TEORIA EVOLUIONIST = UN ROD AL IMAGINAIEI

ntroducere Cndva am crezut total n evolutie", avea s-si aminteasc mai trziu Printele Serafim. Credeam nu fiindc m gndisem foarte mult la aceast problem, ci doar fiindc .<<toat lumea crede n ea>>, cci este un .<<fapt>>, si cum s tgduiesti .<<faptele>> ? [...] nc mi mai amintesc cum profesorul meu de zoologie din anul nti divaga asupra .<<mretelor idei ale omului>>: pentru el, cea mai mreat idee pe care omul o nscocise vreodat era ideea de evolutie; o idee mult mai mreat, credea el, dect .<<ideea de Dumnezeu>>." Pe scurt, triumful darwinismului implica moartea lui Dumnezeu, pregtind nlocuirea religiei biblice cu o nou credint ntemeiat pe naturalismul evolutionist. Noua credint urma s devin temei nu doar al stiintei, ci si al guvernrii, legii si moralei. Urma s fie filosofia religioas oficial a modemittii." [Phillip E. Johnson, Defeating Darwinism by Opening Minds, Inter Varsitv Press, Downers Grove, Illinois, 1997, pp. 98-99. ] Ctiva dintre cei mai strluciti savanti ai lumii - de la Richard Owen si Louis Agassiz n anii 1860, pn la Richard Goldschmidt si Otto Schindewolf n anii 1940 - au artat comunittii stiintifice stnjenitoarele dificultti ale teoriei proclamate la Centenarul Darwin, dar acesti savanti fuseser ridiculizati iar obiectiile lor, cu totul ntemeiate, fuseser respinse cu promptitudine. Pe lng aceste critici cu glas tare, a existat si un grup tcut de savanti ce dezaprobau teoria evolutionist, dar se temeau s atace conceptia dominant despre lume. Existenta grupului a fost confirmat chiar la Centenarul Darwin de ctre paleontologul Everett Claire Olson de la Universitatea din Califomia, care spunea: Este greu de apreciat mrimea si alctuirea acestei fractiuni tcute, dar nu e nici o ndoial c numml lor nu este de neglijat". Fie c fuseser redusi la tcere sau au ales s rmn tcuti, numerosii savanti ce au pus la ndoial darwinismul nu au fost auziti de poporul american. Prin urmare, cnd Printele Serafim a nceput s studieze stiintele naturale n liceu si n facultate, la nceputul anilor cincizeci, i s-a spus c evolutia ntregii vieti dintr-o sup primordial era o realitate incontestabil si de neatacat, la fel de sigur (dup cuvintele lui Julian Huxley) ca si faptul c pmntul se roteste n jurul soarelui. Printele Serafim a absolvit Pomona College n 1956, continund studierea vechii limbi si filosofii chineze la Academia de Studii Asiatice din San Francisco iar mai trziu la Berkeley University din California. Pe cnd se afla la Academie, a descoperit scrierile metafizicianului francez din secolul douzeci, Rene Guenon, un traditionalist ce cuta rspunsuri la ntrebrile ultime n formele vechi, ortodoxe ale religiilor lumii. Guenon a limpezit si a preschimbat perspectiva intelectual a Printelui Serafim. Mai trziu el scria: Guenon a fost cel care m-a nvtat s caut si s iubesc adevrul mai presus de toate, si s nu m multumesc cu nimic altceva." Educatia Printelui Serafim l nvtase s vad toate lucrurile n termenii progresului istoric, conform conceptiei evolutioniste a epocii modeme. Dup descoperirea lui Guenon, a nceput a vedea lucrurile n termenii decadentei istorice. In primii ani de dup convertirea sa, Printele Serafim a fcut o cercetare minutioas a istoriei filosofice a civilizatiei apusene, spre a ntelege pe deplin cauzele din trecut, starea prezent si dezvoltarea viitoare a apostaziei apusene de la Vechea Ordine" a civilizatiei crestine traditionale. Din acest studiu trebuia s ias al su magnum opus" filosofic, intitulat mprtia omului si mprtia lui Dumnezeu. In capitolul patru al lucrrii pe care si-o propusese, Printele Serafim avea s discute noua fizic propus la sfrsitul Renasterii de ctre rationalistii Bacon si Descartes, care priveau universul ca pe un sistem nchis, tintind s descopere cauzele prime si naturale (adic nedumnezeiesti) ale tuturor fenomenelor fizice.[Pentru o discutie bine documentat asupra rdcinilor istorice ale naturalismului vezi Michael Denton, Evolittion: A Theory in Crisis, Adler & Adler, Bethesda, Maryland, 1986, pp. 71 -73.] n acelasi capitol urma s descrie filosofia modern a progresului, ce s-a ivit la sfrsitul Iluminismului, nlocuind conceptia despre o lume stabil 1

ce caracterizase mare parte din gndirea Luminilor. Aceste dou angajamente filosofice a priori - fat de naturalism si fat de progres au alctuit stratul germinator din care a iesit teoria evolutiei, propus nti de bunicul lui Darwin, Erasmus, n 1794. Cum observa mai trziu Printele Serafim, Aceast teorie s-a dezvoltat n paralel cu mersul filosofiei moderne ncepnd de la Descartes, cu mult nainte de a fi existat vreo .<<dovad stiintific>> a ei." Pe cnd lucra la "Imprtia omului si mprtia lui Dumnezeu", Printele Serafim identificase credinta omului modern cu o form secularizat de hiliasm: credinta n inevitabilitatea progresului si n perfectibilitatea lumii acesteia czute. Prin credinta sa n dezvoltarea treptat de la inferior la superior, evolutionismul era strns legat de hiliasm; sau, cum spune Printele Serafim, era o consecint aproape inevitabil a acestuia". Impreun cu hiliasmul, evolutia era ceea ce Printele Serafim numea o fort primordial adnc nrdcinat, ce pare s pun stpnire pe oameni cu totul n afara atitudinii si judectii lor constiente. (Si este ct se poate de firesc s fie asa: ea a fost semnat n fiecare dintre noi nc din leagn, si deci e foarte greu a o evidentia si a o privi rational.)" Ca ecou la cuvintele lui Julian Huxley, care la Centenarul Darwin numise evolutia un model de gndire", Printele Serafim spunea c ea era un model de gndire potrivnic ortodoxiei, nu doar o oarecare alt idee". Si acest model de gndire, observa el, urma un parcurs ce era chiar opusul nvtturii crestine": Filosofia evolutionist a .<<ridicrii din animale>> pare desigur de ne mpcat cu conceptia crestin a .<<cderii din Rai>>, si ntreaga noastr con ceptie asupra istoriei va fi negresit determinat de felul n care credem !" Tocmai modelul de gndire hiliasto-evolutionist a fost acela care a produs miscri politico-religioase precum socialismul international (globalismul) si ecumenismul. Toate aceste miscri mprtsesc acelasi tel hiliast: o nou ordine" viitoare unde toate rnduielile anterioare, privite ca avnd legtur cu o anumit treapt a procesului, vor fi n ntregime schimbate. La fel cum n ideea evolutiei biologice orice deosebiri ntre organisme sunt estompate - ntruct organismele se transform din unul n altul n perioade de milioane de ani - tot asa toate deosebirile ntre natiuni si religii se estompeaz n noua ordine mondial" a hiliasmului. Dup cum am vzut, n prima jumtate a secolului douzeci savantii se fereau s pun la ndoial modelul evolutionist. Testau orice alt ipotez, n afar de aceasta - cci pe ea se sprijineau toate celelalte, ntreaga clasificare a notiunilor lor. Cei ctiva savanti - printre care unii foarte nsemnati - ce ndrzneau s submineze aceast dogm erau socotiti eretici" si pusi pe lista neagr. Dupa anii cincizeci situatia a nceput a se schimba. Unul cte unul, opozantii tcuti" pomeniti la Centenarul Darwin ncepur s ias la iveal. Savanti reputati ncepur s ridice serioase ndoieli asupra evolutiei, si erau de-acum prea multi pentru a mai fi redusi la tcere. Progresele stiintelor grele", ale geneticii moleculare, embriologiei etc., puneau mari dificultti savantilor n a mpca datele lor cu modelul neodarwinist. Au aprut crti stiintifice ce criticau teoria lui Darwin, printre care Implications of Evolution (Implicatiile evolutiei) (1961) de G. A. Kerkut, profesor de fiziologie si biochimie la Universitatea Southampton, Anglia, si L'Evolution du vivant (Evolutia organismelor vii) (1973) de Pierre P. Grasse, unul dintre cei mai mari biologi n viat, fost presedinte al Academiei Franceze de Stiinte. Dr. Grasse si ncheia cartea cu acest nimicitor rechizitoriu al evolutiei darwiniste: Prin uzul si abuzul unor postulate ascunse, al unor ndrznete si ade sea nentemeiate extrapolri, s-a creat o pseudo-stiint. Ea prinde rdcini n chiar miezul biologiei, fcnd s rtceasc numerosi biochimisti si biologi, ce cred n mod sincer c acuratetea conceptelor fundamentale a fost demonstrat, ceea ce este departe de realitate."[Am citat dup traducerea englez a crtii lui Pierre P. Grasse, Evolution of Living Organisms, Academic Press, New York, 1977, p. 202.] In ciuda unor astfel de afirmatii ale unor savanti de prim mrime, dezbaterea asupra teoriei evolutioniste ca o pseudo-stiint a rmas n mare pare n tre zidurile institutiilor stiintifice, nefiind nc cunoscut publicului. Oamenii care ar fi vrut s afle ce se ntmpla cu adevrat n mediile stiintifice ar fi trebuit mai nti s se fami liarizeze cu crtile si revistele de specialitate. 2

In dorinta sincer de a sti ce avea de spus stiinta modern despre evolutie - ce anume era ntr-adevr dovedit si ce anume era speculatie - Printele Se rafim a studiat principalele lucrri stiintifice, ca si lucrrile de popularizare asupra dovezilor" evolutiei si originii omului. A stat de vorb si cu savanti ce lucrau n institutiile cele mai importante, care i-au spus c pn si ntre adeptii evolutiei multi admiteau c nu exist de fapt dovezi pentru aceasta, ci doar c este mai logic" sau c alternativa ei este de neconceput" - adic facerea lumii de ctre Dumnezeu. Pentru un savant autentic, sustineau ei, simpla teorie a evolutiei este un mijloc destul de convenabil de clasificare, iar un alt model la fel de stiintific ar putea fi tot att de acceptabil. Am pomenit mai devreme cum n anii 1960-1970 ndoielile tot mai mari ale savantilor n legtur cu neodarwinismul fuseser, n mare parte, ascunse ntre zidurile comunittii stiintifice. Pe la sfrsitul anilor saptezeci, zidurile au nceput s se sparg. Prima fisur s-a produs cnd paleontologi de frunte, precum Niles Eldredge si Stephen Jay Gould, si-au publicat noua teorie evolutionist a echilibrului punctual", spre a suplini lipsa formelor de tranzitie, evolutive, din datele oferite de fosile (forme care ar fi trebuit s existe, dup neodarwinismul clasic). Noua teorie nu era deosebit de interesant pentru marele public, dar ceea ce era socotit a fi cu adevrat demn de aflat era faptul c, contrar prerii ncettenite, arhiva fosilifer ; nu se potrivea defel cu asteptrile darwiniste. Gould mergea pn acolo nct s ! numeasc lipsa formelor de tranzitie secretul de fabricatie al paleontologiei". Faptul a devenit stire international, dnd impulsul urmtoarei faze din drmarea esafodajului darwinist. De la moartea Printelui Serafim au aprut o multime de crti foarte bune, care au ajutat la aducerea la cunostinta publicului a erorilor neodarwi nismului. In 1985 a aprut cartea lui Michael Denton, cercettor australian n biologie molecular, Evolution: A Theory in Crisis (Evolutia: criza unei teo rii), ce oferea o critic sistematic a modelului evolutionist actual din pers pectiva mai multor discipline stiintifice. Din punctul de vedere al propriei discipline, Denton arta c descoperirile specialistilor n biologie molecular arunc din ce n ce mai multe ndoieli asupra pretentiilor darwiniste. Evenimentul cel mai important si mai neasteptat n dezbaterile asupra evolutiei din ultimii ani a fost aparitia unui profesor de stiinte juridice, Phillip E. Johnson, ca unul dintre principalii critici mondiali ai darwinismului. Johnson, care predase dreptul la Berkeley University din California vreme de aproape treizeci de ani, spune c una dintre specializrile sale este analizarea logicii argumentelor si identificarea presupunerilor aflate nd rtul acelor argumente". In 1987, citind argumentele n favoarea evolutiei din cartea lui Richard Dawkins, The Blind Watchmaker (Ceasormcarul orb), a observat c ele se ntemeiau mai curnd pe retoric dect pe stiinta exact. Am putut vedea", si aminteste el, c Dawkins si-a realizat magia discur sului cu aceleasi mijloace ce ne sunt att de familiare nou, avocatilor... Am luat la rnd toate crtile, ajungnd tot mai fascinat de evidentele dificultti ale cazului darwinist - dificultti ce fuseser depsite printr-o retoric nse ltoare si o repetitie emfatic."[Tim Staftbrd, The Making of a Revolution", Christianity Today (8 decembrie 1997). Darwinists Squirm under Spotlight: Interview wifh Phillip E. Johnson", Citizen Magazine (ianuarie, 1992).] Johnson a observat si felul cum rspundeau colegii si din domeniul sti intei atunci cnd le punea ntrebri dificile despre darwinism: n loc s ia n serios problemele intelectuale si s le riposteze, ei rs pundeau de obicei prin tot felul de divagatii si un limbaj imprecis, ceea ce fcea cu neputint discutarea obiectiilor reale fat de darwinism. Este exact felul n care vorbesc oamenii ce ncearc cu tot dinadinsul s nu n teleag un lucru. Un alt mod de a evita problema era marele contrast pe care l-am ob servat ntre tonul extrem de dogmatic folosit de darwinisti cnd se adre sau publicului obisnuit si recunoasterea pe fat, n cercurile stiintifice, a serioaselor dificultti ale teoriei... In 1991 profesorul Johnson a scos cartea Darwin on Trial (Darwin sub acuzatie). Limpezimea gndirii sale n strbaterea retoricii darwinismului si expunerea temeiurilor logice ale controversei i-au adus rapid respectul creationistilor si necreationistilor deopotriv, ca si resentimentul evolutionistilor nriti, care nici pn azi n-au reusit s-i resping nici mcar unul din argumente. 3

Lucrarea lui Johnson a dat imbold mai multor savanti s dea la iveal propriile ntrebri dificile despre teoria evolutiei. Cel mai renumit dintre ei este profesorul de biochimie Michael Behe, care n cartea sa din 1996, Darwin's Black Box (Cutia neagr a lui Darwin) arat c uimitoarele descoperiri recente ale biochimiei nu se mpac cu nici un fel de darwinism. El nftiseaz dovezi din domeniul su, conform crora mecanismele biochimice interdependente trebuie sa fi fost proiectate, desi, nefiind creationist, nu-l identific n mod direct pe Proiectant. In 1997, o alt carte ce ddea de gndit a constituit o puternic lovitur mpotriva darwinismului: Not by Chance ! (Nu ntmpltor!) de Dr. Lee Spetner. Biofizician evreu, specializat n codul genetic, Spetner si-a petrecut treizeci de ani cercetnd posibilitatea evolutiei la nivel genetic. El arat nu numai de ce mutatiile ntmpltoare nu vor produce niciodat schimbrile pretinse de evolutionisti, ci ofer si noi ci stiintifice de investigare a felului cum are loc variatia n limitele genetice stricte ale fiecrui fel de organism. Anul urmtor a adus publicarea unei alte contributii majore: The Design Inference (Deducerea existentei unui Plan) de William A. Dembski, profesor de matematic si filosofie si proaspt convertit la crestinismul ortodox. Intemeindu-se pe probabilitatea matematic, Dembski demonstreaz n chip hotrtor c niste cauze naturale nedirijate nu pot da seam de complexitatea biologic. Este interesant c Printele Serafim prevzuse aceste schimbri. In scrierile si n convorbirile sale spunea c ateismul si agnosticismul din stiinta si filosofia modern, ntemeiate din plin pe teoria lui Darwin, vor intra inevitabil n declin. Acest fapt va fi un avantaj pentru crestinii traditionalisti si pentru cuttorii adevratului Dumnezeu; dar pe ceilalti, spunea Printele Serafim, i va duce la un deism nedeslusit si la feluritele nuante de panteism ce vor caracteriza amgitoarea religie a viitorului". Phillip E. Johnson, crestin aflat n primele linii ale dezbaterii creatie/evolutie, este de acord cu prognoza fcut de Printele Serafim n urm cu peste douazeci de ani. Tocmai asta discutam cu toti prietenii mei", spunea el Materialismul stiintific se afl n declin, dar locul lui e luat n mare msur de formele unei religii nesntoase." Ieromonahul Damaschin, Manastirea Sfantul Gherman din Alaska

Printele Serafim Rose i tiina secolului al XXI-lea

de Phillip E. Johnson Tema mea este, dupa expresia Printelui Serafim, aceea c evolutia nu este nicidecum un .<<fapt stiintific>>, ci filosofie". Filosofia respectiv este naturalismul (doctrina dup care natura este tot ce exist"), care, n acest caz, e identic cu materialismul (doctrina c realitatea nu cuprinde nimic altceva dect particulele studiate de fizicieni). Dac materialismul e adevrat, atunci natura trebuie s fie n stare s svrseasc propria creatie, de unde existenta unui proces evolutiv materialist decurge ca o chestiune logic de neocolit. Deci, am afirmat eu, materialismul stiintific crede n evolutia natural nu pe baza unor dovezi, ci n ciuda lor. Dinuie nc printre evolutionisti o legend care spune c ontogenia recapituleaz filogenia"; adic dezvoltarea ftului uman n pntece este un fel de refacere a istoriei evolutiei, embrionul trecnd de la stadiul de peste la cel de reptil si asa mai departe. Acest fenomen inexistent e numit adesea Legea lui Haeckel", dup cel mai cunoscut discipol german al lui Darwin. Sub o alt form, Legea" afirm c embrionul trece nu prin stadiile adulte, ci prin formele embrionare ale formelor timpurii, ancestrale". n oricare dintre formele ei, Legea" nu exist, si nu e sustinut de embriologii acreditati n literatura de specialitate. Se pot totusi gsi unele stadii ce apar ici si colo, cu caracteristici care, cu putin imaginatie, pot fi fcute s se ncadreze n Legea lui Haeckel, iar acestea sunt mereu citate n lucrrile de popularizare ca dovezi ale evolutiei". Exemplul cel mai faimos este cel al presupuselor fante branhiale" ale embrionului uman ntr-un anumit stadiu de dezvoltare, desi acele fante nu sunt branhii si nu devin niciodat branhii.

