ENIGMA OTILIEI de George Calinescu

Personalitatea creatoare a lui George Calinescu se inscrie in perioada interbelica a romanului romanesc, in descendenta unor romancieri precum Nicolae Filimon, Ioan Slavici si Ion Agarbiceanu. Ca romancier, Calinescu reprezinta traditia romanului romanesc de tip obiectiv de inspiratie sociala. Contextul epocii in care se afirma acest romancier este unul complex, ce reuneste traditia si modernitatea. Astfel coexista teme precum cele sociale, istorice, dar si psihologice, precum problematica intelectualului sau criza citadina. Tehnicile narative se diversifica, romanul cunoscand formule estetice precum realismul, naturalismul, dar si analiza psihologica si sondarea constiintei. Din aceasta perspectiva, Calinescu ilustreaza romanul de tip obiectiv, construit dupa modelul realist balzacian, al observatiei sociale, al tipologiilor si caracterologiilor. In aceeasi epica activeaza si Liviu Rebreanu cu romanul obiectiv de inspiratie sociala si psihologica precum Gil Mihaescu, Mateiu Caragiale. De asemenea, in epoca se identifica si romanul obiectiv de analiza psihologica, dupa modelul proustian al sondarii conditiei ca unica instanta a actului de cunoastere, tip de roman cultivat in epoca de Camil Petrescu si Anton Holban. Activitatea literara a lui G. Calinescu se raporteaza la domeniul criticii literare, reprezentata de numeroase studii, articole si monografii, precum si in domeniul istoriei literare reprezentat de lucrarea monumentala-Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent. Calinescu se afirma si ca romancier preocupat sa zugraveasca diversitatea si complexitatea fiintei umane in romane precum Cartea nuntii, Bietul Ionide, Scrinul negru si romanul sau de referinta, Enigma Otiliei. Tema fundamentala a romanului Enigma otiliei este descrierea societatii bucurestene la inceput de secol XX pe fundalul careia se propaga tema inavutirii, a familiei, a iubirii si a initierii. Enigma Otiliei este astfel un roman de sinteza care imbina mai multe arii tematice, cat si mai multe modele estetice precum realismul, romantismul si modernismul. Titlul evidentiaza personalitatea enigmatica a personajului Otilia, iar enigma Otiliei nu este alta decat enigma feminitatii schimbatoare, atrasa de idealuri inselat oare. George Calinescu insusi explica, ca enigma este tot acel amestec de luciditate si strengarie, de onestitate si usuratate.. De asemenea, in roman se explica faptul ca nu numai Otilia era o enigma, ci si destinul insusi. (G. Calinescu) Mesajul romanului se constitituie ca ilustrare a ideii ca existenta umana este o lupta de adaptare in societate, in urma careia, unii sfarsesc tragic, iar altii sunt biruitori. Forta care propulseaza aceste energii pare sa fie banul, care schimba destinele oamenilor si relatiile dintre ei. Compozitia romanului este clasica, douazeci de capitole ce se succed cronologic, compozitie sustinuta pe axa unui timp obiectiv, derulat lent la inceput, apoi intr-un ritm tot mai accelerat, care respecta ritmul evolutiei destinelor. Roman de factura realista, acesta surprinde marci ale temporalitatii, care evidentiaza in mod obsesiv transcriptia realului. Discursul epic se construieste pe principiul simetriei si al circularitatii care marcheaza intrarea si iesirea din universul cartii. Incipitul si finalul au acelasi decor, dar ele evidentiaza si un contrast, care marcheaza trecerea timpului si evolutia protagonistului. De asemenea, in incipit si in final se identifica un element de modernitate, cel al lui nimeni. Replica lui Costache Giurgiuveanu are putere de predestinare, batranul anulandu-si propria existenta, anuntandu-si trecerea prin lume cu egoism si autosuficienta, ilustrand astfel tipologia omului fara insusiri, care trece prin lume fara urme. Planurile compozitionale ce se identifica in roman sunt : planul social si cel erotic. In primul plan evolueaza personajele interesate de averea lui Costache Giurgiuveanu, preocupate de zestre si de mostenire ( Aglae Tulea-baba absoluta, Stanica Ratiu-arivistul, Aurica- fata batrana, Titi si Simion-

tipologia alienatilor). In planul erotic evolueaza personajele ce creaza triunghiul amoros( Felix Sima, Otilia Marculescu, Leonida Pascalopol), personaje dezinteresate de zestre si mostenire, preocupate doar de propria lor devenire. Expozitiunea este realizata in metoda realist-balzaciana: situarea exacta a actiunii in timp si spatii, veridicitatea sustinuta prin detaliile topografice, descrierea strazii in maniera realista, finetea observatiei si notarea detaliului semnificativ. Intriga se dezvolta pe doua planuri ce se intrepatrund. Competitia pentru mostenirea batranului avar este un prilej pentru observarea efectelor in plan moral ale obsesiei banului. Batranul avar, proprietar de imobile, restaurante, actiuni, nutreste iluzia logevitatii si nu pune in practica niciun plan privitor la asigurarea viitorului Otiliei, pentru a nu cheltui bani. Clanl Tulea urmareste mostenirea averii batranului, mostenire care s-ar risipi in cazul infierii Otiliei. Desi are o afectiune reala pentru fata lui vitrega, batranul amana infierea ei de dragul banilor dar si de teama de Aglae. Un intrus in familia Aglaei este Stanica Ratiu, care urmareste sa parvina prin zestrea Olimpiei, fiica Aglaei. In aceasta conjunctura Stanica Ratiu se reorienteaza catre averea batranului, sperand ca astfel poate da lovitura vietii lui. Averea bastranului va cadea prada acestui personaj experimentat care se imbogateste peste noapte, panding si asteptand momentul imbogatirii sale, de pe urma batranului Giurgiuveanu. Toate celelalte personaje din familie sunt influentate intr-un fel sau altul de instrainarea acestei averi: Olimpia e parasita de Stanica, Aurica nu se poate marita avantajos, Felix o pierde pe Otilia. Planul formarii tanarului Felix, student la medicina, urmareste experientele traite de acesta in casa unchiului sau, in special iubirea adolescentina pentru Otilia. Este gelos pe Pascalopol, dar nu ia nicio decizie fiindca nu isi poate reprima dorinta de a-si face o cariera. Otilia il iubeste pe Felix si tocmai de aceea ii lasa tanarului libertatea de a-si indeplini visul, acela de a deveni un medic de succes. Otilia il alege pe Pascalopol pentru intelegerea si protectia pe care i-o poate oferi. Epilogul infatiseaza personajele la distanta in timp: Felix se casatoreste si devine un medic recunoscut, Pascalopol ii reda libertatea Otiliei, iar pentru fiecare dintre cei doi, femeia iubita ramane o enigma, intocmai ca destinul insusi.