Vasile Porojan Vasile Porojan, privit sub aspectul tipologic al fondului faptic, are un real substrat autobiografic.

E conceput sub forma unei scrisori ctre un prieten i aduce in subiect un prim erou-copil din lietratura romn. Schia incepe cu mrturisirea unei dureri (Am pierdut in zilele trecute un tovar de copilrie; Am pierdut in Vasile Porojan pe cel de pe urm martor al inceputluli vieii mele, rivalul meu in giocul de arice i in azvrlitura de pietre de asupra bisericii sfntului Ilie). amrciunea i nota mictor omeneasc se imbin de la bun inceput cu o nostalgie uor sentimetnal, cci scriitorul prezint, de la viziunea virstei de 60 ani, un crmpei curat de copilrie, domniat de fericirea jocului i al preiteniei dezinteresate. Inventivi, fericii in jocurile lor rzboinice, meteri in arta de a fura merele i perele, neobosii la Puia gaia, la Poarc, la urc, eram mndri unul de altul Prozatorul invoc bucuriile i necazurile copilriei, ispita jocului i a otiilor de tot felul, relateaz despre toate cu o complezen moale, ineleapt, ierttoare, iar pe alocuri cu o not d eumor galnic. Ii amintete anii de studii la pensionul Cuenim, cnd cea mai fericit petrecere era s se urce pe capra unei trsuri vechi i s viseze De acolo priveam cu melancolie dealurile Socolii, // Dorul de cltorii ce deteptase in mine. Constatnd strania nedreptate a soartei, el ne informeaz de la bun inceput, c valurile lumii i treptele sociale ne-au desprit de mult unul de altul, //. Revenind, el repet iari amrit c Porojan avea s rmn pitar i numai pitar. De asemenea ne informeaz despre eliberarea iganilor de pe moia lui i despre efectele acestui act: s-au intros goi , bolnavi, mori de foame, ingheai de ger i au czut in genunchi cu rugmintea ca s-i primesc iar robi ca in vremile cele bune, dup cum spuneau ei. Aceast concluzie ne permite s ne apropiem mai mult de concepia lui Alecsandri omul politic in ceteanul.