Desi Legea lui Haeckel a fost discreditat cu multe zeci de ani n urm, ea exercit o fascinatie att de irezistibil asupra imaginatiei darwiniste, nct este nc predat n multe scoli din ntreaga lume. Chiar muzee si universitti onorabile continu s propage o anumit versiune a ei, ntr-o form vag si neatacabil. Iat, de pild, ce are de spus pagina de Internet a Muzeului de Paleontologie de la Berkeley University din California despre Legea lui Haeckel: .<<Legea recapitulrii>> a fost discreditat nc de la nceputul secolului douzeci. Morfologii si biologii experimentalisti au artat c nu exist o corespondent pas cu pas ntre filogenie si ontogenie. Desi o form radi cal de recapitulare este incorect, filogenia si ontogenia sunt ntretesute, multi biologi ncepnd att s exploreze, ct si s nteleag bazele acestei legturi." In fapt, cercetarea embriologic a demonstrat c este vorba de un proces riguros orientat, ce nu se potriveste cu paradigma darwinist. Efortul de a altera procesul prin inducerea de mutatii poate produce diformitti de tot felul, dar ele nu reusesc s schimbe calea de dezvoltare asa nct embrionul s se dezvolte ntr-o creatur viabil de un tip diferit.

Mecanismul evoluiei : mutaie i selecie

Cum anume face un proces material nesupravegheat ca s creeze o minu ntie att de complicat, mult mai complex dect un computer sau o nav spatial ? Rspunsul darwinist spune c schimbri minuscule - de tipul variatiilor ce apar la fiecare generatie, diferentiind organismul juvenil de printii si se acumuleaz treptat de-a lungul mai multor generatii, pn cand produc un cu totul alt fel de creatur, cu noi organe si trsturi rezultate din adaptare. Nu s-a putut arta niciodat c mecanismul acesta ar fi fost n stare s genereze altceva dect variatii minore (de tipul cresterii si descresterii mrimii ciocului la cintezoi, sau variatii ale frecventei relative a exemplarelor de culoare deschis sau nchis la o populatie de molii). Fiind ns singura posibilitate naturalist ce este ct de ct plauzibil, darwinistii extrapoleaz cu frenezie pornind de la aceste exemple triviale, spre a postula un mecanism capabil s creeze nenumrate minuni de adaptare, inclusiv creierul uman. Asemenea pretentii sunt slab argumentate, ca s nu zicem mai ru, iar n ultimii ani s-au lovit de exemple contrare de nedepsit. Amnuntele se gsesc n cartea mea Darwin on Trial (Darwin sub acuzatie) si n diferite articole ce sunt reunite pe web-site-ul meu (http://www.arn.org).[Multe dintre articolele lui Phillip E. Johnson pot fi gsite si n cartea sa Objection Sustaind (1998). (n. ed.)] Foarte pe scurt, iat dou dintre categoriile independente de dovezi ce sunt decisive: 1. Stazafosil. Arhiva fosilifer e caracterizat n mare msur de un model ce indic aparitia brusc urmat de staz. Noi tipuri de organisme apar dintr-o dat si deplin formate, rmnnd practic neschimbate n continuare. Modelul poate fi eventual folosit n sprijinul afirmatiei c creatia nu a avut loc doar la nceput, ci de-a lungul ntregii istorii a pmntului (admitnd c datarea rocilor este corect)[Totusi procedeele de datare radiometric acceptate n mod curent sunt ele nsele ntemeiate pe afimiatii uniformiste si evolutioniste nedovedite. Vezi discutarea subiectului de ctre Printele Serafim, ca si Anexa 4. (n. ed.)], dar refuz n orice caz s sustin pretentia cheie a darwinismului c un fel de creaturi se schimb, pas cu pas, n ceva complet diferit. Modelul nu se poate atribui nici unui fel de lacun n arhiva fosilifer, cci el este mai evident si incontestabil tocmai n acele domenii (n special al nevertebratelor marine) unde datele sunt ct se poate de complete. Starea cu totul anti-darwinist a arhivei fosilifere era cunoscut dintotdeauna initiatilor ca secretul de fabricatie al paleontologiei", dar a ajuns n atentia publicului pentru prima oar n anii optzeci, datorit publicittii fcute teoriei evolutiei de ctre echilibrele punctuale". Teoria ncerca s mpace darwinismul cu modelul aparitiei bruste si al stazei, presupunnd c o evolutie semnificativ are loc n grupuri mici, care se ndeprteaz de populatia principal (neschimbtoare), apoi reapar ca noi specii fr a lsa urme ale transformrii n arhiva fosilifer. Prin acest mijloc, absenta dovezilor n favoarea evolutiei a fost transformat n dovad a unei evolutii invizibile. n memorabilele cuvinte (1995) ale lui Niles Eldredge, unul din ntemeietorii teoriei echilibrelor punctuale, Evolutia nu poate avea loc la nesfrsit altundeva. Iat de ce arhiva fosilifer i-a izbit pe multi paleontologi ce ncercau cu disperare s afle cte ceva despre evolutie"[Niles Eldredge, Reinventing Darwin: The Great Debate at the High Table of Evolutionary Theory, John Wiley & Sons, New York, 1995, p. 95. 5

Pentru o discutie general a controversei asupra echilibrului punctual vezi capitolul 4 din cartea mea Danvin on Trial (ed. a 2-a, 1993). ]. Asa cum sugereaz si remarca lui Eldredge, acest spectaculos model al infirmrii fosile persist chiar dup un secol de eforturi sustinute ale paleontologilor darwinisti de a gsi dovezi n sprijinul ndrgitei lor teorii. Orice fosil ndoielnic care ar fi putut s fie interpretat ct de ct ca o form intermediar n tranzitia darwinist a fost citat ca dovad c darwinismul este corect si totusi, chiar dup aceste eforturi eroice, marea majoritate a arhivei fosilifere este absolut la fel de incompatibil cu asteptrile darwiniste pe ct era atunci cnd Darwin a propus teoria, n 1859. 2. Complexitatea ireductibil. Cartea specialistului n biologie molecular Michael Behe[ Michael Behe, Darwin's Black Box: The Biochemical. Challnge to Evolution, The Free Press/Simon & Schuster, New York, 1996.], din 1996, a adus n atentia publicului faptul c sistemele biologice la nivel molecular sunt de o complexitate ireductibil. Aceasta nseamn c ele sunt alctuite din mai multe prti si subsisteme complicate, care trebuie s se afle toate la locul lor pentru ca sistemul n ntregul su s poat ndeplini o functie util. Cu alte cuvinte, aceste complicate sisteme nu se pot construi pas cu pas, cum pretinde teoria darwinist, iar specialistii in biologie molecular nici mcar nu ncearc s prezinte scenarii amnuntite despre cum anume lear fi putut produce evolutia. Ca si staza predominant din arhiva fosilifer, complexitatea ireductibil la nivel molecular era de mult timp cunoscut specialistilor, dar fusese tinut ascuns de atentia publicului, fiindc biologii nu stiau cum s o explice ntr-un cadru darwinist. Aceasta ilustreaz fenomenul descris n chip strlucit de Thomas Kuhn: faptele ce nu se potrivesc cu paradigma stiintific dominant tind a fi ignorate n mod sistematic, abtndu-se de la cercetrile aflate pe ordinea de zi. Cnd li se pun n fat dovezile zdrobitoare mpotriva mecanismului darwinist si li se aminteste lipsa dovezilor concrete n favoarea lui, darwinistii tind s se retrag pe o pozitie socotit a fi mai usor de aprat. Ei fac distinctie ntre teoria lui Darwin ca atare", despre care admit c este vulnerabil, si ceea ce numesc realitatea de fapt a evolutiei", despre care pretind c ar fi incontestabil. Ajungem astfel la a doua tem.

Teza strmoului comun

Deosebirea ntre asa-zisa incontestabil realitate de fapt a evolutiei" si teoria lui Darwin" este obscur, pentru bunul motiv c simpla existent a unui model de nrudire nu are mare nsemntate fr existenta unei teorii care s explice cum anume a aprut acel model. Faptul" acesta este de obicei descris ca existenta unui strmos comun", afirmatie ce nseamn c oamenii (si celelalte animale) au un strmos comun cu plantele, ciupercile si bacteriile. Presupusa dovad a acestui fapt este aceea c vietuitoarele exist n grupuri, iar grupurile sunt legate printr-o serie de asemnri mai mari sau mai mici. Oamenii sunt asemntori n multe privinte cu maimutele, ceva mai putin asemntori cu iepurii, nc si mai putin asemntori cu serpii, nc si mai putin asemntori cu copacii, si asa mai departe. Toate grupurile disparate din ordinea clasificrii (bacterii, plante, animale etc.) au o baz biochimic comun care arat c provin dintr-o obrsie comun. Explicatia darwinist a modelului spune c ea rezult din existenta unui strmos comun, grupurile cu cel mai mare grad de asemnare; fiind cele care au strmosi comuni relativ recenti. n realitate, strmosii comuni sunt postulatele unei teorii ce tinde s explice faptul clasificrii sau nrudirii. Teza strmosilor" presupune un proces de schimbare treptat foarte ndelungat, ntruct progeniturile difer foarte putin de printi n fiecare generatie. Deci teza strmosilor comuni presupune nu numai existenta acestor strmosi pe pmnt, ci si existenta unor siruri foarte lungi de descendent treptat ce legau pe vechii strmosi de prezumtivii lor urmasi moderni. Nimic din aceste lucruri nu este confirmat de studiul fosilelor, ns darwinistii cred c procesul trebuie totusi s fi avut loc, socotind c este singura explicatie stiintific (adic naturalist) a modelului vietii. Dimpotriv, un model ce arat existenta unor asemnri mai mari sau mai mici, sau al unor variatii n cadrul unui tipar fundamental, pare mai curnd s dovedeasc existenta unui plan comun dect a unui proces natural de evolutie. Acest lucru a fost demonstrat n mod neintentionat ntr-o carte din 1990, scris de un zoolog darwinist care ilustra realitatea de fapt" a evolutiei citnd exemplul unei linii de automobile: 6

Totul evolueaz, n sensul unei descendente cu modificri, fie c e vorba de politica guvernamental, religie, masini de curse sau organisme. Revolutionara Corvette din fibre de sticl a evoluat din strmosi automo tori mult mai modesti din 1953. Printre alte puncte de vrf din perfectio narea evolutiv a masinii Corvette se numr modelul din 1962, n care originalul de 102 inci a fost redus la 98 de inci, introducndu-se si noul cuplaj strns de tip Stingray; modelul din 1968, premergtorul morfolo giei Corvette de astzi, care a aprut cu acoperis decapotabil; si modelul aniversar de argint din 1978, cu model de spate nchis ermetic. Versiunea de azi este urmarea perfectionrilor ce s-au acumulat din 1953 pas cu pas. Lucrul cel mai importat este faptul c, Corvette a evoluat printr-un proces de selectie, exercitat asupra variatilor ce au dus la o serie de forme tranzi tionale si la un final destul de diferit de punctul de pornire. Un proces similar modeleaz si evolutia organismelor."[Tim Berra, Evolution and the Myth of Creationism. Stanford University Press, 1990, pp. 118119.] Evident c masinile Corvette, asemeni organismelor, au trsturi comune, fiindc au fost concepute n mintea unui proiectant, iar nu fiindc le-ar fi alctuit vreun proces inconstient. Cu alte cuvinte, faptul inrudirii nu este o dovad a existentei unui mecanism de creatie pur naturalist sau inconstient. Simfoniile lui Beethoven urmeaz modelul unui plan comun cu variatii, dar acest model nu poate nicidecum s vin n sprijinul teoriei c simfoniile s-au compus singure, fr nici un ajutor din partea lui Beethoven. Teoria evolutiei este astzi ntr-o stare de confuzie, n care marile personalitti precum Stephen Jay Gould si Richard Dawkins se contrazic puternic n ce priveste felul cum se presupune c ar fi avut loc evolutia (pentru trecerea n revist a acestor dispute majore vezi capitolul 4 din cartea mea Reason in the Balance). Acesti ideologi aflati n rzboi au un program de acelasi tip, dar e mai curnd un program filosofic, dect unul stiintific. Singurul lucru cu care sunt de acord, fie ce-o fi, este faptul c Dumnezeu trebuie scos afar din cadru. Aceasta ne duce la a treia si cea mai important parte a definirii evolutiei.

Evoluia (n sens tiinific) este fundamental atee

Am vzut c definitia NABT afirm c evolutia este prin definitie nesupravegheat". Aceast cerint nu e o concluzie la care darwinistii au ajuns prin dovezi empirice, ci o presupozitie filosofic reflectnd punctul lor de pornire din naturalismul metafizic sau materialism. Dac natura este singurul lucru care exist, atunci ea trebuie s fie capabil s-si svrseasc propria creatie. Aceasta implic existenta unui proces evolutionist natural capabil s alctuiasc lucruri foarte complexe ncepnd de la cele simple. Initial, procesul trebuie s fi fost nedirijat, fiindc o minte capabil s diriteze evolutia ar fi trebuit ea nssi s evolueze dintr-o materie nensufletit. Desigur, dup evoluarea fiintelor umane, evolutia poate deveni un proces dirijat, prin practicarea eugeniei si a ingineriei genetice. Date fiind aceste presupozitii, chiar un lucru asa de grosolan ca darwinismul trebuie totusi s fie adevrat, n ciuda evidentei. Evolutia trebuie s porneasc de la schimbri ntmpltoare si imprevizibile, si trebuie s aib o fort inconstient capabil s produc minuntiile de inginerie complex pe care le numim organisme. Iat de ce, n conferintele sale, Richard Dawkins afirma c, dac pe alte planete exist o viat complex, singura rspunztoare de ele ar trebui s fie evolutia darwinist. Nu e nevoie de dovezi sau observatii, cci mecanismul darwinist este singurul candidat plauzibil pentru aceast treab, dat fiind punctul de pornire aflat n naturalism. Logica aceasta explic de ce darwinistii nu sunt deranjati de nici una dintre problemele evidente pe care criticii, precum eu nsumi, le-au identificat. Teoria trebuie s fie adevrat cu orice pret, cci altfel am rmne fr o explicatie mate rialist a complexittii vietii si ar trebui s ne ntoarcem la Dumnezeu. Logi ca respectiv a fost ncorporat ntr-un pasaj dintr-un eseu din 1997 scris de geneticianul de frunte Richard Lewontin: Noi tinem partea stiintei n ciuda absurdittii evidente a unora dintre explicatiile ei, n ciuda esecului su de a mplini multe din extravagantele sale fgduinte de sntate si viat, n ciuda tolerrii de ctre comunitatea stiintific a unor povesti inconsistente luate ca atare, fiindc ne-am luat un angajament prioritar, un angajament fat de materialism. Nu metodele si institutiile stiintifice ne constrng s acceptm explicatia materialist a lumii fenomenale, ci, dimpotriv, aderenta noastr aprioric la cauzalita tea materialist ne oblig s crem un aparat de investigare si un set de concepte ce produc explicatii materialiste, indiferent ct de potrivnice in tuitiei, indiferent ct de mistificatoare pentru cei neinitiati. Mai mult, ma terialismul este absolut, cci nu putem 7

s acceptm ca un Picior Divin s ni se pun n prag."[Richard Lewontin,"Billions and Billions of demons", in The New York Review of Books,9 ianuarie 1997,pp28-31] Nu e nevoie s mai adugm ceva. Phillip E. Johnson

Un sistem de gndire strin

de Seraphim Rose Exist enorm de mult confuzie n legtur cu evolutia. Unii zic: Crestinii ortodocsi nu se ceart cu evolutia" sau doar folosesc sintagma evolutia cluzit de Dumnezeu". O asemenea ntelegere a evolutiei este destul de primitiv: presupune considerarea ei ca realitate stiintific" de tipul heliocentrismului. De fapt, cei ce se opun evolutiei sunt adeseori asemuiti cu Biserica Romano-catolic mpotrivindu-se lui Galilei, ba chiar unii crestini ortodocsi se tem s nu fie socotiti naivi" sau s rmn n urma curentelor intelectuale sau modelor timpului. Dar ntreaga doctrin a evolutionismului este mult mai complex dect un simplu fapt stiintific" sau chiar o ipotez". Ea este o doctrin - o credint care cuprinde multe domenii ale gndirii, si nicidecum doar stiinta; si este destul de coerent spre a putea vorbi despre ea ca despre o doctrina mai mult sau mai putin nchegat. Vom vedea c ea este o conceptie cu totul aparte asupra realittii, cu propriile premise si deductii filosofice si teologice aparte. In special n teologie ea ofer o alternativ deliberat la crestinismul ortodox n privinta mai multor dogme cheie.

