabine sau camere pentru a se evita aglomeraia. Pentru asigurarea unui parcurs ordonat prin secia de votare i evitarea aglomeraiei, biroul electoral al seciei de votare stabilete un traseu pentru alegtori, ncepnd de la intrare, spre mesele la care se elibereaz buletinele, pe urm spre cabinele de vot secret i urnele de vot. Secia de votare trebuie s fie amenajat astfel nct s permit membrilor biroului electoral al seciei de votare i altor persoane autorizate s asiste la operaiile electorale, s supravegheze, n mod continuu, toate aspectele procesului de votare, inclusiv identificarea alegtorului, nmnarea buletinelor i introducerea lor n urnele de vot, numrarea voturilor i ntocmirea proceselor-verbale.Secia de votare se asigur de ctre autoritile administraiei publice locale cu cabine, urne de vot i celelalte materiale necesare.Responsabilitatea pentru organizarea votrii, pentru secretul exprimrii voinei alegtorilor, pentru amenajarea localurilor i pentru meninerea n ele a ordinii cuvenite o poart biroul electoral al seciei de votare.Fiecare alegtor voteaz personal. Votarea n locul altor persoane nu se admite. Biroul electoral al seciei de votare nmneaz alegtorului buletinul de vot, conform listei electorale, numai la prezentarea actului de identitate. La primirea buletinului, alegtorul semneaz n lista electoral n dreptul numelui. Alegtorii din raza seciei de votare care nu snt nscrii n listele electorale se nscriu ntr-o list suplimentar la prezentarea documentului ce atest domicilierea lor n perimetrul seciei de votare n cauz. n aceeai list suplimentar, se nscriu i alegtorii care au venit la secia de votare cu certificatul pentru drept de vot. Certificatul pentru dreptul de vot rmne la biroul seciei de votare i se anexeaz la lista suplimentar. Alegtorii care nu au fost nscrii n listele electorale ntocmite la seciile de votare constituite n afara Republicii Moldova pot fi inscrii n listele suplimentare, care vor conine: a) numele i prenumele alegtorului; b) data i locul naterii; c) ultimul loc de domiciliu n Republica Moldova.Preedintele i membrii biroului electoral al seciei de votare voteaz n secia unde i desfoar activitatea, iar dac este necesar, dup nscrierea lor n lista suplimentar, n baza certificatului pentru drept de vot. Preedintele biroului electoral al seciei de votare duce evidena evenimentelor importante ce au avut loc n timpul votrii i pe parcursul numrrii voturilor. La cererea membrilor biroului sau a persoanelor autorizate s asiste la operaiile electorale, sau a oricrui alegtor, preedintele noteaz comentariile i obieciile expuse de acestia n privina procedurii votrii ntr-un act care se anexeaz la procesele-verbale ale biroului electoral al seciei de votare. 19 Trsturile i coninutul mandatului parlamentar n exercitarea mandatului, deputaii snt n serviciul poporului. Orice mandat imperativ este nul.n conformitate cu Articolul 69 al Constituiei Republicii Moldova, Deputaii intr n exerciiul mandatului sub condiia validrii. Calitatea de deputat nceteaz la data ntrunirii legale a Parlamentului nou ales, n caz de demisie, de ridicare a mandatului, de incompatibilitate sau de deces.Calitatea de deputat este incompatibil cu

exercitarea oricrei alte funcii retribuite, cu excepia activitii didactice i tiinifice.Comisia Electoral Central, n termen de 48 de ore dup totalizarea rezultatelor alegerilor, prezint Curii Constituionale actele menionate la art.60 i listele deputailor alei i candidailor supleani.n termen de 10 zile dupa primirea actelor de la Comisia Electoral Central, Curtea Constituional confirm sau infirm, printr-un aviz, legalitatea alegerilor. Concomitent, Curtea Constituional valideaz mandatele deputailor alei. n cazul n care alegerile snt declarate legale, Comisia Electoral Central elibereaz legitimaii deputailor alei.Procesul-verbal cu privire la rezultatele alegerilor, nsoit de avizul Curii Constituionale prin care se confirm legalitatea alegerilor i hotrrea privind validarea a cel puin 2/3 din numrul de mandate de deputat, se transmite Parlamentului n termen de 2 zile. O copie a actelor menionate se transmite Comisiei Electorale Centrale.Comisia Electoral Central dispune publicarea rezultatelor finale ale alegerilor n termen de 24 de ore de la primirea actelor de la Curtea Constituional. 20 Funciile i atribuiile Parlamentului Principalele funcii ale acestuia snt: cea deliberativ (adic de dezbatere i adoptare a legilor), de control asupra executivului i de recrutare a personalului guvernamental. Totodat el deine un rol decisiv n determinarea i controlul politicii cheltuielilor publice: aprob bugetul statului si exercit controlul asupra lui. Funcia principal a Parlamentului este emiterea regulilor general-obligatorii (legilor) pentru societate. Profesorul Ioan Vida, sublinia c n rndul funciilor parlamentare funcia legislativ are ponderea cea mai important. De aceea, aceast funcie, alturi de celelalte, este supus unui set de reguli constituionale i regulamentare, care-i faciliteaz realizarea, ntr-un mediu adesea ostil la disciplin, concretizat prin dispute politice, prin interese contradictorii, prin opinii i luri de poziie diferite, izvorte din confruntarea dintre majoritate i opoziie.Parlamentul are urmtoarele atribuii de baz: a) adopt legi, hotrri i moiuni; b) declar referendumuri; c) interpreteaz legile i asigur unitatea reglementrilor legislative pe intreg teritoriul rii; d) aprob direciile principale ale politicii interne i externe a statului; e) aprob doctrina militar a statului;f) exercit controlul parlamentar asupra puterii executive, sub formele i n limitele prevzute de Constituie;g) ratific, denun, suspend i anuleaz aciunea tratatelor internaionale incheiate de RepublicaMoldova;h) aprob bugetul statului i exercit controlul asupra lui;i) exercit controlul asupra acordrii mprumuturilor de stat, asupra ajutorului economic i de alt natur acordat unor state strine, asupra ncheierii acordurilor privind mprumuturile i creditele de stat din surse strine;j) alege i numete persoane oficiale de stat, n cazurile prevzute de lege;k) aprob ordinele i medaliile Republicii Moldova;l) declar mobilizarea partiala sau generala;m) declara starea de urgent, de asediu i de rzboi;n) iniiaz cercetarea i audierea oricror chestiuni ce se refer la interesele societii;o) suspend activitatea organelor administraiei publice locale, n cazurile prevzute de lege;p) adopt acte privind amnistia;r) ndeplineste alte atribuii, stabilite prin Constituie i legi. n ceea ce privete raporturile dintre puterea legislativ, puterea executiv i puterea judectoreasc, este necesar a se examina implicaiile Parlamentului n activitatea efului statului, Guvernului, precum i n cadrul organelor puterii judectoreti.Astfel Parlamentul: primete jurmntul Preedintelui Republicii Moldova ; ratific tratatele ncheiate de Preedinte ; poate demite din funcie Preedintele ; acord vot de ncredere asupra programului de activitate i listei Guvernului ; poate cere Guvernului i fiecrui dintre membrii si s rspund la ntrebrile i interpelrile fopmulate de deputai ; poate retrage ncrederea acordat Guvernului ; numete n funcie preedintele, vicepreedinii i judectorii Curii Supreme de Justiie la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii . 