IONA de Marin Sorescu - opera dramatica postbelica (teatru), parabola dramatica (teatru alegoric) Opera literara Iona de Marin

Sorescu a aparut n perioada postbelica (1968), este pi esa de debut a autorului si face parte din trilogia dramatica Setea muntelui de s are . Iona este o drama neomodernista, adica o specie a genului dramatic, n versuri sau n proza, care nfatiseaza viata reala printr-un conflict complex si puternic al pers onajelor individualizate sau tipice, cu ntmplari si situatii tragice, n care eroii au un destin nefericit. Subintitulata tragedie n patru tablouri , piesa iese din clasificarile clasice, fiin d o parabola dramatica a cautarii spirituale a individului, alcatuita sub forma unui monolog dialogat, care cultiva alegoria si metafora. Tema piesei este singuratatea, nelinistile si framntarile omului confruntat cu pr opriul destin. Textul este inspirat din mitul biblic al omului nghitit de peste, caruia Marin Sorescu i da o alta semnificatie. Subiectul fabulei biblice se ntlneste n piesa lui Marin Sorescu numai ca pretext li terar. Eroul lui Sorescu se afla nca de la nceput n gura pestelui , neavnd posibilitate a eliberarii, chiar daca el nu a savrsit niciun pacat. De altfel, parabola dramat ica ncifreaza un sens ascuns, ce conduce spre conditia tragica a omului modern, m arcat de neliniste, de spaima, urmarit de o vina pe care " nu si-o cunoaste si n u o va afla niciodata. Structura textului dramatic Piesa este alcatuita din patru tablouri: primul si ultimul se desfasoara afara, n exterior, iar n tablourile doi si trei, actiunea are loc n burta pestelui. Rolul indicatiilor scenice (didascaliilor) este de a ajuta la clarificarea semnificati ilor simbolice si de a oferi un sprijin pentru ntelegerea problematicii textului.

Constructia si compozitia subiectului dramatic n Tabloul I, actiunea se petrece afara, Iona fiind un pescar ghinionist care si do reste sa prinda pestele cel mare sa i se ntmple ceva spectaculos, sa fie norocos, fericit, fiind satul de ftele prinse pna atunci satul de evenimentele banale, de ntmp arile mrunte ale vietii. Pentru a-si amagi neputinta, dar si pentru a-si simula succesul profesional, Ion a poarta mereu cu sine un acvariu din care sa poata pescui oricnd cu succes, pest i care au mai fost prinsi odata, ceea ce semnifica amagirea omului lipsit de sat isfactii cu mici reusite. Finalul primului tablou l prezinta pe Iona nghitit de un peste urias si ncercnd zada rnic sa scape. n Tabloul al II-lea, actiunea se petrece n interiorul Pestelui I . Iona vorbeste mult , logosul fiind expresia instinctului de supravietuire. Monologul dialogat conti nua cu puternice accente filozofice, exprimnd cele mai variate idei existentiale, taina mortii, ori cugetari cu nuanta sententioasa. Iona gaseste un cutit cu care se joaca, semn al libertatii de actiune, care i da speranta ca poate scapa, iesi din aceasta situatie. El ncearca, n acelasi timp, un santaj sentimental, adresndu-se pestelui: Daca ma sinucid? . n finalul tabloului, Iona devine visator si se simte ispitit sa construiasca o ban ca de lemn n mijlocul marii , pe care sa se odihneasca pescarusii mai lasi" si vntul, un lacas de stat cu capul n mini n mijlocul sufletului .

Tabloul al III-lea se desfasoara n interiorul Pestelui II , care a nghitit, la rndul s au, Pestele I. Eroul are acum alaturi de el o mica moara de vnt , simbol al zadarnic iei si al donquijotismului. Apar doi pescari, surdo-muti, care nu scot niciun cuvnt . Fiecare cara n spate cte o br na, simboliznd oamenii resemnati, care-si duc povara destinului fara sa-si puna nt rebari si fara sa caute motivatii. Chiar si alaturi de ei, Iona ramne singur cu p ropria constiinta. n acest tablou mai apar elemente cu semnificatie simbolica, cum ar fi infinitatea de ochi care-1 privesc pe erou, simboliznd fiintele nca nenascute, oameni captivi ai propriei conditii de a fi nascut. Tabloul al IV-lea l prezinta pe Iona n gura ultimului peste spintecat , respirnd acum alt aer. Dornic de comunicare n pustietatea imensa, si striga semenii: Hei, oameni buni! . Apar cei doi pescari care au n spinare brnele, iar Iona se ntreaba de ce ntlnes te mereu aceeasi oameni , sugernd limita omenirii captive n lumea ngustata. Meditnd asu pra relatiei dintre om si Divinitate, Iona nu are nicio speranta de naltare, dori nd doar un sfat de supravietuire. Drama umana este aceea a vietii apasatoare, su focante, din care nimeni nu poate evada n libertate. Si deodata se regaseste: Eu sunt Iona! . Constata ca viata de pna acum a fost pe dru mul gresit, dar nu renunta: plec din nou . Solutia de iesire pe care o gaseste Iona este aceea a spintecarii propriei burti, care semnifica evadarea din propria ca rcera, din propriul destin, din propria captivitate. Mitul labirintului si metaf ora luminii din final ( Razbim noi cumva la lumina ) sustin semnificatia simbolica a piesei. Mijloacele de caracterizare ale eroului, Iona, sunt specifice personajului drama tic (limbajul, gesturile, actiunile simbolice, indicatiile autorului), dar modul de expunere este exclusiv monologul. Iona, personajul principal, este un pescar pasionat ce ntruchipeaza omul obisnuit care nazuieste spre libertate, aspiratie si iluzie, idealuri simbolizate de mar ea care-l fascineaza. El ncearca sa-si controleze destinul si sa-l refaca. Gestul sinuciderii si simbol ul luminii din final sunt o ncercare de mpacare a omului singur cu omenirea ntreaga , o salvare prin cunoasterea de sine. Concluzie. Iona de Marin Sorescu este o drama neomodernista, o parabola dramatica prin renunt area la distinctia dintre specii, valorificarea mitului biblic, lipsa conflictul ui si a intrigii si plasarea actiunii n planul parabolei, aducnd o nnoire radicala n teatrul romnesc.