Lipsa culturii filosofice printre cretinii ortodoci

Gresita ntelegere a evolutiei din partea unora dintre crestinii ortodocsi vine dintr-o lips de cultur filosofic. 1. Nu au o atitudine critic fat de descoperirile" stiintifice (desi, n deplin acord cu spiritul modern, au o atitudine critic fat de Scriptur !) si nu pricep natura dovezilor" stiintifice despre care se presupune c vin n sprijinul evolutiei, nici nu stiu cum s deosebeasc faptele de filosofie. Ei sunt intimidati fr motiv de expertii stiintifici" si nu-si dau prea mult osteneal s cerceteze problema ei nsisi. 2. Nu nteleg duhul vremii" care a dat nastere evolutiei, primind deci n chip naiv realitatea stiintific" a evolutiei, dar respingnd culminarea filosofiei evolutiei, precum la Teilhard de Chardin, nevznd c ele formeaz un ntreg; fara filosofie nu ar fi existat niciodat realitatea de fapt" a evolutiei. 3. Nu nteleg filosofia Sfintilor Printi - ntreaga lor perspectiv asupra firii si asupra unor probleme aparte, precum natura lucrurilor individuale.

Cadrul istoric
In epoca Luminilor conceptia despre lume era destul de bine statornicit. Cu putin nainte de aceast epoc, arhiepiscopul anglican Ussher de Armagh a calculat toti anii dati n genealogiile Vechiului Testament si a emis ideea c lumea a fost creat n anul 4004 .H. Newton credea acest lucru,iar conceptia despre lume a luminismului era favorabil ideii c Dumnezeu a creat lumea n sase zile si apoi a lsat-o s se dezvolte singur, si c toate speciile erau ntocmai asa cum le vedem noi astzi. Oamenii de stiint din acea vreme acceptau acest lucru. La sfrsitul epocii Luminilor ns, o dat cu febra revolutionar, conceptia statornicit despre lume a nceput s se fisureze, unii "savanti" venind deja cu teorii mai radicale. La sfrsitul veacului al optsprezecelea, Erasmus Darwin, bunicul lui Charles Darwin, venise deja cu ipoteza c ntreaga viat provine dintr-un singur filament primordial - exact ceea ce se sustine astzi prin teoria evolutiei. [ Cartea lui Erasmus Darwin, Zoonomia, n care propunea aceast teorie, a fost publicat n 1794. (n. ed.)]Teoria sa nu se referea doar la o specie sau fel de creatur, ci presupunea c pictura sau filamentul primordial se dezvolta, dnd nastere tuturor felurilor de 8

creaturi, prin transmutatii. Ar fi oare prea ndrznet", ntreba el, s ne nchipuim c, n imensa durat de timp de cnd a nceput existenta pmntului, poate cu milioane de veacuri naintea istoriei omenirii - ar fi oare prea ndrznet s ne nchipuim c toate animalele cu snge cald au apmt dintr-un singur filament ?" Noua explicatie a lui Erasmus Darwin era o ncercare de continuare a spiritului Luminilor, de extrem rationalism si simplitate. Cu ct rationalismul intra mai adnc n cuget, era mai simplu (credea el) s explici viata ca provenind dintr-un singur filament viu, dect s dai mai complicata" explicatie c Dumnezeu a dat fiint dintr-o dat tuturor felurilor de creaturi.[Termenul de darwinism" a fost aplicat, mai nti, teoriilor evolutioniste ale lui Erasmus Darwin, care includeau selectia natural. Teoriile lui au contribuit mult la ideile nepotului su, Charles, desi acesta din urm n-a recunoscut niciodat c i este ndatorat. (n. ed.) ] La putin timp dup aceea, un alt naturalist, Cavalerul de Lamarck (autorul crtii Philosophie zoologique, 1809), a avut si el o teorie evolutionist clar, dar sustinea ideea c schimbrile necesare spre a da seam de evolutia de la o specie la alta de datorau mostenirii caracteristicilor dobndite. Lucrul nu a putut fi dovedit niciodat, si de fapt a fost chiar infirmat. Deci ideea de evolutie nu se putea sustine. Ins, n acea perioad de la nceputul secolului al nousprezecelea a existat un important geolog ce a dat un puternic avnt acceptarii ideii de evolutie. Era Charles Lyell, care n 1830 a venit cu teoria uniformismului[Cunoscut n literatura romneasc de specialitate ca principiul actualismului (al lui Lyell) ". (Vezi Henry M. Morris si Gary E. Parker, Introducere n stiinta creationist, Ed. Anastasia, Bucuresti, 2000, p. 306). ], conform creia tot ceea ce vedem pe pmnt astzi nu se datoreaz catastrofelor - unui potop venit pe neasteptate sau ceva asemntor -, ci, mai curnd, faptului c procesele care se desfsoar azi s-au desfsurat si n epocile trecute, de la nceputul lumii, att de departe n trecut pe ct putem noi vedea. Prin urmare, dac ne uitm la Marele Canion, vedem c fluviul a tot mncat din canion si putem socoti - lund n calcul viteza apei, cantitatea de ap de acum, calitatea solului etc. - ct timp trebuie s fi trecut ca s se sape canionul. Lyell credea c, dac presupunem c procesele s-au desfsurat ntotdeauna n acelasi fel - lucru foarte rational si calculabil -, le putem da de capt printr-o explicatie uniform a lucrurilor. In cartea sa Principii de geologie, Lyell scria: Din cele mai vechi timpuri la care putem privi n trecut si pn n prezent, nici o alt cauz nu a actionat vreodat n afar de cele care actioneaz si astzi, si niciodat nu a actionat cu un alt grad de energie fat de cea pe care o exercit acum." Degigur, nu exist nici o dovad c ar fi asa; este doar o ipotez de-a sa. [In 1831, la un an dup publicarea crtii Principiile geologiei a lui Lyell, Darwin a citit-o n timpul cltoriei pe vasul Beagle. Dup cltorie, Lyell a devenit mentorul lui Darwin si, din afirmatiile ulterioare a lui Darwin, este limpede c ideile lui Lyell lau facut s se gn-' deasc la aplicare principiilor uniformismului la istoria trecut a fiintelor vii. In scrisorile sale particulare Lyell arta limpede c intentioneaz s aboleasc ceea ce el numea geologia mozaic", adic interpretarea straturilor geologice n termenii potopului din Cartea Facerii. Henry M. Morris scrie: Merit observat c nici Darwin si nici Lyell nu erau savanti formati n sensul modern. Darwin era un student teolog apostat, a carui singur diplom era n teologie. Charies Lyell a studiat dreptul, nu geologia. Geologi de seam ai vremii sale - de pild, Cuvier, Buckland - credeau n catastrofism, si multi dintre geologii din zilele noastre se rentorc la aceast prere. Lyell trebuie s fi stiut c datele reale ale geologiei favorizau n mare parte catastrofismul, nu uniformismul. Totusi, n chip dogmatic, a insistat asupra perioadelor lungi si a uniformittii, respingnd cu sarcasm cronologia biblic din acest proces" (Henry M. Morris. The Long War against God, Baker Book House, Grand Rapids Michigan, 1989, p. 162). Stephen Jay Gould, unul dintre principalii evolutionisti de azi, l-a acuzat, de fapt, pe Lyell de nselciune n promovarea sistemului su: Lyell s-a folosit de destul viclenie spre a-si impune prerile uniformiste ca singura geologie adevrat... Lyell si-a impus inchipuirile asupra evidentei" (Gould, Ever Since Darwin, pp. 149-50) (n. ed.)] Aceast idee, mpreun cu o alta, care cstiga tot mai mult simpatie aceea c speciile evolueaz de la una la alta - a dus la alt idee. Dac pui laolalt cele dou idei, ajungi la ideea c parc lumea nu are doar cteva mii de ani, cum par a zice crestinii, ci ar trebui s fie de foarte multe mii sau mi lioane de ani vechime, ori chiar mai mult. Astfel, s-a ivit ideea vrstei din ce n ce mai mari a pmntului. Ins iarsi, aceast credint (c lumea trebuie s fie foarte veche) era numai o presupunere; ea nu era dovedit. 9

Ideea aceasta ncepea s ptrund n cugete atunci cnd, n 1859, Charles Darwin si-a scos cartea care propunea ideea selectiei naturale. Ideea lui Darwin era opus fat de cea a lui Lamarck, care spunea c girafa a evoluat fiindc o vietuitoare cu gtul mai scurt si-a ntins gtul ca s mnnce frunzele de sus, urmasul ei aveau gtul cu un tol mai lung, urmtorul s-a ntins mai mult, si, treptat, a devenit girafa pe care o cunoastem astzi. Aceasta se opune tuturor legilor stiintei, cci astfel de lucruri nu se ntmpl. O nsusire dobndit nu se poate mosteni. De pild, pe vremea cnd chinezoaicele si legau picioarele ca s le micsoreze, fiicele lor se nsteau ntotdeauna cu picioare normale. Pe de cealalt parte, Darwin a venit cu ideea c trebuie s fi existat dou exemplare cu gtul lung care au supravietuit fiindc aveau gt mai lung; ele s-au mpreunat fiindc toate celelalte muriser datorit mprejurrilor vitrege sau dezastrelor; iar urmasii lor aveau gturile lungi fiindc se produsese o schimbare n ei: ceea ce stiinta de azi numeste o mutatie". La nceput acest lucru putea avea loc ntmpltor, dar, o dat ce dou exemplare de acest fel s-au mperecheat, mutatia se perpetueaz veacuri la rnd. Binenteles c este vorba de o simpla presupunere, ntruct nimeni nu a ob servat s se ntmpite asa ceva. Dar aceast presupunere a izbit constiinta oa menilor; ei erau ca iasca pregtit, iar aceasta a fost scnteia. Ideea suna asa de plauzibil; iar ideea de evolutie s-a impus - dar nu fiindc era dovedit. In realitate, speculatiile lui Darwin se ntemeiau, aproape n ntregime, pe observatiile sale, nu ale evolutiei, ci ale variatiei. Pe cnd cltorea n Insu lele Galapagos, Darwin s-a mirat de ce erau treisprezece varietti ale acelu iasi fel de cintezoi, gndindu-se c aceasta se datora faptului c a existat o varietate originar care s-a dezvoltat n functie de mediu. Ins aici nu este vorba de evolutie, ci de variatie. De aici a srit direct la concluzia c, dac asemenea mici schimbri se continu mereu, se va ajunge, n final, la un fel de creatur absolut diferit. Incercnd ns s dovedesti stiintific acest lucru, apare o problem: nimeni nu a observat vreodat astfel de schimbri majore; s-au observat doar schimbri nuntrul aceluiasi gen. [Aceasta se ntmpl deoarece, cum s-a artat astzi prin cercetrile geneticii, capacitatea de variatie a unui organism particular este limitat de variabilitatea inerent fondului su genetic. Cu alte cuvinte", scrie Phillip E. Johnson, motivul pentru care cinii nu ajung la fel de mari ca elefantii, cu-att mai putin s se schimbe n elefanti, nu este acela c nu i-am fi hrnit suficient de mult. Cinii nu au capacitatea genetic pentru acel grad de schimbare, si se opresc din crestere cnd se atinge limita genetic" (Darwin on Trial, ed. cit., p. 18). (n. ed.)]

Dovezile" evoluiei
S privim acum asa-numitele dovezi ale evolutiei spre a vedea care anu me sunt ele. Nu vom ncerca s le infirmm, ci vom ncerca doar s vedem calitatea dovezilor folosite; ce anume pare convingtor oamenilor ce cred n evolutie. 1. Exist un manual standard de zoologie, folosit n urm cu douzeci de ani, Zoologie general de Tracy I. Storer, care enumer mai multe dovezi. Prima dovad din carte se cheam morfologia comparat", adic compararea alctui rii corpurilor. Oamenii au brate, psrile au aripi, pestii au nottoare - cartea are diagrame foarte convingtoare, care le fac s par foarte asemntoare. P srile au gheare, iar noi avem degete - cartea arat cum s-au putut transforma unele n altele.[In ilustratia de la pagina 215 a Zoologiei generale ni se arat un intermediar ipotetic" (numit astfel n legenda ilustratiei) ntre aripioara pestelui si membrele unui amfibian. Cu alte cuvinte, n absenta unei specii intermediare, autorul era nevoit s o inventeze. (n. ed.)] Ni se arat cum toate fiintele au o alctuire foarte asem ntoare, iar diferitele alctuiri sunt aranjate pe tipuri si genuri. Desigur, aceasta nu e o dovad. Ea este ns ceva foarte logic pentru cine crede n evolutie. Pe de alt parte, adeptii stiintei creationiste spun c, dac crezi c Dum nezeu a creat universul, atunci El trebuie s fi avut un plan director la temelia creatiei; deci toate felurile de fpturi vor avea asemnri de princi piu. Dac crezi c Dumnezeu a fcut toate fpturile, acele diagrame te vor convinge c da, ntr-adevr Dumnezeu le-a creat dup un plan. Dac crezi c o fptur a evoluat din alta, privesti acele diagrame si ti spui: da, au evoluat una din alta. Dar aceasta nu este o dovad nici pentru, nici mpotriva evoluti ei. In realitate, 10

oamenii accept evolutia pe alte temeiuri si apoi privesc la astfel de diagrame, iar diagramele i conving si mai mult. 2. Urmeaz apoi ,fiziologia comparat". Zoologia general afirm: Te suturile si fluidele organismelor arat multe similaritti principiale n ceea ce priveste propriettile fiziologice si chimice, mergnd n paralel cu trsturile morfologice."[Tracy I. Storer, General Zoology, McGraw -Hill Book Companv, Inc New York 1951,p.216.] De pild: din hemoglobina sngelui vertebratelor se obtin cristalele de oxihe moglobin; structura lor cristalin... merge n paralel cu clasificarea ver tebratelor ntemeiat pe alctuirea corpului. Cele ale fiecrei specii sunt distincte, dar toate cele dintr-un gen au o anume caracteristic comun. Mai mult, cele ale tuturor psrilor au anumite asemnri, dar difer de cristalele obtinute din sngele mamiferelor sau reptilelor." Si aici putem spune acelasi lucru pe care l-am spus despre morfologie. Dac crezi n creatie, spui c Dumnezeu a fcut fpturile asemntoare cu snge asemntor, si nu e nici o problem. Dac crezi n evolutie, spui c unele au evoluat n altele. S-a alctuit si un sistem de datare dup precipitrile din snge. Savantii observ c precipitrile sunt asemntoare la fiecare specie, c au ceva comun n interiorul unui gen, si c sunt cu totul diferite la genuri diferite: psri si maimute, de exemplu. De aici ei fac anumite calcule si hotarsc cti ani despart aceste fiinte pe scara evolutiei. Cum se ntmpl, calculele lor dau totul peste cap. Dac se accept acest sistem, celelalte sisteme de datare trebuie schimbate; astfel c sistemul este nc controversat. De fapt, el nu dovedeste nimic, cci poti s l accepti fie ca dovad a evolutiei, fie a creatiei lui Dumnezeu. 3. Exist si un al treilea argument, numit embriologia comparat". Crtile de tipul Zoologiei generale aveau, de obicei, imagini care artau stadiul embrionar al pestelui, salamandrei, broastei testoase, puiului de gin, porcului, omului etc., demonstrnd c arat foarte asemntor si spunnd c, treptat, acesti embrioni se dezvolt diferit. Puteai vedea cum omul are asa-numitele fante branhiale" n embrion. Se presupunea deci c ele sunt amintirea strmosilor si.[Adic - dovad c omul a evoluat din animalele acvatice cu branhii. (n. ed.) ] Ernst Haeckel, n teoria recapitulrii" si legea biogenezei" afirma c un organism individual, n cursul dezvoltrii sale (ontogenez), tinde s recapituleze stadiile strbtute de strmosii si (filogenez)." Astzi teoria lui nu mai este acceptat de evolutionisti. Savantii au descopedt c fantele branhiale" nu sunt deloc fante branhiale, ci doar pregtesc ceea ce urmeaz a se transforma n gtul fiintei umane. Asa c dovada cu pricina a cam fost nlturat. Apoi, s-au folosit si de argumentul c asemnare nseamn dovad, lucru cu totul incorect. 4. O alt dovad, mult mai puternic n trecut dect astzi, este aceea a organelor vestigiale". Evolutionistii pretindeau c exist anumite organe, precum apendicele omului, care par a nu mai avea acum vreo functie, si deci trebuie s fi rmas din stadiile de evolutie anterioare, cnd o maimut sau alti strmosi ai omului le foloseau. Dar se descoper tot mai mult c aceste organe rudimentare" au o anume functie; de pild, s-a descoperit c apendicele are o anume functie glandular, deci si acest argument si-a pierdut nsemntatea. [Practic toate organele asa-numite .<<rudimentare>>, n special cele ale omului, s-au dovedit n ultimii ani a ave o utilitate clar, nefimd de loc rudimentare. Cndva, evolutionistii pretindeau c omul are cam 180 de organe rudimentare, dar astzi ei nu mai pomenesc practic nici unul. Unele dintre acestea erau glanda tiroid, timusul, coccisul, glanda pineal, muschii urechii, amigdalele si apendicele. Toate sunt acum cunoscute ca avnd functii utile, adesea chiar esentiale" (H. Morris, Scientific Creationism, Master Books, Green Porest, Arkansas, 1985, p. 76). Pentru o tratare amnuntit a subiectului vezi cartea Vestigial organs" are Fully Functional, de Dr. Jerry Bergman si Dr. George Howe, Creation Research Society Books, Terre Haute, Indiana, 1990. (n. ed.) ] Si chiar dac noi nu stim la ce foloseste un anumit organ, aceasta nu nseamn c el a rmas de la vreo form de viat inferioar. 5. Urmeaz apoi argumentele provenite din paleontologie: studiul fosilelor. Desigur, prima dovad aparent convingtoare este stratificarea geologic, precum n Marele Canion, unde poti vedea tot felul de straturi; si, cu ct mergi mai jos, cu att creaturile din ele par a fi mai primitive. Savantii dateaz straturile dup felul vietuitoarelor gsite n ele. 11