21 Organizarea intern i funcionarea Parlamentului Republicii Moldova Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova i unica autoritate legislativ a statului.n prima edin de lucru vor fi alese organele de lucru ale Parlamentului, se vor forma grupurile parlamentare, comisiile i Biroul Permanent, precum i conducerea Legislativului.Astfel, un loc important n activitatea Parlamentului Republicii Moldova l ocup organele sale de lucru. Primul i cel mai important element n cadrul organelor de lucru ale parlamentului Republicii Moldova, este Biroul Permanent. Conform art 12 al Regulamentului parlamentului, biroul permanent al Parlamentului este organul de lucru al acestuia i se formeaz, inndu-se seama de reprezentarea proporional a fraciunilor n Parlament. Din el fac parte, din oficiu, Preedintele Parlamentului i vicepreedinii. Componena numeric i nominal a Biroului permanent se stabilete prin hotrre a Parlamentului, la propunerea fraciunilor parlamentare.Necesitatea Biroului permanent n cadrul organelor de lucru ale Parlamentului Republicii Moldova reiese din tumultul funciilor ce

i sunt atribuite: a) propune Parlamentului data convocrii sesiunii i durata acesteia; b) supune spre aprobare Parlamentului componena numeric i nominal a delegaiilor parlamentare permanente la organizaiile internaionale;c) pregtete i asigur desfurarea lucrrilor Parlamentului; d) propune Parlamentului spre aprobare componena nominal a comisiilor permanente, conform deciziilor fraciunilor parlamentare i solicitrilor deputailor; e) coordoneaz activitatea comisiilor permanente;f) ntocmete, de comun acord cu preedinii fraciunilor parlamentare i ai comisiilor permanente, proiectul ordinii de zi a edinelor Parlamentului i l prezint Parlamentului spre aprobare; g) stabilete modul de dezbatere public a proiectelor de acte legislative, de acumulare, examinare i dezbatere a propunerilor prezentate n legtur cu acestea; h) asigur controlul plasrii la timp pe web site-ul Parlamentului a proiectelor de acte legislative, a ordinii de zi, a stenogramelor edinelor plenare, precum i a altei informaii pasibile de a fi publicat; i) aprob Regulamentul privind acreditarea reprezentanilor mijloacelor de informare n mas pe lng Parlament; j) stabilete obligaiunile membrilor biroului; k) stabilete structura i statul de personal ale Aparatului Parlamentului i le prezint Parlamentului spre aprobare; l) elaboreaz proiectul bugetului Parlamentului i l prezint Parlamentului spre aprobare mpreun cu o not de fundamentare, iar n caz de necesitate, modific bugetul n limita unui trimestru i a mijloacelor aprobate;m) ndeplinete alte atribuii prevzute de prezentul Regulament sau nsrcinrile date de ctre Parlament. n continuare vom meniona c deputaii Parlamentului Republicii Moldova sun reuniia n comisii parlamentare. Comisiile parlamentare ale Parlamentului Republicii Moldova sunt organe de lucru constituite pentru pregtirea activitii de legiferare, precum i pentru realizarea funciei de control parlamentar.Dup cum subliniaz cunoscuii autori francezi Pierre Avril i Jean Gicquel comisiile parlamentare reprezint formaiuni interioare ale Parlamentelor. Ele informeaz, raporteaz i propun, pentru a ajuta decizia, dar aceasta aparine Adunrii. Ele ocup desigur un loc foarte important n activitatea tuturor parlamentelor din lume. ntr-o monografie consacrat Senatului francez se aduc urmtoarele precizri: Comisia parlamentar se prezint ca un organism de lucru, specializat n studiul anumitor probleme generale (fiscalitate, transport, probleme externe, aprare, ordine public, siguran naional, probleme sociale, probleme culturale etc.) sau speciale.Spre deosebire de grupul parlamentar, care reunete n cadrul Camerei parlamentari care au aceleai afiniti politice, comisia este nainte de toate o instituie cu caracter tehnic: ea unete parlamentari pe principiul specialitii pe domeniul respectiv, ceea ce i gsete justificarea n necesitatea de a ncredina unui organ specializat studierea tuturor problemelor - n special de ordin legislativ, dar i de alt natur nainte de examinarea lor n plen.n ceea ce privete natura comisiilor parlamentare, n literatura romn de specialitate exist mai multe opinii. Conform unei opinii acestea sunt organisme interne de lucru, estimnd c ele au un rol deosebit n pregtirea lucrrilor precum i n exercitarea funciilor parlamentare, cu deosebire a celor legislative i a celor de control.Printr-un alt punct de vedere se susine c natura juridic a comisiilor ar fi aceea de organe de stat, bazndu-se n aceast apreciere pe luarea n considerare a atribuiilor ce revin comisiilor, desemnnd tocmai sfera de autoritate sau de competen a unui organ de stat. Pe de alt parte, prof.Cristian Ionescu exprim opinia c nu s-ar putea admite punctul de vedere potrivit cruia comisiile parlamentare ar fi organe de stat deoarece chiar Regulamentele celor dou Camere le definesc ca fiind organe de lucru ale acestora.n ceea ce ne privete, ne aliniem la aceast ultim opinie, dar totodat considerm c, indiferent de aprecierile asupra naturii comisiilor permanente ale Parlamentului Republicii Moldova, mult mai important este rolul lor n activitatea de legiferare, n controlul parlamentar dar i n realizarea celorlalte funcii parlamentare. 22Fazele procesului legislativ Vorbind despre desfurarea i esena procedurii legislative, vom spune c aceast funcie prezint o importan cu totul excepional deoarece prin intermediul su sunt elaborate normele de drept ce constituie reguli de conduit obligatorii pentru toi cetenii rii. Legiferarea este deci mputernicirea primordial a Parlamentului, acesta fiind structura puterii statale care adopt normele din vrful ierarhiei legislative: Constituia, legile organice, legile ordinare, hotrrile de importan major.ntr-o alt viziune putem aprecia c procedura legislativ nseamn edictarea de norme juridice, obligatorii pentru executiv iar, n caz de litigii i pentru puterea jurisdicional. n literatura de specialitate funcia legislativ a Parlamentului este prezentat ca avnd cteva trsturi distincte, astfel: este o funcie primordial i prioritar, deoarece ea d coninut i definete Parlamentul ca putere legislativ n stat i are precdere asupra celorlalte funcii ale acestuia; are un caracter complex; ea cuprinde o multitudine de activiti i proceduri parlamentare ce se desfoar pe parcursul mai multor etape.n ceea ce privete modalitile prin care se exercit procedura legislativ a

