Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
GENERALITATI
DEFINITIE SI ETIOLOGIE
Inflamatia (flamma = flacara) este raspunsul direct al tesuturilor vascularizate la agresiuni interne si externe: infectii microbiene, agenti chimici, agenti fizici: diferente de temperatura, electricitate, iradiere, factori mecanici tesut necrotic reactii imune hipersensibilitate la complexe imune reactii autoimune. Orice organ si tesut este susceptibil la inflamatie, gradul si natura acesteia fiind in functie de:
GENERALITATI
Avantajele inflamatiei
1. localizeaza si izoleaza agresiunile tisulare, protejand astfel tesutul sanatos vecin; 2. neutralizeaza si inactiveaza substantele toxice produse de factori umorali si de enzime; 3. distruge (Iimiteaza) cresterea microorganismelor infectioase; 4. prepara aria tisulara pentru vindecare si reparare, eliminand tesuturile devitalizate si resturile celulare.
3
GENERALITATI
Dezavantajele inflamatiei
1. durerea si edemul asociate inflamatiei dau diferite grade de incapacitate morfologica si functionala; 2. poate duce la rupturi de organe (apendicita perforata), hemoragii (marirea granulomului tuberculos) etc. 3. formarea de tesut cicatriceal excesiv, cu aderente, contractura, cheloid; 4. formarea de fistule: abdominale, perirenale, bronhopleurale, cu empiem pleural; 5. se poate propaga prin distrugerea tesutuiui sanatos vecin; 6. leziunile produse de inflamatie pot duce la dezvoltarea altor leziuni inflamatorii: glomerulonefrita, artrita, reactii alergice (bronsita alergica), miocardita, encefalita.
4
Morfologie - leucocite granulare cu nucleu multilobat granule fine citoplasmatice care se coloreaza utilizand coloranti neutri
extracelular, enzimele lizozomale dau o iritatie inalta, contribuind la macroscopia inflamatiei locale.
7
distributia este fie in sangele periferic, fie apar in tesuturi in reactii de hipersensibilitate, in alergii si infectii parazitare. Functii 1. au capacitatea de a elibera un factor chemotactic eozinofil (ECF) de tip IgE (sintetizat si de mastocite) cu rol in anafilaxie; 2. au si capacitatea de fagocitoza (functie minora).
IV) MASTOCITELE
Seamana cu bazofilele ca structura si functie: bazofilele sunt prezente predominant in sangele periferic si la locul inflamatiei, in timp ce mastocitele se gasesc in tesutul conjunctiv, inchizand" mici vase sanguine Morfologie: contin numeroase granule, colorate metacromatic cu coloranti bazici, acestea eliberand histamina, heparina, SRS-A in tipul I de hipersensibilitate (asemenea granulatiilor bazofilelor) si ECF. Functii: eliberarea de histamina sub actiunea agentilor care determina inflamatii (factori fizici, medicamente, Ig, componente ale complementului C3a, C5a, proteine cationice etc.).
10
V) MACROFAGE
Sistemul de fagocite mononucleare sau sistemul macrofagic-monocitic,sau sistemul reticuloendotelial este o retea extinsa de macrofage in tot organismul.
Functii
1) Fagocitoza noxelor din tesuturi (microorganisme, resturi necrotice etc.) si rol in
omorarea celulelor tumorale prin: a) endocitoza este primul pas in fagocitoza (membrana citoplasmatica a macrofagelor se extinde in jurul particulelor, formand vacuole intracelulare) si pinocitoza (membrana citoplasmatica a macrofagelor se extinde in jurul fluidelor extracelulare, formand vacuole intracelulare).
11
V) MACROFAGE
b) digestia reprezinta al doilea pas consta in fagocitarea materialului din vacuole pe seama lizozomilor din macrofage, care contin enzime asemanatoare PMN-urilor (proteinaze, hidrolaze acide, lizozim, MPO); efectul bactericid este evidentiat mai ales fata de organismele incapsulate (mycoplasme, salmonele, listerii, criptococi); c) opsonizarea: macrofagele au receptori pentru moleculele Fc de IgG si pentru fractiunea complement C3b, acestea ajutand macrofagele in fagocitoza prin opsonizarea microorganismelor (microorganismele sunt acoperite de IgG sau C3b).