Straturile acestea au fost descoperite n secolul al nousprezecelea, cnd s-a determinat care erau mai vechi si care mai recente; iar acum exist un sistem destul de elaborat prin care se poate spune care strat e mai vechi si care mai recent.[Schema coloanei stratigrafice" imaginate de evolutionisti (cu datarea fiecrui strat) nu se poate gsi niciunde n natur ca un set complet de sedimente de grosimea standard. Este o alctuire imaginar care a fbst sintetizat prin compararea unui strat de roci dintr-o parte a lumii cu un strat cu nftisare similar dintr-o alt parte a lumii." Vezi Richard Milton, Shattering the Myths of Darwinism, ed. cit., cap. 3, 7. (n. ed.) ] Totusi ntregul sistem de datare e mai curnd circular. ntruct adeseori straturile sunt cu susul n jos" fat de modelul evolutionist[Enciclopedia Britanic (ed. a 11-a) admite c n unele cmpuri toate straturile sunt exact cu susul n jos" - adic creaturile primitive se gsesc la un nivel mai ridicat dect cele mai evoluate"], este nevoie de anumite corectii. La fel cum sistemul ptolemeic avea nevoie de anumite corectii (trebuind s se nscoceasc epiciclurile, fiindc planetele nu se deplasau n jurul pmntului n mod uniform), tot asa si evolutionistii trebuie s fac corectii cnd descoper c, conform teoriei evolutioniste, straturile sunt invers". Ele trebuie datate dup fosilele pe care le contin. Dar cum stiu evolutionistii c fosilele din ele sunt n ordinea corect ? O stiu fiindc altundeva fosilele erau n ordinea corect" dup modelul evolutionist, iar sistemul si l-au luat de acolo. Dac privesti mai ndeaproape, vezi c este vorba de un sistem circular. Trebuie de fapt s ai credinta c el corespunde cu adevrat realittii. Exist si destule puncte slabe. De pild, faptul c vietuitoarele apar cu totul brusc n fiecare strat, fr tipuri intermediare care s duc la ele. Pe deasupra, pe msur ce se continu cercetrile, se descoper animale n unele straturi unde nu ar trebui s se afle. De exemplu, acum se descoper n nivelul precambrian creaturi de tipul sepiei (Tribrachidid) si tot felul de animale destul de complexe de acelasi fel, care nu ar trebui s fie acolo, fiindc se presupune c ele nu au evoluat dect cu vreo sut de milioane de ani mai trziu. Deci fie trebuie s-ti schimbi ideile despre evolutia acestor creaturi, fie trebuie s spui c ele nu sunt dect exceptii. In general, nu exist dovezi c straturile s-au depus de-a lungul a milioane de ani.[Presupunerea uniformist c straturile s-au depus treptat de-a lungul a milioane de ani nu este confirmat de probe doveditoare. Procesele geologice modeme arat c nu exist niciunde astzi roci care s se formeze la fel cu cele din straturile existente. Aceasta indic o origine catastrofic a straturilor. Vezi R. Milton, Shattering the Myths of Darwinism, op. cil., pp. 72-79, si H. Morris, Scientific Creationism, op. cit., p. 101-111. (n. ed.) ] Creationistii ce vorbesc de Potopul lui Noe spun c la fel de bine, se poate accepta c Potopul a pricinuit exact acelasi lucru. Vietuitoarele simple de pe fundul mrii ar fi, n general, primele care s fie ngropate, urmate de pesti si alte organisme care triesc aproape de suprafata oceanului. Animalele mai dezvoltate, inclusiv omul, s-ar duce pe terenurile mai nalte, ncercnd s se ndeprteze de Potop. Ar exista putine rmsite de oameni, fiindc omul ar ncerca s se urce n brci si n alte mijloace spre a se ndeprta. [ Dr. H. Morris completeaz: Faptul c, desi ar trebui, ndeobste, s ne asteptm la aceast ordine, s-a descoperit c exist multe exceptii de la ea, att de tipul omisiunilor, ct si al inversrilor, este, cu sigurant, un lucru de asteptat cnd este vorba de evenimente de tipul Potopului, dar este extrem de greu de argumentat logic n termenii evolutiei si uniformittii" (H. Morris si J.C. Whitcomb, The Genesis Flood, Presbyterian and Reformed Publishing, Phillipsburg, NewJersey, 1961, p. 276). Dr. David M. Raup, curator la sectia de geologie de la Chicago Pield Museum of Natural History (care adposteste cea mai mare colectie de fosile din lume), a studiat pe larg succesiunea acestor fosile si a ajuns la urmtoarea concluzie: n anii de dup Darwin, adeptii si au sperat s gseasc succesiuni predictibile. In general, acestea nu au fost gsite - totusi optimismul a murit greu, iar n tratate s-au strecurat cteva pure fantezii." Dr. Raup, socotit pe plan mondial a fi cel mai mare paleontolog n viat, este evolutionist, dar recunoaste c, dup arhiva fosilifer, te poti adapta la absolut oricare teorie. El spune c, n ceea ce priveste ordinea, fosilele puteau fi depozitate la fel de bine si stohastic (adic la ntmplare) (David Raup, Probabilistic Models n Evolutionary Paleo-Biology", n American Scientist, ian.-feb. 1977, p. 57). El noteaz chiar implicatiile hazlii ale acestui fapt pentru creationisti: Unul dintre lucrurile hazlii ale disputei evolutie-creatie este faptul c creationistii au acceptat notiunea eronat c arhiva fosilifer arat o progresie amnuntit si ordonat si si-au dat mult osteneal s potriveasc acest .<<fapt>> cu geologia Potopului" (David Raup, Evolution and the Fossil Record"; n Science, 17 iulie, 1981, p. 289). Cu alte cuvinte", scrie Dr. Henry Morris, Raup spune c geologii Potopului nu au nevoie s-si bat capul spre a alctui un model al Potopului pentru ordinea fosilelor, ntruct nu exist nici o .<<ordine>> la care s adapteze !" (The Biblical Basis for Modem Science, Baker BookHouse, Grand Rapids, Michigan, 1984, p. 363). (n. ed.)] 12

Pe deasupra, o fosil se pstreaz numai n cazul existentei unor conditii foarte speciale. O vietuitoare trebuie s fie ngropat dintr-o dat, ntr-un anumit fel de ml care i ngduie s se pstreze.[Adic, s previn descompunerea sa de ctre bacterii sau devorarea de ctre rpitoare. Mai mult, sedimentul trebuie s aib o grosime considerabil spre a preveni dispersarea sa prin procesele naturale. Richard Milton arat: Nu se cunosc niciunde n lume roci fosilifere aflate n curs de formare astzi. Nu ducem lips de rmsite organice, nu lipsesc nici linisti tele medii marine sedimentare. Exist, ntr-adevr, oasele si carapacele a milioane de fiinte pe uscat si n mare, dar niciunde ele nu sunt ngropate lent n sedimente si apoi litifiate. Ele sunt doar sfarmate de vnt, maree, clim si rpitori." (Shattering the Myths of Darwinism, ed. cit., p. 78). Acest fapt arat c fosilele existente s-au format ca rezultat al unei mari catas trofe. Vezi si H. Morris, Scientific Creationism, ed. cit., pp. 97-101. (n. ed.) ] Inssi ideea desfsurrii treptate a acestor procese este din ce n ce mai mult pus la ndoial. Avem acum dovada c petrolul si crbunele si alte lucruri similare se pot forma ntrun timp extrem de scurt - n decursul a ctorva zile sau sptmni.[Vezi John D. Morris, The Young Earth, Master Books, Green Forest, Arkansas, 1994, pp. 102-103. (n. ed.)] Inssi formarea fosilelor pledeaz mai curnd n favoarea unei catastrofe. In domeniul paleontologiei, argumentul cel mai important mpotriva evolutiei este faptul c e greu de spus c sa gsit vreodat un singur lucru care s poat fi numit o specie intermediar. De fapt, Darwin era foarte ngrijorat de acest lucru,El scria: Numrul variettilor intermediare care au existat anterior [trebuie] s fie cu adevrat enorm. Atunci de ce nu abund aceste legturi interme diare n fiecare formatiune geologic si n fiecare strat? Cu sigurant, geologia nu ne descoper nicidecum vreun lant organic perfect aranjat n trepte; iar aceasta este poate cea mai evident si mai serioas obiectie ce se poate avansa mpotriva teoriei. Cred c explicatia tine de extrema im perfectiune a datelor geologice."[Charles Darwin, The Origin of Species, Modem Library, Random House, New York., p. 234.] Savantii de azi spun c arhiva fosilifer este extrem de bogata: sunt cunoscute mai multe specii fosile dect specii vii. Totusi, nu s-au gsit dect vreo dou exemple care pot fi interpretate ca fiind, oarecum, niste specii intermediare. Ti se va spune despre pterodactil - o reptil cu aripi -, sustinndu-se c acea reptil urma s devin pasre. Dar de ce s nu poti spune c este doar o reptil cu aripi?[Animalul pe care evolutionistii l citeaz cel mai des ca facnd tranzitia de la reptile la pasari nu este de fapt pterodactilul, ci arhiopterixul. Phillip E. Johnson numeste arhiopterixul o ciudata abatere de la o tipologie, precum ornitorincul contemporan" (Darwin on Trial ed cit., p. 80); Henry Morris arat c acesta e o form de tip mozaic (care) nu poseda structuri tanzitionale" (The Biblical Basisfor Modem Science. ed. cit., p. 341); si chiar evolutionistii Stephen Jay Gould si Niles Eldredge recunosc c acest curios mozaic de felul arhioptenxului nu conteaz" ca o trecere lin n arhiva fosilifer (Paleobiology, vol 3 1977 p. 147). Michael Denton noteaz c este incontestabil c la aceast pasare'arhaic'nu s-a ajuns printr-o serie de forme tranzitionale de la o reptil terestr obisnuit, printr-un numar de tipuri treptate, cu pene din ce n ce mai dezvoltate, pn la atingerea strii de avian" (Evolutwn: A Theory in Crisis, ed. cit., p. 176. (n. ed.)] Exist unele fosile numite fosile-index" care, cnd sunt gsite ntr-un anume strat, ne spun c stratul nu poate fi mai vechi de o anumit dat, fiindc animalul respectiv se presupune c a disprut ntr-o anume epoc' Ins sa descoperit un peste[Este vorba de coelcanth, care a fost descoperit n 1938 n largul coastelor Madagascarului Se credea c coelcanthul era strns nrudit cu strmosii directi ai amfibienilor. ns, cnd a fost disecat, organele sale interne nu au artat semne c ar fi fost adaptat pentru un mediu de uscat si nu au artat cum s-ar putea ca un peste s devin amfibian" (Johnson, Darwin on trial, ed. cit., pp. 76, 77; vezi si Denton, op. cit., pp. 157, 179-80). (n. ed.) ] care nota prin ocean, despre care se credea c dispruse n urm cu saptezeci de milioane de ani.[Adic aproximativ n acelasi timp cnd se presupunea c au disparut si dinozaurii. (n ed)] Intruct era socotit a fi o fosil-index, el a dat totul peste cap, iar stratul care fusese datat dup acest peste disprut nu mai era corect.[Sunt multe alte organisme ale cror fosile fuseser gsite numai n straturi despre care se credea ca au sute de milioane de ani, fiind deci folosite ca fosile-index - pn ce au fost descoperite trind nc n vremurile moderne. Pentru o list partial a acestor organisme vezi Scientific Creationism, ed. cit., pp. 88-89. (n. ed.)]

13

Cum se face c unele specii evolueaz iar altele rmn asa cum erau ? Exist o multime de specii gsite n straturile strvechi" care' sunt identice cu speciile care triesc astzi. Evolutionistii socotesc c exist unele specii respinse" care, dintr-un anume motiv, nu duc nicieri, iar alte specii sunt mai progresive, fiindc au energia de a merge nainte. Dar aceasta este o credint, nu o dovad. Speciile fosile care s-au pstrat sunt tot asa de deosebite ntre ele precum cele vii. 6. Urmeaz apoi dovezile evidentei" familiilor. In majoritatea manualelor despre evolutie se afl desene artistice descriind evolutia calului si a elefantului. Exist o mare doz de subiectivitate inclus n ele, ca si atunci cnd artistii l nftiseaz pe omul de Neanderthal aplecat n jos spre a semna cu o maimut. Nu este vorba de vreo dovad stiintific, ci de imaginatie ntemeiat pe conceptia filosofic a unui om. Exist cteva urme n arhiva fosilifer care fie c sunt mpotriva evolutiei, fie arat c nu exist dovezi nici pro, nici contra; la fel cum exist cteva lucruri cu totul deosebite, care nu pot fi explicate prin evolutie. Cele cteva linii clare" de descendent - calul, porcul etc. - cuprind fie variatii n interiorul unui tip (cum este, evident, cazul cailor de diferite mrimi), fie, dac nu (cnd par a cuprtnde diferite feluri de vietuitoare), atunci nu fac dect s presupun, fr s poat dovedi, c o vietuitoare este legat de o alta prin descendent direct. [Un articol recent din World Magazine (17 iulie, 1999) noteaz urmtoarele, privitor la una dintre aceste asazise linii de descendent, probabil cea mai cunoscut: Muzeul Field [din Chicago] este sursa acelui exponat foarte mult reprodus care intentioneaz s arate evolutia calului. Scheletele mici sunt urmate de alte schelete ceva mai mari si din ce n ce mai cabaline, schimbndu-se usor pn ce se ajunge la calul din ziua de azi. La prima vedere, exponatul pare s aduc o vie dovad vizual asupra evolutiei, fr vreo verig lips, de la mrunta creatur asemntbare cu un dihor pn la mretul armsar, si a fost folosit ca atare n nenumrate crti de stiint. Ins, s-a vdit c animalele ale cror schelete sunt aranjate n acest mod nu au nici o legtur unele cu altele. Ele reprezint specii diferite, ramuri diferite si perioade care se suprapun, cum nsisi evolutionistii - solicitati s se pronunte asupra subiectului de criticii darwinismului - au fost siliti s recunoasc. Spre cinstea sa, Muzeul Field a scos vitrina, nlocuind-o cu o fotografe a vechiului exponat, mpreun cu o relatare a controversei" (Gene Edward Veith, Adinitting Its Mistakes"). Despre presupusele linii de descendent vezi si Denton, op. cit., pp. 182-86,191, si Milton, op. cit., pp. 102-5. (n. ed.) ] Dac evolutia este adevrat, liniile de descendent pot fi plauzibile; dar ele nu constituie, n nici un caz, dovezi ale evolutiei. 7. Ultima dintre asa-zisele dovezi ale evolutiei este existenta mutatiilor. De fapt, orice savant serios ti va spune c toate celelalte nu sunt cu adevrat dovezi; singura dovad este cea a mutatiilor. Exist unii evolutionisti, precum Theodosius Dobzhansky, care spun: Am dovedit evolutia fiindc am creat o nou specie n laborator". Dup treizeci de ani de lucru asupra mustei fructelor, care se nmulteste foarte repede, poti obtine echivalentul generational al ctorva sute de milioane de ani de viat uman n cteva decade. Experimentul lui Dobzhansky consta n iradierea mustei fructelor, obtinnd, n final, dou exemplare cu modificri, care nu se mai mperecheau cu cellalt fel de musc a fructelor. Cci astfel definea el speciile - prin faptul c nu se ncruciseaz ntre ele; deci, zicea el, Am evoluat o nou specie". In primul rnd, aceasta s-a realizat n conditii extrem de artificiale, prin iradiere; este deci nevoie s lansezi o nou teorie a undelor radioactive din spatiul extraterestru spre a o justifica. In al doilea rnd, nu e altceva dect tot musca fructelor. C nu are aripi, sau este purpurie n loc s fie galben, ea rmne tot musca fructelor, si n esent nu difer de vreo alt musc a fruc telor; este doar o alt varietate. Astfel c, de fapt, el nu a dovedit nimic.[Phillip E. Johnson observ c Experimentatorul poate mari sau reduce mult numrul de tepi al mustei fructelor, (...) sau s-i reduc mult mrimea aripilor etc., dar musca fructelor rmne totusi musca fructelor, de obicei una prost adaptat. Unele relatari crediteaz expe rimentele asupra mustei fructelor cu producerea de noi specii, n sensul unor populatii care nu se ncruciseaz ntre ele; altii contest c hotarul speciei a fost cu adevrat trecut.] 8. Mai este un lucru care a fost folosit ca un fel de "dovada a evolutiei" - datarea radiometrica: radiocarbon, potasiu-argon, dezintegrarea uraniului,etc. Toate au fost descoperite in secolul al douazecilea, unele chiar foarte recent. Evolutionistii spun ca metodele mentionate dovedesc ca lumea este cu adevarat foarte veche. Un manual spune ca ele au produs o revolutie in datare , fiindca inainte nu aveam decat idei relative privitoare la varsta, iar 14