Parlamentului acestea pot fi directe i indirecte: cele directe, legate de adoptarea propriu zis a legilor, respectndu-se etapele i procedurile ce alctuiesc procesul legislativ; ele indirecte, prin luarea n discuia Parlamentului a unor carene legislative, prin sesizarea unor imperfeciuni i deficiene, propunndu-se adoptarea legilor existente, modificarea lor sau luarea n considerare a unor mprejurri care determin rennoirea complet a cadrului legislativ ntr-un anumit domeniu. Procedura legislativ n Parlamentul monocameral al Republicii Moldova cuprinde urmtoarele etape: iniiativa legislativ, examinarea i avizarea proiectelor de legi de ctre comisiile permanente, includerea proiectelor n ordinea de zi a edinelor n plen, dezbaterile acestora n plen, adoptarea (maximul a trei lecturi), semnarea legii de ctre Preedintele Parlamentului, promulgarea i publicarea legii. Mai precizm c elementele procedurii legislative snt determinate de Constituie, de Regulamentul Parlamentului i, n unele cazuri, de regulile cutumiare rezultate din tradiiile i practica parlamentar . Potrivit art.37 al Legii Supreme a republicii, dreptul la iniiativ legislativ aparine deputailor, Guvernului i Preedintelui rii, iar iniiativa legislativ de revizuire a Constituiei poate fi naintat de un numr de 200.000 de ceteni cu drept de vot, de cel puin o treime din deputaii Parlamentului, de Preedintele republicii i de guver.n continuare vom meniona c dreptul de iniiativ legislativ aparine, n primul rnd, Parlamentului ales i membrilor si, ns n multe ri se observ tendina de micorare a cotei-pri a legilor iniiate de ctre membrii Parlamentului. Specialitii n domeniu spun c fenomenul dat rezid n complexitatea societii moderne industriale i a legislaiilor moderne, c guvernele cu aparatele lor mari de funcionari snt mult mai bine pregtite pentru a analiza problemele societii moderne i a elabora acte legale, dect parlamentarii care nu ntotdeauna snt destul de competeni n problemele statale. Aceast tendin are semne de cretere progresiv. 23 Funciile i competenele Preedintelui Republicii Moldova Conform prevederilor constituionale, Preedintele Republicii Moldova realizeaz dou funcii cu titlu principal: funcia de reprezentant i funcia de garant. Atribuiile Preedintelui privind realizarea funciilor cu titlu principal nu pot provoca discuii, deoarece acestea snt expres prevzute n Constituie, pe cnd realizarea funciilor cu titlu secundar pot fi deduse din unele drepturi i obigauni constituionale ale Preedintelui Republicii n raporturile sale cu Parlamentul i Guvernul.Actualmente, una din funciile cu titlu principal ale Preedintelui Republicii Moldova, n calitatea sa de ef al statului, este funcia de reprezentare, care apare ca urmare a unor cerine funcionale manifestate la nivelul societii globale. Problema care se pune, n acest context, este aceea de a ti dac se poate face o deosebire, n acest sens, ntre autoritile care, potrivit normelor constituionale, snt organe direct reprezentative ale poporului i cele care reprezint statul. Acest lucru s-ar putea realiza, dup prerea noastr, pornind de la dou cerine funcionale distincte ale sistemului social global. Prima se refer la reprezentarea poporului, ca titular al "suveranitii naionale", i la exercitarea competenelor suveranitii de ctre cei alei de popor n acest scop i alta se refer la reprezentarea statului att ca sistem organizaional politic ce realizeaz conducerea societii ct i ca societate organizat n stat. n primul caz, ca organ reprezentativ sau direct reprezentativ apare Parlamentul, la nivel naional i organele administraiei publice locale la nivel local. n cel de-al doilea caz, conform art. 77 al Constituiei Preedintele Republicii Moldova reprezint statul. Preedintele Republicii Moldova, conform art. 86, al 1 al Constituiei, poart tratative i ia parte la negocieri, ncheie tratate internaionale n numele Republicii Moldova. Misiunea Preedintelui Republicii, dei foarte important, se reduce exclusiv la exprimarea voinei Republicii Moldova de a deveni parte la acel tratat, deoarece semntura Preedintelui, nu are o relevan juridic dac tratatul nu va fi ratificat de Parlament.Pe lng rolul major al Preedintelui Republicii Moldova n ncheierea tratatelor internaionale, acesta joac un rol de prim ordin la reuniunile i conferinele internaionale ale efilor de state, chemate s analizeze aspectele fundamentale ale relaiilor internaionale contemporane i s oglindeasc deciziile lor n tratate i acorduri internaionale. Dei declaraiile i alte operaiuni administrative ale efului de stat n cadrul acestor ntruniri au un caracter pur politic, efectele ulterioare au o importan deosebit pentru relaiile stabilite sau care se stabilesc ntre statele participante. La aceste reuniuni Preedintele Republicii reprezint i semneaz n numele Republicii Moldova documentele ce eman de la aceste ntlniri la cel mai nalt nivel.Pe plan intern, ntre altele, funcia de ef de stat, tradiional, presupune dreptul de a conferi decoraii i titluri de onoare, de acordare a celor mai nalte grade militare, de numire n anumite funcii publice, de acordare a graierii individuale, soluionarea problemelor ceteniei Republicii Moldova cum este prevzut n art. 88 din Constituia Republicii Moldova.Atribuiile n realizarea funciei de garant exercitate de preedinii

republicilor, n dependen de regimul constituional stabilit difer de la stat la stat. Astfel, Preedintele Statelor Unite ale Americii vegheaz la aplicare corect a legilor (art.2, sec.3), Preedintele Republicii Italiene reprezint unitatea naional (art.87), Preedintele Republicii Franceze vegheaz la respectarea Constituiei i este garantul independenei naionale, al integritii teritoriului i al respectrii tratatelor (art.5).Preedintele Republicii Moldova este, totodat, garantul unitii integritii teritoriale a rii, care se raporteaz, n special, la caracterul unitar i indivizibil al statului ( art. 1, alin. 1) i la caracterul inalienabil al teritoriului (art.3, alin.1) proclamate de Constituie. Caracterul unitar presupune c statul este organizat pe baza principiului unitii, are un singur centru de impulsuri, un ansamblu unic de instituii cu putere de decizie politic i juridic ; exist, cu alte cuvinte, un singur organ legiuitor, un singur executiv chiar dac conducerea acestuia este bicefal i o singur autoritate judectoreasc.n calitate de ef al statului, pentru a-i ndeplini rolul de garant al valorilor menionate, Preedintele Republicii Moldova dispune de importante prerogative: este comandantul suprem al forelor armate; poate declara, cu aprobarea prealabil a Parlamentului, mobilizarea parial sau general a forelor armate; ia msuri pentru respingerea agresiunii n caz de agresiune armat; declar stare de rzboi, ia msuri pentru asigurarea securitii naionale i a ordinii publice (art.87).Atribuiile Preedintelui Republicii n realizarea funciei de garant al suveranitii, independenei naionale, al unitii i integritii teritoriale a rii snt exercitate cu participarea altor organe ale puterii de stat. Astfel, msurile luate de Preedinte n realizarea funciei de garant necesit aprobarea Parlamentului, care poate fi prealabil, n cazul cnd Parlamentul se afl n sesiune sau post-factum, dac se afl n vacan ( Parlamentul se convoac de drept n 24 de ore de la declanarea agresiunii), iar actele Preedintelui Republicii emise n acest scop necesit contrasemntura Primministrului. 