2) Functia imuna
Macrofagele sunt o componenta importanta a sistemului imun (de la initierea raspunsului imun pana la interactionarea cu limfocitele timodependente)
3) Functia secretorie
Macrofagele elibereaza si alte substante in afara de IL-1: Factorul stimulator al coloniilor si factorul de necroza tumorala care servesc la raspunsul imun Interferonul alfa- ajuta in blocarea replicarii virale Precursori ai prostaglandinelor care sunt in legatura cu IL-1 (efect pirogenic) induc semnele fazei acute a inflamatiei, ca temperatura si leucocitoza in sangele periferic (deplasarea spre stanga a formulei leucocitare cu o crestere a PMN-urilor imature).
12
VI) Limfocitele
Consideratii generale: Limfocitele si toate derivatele lor se gasesc in toate tesuturile, in toate tipurile de inflamatie, in special dupa agresiunea acuta a PMN urilor. Toate limfocitele deriva din celulele stem din maduva osoasa. Celulele stem se diferentiaza in limfocite la nivelul organelor limfoide primare (timus, maduva osoasa). De aici, migreaza pe cale sanguina spre organele limfoide secundare ( splina, limfoganglioni si centrii germinativi limfatici din tot corpul: inelul Waldayer, placile Peyer, apendice). Tipuri de limfocite 1. Limfocite B 2. Limfocite T 3. Limfocite nude sunt limfocite citotoxice fara a avea criterii de diferentiere in Limfocite B sau Limfocite T.
1. Limfocitele T
Sunt denumite dupa maturarea in timus Se gasesc in ariile paracorticale ale limfoganglionilor, intre foliculi. Ele reprezinta aprox 70% din sangele periferic Functiile limfocitelor T (LT) in inflamatie: 1. Limfokinele produse si eliberate de LT atrag celulele (macrofage, bazofile) care servesc ca mediatori nespecifici ai inflamatiei induc inflamatie locala 2. LT citotoxice lizeaza celulele tinta fara lezarea celulelor vecine- functie importanta in infectia virala si in rejectia transplantului. 3. LT sensibilizate sunt responsabile pentru initierea hipersensibilitatii intarziate (hipersensibilitate de contact sau hipersensibilitate de tip tuberculinic).
13
VI) Limfocitele
2. Limfocitele B
Se gasesc la periferia arilor corticale ale limfoganglionilor si in centrii germinativi ai foliculilor secundari, cuprinzand aprox 15% din limfocitele circulante Se pot diferentia spre producerea de Ig, luand numele de plasmocite. Fiecare plasmocit produce un singur tip de imunoglobulina: Ig G, IgM, IgA,IgD si IgE Functiile LB in inflamatie 1. Anticorpii neutralizeaza toxinele produse de bacterii 2. IgG functioneaza in opsonizare: aglutinarea anumitor bacterii cu stoparea multiplicarii si a imprastierii acestora facand mai usoara fagocitarea lor de catre macrofage 3. Anticorpii specifici pentru suprafata antigenica a bacililor Gram negativi produc bacterioliza in prezenta complementului.
b) c)
CLASIFICAREA INFLAMATIILOR
I) II) III) I) 1. 2. Clasificarea din punct de vedere etiologic Clasificarea din punct de vedere al evolutiei Clasificarea din punct de vedere morfologic
Clasificarea din punct de vedere etiologic Inflamatii nespecifice leziunile sunt asemantoare indiferent de agentul etiologic Inflamatii specifice aspectele macroscopice si microscopice difera pentru agentii etiologici, realizand un tablou caracteristic util pentru diagnostic, nefiind nevoie de a evidentia agentul cauzal: TBC, sifilis, inflamatii virale, rabie, citomegalovirus, herpes, inflamatii microbiene - tularemie, bruceloza II) Clasificarea din punct de vedere al evolutiei 1) Inflamatii acute sunt de la inceput sub actiune microbiana; infiltratul inflamator este format din PMN-uri si fibrina. evolutia este scurta, se termina de obicei cu "restitutio ad integrum", puroiul :
poate fi expulzat, se desica (cade crusta), poate fi limitat de o membrana (abces) difuzeaza in tesutul conjunctiv lax (flegmon), poate persista (sechestru in osteomielita).