acum avem idei absolute. Se poate testa o anumita roca dupa metoda potasiu-argon , ajungandu-se la ideea ca roca are doua miliarde de ani vechime; se accepta o marja de eroare de vreo 10 procente. Adevarul este ca uriasa varsta a pamantului a fost deja presupusa a fi "cunoscuta" savantilor mult inainte de aparitia metodelor de datare. De la aparitia lor, metodele de datare s-au intemeiat pe presupunerile uniformiste ale lui Charles Lyell, ca lumea are mai multe milioane de ani sau chiar miliarde de ani vechime. William B.N.Berry scrie in cartea sa, Grown of a Prehistoric Time Scale: "Evolutia este deci adevaratul temei al scalei temporale geologice, desi scala ca atare a fost alcatuita inainte ca Darwin si Wallace sa-si prezinte lumii stiintifice sistemul selectiei naturale" Totul depinde de filosofia ta. Metoda datarii radiometrice "functioneaza" numai daca stim dinainte ca lumea "are milioane de ani vechime". Deci, in privinta datarii, nu sunt nicidecum revolutionari, ci doar se conformeaza unei pareri deja acceptate. Daca noile metode de datare ar fi spus ca lumea are doar cinci mii de ani vechime in loc de trei miliarde, savantii nu le-ar fi acceptat asa de usor. Coloana stratigrafica si varsta aproximativa a tuturor straturilor purtatoare de fosile au fost si ele intocmite conform teoriei evolutioniste, cu mult inainte de a se fi auzit macar de datarea radiometrica. Orice carte stiintifica obiectiva asupra subiectului iti va spune ca singurul mod in care se poate acorda un numar absolut de ani diferitelor straturi este acceptarea teoriei evolutiei. Ca indicatii decisive asupra varstei straturilor se folosesc "fosilele index", iar varsta fosilelor index se determina conform presupunerilor evolutioniste asupra lor. Iata ce afirma The American Journal of Science: Singura scal cronometric aplicabil n istoria geologic pentru clasificarea stratigrafic a rocilor si datarea evenimentelor geologice n mod exact este furnizat de fosile. Datorit ireversibilittii evolutiei, ele ofer o scal temporal fr ambiguitti pentru determinarea vrstei relative si pentru corelarea rocilor din ntreaga lume."[ O.H. Schindewolf, Comments on Some Stratigrafic Terms", American Journal of Science vol. 255 (iunie, 1957), p. 394. Apud H. Morris, Scientific Creationism, ed. cit., p. 135. In acelasi sens scrie si W.M. Elasser de la Universitatea Maryland: Cum bine se stie, ordinea straturilor geologice este fixat n totalitate prin intermediul fosilelor; deci metoda geologic presupune existenta, n acele perioade, a unor vietuitoare de o complexitate tot mai mare" (Enciclopedia Britanic, 1973, vol. 7, p. 850). J. O'Rourke, scriind n The American Joumal of Science (ian. 1976, p. 53), atirma: Profanii inteligenti au suspectat de mult ratio namentul circular al folosirii rocilor pentru datarea fosilelor si al fosilelor pentru datarea ro cilor. Geologii nu si-au btut vreodat capul s se gndeasc la un rspuns satisfctor, sim tind c nu merit s dea o explicatie atta vreme ct treaba aducea rezultate. Se presupune c acesta ar fi pragmatism tare de cap." (n. ed.)] Avem deci iarsi o argumentare n cerc. Teoria evolutiei nu este dovedit prin milioanele de ani", fiindc milioanele de ani se bazeaz pe teoria evolutiei. Dac evolutia nu este adevrat, nu este nevoie de milioanele de ani. n al doilea rnd, exist cteva presupuneri initiale de la care metodele de datare radiometric trebuie s porneasc. Metodele mentionate, care urmresc timpul de dezintegrare a mineralelor radioactive n componente fiice", cer urmtoarele: (1) s existe uniformitate absolut - adic rata de dezintegrare s fi fost ntotdeauna aceeasi atta timp ct s-a desfsurat procesul, (2) s nu fi existat contaminare din surse exterioare - lucru care se admite c se ntmpl, (3) obiectul care este datat s fi fost izolat, ngropat undeva, fr s fi fost atins de vreo materie organic din afar si, n sfrsit, (4) s nu fi existat nici una dintre componentele fiice n locul initial, ci numai componentul printe". Toate acestea sunt doar presupuneri; ele nu se pot dovedi. Iat ce scrie evolutionistul William B. N. Berry despre presupunerile uniformiste nedovedite pe care se bazeaz metodele de datare radiometric si, de fapt, toate aspectele geologiei si paleontologiei evolutioniste: Pentru a fi interpretate, toate fenomenele legate de istoria trecut a pmntului depind de principiul uniformittii proceselor naturii n timp. Absolut totul, de la interpretarea scoicilor pstrate n roci ca rmsite ale unor organisme cndva vii, pn la fixarea perioadelor de timp folosind viteza de dezintegrare a unor izotopi instabili precum Potasiu 40 sau Car bon 14, depind de acest principiu. De pild, metoda Carbonului 14 depin de de acest principiu prin presupunerea faptului c radiatia cosmic a avut aceeasi intensitate cel putin n ultimii 35000 de ani (perioada de timp pentru care metoda aceasta este cea mai potrivit), si c viteza de dezintegrare a 15

Carbonului 14 a fost ntotdeauna aceeasi ca n prezent. Este evident c, fr un principiu al uniformittii proceselor naturale, determinarea vrstei pe baz de Carbon 14 nici nu poate fi gndit."[W.B.N. Berry, op. cit., p. 23.] Multi oameni, chiar ntre neevolutionisti, admit c metoda Carbon 14 este cea mai de ncredere dintre toate metodele de datare; chiar adeptii creationis mului stiintific admit c ea are o exactitate acceptabil cam pn pe la 3000 de ani, desi cu destul de multe scpri si incertitudini"[Henry M. Morris, Scientiflc Creationism, op. cit. p. 162. Motivele pentru care datarea cu radiocarbon are o anume exactitate pn la 3000 de ani (dar nu mai mult) sunt explicate la pp. 164-167. Vezi si John D. Morris, The Young Earth, op. cit., pp. 64-67. (n. ed.)]. Ea a fost testat pe anumite articole a cror vrst era cunoscut, si n multe cazuri s-a dove dit a nu fi prea departe. Dar peste 2000 sau 3000 de ani ea devine extrem de ndoielnic. Chiar adeptii metodei admit c, datorit faptului c timpul de njumttire al Carbonului 14 este cam de 5600 de ani, metoda nu poate fi exact dincolo de 25000 sau cel mult 35000 de ani. Celelalte metode, pre cum potasiu-argon, dezintegrarea uraniului etc., pretind a avea un timp de njumttire de 1,3 si respectiv 4,5 miliarde de ani; de-aceea, cnd e vorba de dovedirea vrstei rocilor vechi, se folosesc aceste metode. Metoda Carbon 14 se foloseste doar pentru materii organice iar metoda potasiu-argon si metoda uraniului se folosesc la roci.[Metodele radioizotopilor nu se pot aplica fosilelor si nici rocilor sedimentare care contin fosile, ci doar rocilor vulcanice care se pot afla deasupra sau dedesubtul stratului purtator de fosile. (n. ed.)] Aceleasi lucruri sunt valabile aici ca si la prima metod: trebuie s fi existat uniformitate vreme de miliarde de ani si nici o contaminare din afar. La metoda potasiu-argon, de pild, trebuie presupus c la nceput, nainte de a se descompune n Argon 40, exista numai Potasiu 40[Iat o presupunere important. Argonul 40 este un izotop foarte obisnuit n atmosfer si n rocile scoartei terestre. Intr-adevr, argonul este al doisprezecelea element chimic ca rspandire pe pmnt si mai mult de 99% din el este Argon 40. Nu exist vreo cale fizic sau chimic pentru a spune dac o mostr de Argon 40 este un reziduu al dezintegrrii radioactive sau a fost prezent n roci atunci cnd s-au format" (Milton, op. cit., p. 47). Faptul c Argonul 40 era prezent n mineralele de potasiu n momentul formrii lor este evidentiat de datele extrem de eronate pe care metoda potasiu-argon le d pentru rocile recent formate, a cror vrst e cunoscut (vezi maijos). (n. ed.)]; toate aceste lucruri trebuie primite pe temeiul credintei. Dac ncerci s msori ceva recent", s zicem doar de un milion de ani vechime, folosind aceast metod cu timp de njumttire de peste un miliard de ani, este ca si cum ai ncerca s msori un milimetru cu o rigl de un metru: nu este prea corect, chiar dac presupunem c se poate. Exist numeroase cazuri cnd metoda s-a aplicat unor roci recente, ajungn du-se la vrste de milioane sau miliarde de ani.[De exemplu, Institutul Hawaian de Geofizic a folosit metoda potasiu-argon spre a data rocile vulcanice de lng Hualalei, Hawai, obtinnd vrste de pn la 3 miliarde de ani - desi se stie c rocile s-au format cu ocazia unei eruptii moderne din 1801. Alte roci similare, formate cu mai putin de 200 de ani n urm de ctre un vulcan activ (Kilauea), au dat, prin metoda potasiu-argon,vrste de pn la 22 de milioane de ani. Scurgerile de lav de la Mt. Ngauruhoe, Noua Zeeland, vechi de cincizeci de ani, au dat vrste model de pn la 3,5 milioane de ani. (Vezi Milton, op. cit., pp. 38,47-48). (n. ed.)] Deci, toat aceast chestiune este foarte nesigur. Ea presupune n primul rnd existenta acelor miliarde de ani.[Dr. John D. Morris arat c datarea radiometric (n acest caz, metoda dezintegrarii uraniului) se bazeaz pe presupunerea c pmntul este mcar destul de vechi pentru cantitatea prezent de plumb radiogenic (adic componenta fiic) dintr-un specimen spre a fi fost produs de prezenta vitez de dezintegrare a uraniului. Dac stim c pmntul este vechi, exist posibilitatea ca datarea radioizotopic s fie util pentru a determina ct este de vechi, dar este inutil n dovedirea vechimii sau tineretii pmntului. Ea presupune vechimea pmntului" (J.D. Moms, op. cit., p 57). (n. ed.) ] Exist si alte tipuri de teste care s-au folosit n diverse perioade, de pild cantitatea de sodiu si de alte substante chimice acumulat n ocean. Se msoar concentratia elementelor care exist acum n ocean, se msoar aproximativ ct din aceasta ajunge n mare n fiecare an, si de aici se obtine o estimare a vechimii posibile a oceanului; si probabil c oceanul este la fel de vechi ca si lumea. S-a fcut acest lucru cu sodiul si s-a descoperit c lumea avea 100 de milioane de ani vechime. Dar s-a mai descoperit c rspunsurile difer n functie de elementul folosit: plumbul d o vrst de 2000 de ani, altele dau 8000 de ani, altele 100 de ani, iar altele 50 de 16

milioane - deci nu exist nici o concordant.[V. Chemical Oceanography, editat de J.P. Riley si G. Skirrow, Academic Press Londra 1965, vol. I,p.164. ] Exist si alte teste. De exemplu, s-a fcut un test ntemeiat pe cantitatea de Heliu 4 care intr n atmosfer din coroana solar; acesta a indicat c atmosfera pmntului nu are dect vreo cteva mii de ani vechime.[Henry Faul, Nuclear Geology, John Wiley, New York, 1954. (Pentru o discutie mai recent asupra acestor descoperiri vezi R. Milton, Shattering the Myths..., ed. cit., pp. 44-46, si monografia tehnic a lui Larry Vardiman, The Age of the Earth's Atrnosphere, Institute for Creation Research, El Cajon, California, 1990 - n. ed.). ] Prin urmare, testele mentionate sunt foarte nesigure; iar unele dintre ele arunc mari ndoieli asupra faptului c lumea ar putea fi ctusi de putin de 5 miliarde de ani vechime. Dac te gndesti bine, depinde de credinta fiecruia. Unii savanti cred c pmntul este foarte vechi fiindc evolutia este de neconceput dac pmntul nu este foarte vechi. Dac crezi n evolude, trebuie s crezi si c pmntul este foarte vechi cci, evident, evolutia nu functioneaz pe termen scurt. Dar n privinta dovezilor stiintifice existente, nici una nu poate s spun c pmntul are 5 miliarde de ani vechime sau 7500 de ani oricare dat este posibil. Depinde de premisele de la care pornesti.

Teoria evolutiei este inteligibil filosofic

Iat deci c evolutia nu e de fapt o problem stiintific, ci una filosofic. Trebuie s ntelegem c teoria evolutiei pare usor de acceptat anumitor savanti, filosofi sau oameni obisnuiti fiindc au fost pregtiti n acest sens. S cercetm deci antecedentele sale filosofice n apostazia societtii occidentale de la crestinismul traditional.[Unele dintre discutiile care urmeaz n aceast sectiune au fost luate din lectiile anterioare ale Cursului de Supravietuire" tinut de Printele Serafim. (n. ed.) ] Cum am vzut, ideea de evolutie s-a ivit la sfrsitul veacului al optsprezecelea, sfrsitul Iluminismului si nceputul epocii revolutionare - propria noastr epoc. Iluminismul se caracteriza printr-o conceptie stabil asupra lumii, dar o stabilitate care nu putea dura; ea trebuia s lase loc conceptiei evolutioniste. Vom discuta mai trziu de ce a fost asa. Una dintre lucrrile clasice despre epoca Luminilor, The European Mind (Gndirea european) de Paul Hazard, afirm: [n aceast perioad] n Europa a avut loc o nfruntare moral. Rs timpul ntre Renastere, din care descinde n linie dreapt, si Revolutia Francez, creia i furea armele, alctuieste o epoc nentrecut de nici o alta ca important istoric."[Paul Hazard, The European Mind, 1680-1715, Meridian Books, New York, 1963, p. xviii.] Ilummismul a constituit epoca clasic a Europei moderne. Aceast perioad dintre Renastere si vremurile moderne a fost prima ncercare real de a alctui o sinteza armonioas a noilor forte slobozite de Evul Mediu, Renastere si Reform,[Printele Serafim artase ntr-o lectie anterioar c, dup schisma Bisericii Apusene de Biserica Ortodox, tendinta apusean spre rationalism a naintat fr restrictii. Aceasta s-a vzut aproape imediat dup schism, o dat cu aparitia scolasticii, n care ratiunea era nltat deasupra credintei si traditiei. (n. ed.) ] fr a pierde temelia duhovniceasc a unui oarecare crestinism. Intiul aspect al noii epoci clasice, al noii armonii, era dominatia perspectivei stiintifice asupra lumii, care a luat forma lumii-masin a lui Isaac Newton.[Sir Isaac Newton (1642-1727) a fost un teist care credea n Iisus Hristos, dar era chinuit de griji pentru rationalismul crestinismului. Asemeni altor gnditori ai Iluminismului, precum Thomas Jefferson, el s-a dedicat salvrii crestinismului prin rescrierea Bibliei si curtarea ei de ceea ce el numea coruperi", adic ntmplarile miraculoase. El respingea dogma Treimii. (Cf. Ian T. Taylor, In the Minds of Men: Darwin and the New World Order, TFE Publishing, Minneapolis, 1991, pp. 342-43) (n. ed.)] Epoca lui Newton, nceputul Iluminismului, a fost o vreme cnd stiinta si religia rational preau a fi de acord 17

c totul n lume mergea bine, iar artele nfloreau ntr-un mod cum nu aveau s mai nfloreasc vreodat n Apus. Inainte de aceasta, Apusul cunoscuse cteva veacuri de frmntare intelectual si chiar de haos, o dat cu prbusirea sintezei medievale a romano-catolicismului, noi forte fcndu-se simtite, ceea ce a dus la dispute aprinse si rzboaie sngeroase. Rzboaiele religioase cu tot felul de scopuri lumesti s-au ncheiat o dat cu Rzboiul de Treizeci de Ani, n 1648, care a devastat Germania. Protestantismul se rsculase mpotriva complicatiei si coruptiei din catolicism; a avut loc o renastere a gndirii si artei pgne antice; noul umanism descoperise omul natural, ceea ce a mpins nc mai n spate ideea de Dumnezeu; si, lucru si mai semnificativ pentru viitor, stiinta a nlocuit teologia ca dreptar al cunoasterii, iar studiul naturii si al legilor ei a ajuns s par cel mai nsemnat demers intelectual. Totusi, n veacul al saptesprezecelea si nceputul celui de-al optsprezecelea se ajunsese la un anume echilibru si armonie n gndirea apusean. De fapt, crestinismul nu fusese rsturnat de noile idei, ci, mai curnd, se adaptase noului spirit, nefcndu-se nc simtite dificulttile si contradictiile ideilor naturaliste si rationaliste moderne. Indeosebi n partea cea mai luminat a Europei Apusene, Franta si Germania, prea c venise o vrst de aur, n contrast mai ales cu rzboaiele religioase care ruinaser aceste tri pn pe la mijlocul secolului al saptesprezecelea. Omul luminat credea n Dumnezeu, a crui existent putea fi demonstrat rational, era tolerant cu credintele altora si credea c tot ce exist n lume poate fi explicat de ctre stiinta modern, ale crei ultime progrese le urmrea cu nerbdare. Lumea prea a fi o masin urias n necontenit miscare, fiecare miscare a ei putnd fi descris matematic. Exista un singur univers urias, ornduit ca un sistem matematic uniform. Lucrarea clasic ce exprima ideile mentionate, Principia Mathematica a lui Newton, a fost salutat cu aclamatii la aparitia ei, n 1687, artnd c lumea educat a vremii era bine pregtit pentru noua evanghelie. In noua sintez a Iluminismului Natura" l nlocuia pe Dumnezeu ca idee central - chiar dac Dumnezeu nu a fost eliminat nici pn la sfrsitul perioadei. Epoca sistemului newtonian a fost si epoca religiei Ratiunii. Deacum, religia era supus aceluiasi criteriu precum stiinta: studierii lumii exterioare, adic criteriului ratiunii. Astfel, s-a continuat procesul nceput o dat cu scolastica, curnd dup Schism, cnd ratiunea a fost asezat deasupra credintei si traditiei. Iluminismul a fost vremea cnd oamenii visau la o religie a bunului simt. In termeni religiosi, poate cea mai tipic miscare a veacului al optsprezecelea a fost deismul. Deismul sustine c Dumnezeu exist, dar fr a se face simtit; adic zideste lumea si se retrage. Newton nsusi nu credea c poate s calculeze chiar totul corect, de pild deplasrile cometelor; el socotea c universul era ca un urias ceas pe care l-a fcut Dumnezeu si apoi s-a retras, si c, din cnd n cnd, trebuie s revin si s l fixeze, s l rsuceasc. Dar astronomii ulteriori au spus c nu e adevrat: poti obtine o teorie unificat care s explice totul, chiar si miscrile neregulate, deci Dumnezeu este necesar doar la nceput. Dumnezeu devine extrem de sters. Astfel c minunile si prorociile au nceput a fi puse la ndoial, multi scriitori ncepnd deja s spun c ele nu erau dect superstitie. In privinta aceasta francezii erau mult mai radicali dect englezii. Cercetnd conceptia despre lume a Iluminismului putem vedea ct de armonioas prea a fi - Natura domnind deasupra tuturor, tainele Naturii descoperindu-se, Dumnezeu fiind nc n cer (desi nefcnd mare lucru), iar cunoasterea stiintific progresnd n ntreaga lume. Ajungem astfel la al doilea aspect principal al Iluminismului: credinta n progresul uman. n cartea sa The Making of the Modern Mind (Crearea gndirii moderne), J.H. Randall Jr. scrie: Marii apostoli ai Iluminismului sperau s realizeze societatea ome neasc ideal prin rspndirea ratiunii si stiintei ntre oameni. Iar de acolo sperau s se ajung la o adevrat varst de aur. Inc de la nceputul vea cului [al optsprezecelea] s-a ridicat un tot mai puternic imn de laud adus progresului prin educatie. Locke, Helvetius si Bentham au pus temelia generosului vis; toti oamenii, indiferent de scoal, afar doar de cei ce rmneau credinciosi [...] dogmei crestine a pcatului strmosesc, cre deau cu toat fiinta lor arztoare n perfectibilitatea rasei umane. In sfr sit, omenirea si tinea cheia destinului n propriile mini: putea s-si fac viitorul aproape cum voia. Inlturnd greselile prostesti din trecut si n torcndu-se la o cultivare rational a naturii, aproape c nu ar mai fi rmas nici un fel de piedici n calea bunstrii omenesti care s nu poat fi depsite. E greu s ne dm seama ct de recent este aceast credint n progre sul uman. Lumea antic pare s nu fi avut cunostint 18