24 Reguli i proceduri privind alegerea Preedintelui Republicii Moldova Coninutul mandatului preedinial depinde, n mare msur, de modalitatea de obinere a acestuia. Potrivit reglementrilor constituionale, Preedintele Republicii este ales de Parlament. Pentru a candida la funcia de Preedinte al Republicii Moldova trebuie ndeplinite cteva condiii de fond i de form. Aceste condiii snt stabilite prin Legea cu privire la procedura de alegere a Preedintelui Republicii Moldova.Pentru funcia de ef al statului pot candida ceteni ai Republicii Moldova care au mplinit vrsta de 40 de ani, au locuit sau locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova cel puin 10 ani i posed limba de stat. Persoana care candideaz pentru funcia de Preedinte a Republicii Moldova urmeaz s fie susinut de cel puin 15 deputai n cazul cnd i nainteaz propria candidatur sau poate fi propus de un grup de 15 deputai. Comisiei speciale de desfurare a alegerilor i este prezentat propunerea, cel trziu cu 5 zile nainte de alegeri, cu semnturile deputailor, ce susin sau propun candidatura.Alegerile pentru funcia de Preedinte al Republicii Moldova se desfoar n edin public special a Parlamentului, prin vot secret. Sintagma vot secret ce se conine n art.78, alin.1 al Constituiei a provocat un ir de discuii ntre parlamentari. Un grup de deputai a sesizat Curtea Constituional, solicitnd interpretarea articolului menionat. Curtea Constituional a interpretat sintagma vot secret n coroborare cu art.38 al Constituiei care stabilete c exprimarea voinei alegtorului nu poate fi cunoscut i influenat de nimeni, iar modalitatea de exprimare a ei trebuie s fie necondiionat secret. Dup totalizarea rezultatelor alegerilor, hotrrea Parlamentului se transmite Curii Constituionale, care, n termen de trei zile, examineaz constituionalitatea alegerii i emite o hotrre prin care valideaz mandatul Preedintelui Republicii Moldova. Preedintele Republicii ales n conformitate cu Constituia i cu Legea cu privire la alegerile Preedintelui Republicii Moldova intr n exerciiul funciei cel trziu la 45 de zile dup alegeri.Exerciiul funciei ncepe din momentul depunerii jurmntului (art. 79 din Constituie). Preedintele ales preia funcia printr-o procedur oficial, n majoritatea rilor numit inaugurare. Depunerea jurmntului are loc ntr-o atmosfer solemn care deruleaz n conformitate cu Legea privind nvestitura Preedintelui Republicii Moldova nr. 1073 din 27.12.96.La ceremonia de nvestitur a Preedintelui Republicii Moldova particip deputaii Parlamentului, judectorii Curii Constituionale, membrii Comisiei Electorale Centrale, membrii Guvernului, judectorii Curii Supreme de Justiie. n calitate de oaspei de onoare, la ceremonia de nvestitur se invit reprezentanii corpului diplomatic acreditat n Republica Moldova, reprezentanii cultelor, liderii partidelor politice i ai altor organizaii social-politice, reprezentanii comunitilor naional-culturale, conductorii autoritilor administraiei publice locale, alte personaliti notorii att din ar, ct i de peste hotare. Mandatul de Preedinte al Republicii Moldova este incompatibil cu exercitarea oricrei alte funcii retribuite (art.81,alin.1 al Constituiei). Incompatibilitatea cu alte funcii retribuite, reprezint prin sine un mijloc de protecie a mandatului preedinial, prin care se garanteaz

independena Preedintelui Republicii n exercitarea funciei. Considerm ns, n acelai context, c independena mandatului preedinial este o ficiune n cazul cnd Constituia nu prevede incompatibilitatea funciei de Preedinte a Republicii cu apartenena, sau chiar ocuparea unei funcii de partid. Mandatul Preedintelui dureaz de la validarea acestuia pn la ncetarea lui. Conform Constituiei, termenul mandatului Preedintelui Republicii Moldova, de regul, este de 4 ani i se exercit efectiv de la data depunerii jurmntului pn la expirarea mandatului. Acest termen se prelungete pn la depunerea jurmntului de ctre Preedintele nou-ales. Art. 80 alin.3 al Constituiei prevede n mod expres nc dou mprejurri ce permit prelungirea mandatului preedinial n situaii excepionale: rzboi sau catastrof. Aceste situaii fiind deosebite, Preedintele Republicii impune i determin un regim juridic special aplicabil tuturor persoanelor fizice i juridice, prin urmare, este pe deplin justificat continuarea ndeplinirii de ctre Preedintele Republicii Moldova a atribuiilor efului de stat ca garant al suveranitii, independenei naionale, al unitii i integritii teritoriale a rii i ca comandant suprem al forelor armate. 25 Guvernul Republicii Moldova pilon principal al puterii executive Potrivit Constituiei Republicii Moldova i legislaiei n vigoare, Guvernul Republicii Moldova este instituia, care asigur realizarea politicii interne i externe a statului i exercit conducerea general a administraiei publice.Din spiritul Constituiei noastre rezult c Guvernul este organul central al puterii executive, care asigur realizarea politicii interne i externe a statului i exercit conducerea general a administraiei publice pe ntreg teritoriul rii i n toate domeniile de activitate supuse reglementrii legii. La exercitarea atribuiilor, guvernul se conduce de programul su de activitate, acceptat de Parlament, de normele Constituiei, ale Legii cu privire la Guvern i ale altor acte normative n vigoare. Guvernul Republicii Moldova i exercit atribuiile din ziua depunerii jurmntului de ctre membrii lui n faa Preedintelui i pn la recunoaterea valabilitii alegerii noului Parlament al Republicii Moldova. n cazul exprimrii de ctre Parlament a votului de nencredere fa de Guvern, demisionrii prim-ministrului sau alegerii noului Parlament, ex-Guvernul, pn la depunerea jurmntului de ctre membrii noului Guvern, execut doar funcia de administrare a chestiunilor generale. Legiuitorul nu indic lista acestor probleme, dar, credem, esena lor rezid n ndeplinirea funciilor intraorganizaionale.Fundamentul juridic, organizarea i activitatea Guvernului Republicii Moldova sunt fixate n Constituia Republicii Moldova i n Legea cu privire la Guvern. Guvernul este alctuit din primministru, prim-viceprim-ministru, viceprim-minitri, minitri, precum i ali membri stabilii prin lege organic. Pe lng mputernicirile ca membru al Guvernului, primministrul: conduce Guvernul i coordoneaz activitatea membrilor acestuia, innd cont de atribuiile ce le revin; prezideaz edinele Guvernului; n cazuri excepionale ia decizii n problemele conducerii Republicii Moldova n limitele competenei Guvernului i informeaz despre aceasta Guvernul la edina lui ordinar; asigur colegialitatea n activitatea Guvernului; ia hotrri n problemele administraiei publice, care nu necesit examinare n cadrul edinei Guvernului; prezint spre examinare Prezidiului Guvernului sau pune n fata Preedintelui Republicii Moldova chestiunea cu privire