15
CLASIFICAREA INFLAMATIILOR
2) Inflamatii subacute: clinic, aspectul este mai sters. infiltratul inflamator este format din PMN-uri, limfocite, plasmocite; poate avea acest aspect de la inceput sau se transforma in inflamatie purulenta. Exemplu: 1. epididimita gonococica - initial este o uretrita, apoi o inflamatie a epididimului care nu are de obicei importanta clinica, prezentand asociere de PMN-uri si plasmocite; 2. salpingitele (probabil gonococice) au spre extremitatea distala infiltrat predominant acut, iar proximal o predominanta cronica, cu plasmocite; 3. inflamatiile micotice se asociaza de obicei cu infiltrat de tip subacut. 3) Inflamatii cronice infiltratul inflamator este format din limfocite, plasmocite, histiocite, macrofage, celule epitelioide, celule gigante de corp strain, multinucleate; simptomatologia clinica este mult redusa, evolutia este indelungata
16
CLASIFICAREA INFLAMATIILOR
In cadrul inflamatiilor cronice pot exista: zone de necroza - care pot fi caracteristice: cazeum in TBC, goma in sifilis; poate avea loc o proliferare a tesutului conjunctivovascular (proliferare granulomatoasa asemanatoare mugurilor), care, prin maturizare, se transforma in tesut conjunctiv-fibros (cicatrice). De exemplu:
nefrita interstitiala este o inflamatie cronica sau, in bronsita cronica, apare si o metaplazie epiteliala si o proliferare a corionului cu elemente celulare infiltrate (dubla proliferare
).
Inflamatia cronica se termina prin tesut fibros dens de scleroza: de exemplu, ciroza (transformarea fibroasa hepatica determina o lobulatie anormala hepatica) sau, in cadrul inflamatiei productive tuberculoase, micii noduli TBC de pe seroasa peritoneala se sclerozeaza. Consecintele inflamatiei cronice sunt exemplificate in felul urmator: procesul de necroza se elimina si zona sufera un proces de scleroza: la nivelul ficatului, prezenta de gome sifilitice da aspedul de "ficat legat in sfori"; la nivelul corticosuprarenalei, scleroza, dupa eliminarea de cazeum, distruge parenchimul cu aparitia bolii Addison; dupa infectii gonococice apar stenoze cu aspect moniliform pe canalul deferent si stricturi ureterale; ulcerul cicatrizat da stomacului aspectul de clepsidra etc.
17
o o
cronica nespecifica sau cu specificitate limitata, sau inflamatie cronica de corp strain, specifica.
18
Nomenclatura
Sufixul "ita" denumeste o inflamatie acuta; Sufixul "oza" denumeste o inflamatie cronica (tuberculoza) distrofie pura (miocardoza).
Mai exista termeni consacrati, mai putin corecti, dar larg utilizati:
angina, pneumonie, pleurezie, rinita, furuncul, abces, flegmon, empiem.
19
INFLAMATIA ACUTA
Definitie Inflamatia acuta reprezinta o crestere brusca a circulatiei si celularitatii cu ajutorul unei varietati de mediatori chimici, in urma actiunii directe a unor factori externi sau interni. Fiziopatologie Procesele dezvoltate in inflamatia acuta sunt, in ordinea aparitiei:
1. 2. 3. 4. 5. 6. vasodilatatia, care produce caldura locala si congestie; cresterea permeabilitatii vasculare, care produce edem local; influx de PMN-uri; influx de monocite - macrofage; fagocitoza; eliberarea de enzime intracelulare din fagocite.
20
21
INFLAMATIILE ACUTE
Semnele cardinale clasice ale inflamatiei (descrise de Celsus):
1. 2. 3. 4. 5. congestie (rubor), caldura locala(calor), tumefiere (tumor), durere (dolor), (+/-) tulburari in functionalitate (functio laesa).
Modele morfologice:
- raspunsul inflamator este caracterizat prin formarea unui exsudat (mixtura a fluidului continand celule si proteine) care contine proteine in exces peste 3 g/I si are o greutate specifica de peste 1015 g/l.
Clasificare
Exista patru tipuri majore de exsudat in inflamatia acuta, in functie de agentul etiologic si structura tesutului in care se dezvolta procesele inflamatorii:
1. 2. 3. 4.