de el; grecii si ro manii si ntorceau privirile mai curnd spre Vrsta de Aur, de la care omul deczuse. Evul Mediu nu admitea, desigur, o asemenea gndire. Renasterea, care a realizat ntr-adevr asa de mult, nu-si putea nchipui c omul poate s se ridice din nou la gloriosul nivel al antichittii; ea si ntorcea gndurile cu totul asupra trecutului. Numai n veacul al sapte sprezecelea, o dat cu dezvoltarea stiintei, omul a putut s nutreasc o astfel de ambitie trufas. [...] Toti savantii de dup Descartes dispretuiau pe cei vechi si luptau pentru credinta n progres."[J.H. Randall, The Making ofthe Modern Mind, Houghton Mifflin Co., 1926, pp. 381-82.] De ce s-a prbusit conceptia despre lume a Iluminismului ? Filosofia sa pare azi cu totul naiv, iar arta sa - o vrst de aur cu neputint de atins. Exist diferite cauze, suprapunndu-se unele cu altele. Cauza principal este abordarea critic tocmai a rationalismului pe care se ntemeia ntreaga conceptie luminist. Sfintii Printi spun c ratiunea omeneasc a deczut o dat cu cderea omului; de-aceea, ea trebuie supus credintei si descoperirii dumnezeiesti, ca astfel s se ridice la o stare mai nalt. De ndat ce ratiunea e nltat deasupra credintei si traditiei, atitudinea ei critic i provoac propria distrugere. Credinta n ratiunea omeneasc este cea care a produs nti scolastica, mai apoi Reforma, cci ratiunea supunea criticii nssi religia. Reforma a fost o critic a catolicismului medieval, iar apoi critica Protestantismului a produs filosofii atei/agnostici ai veacului al nousprezecelea. In fine, atitudinea critic a ratiunii a produs actuala sinucidere a ratiunii. De ndat ce omul se ncrede n ratiune ca dreptar al adevrului, este obligat s-o urmeze pn la capt pe calea s distructiv. Nu i se poate mpotrivi. Incepnd cu Evul Mediu, rationalismul a redus sfera cunoasterii pe msur ce critica fiecare traditie si realitatea lumii duhovnicesti - totul n afar de lumea exterioar. O dat cu filosoful englez David Hume, spre sfrsitul veacului al optsprezecelea, ratiunea autonom a mers n sfrsit pn la capt: a distrus orice cunoastere sigur, chiar si pe cea a lumii exterioare. Hume spunea c nu putem cunoaste adevrul absolut prin ratiune; putem cunoaste doar ceea ce experiem. El scria: Ratiunea e o facultate subiectiv care nu are legtur necesar cu .<<faptele>> pe care cutm s le cunoastem. Ea se limiteaz la schitarea relatiilor dintre ideile noastre, ele nsele fiind de dou ori distantate de .<<realitate>>. Iar simturile noastre sunt la fel de subiective, cci nu pot nici odat s cunoasc .<<lucrul n sine>>, ci doar o imagine a lui, ce nu are n ea elementul necesittii si sigurantei - .<<contrarul oricrui fapt real este nc posibil>>."[David Hume, An Enquiry Concerning Human Understanding, apud The English Philosophers from Bacon to Mill, ed. Edwin A. Burtt, Random House-1939 New York pp.593-94.] Iat, ntr-adevr, un lucru foarte adnc nrdcinat n gnditorii nostri moderni din ultimele dou sute de ani: dezndejdea de a nu fi niciodat n stare s cunosti ceva, care dizolv nssi substanta vietii. Creznd n filosofia rationalist si ncepnd a gndi lucrurile prin ea, dai de Hume si de alti gnditori asemeni lui, si, dintro dat, ntreaga lume se dizolv. Cu ndrepttire deci s-au spus urmtoarele despre Hume de ctre un cercettor al filosofiei Iluminismului: Citirea dialogurilor lui Hume dup ce ai citit cu ntelegere plin de simpatie pe zelosii deisti si pe optimistii filosofi ai primei prti a veacului optsprezece nseamn a fi ncercat de o usoar nfiorare, de un simtmnt de neliniste. E ca si cum, n culmea amiezei Iluminismului, la ceasul r gazului, cnd mprejur totul pare a fi linistit si sigur, cineva si-ar da seama bmsc de apropiata si neasteptata surpare a temeliilor, de slabul si ndeprtatul freamt ce strbate sub terenul solid al bunului simt."[Carl L. Becker, The Heavenly City of the Eighteenth Century Philosophers, Yale University Press, New Haven, Connecticut, 1970, pp. 68-69.] (Desigur, acest fapt a produs mai trziu marele cutremur al zilelor noastre.) Idealul experimental n stiint are o functie similar celei a ratiunii n ni micirea conceptiei despre lume a Iluminismului. Fiind el nsusi ntemeiat pe rationalism, acest ideal nu e nicicnd mplinit; el nu se opreste niciodat, ci asteapt mereu s-si testeze concluziile, ajungnd la altele noi. Tocmai de aceea ideile stiintifice se schimb mereu, iar sinteza stiintific din vremea lui Newton a fost rstumat. Pn la urm, ideea de progres a ajutat la dizolvarea vechii sinteze. In Renastere, asa cum am vzut, anticii erau priviti ca adevratul model. Se credea c, dac ne-am putea ntoarce la ei, departe de Evul Mediu si de superstitii, va fi grozav. Apoi cnd stiintele au ajuns s fie modul de gndire dominant, a aprut conceptia 19

stiintific despre lume. Oamenii au nceput s vad c orice om din ziua de azi are mai mult cunoastere stiintific dect orice om din antichitate. pentru prima dat, acum stiinta a naintat n chip dramatic cu experimentele sale etc. Este vdit c nssi ideea de progres - ideea c prezentul cldeste pe trecut, c generatiile viitoare vor face mai bine dect noi, iar omul va nainta n mod constant - anuleaz ideea c exist un criteriu statornic. Exact ca n subiectivismul lui Hume, totul devine relativ. Criteriul existentei omului e abandonat n voia sortii generatiilor viitoare care urmeaz s l mbuntteasc. Dup un timp, oamenii ncep s-si dea seama c au de-a face cu o filosofie a necontenitei schimbri, a necontenitei miscri. Atunci sufletul se revolt. El simte c nu exist pace, nu exist sigurant. La sfrsitul veacului al optsprezecelea ideea de progres dduse deja nastere conceptiei evolutioniste", care era mult diferit de conceptia statornic a lui Newton, ajungnd n prim plan n veacul al nousprezecelea. Asa se face c veacul al optsprezecelea a nceput cu mult optimism, dar cei mai multi nu-si ddeau seama c spre sfrsitul veacului filosofii cei mai naintati urmau s nimiceasc orice putint a vreunei cunoasteri reale a lumii exterioare si orice criteriu statornic al adevrului. Ideile profunde de acest fel au nevoie de timp spre a ptrunde pn la oameni, dar cnd o fac produc urmri dezastruoase. Dezastruoasele urmri s-au vzut n Revolutia Francez din 1789, care a fost aplicarea revolutionar a ideilor rationaliste la schimbarea societtii si la ntreaga rnduial a vietii din afar. Sfrsitul veacului al optsprezecelea a adus cu el sfrsitul Vechii Ordini - sfrsitul unei epoci de stabilitate, cnd asezmintele omenesti, arta si cultura erau ntemeiate cel putin pe o rmsit de crestinism si de simtminte crestine. Izbucnirea Revolutiei Franceze a coincis cu sfrsitul civilizatiei crestine. Inainte de 1789 era nc Vechiul Regim"; dup acest an, urmeaz epoca Revolutiei, vremurile noastre. In aceast perspectiv, teoria evolutiei poate fi nteleas filosofic. Ea s-a ivit dintr~o cutare a unei legi stiintifice a progresului care s Justifice inaintarea revolutionar modern. Teoria evolutiei a fost propus mai nti de ctre bunicul lui Charles Darwin, Erasmus, n 1794 - la numai cinci ani de la Revolutia Francez.[Multi dintre prietenii si apropiatii lui Erasmus Darwin simpatizau cu revolutionarii francezi. Erasmus a fost unul dintre ntemeietorii Societtii Lunare, care-i cuprindea pe simpatizantii revolutionarilor si ai crei membri erau aceeasi cu cei ai Societtii Revolutionare conduse de radicalul Earl Stanhope. Erasmus l admira ndeosebi pe Rousseau, filosoful principal al Revolutiei. Era si francmason, la fel ca fiul su, tatal lui Charles Darwin. (n. ed.) ] J.H. Randall Jr., el nsusi evolutionist, e destul de lipsit de naivitate spre a admite c teoria evolutiei este o credint, nu un fapt dovedit: n prezent biologii admit c, la drept vorbind, nu cunoastem nimic de spre cauzele originii noilor specii; trebuie s recurgem la credinta stiintific c ele au loc datorit schimbrilor chimice din protoplasma embrionar."[Randall, op. cit., p. 475. O afirmatie similar a fost fcut de un important biolog evolutionist britanic, Prof. L. Harrison Matthews, n Prefata la editia din 1971 a Originii speciilor. Realitatea evolutiei este sira spinrii biologiei, biologia aflndu-se deci n situatia aparte a unei stiinte ntemeiate pe o teorie nedovedit - este deci vorba de o stiint sau de o credint?... Credinta n evolutie este astfel paralela exact a credintei ntr-o creatie particular: ambele sunt concepte despre care credinciosii stiu c sunt adevarate, dar pn n prezent nici una nu a fost n stare s o dovedeasc." (n. ed.) ] Evolutionistii trebuie s recurg la aceast credint fiindc, cum nsisi spun, orice altceva este de neconceput" - acest orice altceva" fiind faptul c Dumnezeu a creat lumea n urm cu 7000 sau 8000 de ani. Randall continu, descriind efectul evolutiei asupra lumii: n ciuda acestor dificultti, credintele oamenilor de azi au fost adnc impregnate de conceptul de evolutie. Marile notiuni si concepte fundamen tale care nsemnau asa de mult pentru veacul al optsprezecelea, Natura, Ratiunea si Utilitatea, au lsat cu totul loc unui nou set care exprim mai bine ultimele idei intelectuale despre o Lume n Crestere. O multime de factori au conspirat la popularizarea ideii de dezvoltare cu corolarele ei... 20

Poate c accentul principal adus de Evolutie n mintile oamenilor a fost cel pus asupra analizei cauzale amnuntite a proceselor de schimbare particulare. In loc de a cuta s descopere captul sau tinta mersului lumii ca ntreg, ori s discern cauza ultim sau temeiul tuturor celor existente - sarcina fundamental a stiintei si filosofiei anterioare - oamenii au ajuns s cerceteze doar ceea ce este acel proces si numai ceea ce produce el n prtile sale. Ei au respins [...] contemplarea unei alctuiri fixe si sta tice a Adevrului, adoptnd n locul ei telul investigrii tuturor micilor adevruri pe care le poate descoperi experimentul. Nu Adevrul care este obrsia tuturor adevrurilor, ridicnd sufletul omenesc deasupra tuturor experientelor omenesti, n trmul celui vesnic... ci rbdtoarea, neobo sita si nesfrsita cutare a unei infinitti de adevruri finite din experienta noastr - iat telul oricarei strdanii stiintifice si filosofice a zilelor noastre."[Randall, op. cit., pp. 475-77.] Randall mentioneaz felul cum schimbarea asezmintelor omenesti - diferitele idei asupra moralei etc. ntresc credinta n evolutie: Conceptia asupra omului ca organism care reactioneaz la si actio neaz asupra unui mediu complex a devenit astzi fundamental.[Aceasta e teza principal a conceptiei evolutioniste si a Epocii Revolutionare privitor la natura uman. Ea s-a cldit din filosofia stiintific a darwinismului si din filosofia politic a admiratorului lui Darwin, Karl Marx, si este comun tuturor constructiilor totalitare si utopice derivate din acestea dou, inclusiv liberalismului modern si feminismului radical. Judge Robert H. Bork, n cartea sa Slouching Towards Gomorrah: Modern Liberalism and American Decline (Regan Books/Harper Collins, New York, 1996), enunt succint aceast tez evolutionist astfel: Natura uman e infinit modelabil, astfel c o natur uman nou, mai bun si poate chiar perfect, se poate produce prin rearanjarea institutiilor sociale." Fe-' minista Shere Hite, n Hite Report on the Family, a nfatisat aceast credint atunci cnd zicea: Nu exist nimic de felul unei .<<naturi umane>>. Mai curnd, exist o structur psiholo gic care este implantat cu grij n mintile noastre pe msur ce nvtm dragostea si ecuatiile de putere ale familiei - pe viat. Din fericire, familia e un asezmnt omenesc: oamenii au facut-o si tot oamenii o pot schimba." (n. ed.) ] Toate ideile si asezmintele sunt gndite astazi n primul rnd ca produse so ciale, functionnd n grupuri sociale si izvornd din necesitatea svrsirii unei anumite adaptri a naturii umane la mediul nconjurtor. Toate do meniile de interes uman de astzi au fost supuse acestei generale tendinte sociologizante si psihologizante; exemplul religiei si teologiei este edifi cator. In vreme ce veacul al optsprezecelea socotea religia si teologia ca pe un set de propozitii deductive si demonstrative, oamenii de azi soco tesc religia n primul rnd ca pe un produs social, un mod de viat izvort din organizarea social a experientelor religioase ale oamenilor, iar teo logia ca pe o rationalizare a anumitor simtminte si experiente fundamen tale a naturii umane. Nu mai cutm s dovedim existenta lui Dumnezeu, ci vorbim de .<<ntelesul lui Dumnezeu n experienta uman>>; nu mai cutm s demonstrm viata viitoare, ci investigm efectul credintei n nemurire asupra comportamentului uman." Vedem ct se poate de limpede c avem aici Urmtoarea treapt de dup Hume, care nimicise toate aceste lucruri. Nu mai poti crede n acele idei nvechite. Este o nou treapt, care nu are nimic de-a face cu descoperirea stiintific" a evolutiei - nu e dect ceea ce pluteste n aer. De vreme ce ratiunea si continu marsul, va sfrsi prin propria sinucidere. Randall urmeaz: Evolutia a introdus o cu totul alt scar de valori. Acolo unde idealul veacului al optsprezecelea era rationalul, naturalul, chiar primitivul si ne comptul, pentru noi lucrul cel mai de dorit se identific mai curnd cu ca ptul ultim al procesului de dezvoltare, iar termenii nostri laudativi sunt .<<modern>>, .<<la zi>>, .<<naintat>>, .<<progresist>>. n aceeasi msur ca si Epo ca Luminilor noi tindem s identificm ceea ce aprobam cu Natura, dar pentru noi ea nu mai este ordinea rational a naturii, ci culminarea proce sului evolutiv, pe care-l lum drept prghia existentei noastre. Veacul al optsprezecelea nu putea gndi un apelativ mai ru dect a numi pe un om .<<entuziast nefiresc>>; noi preferm s-l etichetm drept .<<fosil demodat si depsit>>. Epoca aceea credea ntr-o teorie dac era numit rational, folositoare si natural; noi i dm ntietate dac este .<<ultima descope rire>>. Trebuia s fim mai curnd modernisti si progresisti, dect gnditori chibzuiti. Rmne de vzut dac n noua noastr scar de valori nu am pierdut la fel de mult pe ct am cstigat... Ideea de evolutie, asa cum a ajuns s fie nteleas n final, a ntrit atitudinea umanist si naturalist." 21

Falii "proroci"
Dobzhansky citeaz cu deplin aprobare urmtoarea afirmatie a lui Teilhard de Chardin despre ce anume este evolutia: Este oare evolutia o teorie, un sistem sau o ipotez ? Ea este mult mai mult - este un postulat general, dinaintea cruia toate teoriile, toate ipote zele, toate sistemele trebuie s se ncline de aici nainte, si caruia trebuie s i se conformeze spre a putea fi luate n considerare si a fi veridice. Evolutia e o lumin care lumineaz toate faptele, o traiectorie pe care toate liniile de gndire trebuie s-o urmeze. Iat ce este evolutia."[Th. Dobzhansky, Evolution: God's Method of Creation"] Adic, n gndirea lui Teilhard - pe care o urmeaz o multime de oameni, fie c sunt crestini, atei sau orice altceva - evolutia devine un fel de nou revelatie universal pentru omenire. Deci totul trebuie nteles n termenii evolutiei, inclusiv religia. Scrierile lui Teilhard de Chardin sunt att de ntesate de propriul jargon, nct este usor s-l respingi - ori s-l accepti - fr s pricepi cu totul semni ficatia gndirii sale. Dar, mai presus de toate, trebuie nteles ce anume i-a in spirat gndirea, cci tocmai aceast inspiratie de temelie si conceptie despre lume a pus stpnire pe fantezia intelectualului modern, deopotriv crestin" si ateu, n ciuda dificulttii limbajului. Ceea ce l-a inspirat pe Teilhard de Chardin si i inspir pe adeptii si este o anume conceptie unitar asupra realittii, o mbinare a lui Dumnezeu si a lumii, a spiritualului si secularului, ntr-un singur proces armonios si atotcuprinztor care nu numai c poate fi perceput de intelectualul modern, ci poate fi simtit de sufletul sensibil aflat n strns legtur cu spiritul vietii moderne; ntr-adevr, pasul urmtor al procesului poate fi anticipat de omul modern", si tocmai de aceea este asa de iute acceptat Teilhard de Chardin ca proroc", chiar de ctre oameni ce nu cred n Dumnezeu: el vesteste, ntr-un chip foarte mistic", viitorul la care sper orice gnditor de astzi (n afar de crestinii ortodocsi constienti). Exist dou laturi ale gndirii unitare a lui Teilhard de Chardin: cea lumeasc (prin care-i atrage si-i pstreaz chiar pe ateii totali precum Julian Huxley), si cea spiritual (prin care-i atrage pe crestini" si le d o religie" celor necredinciosi).