la stimularea sau aplicarea unor sanciuni disciplinare fata de membrul Guvernului; informeaz Preedintele Republicii Moldova n problemele deosebit de importante pentru ar.Constituia utilizeaz noiunea de guvern n sensul ei restrns. Constituia n vigoare este prima care utilizeaz noiunea de guvern n ara noastr. Constituiile sovietice utilizau sintagma sovietul (consiliul) minitrilor. Mai exact, termenul guvern a intrat n circuitul juridic recent al Republicii Moldova odat cu adoptarea Legii cu privire la Guvern din 31 mai 1990.Pentru organizarea activitii sale, Guvernul Republicii Moldova are aparatul su Aparatul Guvernului al Republicii Moldova, creat n baza Legii Republicii Moldova cu privire la Guvern cu scopul de a asigura organizarea activitii Guvernului, prezentarea materialelor analitice i informaionale, elaborarea proiectelor de hotrri, ordonane i dispoziii, precum i verificarea executrii hotrrilor, ordonanelor i dispoziiilor. n activitatea sa Aparatul Guvernului se conduce de Constituia Republicii Moldova, de Legea cu privire la Guvern, de alte legi, acte ale Preedintelui Republicii Moldova, de hotrrile Parlamentului Republicii Moldova, hotrrile i deciziile Guvernului Republicii Moldova, de Regulamentul Guvernului, precum i de Regulamentul Aparatului Guvernului. Constituia Republicii Moldova i Legea cu privire la Guvern stabilesc rolul Guvernului n sistemul organelor puterii executive, care const n asigurarea realizrii politicii interne i externe a statului i exercitarea conducerii generale a administraiei publice.Trebuie s menionm c dispoziiile normative expuse nu definesc completamente statutul constituional al Guvernului. Rolul Guvernului este semnificativ nu numai prin activitatea sa executiv intern i extern, dar i prin cea normativ, aprut n baza delegrii legislative

acordate n Parlament n temeiul art.106 sau prin exercitarea dreptului de iniiativ legislativ prevzut de art. 73 din Constituie. n consecin, rolul Guvernului n cadrul statului i al societii se exprim nu numai n sfera exclusiv executiv, ci i prin colaborarea cu celelalte autoriti publice, inclusiv cu puterea legislativ.Guvernul i exercit mandatul pn la data validrii alegerilor unui nou Parlament, iar n cazul exprimrii votului de nencredere sau demisiei prim-ministrului exercit numai funcii de administrare a treburilor publice, pn la depunerea jurmntului de ctre noul Guvern. Conform acestor prevederi, Guvernul poart rspundere politic n faa Parlamentului. Demiterea este cea mai sever sanciune n cazul rspunderii politice a Guvernului. Noi mprtim ideea mai multor autori, precum c, pe lng rspunderea politic, pe care o considerm insuficient, trebuie s existe i o rspundere juridic (penal, civil, patrimonial a administraiei pentru acte administrative ilegale) bine conturat normativ, altfel spus, o responsabilitate ministerial. 26 Rolul autoritilor judectoreti n exercitarea puterii de stat Principiile organizrii i funcionrii puterii judectoreti pot fi definite ca nite reguli cu caracter general, pe baza crora snt structurate i i exercit atribuiile prevzute de lege instanele judectoreti, raporturile dintre ele, precum i relaiile pe care le stabilesc cu celelalte autoriti ale statului, cu organizaiile private i cu cetenii. Mai detaliat principiile organizrii i funcionrii puterii judectoreti au fost expuse n 1.3 Capitolul I.Aceste reguli caracterizeaz spiritul organizrii judiciare, confer puterii judectoreti o fizionomie proprie i le genereaz activitatea. Ele snt stipulate n Constituie i n legile organice privind organizarea i funcionarea instanelor judectoreti. Principiile fundamentale ale organizrii judiciare i funcionrii justiiei snt comune tuturor instanelor judectoreti, indiferent de natura acestora.Puterea judectoreasc, aa cum a fost ea determinat n teoria separrii puterilor statului, n operele filosofilor Aristotel, Locke, Montesquieu, ca urmare a evoluiei acestei teorii i a statelor, a cunoscut o abordare i un loc diferit n sistemul puterilor statului. La anumite etape ale evoluiei acestei teorii, puterea judectoreasc a fost complet ignorat, a fost i n rol de parte a puterii executive, mai rar a puterii legislative, i n rol de putere separat, cu toate atributele inedite ale unei puteri separate. Aceeai soart a avut puterea judectoreasc i n procesul de evoluie a statelor. Specificul n care a evoluat teoria separrii puterilor n stat n diferite sisteme constituionale a generat o diversitate de termeni prin care aceast putere este consacrat n constituii ori dezvluit n textele unor lucrri de specialitate.Studiind originea terminologiei utilizate n textul Constituiei, observm c legiuitorul constituant a utilizat n Constituie termenul putere judectoreasc numai n 2 cazuri: la art.6, cu ocazia determinrii celei de a treia puteri n stat, i n art.134, cnd a statuat c separarea celor trei puteri n stat este asigurat de Curtea Constituional. n celelalte cazuri nsui termenul de putere n Constituie este utilizat cu trei sensuri: desemnarea n ntregime a puterii de stat; pentru a acorda unor instituii prerogative de putere juridic, n accepa de for ; puterea, drept capacitate a persoanei demnitar .Constituia Republicii Moldova, din coninutul normativ al capitolului IX, prin Autoritatea judectoreasc a desemnat nu numai organul de autoconducere a puterii judectoreti, ci a inclus i structura, modul de formare a instanelor de judecat, modul de desemnare a judectorilor i principiile nfptuirii justiiei.Analiznd ns originea aplicrii de termeni diferii la desemnarea constituional a puterii judectoreti, sntem de prere c aceasta poate fi explicat i prin faptul c la elaborarea Constituiei Republicii Moldova a fost utilizat n calitate de model, pe lng alte constituii, i Constituia Romniei din 1991. La rndul su, actuala Constituie a Romniei a preluat i ea modelul Constituiei Franei, care a servit drept model pentru mai multe constituii europene, ca o constituie cu mari tradiii democratice. 27 Principiile constituionale de nfptuire a justiiei n literatura de specialitate i n legislaie snt desemnate o serie de principii constituionale, care alctuiesc baza activitii jurisdicionale, deosebindu-se de la un autor la altul dup criteriile identificrii acestora. Autorul I.Bantu numete nou principii ce stau la baza nfptuirii justiiei: ntrirea legalitii, legalitatea instanelor de judecat, nfptuirea justiiei n numele legii, independena judectorilor, inamovibilitatea judectorilor, independena real a justiiei, egalitatea tuturor n faa legii i prezumia de nevinovie.Studiind mai multe izvoare n domeniu, vom identifica urmtoarele principii ale nfptuirii justiiei:Conform principiului legalitatii, independenei i imparialitii instanelor judectoreti, acestea din urm n Republica Moldova snt instituite, mai nti de toate, conform rigorilor Constituiei. Potrivit legii, pot funciona i judectorii specializate pentru anumite categorii de cauze, fiind interzis nfiinarea instanelor extraordinare.Principiul independenei judectorului este un element esenial al statutului juridic i principala