Inflamatia seroasa
Reprezinta etapa initiala a tuturor inflamatiilor exsudative Caracteristic - continutul apos: este redus cantitativ ca celularitate si proteine fata de continutul altor tipuri de exsudat. se gaseste: in special, in tesutul conjunctiv (Iichid fara structura, colorat palid cu eozina, care dilacereaza fibrele conjunctive formand flictene, bule); pe seroase (in cavitatile naturale lichid serocitrin in pleura, pericard, peritoneu, efuziuni articulare si fluid spinal) pe mucoase (catarul seros). ! poate fi exemplificat si prin fluidul din arsurile termale de grad secundar, cutanate. Evolutia inflamatiei seroase poate fi : fie "restitutio ad integrum", fie spre inflamatia serofibrinoasa
in cadrul colectiilor de lichid la nivelul cavitatilor seroase, in lichidul serocitrin, apar depozite de fibrina, galbuie
23
24
Pneumonie lobara
C- capilare dilatate M- macrofage; Spatiul alveolar ocupat de un exudat inflamator bogat in neutrofile
25
Inflamatia fibrinoasa
Definitie este caracterizata de mari cantitati de proteine (albumina, fibrinogen) din plasma, cu depozite vizibile de coaguli de fibrina. Macroscopic, aspectul este comparat cu "Iimba de pisica", "tartina cu unt desprinsa de cealalta felie", prin prezenta depozitelor albicioase depuse neregulat si aderente. Microscopic, - la coloratia uzuala HE, aspectul este al unei retele fine, slab acidofila. Examenul de microscopie electronica evidentiaza structuri fibrilare cu striatii transversale si periodicitate coaxiala (diferenta fata de fibrele de colagen). Evolutie: coagulul exsudat :
o o se poate resorbi, se poate organiza (aparitia de tesut de granulatie) si formarea de cicatrice consecutiva 26
Pleurita fibrinoasa
27
Pericardita fibrinoasa
Inflamatie fibrinoasa- pericardita acuta Ex- exudat; P- pericard; My- miocard; F- tes. Adipos pericardial
28
I. II.
difteria dizenteria
29
30
Inflamatia fibrinoasa
Bacilul difteric
este cantonat la nivelul istmului gatului, determinand pe mucoasa respiratorie pseudomembrane care se pot extinde pe amigdale, pilieri, faringe faringoamigdalita difterica pseudomembranoasa. Extinderea la nivelul laringelui determina laringita obstructiva sau crup difteric.
Macroscopic
falsele membrane - pete albicioase, slab ancorate, care se detaseaza usor, dupa indepartare ramanand mici exulceratii (ulceratii superficiale); falseIe membrane plutesc la suprafata apei;
Microscopic
falsele membrane sunt constituite din fibrina, PMN-uri alterate, colonii microbiene si celule epiteliale, cu leziuni distrofice in necroza si necrobioza.
Clinic
1. 2. - bacilul difteric elibereaza o toxina care de la locul de fixare difuzeaza, avand tropism pentru: miocard - Ieziuni distrofice protidice si lipidice si infiltrat inflamator interstitial, dand insuficienta cardiaca tesutul nervos - Ia nivelul membrelor si in periferie poate da, in general, leziuni toxice si fenomene de nevrita si paralizii - pareza valului palatin.
31
Inflamatia fibrinoasa
Dizenteria bacilara
este localizata pe ileonul terminal si colon; Macroscopic initial aspectul depozitelor de fibrina este de "pudrat de talc", mai tarziu - aspect tipic de inflamalie ulcerativa:
zone de eroziune cu contur neregulat, fundul de culoare rosie marginile albicioase acoperite de fibrina.
Inflamatia necrotica
este o particularitate a inflamatiei fibrinoase; se produce fibrina in exces, epiteliile se necrozeaza si tesutul modificat se elimina rezultand ulceratii; etiologia poate fi:
o o bacteriana bacilul dizenteric ingerarea de substante caustice acide Ieziuni in esofag si stomac.
32
Inflamatia purulenta
(piogenica, supurata)
Definitie - prezenta exudatului purulent Macroscopic
lichidul are consistenta si culoare variabila in functie de agentul patogen: puroiul pneumococic este bine legat, verzui; puroiul stafilococic este galbui, usor filant (curge usor); puroiul streptococic este cenusiu, murdar, grunjos etc.
34
Inflamatia purulenta
Etiopatogenie - infectiile microbiene pot avea poarta de intrare cutanata, mucoasa, germeni vehiculati prin sange (bacteriemie, septicemie). - exemplu la abcesele renale germenii ajung in glomeruli evidentiindu-se mici focare circumscrise: abcese, predominant in corticala (puncte galbene inconjurate de lizereu congestiv aparent si eventuala supuratie - abcese de eliminare liniare pe traseul tubilor renali). Exsudatul purulent evidentiaza colectii circumscrise: 1. in tesuturi solide - abces, 2. in cavitati - empiem, 3. colectii difuze flegmon.