Fragment din corespondena P. Serafim Rose cu un preopinent evoluionist, dr. Kalomiros

As vrea acum s v pun o ntrebare stiintific cu totul elementar: care este dovada n favoarea evolutiei omului" ? Nici asupra acestei chestiuni nu pot intra n amnunte n prezenta scrisoare, ci o voi discuta pe scurt. Dac doriti, v pot scrie mai amnuntit ceva mai trziu. Dovezile fosile n favoarea evolutiei omului" constau n: Omul de Neanderthal (mai multe exemplare); Omul de Pekin (cteva cranii); oamenii" asa-zisi de Java, Heidelberg, Piltdown (pn acum douzeci de ani), si re centele descoperiri din Africa: toate extrem. de fragmentare; de asemenea, nc vreo cteva fragmente. Totalitatea dovezilor fosile ale evolutiei omu lui" ncap ntr-o lad de mrimea unui sicriu, provenind din prti mult nde prtate ale pmntului, fr vreo indicatie demn de crezare a unei vrste mcar relative (cu-att mai putin absolute"), si far nici o urm de indicatie asupra felului cum acesti. oameni" diferiti se leag unul de altul, fie prin descendent, fie prin nrudire. Mai mult, n urm cu douzeci de ani s-a descoperit c unul dintre acesti strmosi evolutivi ai omului", omul de Piltdown", era o fraud deliberat. Este interesant c unul dintre descoperitorii" omului" de Piltdown era 22

Teil hard de Chardin - lucru pe care nu-l veti gsi n majoritatea manualelor ori bio grafiilor sale. El a descopent" caninul acestei creaturi msluite - dinte care fu sese deja vopsit cu intentia de a nsela asupra vrstei sale atunci cnd l-a desco perit! Nu am dovezi spre a spune c Teilhard de Chardin a participat n mod constient la fraud; cred c e mai plauzibil s fi fost o victim a adevratului autor al fraudei, fiind asa de dornic s gseasc dovezi nfavoarea evolutiei omului", n care credea mai dinainte, nct nici nu a mai dat atentie dificult tilor anatomice pe care acest om" grosolan masluit le prezenta pentru orice observator obiectiv. Si totusi n manualele evolutioniste tiprite nainte de descoperirea fraudei, Omul de Piltdown era acceptat ca un strmos evolutiv al omului fr discutie; craniul" su este chiar desenat (desi se descoperiser doar fragmente ale unui craniu); si se afirma cu ncredere c el combin carac teristicile umane cu altele mult mai napoiate" (Tracy I. Storer, Zoologie gene ral, 1951). Era, desigur, exact acea verig lips" necesar dmtre om si mai mut; iat de ce frauda de la Piltdown a fost alctuit tocmai ca un amestec de oase de om si de maimut. Ceva mai trziu, acelasi Teilhard de Chardin a participat la descoperirea si mai ales la interpretarea" Omului de Pekin". Multumit interpretrii" sale (cci avea deja reputatia de a fi unul dintre principaiii paleontologi ai lumii), Omul de Pekin" a intrat si el n manualele evolutioniste ca strmos al omului... Teilhard de Chardin a fost legat si de descoperirea si mai ales de interpretarea unora dintre rmsitele Omului de Java", care sunt fragmentare. In fapt, oriunde se ducea, descoperea dovezi" ce se potriveau exact cu asteptarile sale - anume, c omul a evoluat" din creaturi de tipul maimutelor. Dac veti cerceta n mod obiectiv toate dovezile fosile n favoarea evolutiei omului", cred c veti descoperi c nu exist nici o dovad hotrtoare sau ct de ct rezonabil n favoarea ei. O anumit prob e socotit a fi dovad n favoarea evolutiei umane fiindc oamenii doresc s cread acest lucru; ei cred ntr-o filosofie care cere ca omul s fi evoluat din creaturi asemenea maimutelor. Omul de Neanderthal este pur si simplu Homo sapiens, nedeosebindu-se de oamenii moderni mai mult dect se deosebesc acestia ntre ei, fiind o varietate nluntrul unui fel anume sau al unei specii.[Multi evolutionisti au ajuns la concluzia c Homo erectus apartine si el de specia Homo sapiens. De pild, William S. Laughlin (Universitatea Connecticut), studiind pe eschimosi si aleuti, a observat multe asemnri ntre aceste populatii si oamenii de tip Horno erectus (Sinanthropus) din Asia. El si ncheie studiul astfel: Cnd descoperim c deosebiri semnificative s-au dezvoltat ntr-o scurt perioad de timp ntre populatii strns nrudite si apropiate, precum cele din Alaska si Groenlanda, si cnd lum n considerare marile deosebiri ce exista ntre grupuri ndeprtate precum eschimosii si aborigenii, despre care se stie c apartin aceleiasi specii de Homo sapiens, pare justificat s concluzionm c Sinanthropus apartine de aceeasi specie att de divers." (Science 142, 8 Noiembrie 1963, p. 644). (n. ed.)] V rog s observati c ilustratiile cu omul de Neanderthal din manualele evolutioniste sunt inventia artistilor cu idei preconcepute despre cum trebuie s fi artat omul primitiv", ntemeiate pe filosofia evolutionist ! Cred c am spus destul, nu spre a arta c pot dezminti evolutia omului" (cci cine poate dovedi sau dezminti ceva cu probe att de fragmentare ? !), ci spre a indica doar c trebuie s fim foarte critici n ce priveste interpretarea prtinitoare a unor probe asa de precare. S-i lsm pe pgnii nostri moderni si pe filosofii lor s se agite la descoperirea fiecrui nou craniu, os sau chiar a unui singur dinte, despre care ziarele titreaz: Descoperirea unui nou strmos al omului". Aceasta nu tine nici mcar de domeniul cunoasterii desarte, ci de domeniul basmelor moderne, al ntelepciunii care, cu adevarat, s-a fcut uimitor de nebuneasc.

Evoluia este exact opusul cretinismului

Intreaga filosofie evolutionist ce-i prinde astzi pe oameni i face s cread, adesea inconstient, ntr-o conceptie despre creatie si viat ce este exact opusul nvtturii crestine: simplul devine complex, slbticia evolueaz" spre civilizatie, nedesvrsitul face s apar desvrsirea, progresul" etc. In conceptia Ortodoxiei, ceea ce este desvrsit cade n nedesvrsire (Raiul, n lumea czut; si chiar istoric, Sfintii Printi observ cderea ome nirii n general, pn la venirea lui Hristos - cf. Sfntul Simeon Noul Teolog si Sfntul Grigorie al Nyssei), iar omul din zilele de pe urm va fi mult mai jos duhovniceste dect n Biserica primar (cf. prorocia Sfntului. Nil Izvor torul de Mir si a Sfntului Nifon al Constantiei); nestricciunea si nemurirea preced stricciunea si moartea. [Sf. Nil Izvortorul de Mir (+1651), artndu-se dup moarte clugrului czut Theofan din Muntele Athos, n anul 1817, a prorocit despre starea omenirii n vremurile din urm: Lumea din 23

vremea aceea se va schimba si se va face de nerecunoscut. Cnd se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va ntuneca mintea omului din vremea aceea de patimile cele trupesti ale curviei si foarte mult se va nmulti necredinta si frdelegea. Atunci lumea va deveni de nerecunoscut, schimbndu-se fetele oamenilor, si nu vei mai cunoaste fetele brbatilor de ale femeilor pentru nerusinata mbrcminte si a prului din cap. Oamenii din vremea aceea se vor purta fr cuviint, fiind slbtici si cruzi ca niste fiare, din cauza ispitelor lui Antihrist. Nu vor da respect parintilor si celor mai btrni, dragostea va pieri. [...] Atunci vor schimba obiceiurile si predania crestinilor si a Bisericii. Cuviinta si curtia vor pieri de la oameni si va stpni frdelegea. Minciuna si iubirea de arginti va ajunge la cele mai mari trepte. (...) Curviile, preacurviile, sodomiile, hotiile, omorurile vor fi pe toate drumurile in vremea aceea. (...) Bisericile lui Dumnezeu se vor lipsi de preoti credinciosi si evlaviosi." Vezi de asemenea prorociile Sfntului Nil despre decderea vietii' monahale ortodoxe n The Orthodox Word, nr. 21 (1968), pp. 143-49. Prorocia Sfntului Nifon, Episcopul Constantiei Ciprului (sec. al IV-lea), spune astfel: Pn la sfrsitul veacului acestuia nu vor lipsi nici prorocii Domnului Dumnezeu, si nici slugile diavolului. Dar in vremurile din urm, cei ce vor sluji cu adevrat lui Dumnezeu vor reusi s se tinuiasc de oameni si nu vor fptui printre ei semne si minuni, ca n timpurile noastre, ci vor merge pe calea faptelor si a smereniei, iar n mprtia Cereasc vor fi mai mari dect Parintii ce s-au proslvit prin semne. Cci n acea vreme nimeni nu va face minuni n fata oamenilor, care s-i aprind, insuflndu-le dorinta nevointelor ascetice. (...) Multi, aflndu-se n nestiint, vor cdea in prpastie, abtnduse ntru ltimea cii largi si ntinse" (citat in Serafim Rose, Ortodoxia si religia viitorului, Mnstirea Sltioara, 1996,p. 195).] Desvrsirea si nemurirea veacului viitor (cerul) nu sunt o dezvoltare sau o evolutie" din lumea prezent (cum ar zice Teilhard de Chardin; de fapt, hiliasmul este o consecint aproape inevitabil a evolutiei), ci o preschimbarea ei din temelii. Scopul principal al filosofiei evolutioniste" este rsturnarea perspectivei crestine, ntemeiate pe Dumnezeu Care face totul precum voieste El, punnd n locul ei ceva mai pe ntelesul" omului czut - rationalism, umanism. Iat de ce evolutia" a fost dezvoltat treptat de filosofia modern agnostic, atee si deist, nainte de a se gsi mcar o dovad stiintific". Perspectiva cres tin-ortodox (Raiul, scurtimea [timpului acordat] lumii acesteia etc.) este o perspectiv cu totul nou pentru cei prostiti de moderna filosofie lumi nist", al crei produs-cheie este evolutia.

Credina n datarea radiometric

de Curt Sewell Foarte multi savanti, profesori si majoritatea mediilor de informare sunt foarte buni avocati ai credintelor evolutioniste n vrstele mari. Si multi crestini s-au alturat afirmatiilor savantilor despre marea vrst a pmntu lui", de obicei fr s-si dea seama c ele se ntemeiaz pe presupozitii natu raliste ce elimin complet orice fel de interventie a unui Dumnezeu creator. Ei nu au recunoscut eroarea rationamentului circular din aceste credinte n vrstele mari. Astfel, fr s fie nevoie, ei si-au pierdut temelia credintei. Curtis Sewell Jr. a lucrat timp de 44 de ani ca inginer electronist n industria nuclear, ncepnd cu Proiectul Manhattan al Armatei Statelor Uni te din timpul celui de-al Doilea Rzboi Mondial (prima bomb atomic). Timp de cinci ani a fost inginer sef la Isotopes, Inc. Printre sarcinile sale s-a numrat si proiectarea instrumentarului pentru analiza radiochimic de diferite tipuri, inclusiv pentru sistemul datrii cu Carbon 14. In 1988 a iesit la pensie de la Lawrence Livermore National Laboratory. Cndva D-l Sewell adera la conceptia uniformist c pmntul are miliarde de ani vechime, dar n decursul multor ani de lucru a nceput s se ndoiasc de dovezile" acestui fapt, fiindc a vzut c se ntemeiau pe o logic circular. Povestea trecerii sale de la conceptia evolutionist la conceptia crestin despre lume este relatat n cartea sa God at Ground Zero (Master Books, Green Forest, Arkansas, 1997).

Cum pot creaionitii s se atepte ca oamenii s accepte ideea pmntului tnr, cnd, prin datarea radiometric, tiina a dovedit c pmntul are miliarde de ani vechime ?"
24

Articolul de fat pune aceast ntrebare, ce reprezint gndirea unui mare numr de oameni de azi. Cu sigurant c majoritatea oamenilor de stiint accept datarea radiometric. Totusi nu exist cu adevrat un motiv stiintific care s dovedeasc c datarea radiometric este corect, ci o multime de dovezi ce arat c ea nu functioneaz. Vom discuta cteva dintre ele. Vom descoperi c piatra de temelie a analizei radiometrice este credinta n materialism si respingerea oricrei actiuni supranaturale, chiar nainte de a se face vreo msurtoare. Multi oameni, ntre care chiar specialistii n domeniu, uit presupozitiile pe care se ntemeiaz datarea radiometric. 1. Datarea radioactiv In principiu exist dou tipuri de metode de datare radioactiv. Un tip este sistemul Carbon 14, folosit la datarea fragmentelor de organisme care au trit. Nu a fost folosit niciodat pe esantioane neorganice, si aproape c nici nu intr n discutie dac se consider c esantionul ar putea fi mult mai vechi de 50000 de ani. Ea furnizeaz unele dovezi foarte bune, folosite adesea de creationisti. Dar n acest articol nu vom discuta despre metoda C14. A doua mare categorie se mai numeste datarea cu metale grele" si include sistemele uraniu-toriu-plumb, rubidiu-strontiu si potasiu-argon. Aceste metode se folosesc n mod obisnuit pentru esantioane anorganice, cum sunt rocile, dnd adeseori vrste extrem de mari - milioane sau miliarde de ani. Evolutionistii descriu adesea aceste metode ca dovedind marea vechime a pmntului si a straturilor sale. Creationistii le critic adesea, fiindc dau rezultate cu totul false. Toate metodele de datare mentionate pornesc de la un anume izotop radioactiv precum U-238, U-235, Tor-232, K-40 sau Rb-87. Ei se numesc izotopi mam". Sunt elemente radioactive n mod natural, adic emit spontan particule alfa sau beta si, ca urmare, se transform n alte elemente, numite izotopi fiice". 2. Erori experimentale Metodele ce dau vrste mari produc aproape tot attea rspunsuri gresite" ct si corecte". Rspunsul corect" e ales pe baza coloanei stratigrafice, adic dup felul fosilelor ngropate n apropiere. Desigur, datarea fosilelor depinde de presupunerea evolutiei. Si, binenteles, publicul nu aude de obicei nimic despre rspunsurile gresite. Afirmatia aceasta - c datele radiometrice sunt corectate" prin referirea la fosilele-index determinate pe baza evolutiei - este viu contestat, dar examinarea literaturii tehnice arat c ea este adevrat, n ciuda celor spuse de manualele elementare. S vedem cteva exemple. 3. Discrepane dovedite Publicul larg crede c rezultatele radiometrice sunt solide si deci se poate dovedi c sunt de ncredere. Dar literatura de specialitate arat altceva. John Woodmorappe a fcut o cercetare extins a literaturii, examinnd 445 de articole tehnice din 54 de reviste de geocronologie si geologie cu mare autoritate.[John Woodmorappe, Radiometric Geochronology Reappraised", n Creation Research Society Quarferly, vol. 16, septembrie 1979, pp. 102-29, 147. - Vezi si cartea din 1999 a lui John Woodmorappe, The Mythology of Modern Dating Methods, Institute for Creation Research, El Cajon, California.] Rapoartele mentionate enumer peste 350 de date, msurate cu metode radiometrice, ce contrazic cu mult vrstele atribuite fosilelor gsite n acelasi strat. Ele acopereau vrstele asteptate" de la 1 la >600 de milioane de ani. In aproape toate cazurile de discrepant s-au acceptat datele fosilelor. Datele radiometrice au fost eliminate. Woodmorappe cita spusele unui cercettor: n general, se presupune c datele ce intr n .<<marja de corectitudine>> sunt corecte si sunt publicate, dar cele ce nu concord cu alte date sunt rareori publicate, iar discrepantele nu sunt explicate complet." Cnd aceste rapoarte discutau posibilele cauze ale erorilor, foloseau ,cuvinte de tipul posibil", poate", probabil", ar putea fi" etc. Motivele invocate de obicei cuprind intruziunea detritic, scurgerea sau infiltrarea unora dintre izotopi n esantion, iar uneori continutul initial de izotopi din esantion. Pentru datarea cu K-Ar este 25