condiie a autonomiei autoritii judectoreti, deoarece determin independena justiiei i, pe cale de consecin, caracterul echitabil i democratic al nfptuirii justiiei ntr-un stat de drept.Conform principiului neretroactivitii legii, o lege, o dat adoptat, produce i trebuie s produc efecte juridice numai pentru viitor. Aceasta pentru simplul motiv c legea se adreseaz subiecilor de drept, permind sau interzicnd i, bineneles sancionnd atitudinile deviante. Este absurd s i se pretind unui subiect de drept, a rspunde pentru o conduit ce a avut-o anterior intrrii n vigoare a unei legi, care reglementeaz aceast conduit, deoarece subiectul de drept nu putea s prevad ce va reglementa legiuitorul, iar comportamentul su este normal i firesc dac se desfoar n cadrul ordinii de drept n vigoare.Principiul egalitii Pe lng faptul c este unul dintre fundamentele nfptuirii justiiei, el mai constituie i o ndatorire primordial a statului nostru. Conform Constituiei, aceast ndatorire const n respectarea i ocrotirea persoanei, n condiiile n care toi cetenii Republicii Moldova snt egali n faa legii i a autoritilor publice, fr deosebire de ras, naionalitate, origine etnic, limb, religie, sex, opinie, apartenen politic, avere sau de origine social. Principiul prezumiei nevinoviei reprezint unul dintre drepturile fundamentale ale omului, motiv pentru care este nscris n numeroase tratate internaionale din domeniul drepturilor omului la care Republica Moldova este parte, precum: art.6 alin.2 din Convenia european pentru drepturile omului ; din Pactul internaional asupra drepturilor civile i politice; din Declaraia Universal a Drepturilor Omului din 1948, precum i reglementat n legislaia naional, anume nart.21 al Constituiei.Principiul accesului liber la justiie este unul central n domeniul nfptuirii justiiei. n sistemul de drept al unui stat democrat n general i, implicit, al Republicii Moldova, justiia a devenit una dintre garaniile exercitrii efective a drepturilor i libertilor omului. Acest rol este determinat de locul autoritilor judectoreti n sistemul puterilor publice i prin funciile lor. Justiia se nfptuiete numai n numele legii, iar conformarea activitii judectoreti numai legii asigur aplicarea ei necondiionat. 28 Avocaii parlamentari Fiind o instituie i un mecanism nejurisdicional, activitatea avocatului parlamentar este menit s asigure garantarea respectrii drepturilor i libertilor constituionale ale omului de ctre autoritile publice centrale i locale, instituii, organizaii i intreprinderi, indiferent de tipul de proprietate, asociaiile obteti i persoanele cu funcii de rspundere de toate nivelurile.n R M, Avocatul parlamentar este o persoan (sau mai multe) independent, numit de ctre Parlament pentru a supraveghea administraia. Instituia cunoate dou forme importante: ombudsman-ul cu competen general i ombudsman-ul cu competen special. Ombudsmanul cu competen general are misiunea de a primi toate plngerile cetenilor contra exceselor i abuzurilor administraiei, de a face anchete i de a interveni pe lng Guvern. Ombudsman-ul cu competen special controleaz anumite servicii. n sensul dat, asistena organizatoric, informaional, tiinific-analitic i de alt natur a activitii avocailor parlamentari este asigurat de ctre Centrul pentru Drepturile Omului. Structura, statele de personal i finanarea Centrului pentru Drepturile Omului snt reglementare de ctre Regulamentul Centrului adoptat de ctre Parlament.Centrul pentru Drepturile Omului este format din 4 avocai parlamentari, egali n drepturi, unul dintre care este specializat n problemele de protecie a drepturilor copilului (Avocat al copilului), din funcionari, care asigur avocailor parlamentari asisten organizatoric, informaional, tiinifico-analitic, economico-financiar. Sarcinile principale ale Centrului snt:a) asigurarea activitii avocailor parlamentari, orientate spre garantarea respectrii drepturilor i libertilor constituionale ale omului n Republica Moldova de ctre autoritile publice centrale i locale, de ctre ntreprinderi, instituii i organizaii, indiferent de tipul de proprietate i forma juridic de organizare, de ctre asociaii obteti i persoane cu funcie de rspundere de toate nivelurile;b) perfecionarea legislaiei ce ine de domeniul aprrii drepturilor omului;c) instruirea juridic a populaiei.n ndeplinirea sarcinilor, Centrul:a) examineaz sesizrile cetenilor ale cror drepturi i liberti au fost nclcate, precum i cazurile de o importan social deosebit;b) examineaz periodic problemele privind comportamentul fa de persoanele private de libertate, n locul de deinere a acestora, pentru a mri, n caz de necesitate, protecia lor mpotriva torturii i altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante;c) n baza analizei datelor privind nclcarea drepturilor i libertilor constituionale ale omului, pregtete i remite autoritilor publice centrale i locale obiecii i propuneri generale referitor la asigurarea drepturilor i libertilor constituionale ale cetenilor, la perfecionarea activitii aparatului administrativ de conducere i la ameliorarea comportamentului fa de persoanele private de libertate, precum i a condiiilor de detenie;d) difuzeaz n rndul populaiei materiale informative despre drepturile omuluie) colaboreaz cu mijloace de informare n mas, cu asociaii obteti

care activeaz n vederea aprrii drepturilor omului n ar i n strintate.Directorul Centrului este desemnat de Parlament din rndul avocailor parlamentari, la propunerea Preedintelui Parlamentului (art.30 alin.1). Pe lng atribuiile nemijlocite de avocat parlamentar, directorul Centrului exercit urmtoarele funcii:a) conduce activitatea Centrului i l reprezint n ar i n strintate; b) angajeaz i elibereaz din funcie;c) stabilete funcionarilor, n conformitate cu legislaia n vigoare, salariul funciei, soluioneaz chestiuni ce in de stabilirea sporurilor la salariu i de acordarea primelor;d) acord concedii;e) aplic sanciuni disciplinare;f) soluioneaz chestiuni ce in de perfecionare profesional, de stagiere i de trimitere n delegaie;g) aprob regulamentele serviciilor i cele ale reprezentanelor;h) organizeaz pregtirea rapoartelor anuale ale Centrului.Personalul Centrului asigur asisten organizatoric, informaional, tiinifico-analitic i de alt natur a activitii avocailor parlamentari (art.35alin.2).Nu i n ultimul rind vom sublinia faptul c Centrul pentru Drepturile Omului are trei Reprezentane amplasate n: Bli, Cahul i Comrat (Unitatea Teritorial Autonom ,,Gagauz-Yeri), activnd ca subdiviziuni teritoriale ale instituiei. Reprezentanele Centrului ndeplinesc urmtoarele atribuii:a) primesc zilnic n audien ceteni n sediul reprezentanei, iar n teritoriu - conform unui orar;b) informeaz mass-media local i populaia asupra problemelor referitoare la drepturile i libertile omului;c) analizeaz situaia din teritoriu privitor la respectarea drepturilor omului i prezint lunar Centrului