35
- bacteriile piogene realizeaza abcese prin diseminare de tip bacteriemic (septicemie), trombi septici, de la plagi infectate, sau, mai rar, pe calea foliculilor pilosi sau furunculoza. Etiopatogenie: puroiul atrage PMNuri, cantitatea de puroi determinand presiuni pe tesuturile din jur: se produc leziuni distrofice pe tesuturile vecine prin compresie si prin factori toxici. Afluxul PMN-urilor reprezinta un masiv "manson" in jurul abcesului, cu aparitia membranei piogene, care nu este o realitate anatomica. La periferie se constituie o reactie fibroblastica ("membrana") uneori realizandu-se inchistarea (retea de fibrina si leucocite, avand concentric la exterior tesut de granulatie, care este inconjurata de fibre conjunctive dense) membrana nu este generatoare de puroi (piogen: pia = puroi; gens-genesis = a forma). Evolutia abcesului: tendinta naturala este de fistulizare, datorita:
cresterii tensiunii in interiorul abcesului cresterii produselor rezultate din distructia celulelor si a afluxului de lichide in abces.
Inchistarea abcesului reprezinta constituirea unei capsule periferice prin transformarea colagena a membranei piogene si repararea abcesului prin cicatrice. Marimea abcesului variaza de la cativa milimetri (microabcesele din fundul glandelor Lieberkuhn) pana la cativa centimetri (10- 12 cm in abcesul hepatic).
36
Abcesul renal pot exista microabcese subcapsulare sub forma de mici pungi cu puroi pe suprafata renala. Acestea pot conflua, dand abcese perirenale subcapsulare, care pot depasi capsula (abcese paranefritice). Abcesele cerebrale pot fi:
1. 2.
1. 2.
unice -focare de vecinatate datorate sinuzitelor sau otomastoiditelor multiple (septicemice) care obisnuit difuzeaza in leptomeninge.
subperiostale endosoase in cavitatea medulara, de obicei, posttraumatic.
Supuratia osoasa apare pe seama exsudatului inflamator, care da si o compresie pe vase cu necroza osoasa; fragmentul osos, denumit "sechestru", pierde legatura cu osul, unde se dezvolta cavitatea purulenta, care se numeste "cosciug"; sechestrul pluteste in masa de puroi si se asociaza frecvent hiperostoze si perforatii in periost, pe unde se scurge puroi sau apar scurgeri de puroi doar sub forma de pustule.
37
Macroscopic
Ex. apendicita acuta flegmonoasa este caracterizata de: apendice tumefiat cartonat, rosu, acoperit de depozite albe de fibrina; mezoapendicele are edem si desen vascular accentuat; mucoasa este foarte congestiva, groasa, presarata cu ulceratii cu fundul plat; cavitatea apendiculara este ocluzata de coproliti sau samburi de fructe care sunt la originea ulceratiilor prin compresie sau prin retentia secretiilor la acest nivel.
38
Aspect microscopic retea de fibrina cu PMN si piocite in lumen si la nivelul straturilor peretelui apendicular
39
Empiemul
-Este o forma speciala de inflamatie purulenta a cavitatilor naturale: piosalpinx, empiem apendicular, empiem pleural, peritonita cloazonata, in firidele parietocolice, in regiunile subhepatice, -apare cand inflamatia unui organ determina o reactie locala ce limiteaza procesul inflamator
Empiem pleural
40
Inflamatia hemoragica
este caracterizata de un exsudat hemoragic care apare in inflamatii cu leziuni vasculare grave; - exsudatul este format din fibrina si hematii in cantitate mare (diferentiere fata de hemoragie: pe reteaua de fibrina apar hematii - milioane, si leucocite mii); apare in: 1. inflamatia pur virala gripala, 2. in bacteriemia carbunoasa pulmonara (dalac sau antrax), 3. pesta pneumonica, 4. leptospiroze etc.
hemoragie
hemoragie
Pneumonie hemoragica
41
Inflamatia gangrenoasa
- este data de germeni anaerobi sau facultativi anaerobi (streptococi in endometrite post-abortum sau post-partum), cu descompunerea componentilor tisulari, antrenand un miros fetid caracteristic: pulpita dentara sau gangrena pulmonara. - exsudatul si produsul de necroza completa este inegal, astfel in cat resturile tisulare seamana cu niste zdrente. Macroscopic - exsudatul care lizeaza apare negru albastrui (sange modificat); - la nivelul plamanului diagnosticul de gangrena pulmonara se pune cand in sputa apar resturi de fibre elastice; asocierea fuzospirilara da "noma" sau gangrena obrazului.
42
43
Inflamatiile alterative
- insotesc inflamatiile exsudative sau proliferative: inflamatii catarale acute angine ulceronecrotice, inflamatii gangrenoase, necroza din TBC, sifilis
44