usor de dat vina pe pierderea argonului, dac vrsta obtinut e prea mic, sau pe absorbtia argonului dac e prea mare. Se stie prea bine c argonul, care e un gaz, difuzeaz usor prin roc, si nu e cu putint s se stie dac nu cumva s-a ntmplat ceva de acest fel ntr-un anume caz. Erorile sunt deosebit de mari cu metoda K-Ar (potasiu-argon). S-au fcut studii asupra unor roci bazaltice de vrst recent cunoscut, din apropiere de Hawaii. Ele proveneau de la vulcanul Kilauea. Rezultatele au ajuns pn la 22 de milioane de ani. Joan Engels scria: In prezent se stie foarte bine c vrstele obtinute cu K-Ar de la diferite minerale dintr-o singur roc pot fi uimitor de discordante." 4. Craniul 1470 In 1927 Richard Leakey a descoperit un craniu lng Lacul Rudolf din Kenya despre care spunea c era aproape nedeosebit" de cel al omului modern. Totusi fusese gsit sub un strat de tuf vulcanic KBS ce avea o vrst acceptata de 2,6 milioane de ani vechime. Leakey a declarat c acest craniu avea 2,9 milioane de ani, spunnd c nu se potriveste cu nici unul din modelele anterioare ale nceputurilor omului". A fost numit KNM-ER-1470 de la Kenya National Museum, East Rudolf, 1470). Marvin Lubenow face o descriere exact a celor zece ani de controverse n jurul datarii craniului. La prima ncercare de a data tuful KBS, Fitch si Miller au analizat rocile brute si au obtinut date mergnd de la 212 la 230 milioane de ani - perioada Triassicului cu mult mai vechi dect se astepta. Intruct sub acest strat se descopensera oase de mamifere, au spus c evident datele erau gresite din pricina posibilei prezente a argonului strin derivat din includerea unor roci pre-existente". Chiar dac roca arta bine, tot ce depsea 5 milioane de ani vechime era evident gresit, avnd n vedere ceea ce stiau ei despre succe siunea dezvoltarii evolutive". Intre timp, o echip de la University of California din Berkeley, condus de G.H. Curtis, a analizat cteva pietre ponce KBS si au descoperit cteva care aveau cam 1,6 milioane de ani si cteva de 1,8 milioane de ani Alte masuratori unele cobornd la 0,5 milioane de ani au fost declarate anormal de mici. Ele au fost explicate ca posibile supraimprimri datorate unei infuzii de apa fierbinte cu bogat continut alcalin. Intre 1969 si 1976 mai multe echipe au fcut numeroase msurtori radiometnce, iar rezultatele s-au grupat n jurul a trei vrste -1,8 milioane, 2,4 milioane si 2,6 milioane de ani. Fiecare echip a criticat tehnicile de selec are a esantioanelor de roc ale celorialti. Se spunea c majoritatea argumentelor radiometrice favorizau data de 2,6 milioane de ani, dar argumentele paleontologice favorizau data de 1,8 milioane de ani (adic data la care craniul s-ar fi potrivit cel mai bine cu teoria evolutiei). In final s-a ajuns la o ntelegere numai dup ce paleontologii s-au pus de acord n privinta corelatiei fosilelor, incluznd dou specii de porc disprute. Data final acceptat pentru craniu a fost cea de 1,9 milioane de ani. Comentnd metoda de selectare a esantioanelor de roc pentru datarea radiometric, Lubenow ntreab: Se pune ntrebarea, .<<Cum stii cnd ai esantionul bun pentru datare ?>> Singurul rspuns la ntrebare este acela c esantioanele .<<bune>> dau date n acord cu presupunerile evolutioniste. Esantioanele .<<rele>> sunt cele care dau date ce nu sunt conforme cu evolutia - ilustrare clasic a cercului vicios." 5. Datarea Marelui Canion Creationistii au criticat multe aspecte ale datrii rocilor prin radioactivitate, dar au adus prea putine probe reale c metoda este inadecvat. Totusi Institutul de cercetri creationiste a ajuns n fazele preliminare ale obtinerii unor asemenea dovezi pentru rocile vulcanice.[Grand Canyon Dating Project, Institute for Creation Research, 10946 Woodside Avenue North, Santee, California 92071] 26

Scopul proiectului", scriu savantii de la Institutul de cercetri creationiste (ICC), este folosirea .<<celei mai de ncredere>> metode de datare cu izotopi radioactivi (.<<metoda izocron>>) cu cea mai precis tehnic de msurare analitic (tehnica spectrografului de mas pentru dilutia izotopic) spre a stabili .<<vrstele>> diferitelor roci din Marele Canion." Savantii de la ICC au angajat un laborator geotehnic autorizat spre a sprijini acest plan si a supraveghea proiectul, prevenind orice tendint de a influenta rezultatele, si pentru a supune esantioanele de roci mai multor laboratoare calificate ntr-un mod care s evite orice subterfugii. Marele Canion are mai multe straturi si tipuri de roci diferite. Toti sunt de acord c rocile metamorfice precambriene ngropate sub nivelul Canionului trebuie s fie cele mai vechi. Acestea includ zonele Trinity Gneiss, Elves Chasm Gneiss si Zoroaster Granite. De asemenea, toti sunt de acord c scurgerea de lav cuaternar de pe Podisul Unikaret este probabil depozitul metamorfic cel mai tnr din zon. El provine de la un vulcan, dup ce toate depozitele de straturi sedimentare s-au depus si dup ce canionul a fost erodat. Lava s-a scurs peste margine, pe versantii canionului deja erodat. Geologii cei mai traditionalisti cred c gnaisurile si graniturile de adncime au peste 600 de milioane de ani vechime, probabil n jur de 2000 de milioane de ani, iar vrsta scurgerilor de lav bazaltic de pe Podisul Unikaret trebuie estimat la cteva mii de ani, fiindc e vdit mai tnr dect straturile sedimentare din partea de sus a peretilor canionului. Astfel, comparnd vrstele msurate cu acuratete ale mai multor esantioane din cele dou zone, vom avea o idee despre siguranta general a metodelor radiometrice. Rezultatele preliminare arat foarte interesant. Dar numai msurtorile scurgerilor de lav recent erau ncheiate n momentul ultimului raport pe care l am. Pentru un acelasi set de roci recente s-au obtinut mai multe cifre de vrst model", ele fiind cu totul discordante (adic nu se potriveau defel una cu cealalt). Cea mai precis" vrst a izocronei rubidiu-strontiu a fost raportat ca fiind de 2,1 miliarde de ani. Dar vrsta acesta este clar gresit. Lava supus datrii s-a scurs peste marginea canionului deja erodat. Deci vrsta de 2,1 miliarde de ani" trebuie s fie de multe mii de ori mai mare dect vrsta real a lavei. Acest unic rezultat ar trebuie s fie suficient spre a arunca puternice umbre de ndoial asupra metodelor de datare radiometric cu metale grele, dar trebuie s asteptm ncheierea proiectului nainte de a trage prea multe concluzii.[Vezi Steven A. Austin ed., Grand Canyon: Monument to Catastrophe (1994), ca si caseta video nsotitoare, Grand Canyon: Monuments to the Flood. (n. ed.)] 6. Cauzele erorilor Exist cteva posibile surse ale erorilor asociate cu datarea radiometric. Principalele probleme (ncepnd de la cele de mai mic important) sunt: 1. Acuratetea ratelor de dezintegrare - cele mai multe sunt considerate a fi cunoscute cu aproximatie de cteva procente si, dac sunt gresite, ar avea doar un efect minor asupra datelor. 2. Constanta ratelor de dezintegrare - multi savanti cred c ele au fost constante de-a lungul epocilor, desi acest lucru nu se poate sti cu adevrat. Dar unul dintre primii cercettori, Prof. John Joly de la Trinity College, Dublin, a raportat unele dovezi ce artau variatii.[J. Joly, Proceedings of the Royal Society, Londra, Seria A 102, 1923, p. 682.] Raportul lui Barry Setterfield asupra posibilei variatii a vitezei luminii d si el referinte istorice despre variatiile ratelor de dezintegrare de-a lungul ultimilor 300 de ani.764 Dar cei mai multi savanti nu s-au artat prea entuziasti fat de acceptarea acestui concept. 3. Activarea neutronic din surse necunoscute - Prof. Melvin Cook a cercetat minereuri dintr-o min din Katanga si a descoperit c nu contineau Pb-204 si nici toriu, dar exista o cantitate apreciabil de Pb-208 ! E clar c acesta nu putea s fi fost primitiv, si nu putea s rezulte din dezintegrarea toriului. Singurul mod n care 27

putea fi explicat era activarea neutronic n Pb-207. Cnd Cook a fcut aceast corectie, vrsta calculat s-a redus de la 600 de milioane de ani pn la epoca modern.[Trevor Norman si Barry Setterfield, The Atomic Constants, Light, and Time", Stanford Research Institute International Invited Research Report, Menlo Park, California, 1987. w Melvin Cook, Prehistory and Earth Models, Max Parrish and Co. Ltd., Londra, 1966, pp. 54-55.] In cele mai multe mine reuri nu este posibil s se vad acest efect asa de clar, dar faptul arat c un anumit flux de neutroni, posibil de la o supernov, trebuie s fi avut o puter nic influent, iar aceasta ar fi fost posibil n ntreaga lume, afectnd toate rocile ntr-un mod ce nu poate fi determinat cu usurint astzi. 4. Integritatea atomilor n roci - aceasta strneste cea mai mare ngrijorare tuturor cronologistilor si este motivul cel mai des citat pentru erorile evidente n msurarea datelor. Srurile de uraniu sunt solubile n ap si cele mai multe minerale sunt supuse unei infiltrri inegale a componentelor lor chimice. Argonul migreaz n mod impredictibil nuntrul si n afara rocilor. Hurley a raportat c componentele radioactive ale graniturilor stau la suprafata granulelor si pot fi cu usurint splate. Cristalele de zircon au fost datate cu metodele U-Pb, dar studiile de microsondaje cu ioni au artat c uraniul si plumbul sunt fixate n diferite prti ale structurii cristaline. Aceasta arat c de fapt Pb-206 nu putea proveni din dezintegrarea uraniului; deci aceste datri trebuie s fie invalidate. 5. De departe cea mai important problem este continutul izotopic originar al rocii. Cum am putea s stim care a fost materialul originar ? Vom vedea c rspunsul la aceast ntrebare depinde de o decizie ce implic ceva ce nu poate fi dovedit - o decizie pe baz de credint. 7. Materialul izotopic originar Geologul uniformist trebuie s presupun o oarecare concentratie initial. Dac alegerea sa este bun, iar celelalte surse de erori pot fi minimalizate, poate face o determinare precis a vrstei - cu conditia ca setul de presupuneri fcute de el s fie corect. Dar presupunerile sale se ntemeiaz ntotdeauna pe teoria uniformismului - adic faptul c pmntul si rocile sale au luat nastere n mod pur materialist, fr interventie supranatural, cu mult timp n urm. Deci dac ncearc s foloseasc aceste rezultate spre a dovedi c pmntul este vechi si nu a fost creat, foloseste o logic circular. El elimin de fapt posibilitatea unei creatii supranaturale n sase zile nainte de a face msurtorile. Acum ctiva ani am fcut un curs de geologie la facultatea din localitatea mea. n primele lectii profesorul a subliniat importanta credintelor uniformiste ca temelie a geologiei istorice, spunnd ceva de felul acesta: Oamenii obisnuiau s cread n tot felul de catastrofe, provocate de interventii supranaturale. Aceste povesti populare i-au fcut pe oameni s cread c pmntul avea numai cteva mii de ani vechime. Astzi stim, desigur, c acele lucruri nu au avut loc si c pmntul e mult mai vechi. El a evoluat lent, timp de miliarde de ani. Aceasta a avut loc conform .<<principiului uniformist>> - ce spune c toate procesele au urmat ntot deauna aceleasi legi naturale pe care le observm astzi." Observati usurinta acceptrii credintei c istorisirea Bibliei nu poate fi ntr-adevr real. In manualul su clasic de geocronologie [Vrsta rocilor, planetelor si stelelor], Henry Faul spune: Dac se accept c sistemul solar s-a condensat dintr-un nor primor dial, rezult c materialele planetelor, asteroizilor si meteoritilor au o ori gine comun. Meteoritii de fier contin ceva plumb, dar numai urme infi me de uraniu si toriu, si deci plumbul e necontaminat de plumb radioge nic, putnd fi privit ca un bun esantion de plumb primordial. Tabelul 6-1 d lista compozitiei izotopice a plumbului extras din ctiva meteoriti de fier. Aceste date pot fi acum folosite ca (Pb207/Pb204) si (Pb206/Pb204) n ecuatia Houtermans, si tot ce rmne de descoperit pentru a permite cal cularea vrstei pmntului este un esantion de plumb dintr-un subsistem nchis cu vrst cunoscut."[Henry Faul, Ages of Rocks, Planets and Stars, McGraw-Hill, New York, 1966, pp. 65, 67.] Observati punctul de pornire al lui Faul - Dac se accept c sistemul solar s-a condensat dintr-un nor primordial..." Aceasta nseamn o origine pur naturalist a pmntului, de-a lungul unei perioade mari de timp. El nf tiseaz aici credinta obisnuit a celor mai multi savanti evolutionisti c p mntul si sistemul solar au 28

evoluat dintr-un nor de gaz si praf, ntr-un timp foarte lung, ncepnd cu miliarde de ani n urm. Pornind de la aceast cre dint de baz, Faul argumenteaz c alctuirea originar a elementelor chi mice ale pmntului trebuie s fi fost similar cu ceea ce putem vedea azi n meteoriti. Aceast presupunere este una dintre principalele probe folosite spre a de termina vrsta pmntului si coeficientul izotopic al plumbului din compozi tia rocilor primitive. Dar ea se ntemeiaz cu totul pe credinta n uniformism si n originea naturalist a pmntului. Fr aceast credint de baz, toate msurtorile datelor ce dau vrste mari ar fi lipsite de sens. Pe de alt parte, dac pmntul a fost creat dintr-o dat (cum spune Bi blia), Ziditorul putea s-l fac oricum ar fi dorit. Nu ar fi fost silit s urmeze nici una din legile omului - si ntr-adevr El a si dovedit acest lucru. Cnd a fcut pomii din Grdina Edenului, acestia aveau ndat si fructe. Cnd i-a fcut pe Adam si Eva, ei erau n forma lor matur, nu ca niste prunci. Ni s-a spus c El a fcut aceste lucruri cu nftisarea maturittii.[ Acest lucru a fost afirmat categoric de ctre Sf. Efrem Sirul n tlcuirea sa la Facere din sec. IV: Desi ierburile aveau doar o clip vechime la facerea lor, ele preau ca si cum ar fi avut cteva luni vechime. Tot asa copacii, desi aveau doar o zi cnd au rsarit, erau totusi ca pomii vechi de ctiva ani, fiind deplin crescuti si cu fructe ncepnd s se iveasc pe ramurile lor." Mai trziu, explicnd cum anume luna avea ntatisarea matur n momentul facerii ei, Sf. Efrem scrie: Pe ct de btrni erau copacii, ierburile, animalele, psrile si chiar oamenii (cnd au fost creati), tot pe-att erau si tineri. Erau btrni dup inftisarea mdularelor lor si materiilor lor, ns erau tineri pentru ceasul si clipa zidirii lor" (Tlcuire la Facere, ed. engl., pp. 90-91); (s.n.). Prin aceast ntelegere scriptural-patristic a felului cum a creat Dumnezeu lumea, ntreaga temelie a metodelor de datare radiometric se prbuseste. Faptul c Sf. Efrem a nvtat-o n secolul al IV-lea arat c nu este un argument ad-hoc al savantilor creationisti de azi, ci chiar o tlcuire de neocolit a Scripturii. (n. ed.)] De ce nu ar fi putut face si rocile n acelasi fel ? De ce nu ar fi putut s contin Plumb 206 si Argon 40, astfel nct s apar mature" ? Savantii sunt de acord c Plumbul 204 trebuie s fi fost prezent nc de la nceputurile pmntului. De ce nu s-ar putea ca si Plumbul 206, 207 si 208 s fi aprut n acelasi fel ? Intruct o lucrare preistoric a lui Dumnezeu nu este supus investigatiei stiintifice, fiind deci n afara metodelor stiintei, multi savanti l exclud pe Dumnezeu din probabilitatea stiintific, presupunnd pur si simplu c Dumnezeu nu a intervenit niciodat. Ei caut explicatii pur materialiste, ca si cum aceasta ar fi singura alegere acceptabil stiintific. Dar aceasta nu ne duce la problema real. Vedem c datarea radiogenic nu se ntemeiaz doar pe msurtori fizice. Temeiul su este o credint filosofic - credinta cuiva despre felul cum a aprut lumea. Vedem c problema pmnt vechi - pmnt nou" se poate rezolva doar n functie de credinta ntemeietoare pe care o alegem. Dac alegem credinta n materialism si excludem posibilitatea interven tiei supranaturale, atunci suntem ndrepttiti s credem c pmntul are mili arde de ani vechime. Totusi, dac recunoastem un Dumnezeu care poate s intervin si a inter venit n propria zidire, atunci suntem ndrepttiti s credem n istorisirea biblic si ntr-o vrst de doar cteva mii de ani. Nici una dintre alegeri nu ni se impune prin dovezile fizice. Mai degrab alegerea noastr se face din motive filosofice, iar apoi potrivim probele cu unul sau altul din sistemele de credint ntemeietoare. Parintele Seraphim Rose

29