un raport despre aceast situaie;d) informeaz nentrziat avocaii parlamentari asupra cazurilor de nclcri care necesit intervenia lor operativ;e) ndeplinesc, n baz de mandat, unele din atribuiile avocailor parlamentari, i anume:- particip la examinarea unor cauze n instane competente;- efectueaz periodic vizite preventive n locurile unde snt sau pot fi persoane private de libertate;- organizeaz ntrevederi i convorbiri cu persoana reinut sau arestat; f) nainteaz Centrului propuneri, inclusiv propuneri de mbuntire a funcionrii reprezentanei.Avocaii parlamentari sunt independeni fa de instituiile de stat i de funcionarii publici i se cluzesc n activitatea lor de Constituia Republicii Moldova, de alte acte legislative naionale, de actele juridice internaionale cu privire la drepturile omului la care Republica Moldova este parte. Avocaii parlamentari sunt chemai s contribuie la aprarea eficient i la respectarea drepturilor omului prin soluionarea petiiilor impotriva nclcrii acestor drepturi, prin iniierea de investigaii independente asupra cazurilor de nclcare a lor, prin elaborarea unor propuneri de modificare a legislaiei, prin sesizarea autoritilor judectoreti i a Curii Constituionale, s promoveze drepturile omului prin intermediul mijloacelor de informare n mas, publicrii de literatur de interes general cu privire la drepturile omului, organizrii de seminare i conferine.La inceputul fiecrui an, pan la data de 20 ianuarie, Centrul pentru Drepturile Omului prezint Parlamentului un raport despre respectarea drepturilor omului in Republica Moldova, n decursul anului precedent, care se public n Monitorul Oficial, concomitent n Parlament se discut informaia despre activitatea Centrului, prezentat de Comisia pentru drepturile omului i minoritile naionale, precum i propuneri n vederea imbuntirii acestei activiti (art.34 alin.2). 29 Actele autoritilor publice i fora lor juridic Principala form de activitate a organelor administraiei publice o constituie adoptarea sau emiterea de acte administrative. Prof.Paul Negulescu accentua c formele de activitate a autoritilor administraiei publice snt mijloace juridice prin care puterea executiv lucreaz asupra administraiilor sau actele puterii executive. Anibal Teodorescu meniona c, n ndeplinirea atribuiilor sale eseniale de aplicare a legii, organul executiv face o serie de acte, deosebind, n acest scop, actele administrative (denumite i propriu-zise), actele administrative cu caracter jurisdicional i actele cu caracter pregtitor. E.D.Tarangul distingea o noiune formal i o noiune material a actelor administrative, considernd c snt acte administrative, n primul rnd, toate actele care eman de la autoritile administrative, clasifcndu-le n acte unilaterale i acte contractuale. n continuare vom prelungi cu gndul c pentru a nelege natura actelor administrative emise de autoritile publice, trebuie relevate trsturile specifice ale acestor acte:actele administrative snt manifestri unilaterale de voin, adic drepturile i obligaiile care iau natere prin acte administrative snt stabilite n mod unilateral de ctre organul emitent, fr consimmntul persoanei creia i se adreseaz actul;actele administrative snt adoptate sau emise de autoritile publice, serviciile sau instituiile acestor autoriti competente potrivit legii s adopte ori s emit acte administrative. Prin urmare, nu orice manifestare de voin poate fi considerat act administrativ, dar numai aceea care provine de la o autoritate de stat;actele administrative snt obligatorii. Aceast obligativitate a actului administrativ deriv din faptul c el este dat pe baza i n executarea legii i din aceast cauz se bucur de prezumia de legalitate. n primul rnd, actele administrative snt obligatorii pentru organul emitent atta timp ct nu au fost revocate sau abrogate. n al doilea rnd, actele administrative

snt obligatorii pentru toi subiecii de drept ce desfoar o activitate care cade sub incidena prevederilor lor. n categoria acestor subieci pot intra toate organele administrative subordonate organului emitent, organizaii obteti (asociaii profesionale, tiinifice, culturale etc.), persoane fizice i juridice particulare, precum i organe administrative care nu snt subordonate emitentului. n al treilea rnd, actele administrative snt obligatorii i pentru organele superioare celor emitente. Actele administrative oblig, deopotriv, organele de stat, organele i organizaiile obteti, precum i pe ceteni. Acest caracter al actelor emise de organele administraiei de stat este consecina prezumiei de legalitate de care ele se bucur;actele administrative se emit n baza i executarea unei legi existente i n limitele competenei lor. Deci, actele administrative nu pot fi emise contrar prevederilor legii, nu pot modifica sau interpreta legea. Fiind emise n vederea executrii legii, actele administrative, nu pot avea caracter retroactiv, producnd efecte juridice numai pentru viitor; actele administrative snt executorii. Actul administrativ, fiind emis n temeiul legii, este executoriu din oficiu, iar n cazul n care cel obligat nu-l execut benevol, executarea lui este asigurat de autoritatea de stat n condiiile prevzute de lege;actul administrativ nu este ndeplinit n cadrul exercitrii unei funcii judiciare. Actele executorului judectoresc nu snt acte administrative ce pot fi contestate n ordinea contenciosului administrativ, ns ele pot fi atacate n instana de drept comun, potrivit Titlului V din Codul de procedur civil.Aceast trstur esenial a actului administrativ decurge din definiia actului administrativ reglementat n art.2 din Rezoluia nr.(77) 31 cu privire la protecia individului fa de actele autoritilor publice, adoptat de Comitetul de Minitri al Consiliului Europei la 28 septembrie 1997, i preluat de Curtea Suprem de Justiie n Hotrrea nr.27 din 24.12.01: Actul administrativ desemneaz orice msuri individuale sau decizii luate n cadrul exercitrii autoritii publice, susceptibile de a realiza direct drepturile sau interesele persoanelor fizice sau juridice i care nu este un act ndeplinit n cadrul exercitrii unei funcii juridice. 30 Principii constituionale n organizarea i funcionarea autoritilor publice locale Principiile de organizare i funcionare a administraiei publice locale se prezint drept nite idei generate de natura administraiei publice locale i care stau la baza organizrii activitii ei i a organelor formate n cadrul acesteia. Principiile administraiei publice locale reflect tendinele de dezvoltare a puterii locale n conformitate cu regimul democratic al guvernrii rii La momentul actual, unul dintre principalele principii ale administrrii publice locale stipulat deja n legislaia Republicii Moldova reprezint principiul autonomiei locale. ntr-un stat unitar autonomia local rezid n dreptul autoritilor locale de a ntreprinde toate aciunile necesare pentru modificarea tuturor intereselor de importan vital i a necesitilor locuitorilor unei uniti administrativ-teritoriale. n comparaie cu statul federal sau confederativ, unde autonomia local capt o form proprie, n statul unitar autonomia local se (re)organizeaz cu nuane similare i monotone.Conform Legii cu privire la administraia public local, autonomia local este reglementat la fel ca i pentru comune, orele, raioane. Excepie face municipiul Chiinu, care este, pe de o parte, un ora mare, pe de alta este compus din mai multe sectoare. Coninutul principiului autonomiei locale rezid n faptul c:- autoritile locale soluioneaz n numele lor i din rspunderea administrativ o parte din chestiunile locale n interesele populaiei locale a unei anumite uniti teritoriale;- organizarea consiliilor locale. Consiliile confirm regulamentele cu privire la serviciile publice, stabilesc atribuiile lor i confirm tabelul de state n conformitate cu legea. Altfel spus, formarea i organizarea activitii serviciilor publice locale se exercit de consiliile locale i de conductorii acestora fr intervenia organelor administrative centrale;- organele administraiei locale de sine stttor soluioneaz problemele economicofinanciare ale unitii administrativ-teritoriale. Astfel, art. 18 din Legea cu privire la administraia public local conine urmtoarea prevedere: consiliul... aprob bugetul local i fondul de rezerv, precum i fondurile extrabugetare; aprob mprumuturile i contul de ncheiere a exerciiului bugetar. Deci putem afirma c anume autonomia autoritii locale, n soluionarea problemelor de acest gen, este baza principiului autonomiei locale;- exprimarea suprem a autonomiei locale este complexul tuturor atribuiilor pe care le au organele administraiei publice locale, conform legislaiei Republicii Moldova.Principiul autonomiei locale este corelat cu alt principiu caracteristic ntregului sistem al organelor administraiei de stat din Republica Moldova principiul descentralizrii serviciilor publice. Descentralizarea serviciilor publice este strns legat de nivelul economic i de dezvoltarea social a localitii. n primul rnd, cu ct mai dezvoltat este localitatea, cu att mai mult locuitorii ei necesit un volum mai mare de servicii publice (ct mai diverse i ct mai calitative). n al doilea rnd, nivelul de dezvoltare economic i social a localitii las amprentele sale asupra posibilitilor de a acoperi toate cheltuielile serviciilor publice (inclusiv

asupra calitii lor, operativitii i eficienei). Din acest motiv problema aplicrii concrete a principiului de descentralizare a serviciilor publice reprezint totodat o problem politic, juridic, economic i social. Soluionarea ei n condiii optime poate s se produc numai innd cont de factorii determinani, care, fr vreun anume caracter statistic, s poat fi examinate n corespundere cu toi factorii existeni la momentul respectiv de dezvoltare a ntregului stat.Alegerea autoritilor administraiei publice locale este unul dintre cele mai importante principii de structurare a sistemului de organe al administraiei de stat din Republica Moldova, avnd o importan att politic, ct i social. Autoritile locale se aleg pentru diriguirea treburilor unitilor teritorial-administrative n interesele alegtorilor si. Sursa mputernicirilor acestora este nu statul, ci voia alegtorilor pe care i reprezint organele i n numele crora funcioneaz.Principiul consultrii cetenilor n problemele locale de interes deosebit Consacrat prin Constituie (art 109), acest principiu i gsete reflectarea i n Legea privind administraia public local (art. 3 i 8), care stabilete c n problemele de importan deosebit pentru unitatea administrativ-teritorial poate fi consultat populaia prin referendum local, n condiiile Codului electoral.Noiunea de popor include toi cetenii Republicii Moldova, iar corpul electoral este alctuit n conformitate cu articolul 11 din Codul electoral al Republicii Moldova: Dreptul de a alege l au cetenii Republicii Moldova care au mplinit, inclusiv n ziua alegerilor, vrsta de 18 ani, cu excepia celor privai de acest drept n modul stabilit de lege. Ultima precizare din definiie este legat de unitatea administrativ-teritorial, pe teritoriul exclusiv al creia se desfoar referendumul: satul (comuna), oraul (municipiul), raionul i unitatea administrativ-teritorial cu statut special. Referendumurile locale au loc n perimetrul teritoriilor satelor (comunelor), oraelor (municipiilor), raioanelor (judeelor). Codul electoral al Republicii Moldova, n conformitate cu criteriile teritoriale, clasific dou tipuri de referendumuri: republican (naional) i local.n ultimul timp, autoritile publice locale subzist n cadrul a dou principii: principiul descentralizrii i principiul desconcentrrii.Regimul bazat pe principiul descentralizrii administrative este acel regim n care administraia intereselor locale este dat n grija organelor alese pe plan local de ctre colectivitile locale. Acest regim este complet opus regimului centralizat. Descentralizarea const n delegarea responsabilitilor i resurselor unor autoriti infranaionale relativ independente i autonome care rspund n faa cetenilor regiunii sau comunitii i nu n faa puterii centrale.Un element important al micrii de descentralizare a fost ntrirea, chiar instaurarea unor guvernri intermediare (regiuni, provincii, state). Fie simultan, fie la puin timp dup aceea, numeroase ri s-au artat interesate de descentralizarea fiscal n mod special n ceea ce privete mprirea veniturilor, diferitele tipuri de subvenii i privatizrile. Aceast micare a fost nsoit de ncurajarea cetenilor i grupurilor de a participa la adoptarea deciziilor publice i dezvoltarea organizaiilor comunitare n zonele urbane i rurale.Descentralizarea presupune:pe de o parte, conducerea activitilor localitilor de ctre autoriti locale alese de colectivitile locale;pe de alt parte, diminuarea competenelor care aparin autoritilor centrale.Astfel, statul poate acorda judeelor i comunelor anumite competene cum ar fi: organizarea poliiei, dreptul de a stabili impozite, de a recurge la msura exproprierii, de a deine bunuri i domeniul public.Regimul care are la baz principiul desconcentrrii reprezint un regim tranzitoriu ctre descentralizarea administrativ. El se manifest atunci cnd se acord unei autoriti locale sau specializate, ai crei titulari sunt numii de puterea central, dreptul de a lua anumite decizii. De exemplu: printr-o lege se mrete competena de decizie a prefectului, funcionar numit de puterea central. Elementul electivitii organelor administrative locale face distincia ntre regimul de descentralizare administrativ i cel de desconcentrare.Astfel, spre deosebire de regimul descentralizat, n care organelle locale sunt alese pe plan local de ctre colectivitile locale, n regimul desconcentrat, ele sunt numite de ctre puterea central. Spre deosebire, ns, de regimul centralizat, n care organele de la nivel teritorial erau simpli ageni ai statului, fr putere de decizie, n regimul desconcentrat, dei aceste organe rmn ierarhic subordinate autoritilor centrale, ele dobndesc, ns, competen proprie de decizie