CAPITOLUL IV INTEGRAREA

IV.1. ASPECTE GENERALE Psihopedagogia integrarii si normalizarii este o ramura a

psihopedagogiei speciale, care studiaza sistemul de invatamant bazat pe scolile inclusive ,menit sa satisfaca necesitatile educationale speciale ale tuturor copiilor. Psihopedagogia integrarii si normalizarii aplica legile si principiile, metodele si mijloacele de lucru intr-un mod specific. Este o ramura moderna a psihopedagogiei ,care face apel la cunostinte din domeniul psihologiei, pedagogiei, sociologiei,medicinei si asistentei sociale.Ea s-a constituit in anii 60, deci este o stiinta noua, in plina afirmare. Este o replica data sistemului de invatamant clasic, bazat pe institutiile traditionale, incapabil sa satisfaca, prin modul de organizare si prin alte caracteristici , nevoile educationale ale tuturor copiilor cu CE . Psihopedagogia integrarii si normalizarii s-a impus gratie cercetarilor si e!perientelor efectuate in ultimii "0 de ani. #oate aceste elemente au determinat necesitatea abandonarii $segregarii% si $izolarii elevilor handicapati in scolile speciale , care au construit un individ suficient adaptat , din punct de vedere al integrarii in societate.

IV.2.CARACTERISTICI PRINCIPALE &ormalizarea isi are originea in tarile scandinave ,unde s-a incercat pentru prima oara integrarea handicapatilor mintal in cadrul comunitatii. Cercetarile realizate de '.&irje ( in uedia) si E.*i++elsen (in ,anemarca) si-au gasit in final concretizarea in formularea $principiul normalizarii% precum si a principalelor elemente structurale si functionale care il caracterizeaza. '.&irje definea normalizarea inca din -.6., ca reprezentand /procesul prin care se asigura accesul la tiparele e!istentiale si la conditiile de viata colectiva , pe cat mai apropiat posibil de caracteristicile vietii obisnuite pentru toate categoriile de persoane%. #ot cercetatorul suedez defineste sintagma $conditii normale de viata% ca fiind constituita in primul rand dintr-o succesiune de patru ritmuri fundamentale ale e!istentei 0 ritmul normal zilnic1 ritmul normal al unei saptamani1 ritmul normal anual1 ritmul e!istential. 2a aceste aspecte este necesar sa fie adaugate elemente referitoare la precizarea conditiilor vietii zilnice si anume0 -. asigurarea unui standard economic normal1

3. asigurarea unor standarde normale de mediu care se refera la asigurarea locuintelor in cadrul comunitatii si organizarea mediului fizic.

4maginea acestui proces se completeaza in final prin includerea a inca doua componente care tin de individ si relatiile sale sociale0 -. dreptul de a trai intr-o lume a ambelor se!e1 3. asigurarea respectului pentru integrarea persoanei , inclusiv dreptul de a duce o viata privata libera. #rebuie sa se aiba in vedere nu numai felul in care persoana handicapata se adapteaza mediului, ci si felul in care mediul este pregatit sa primeasca aceste categorii de persoane. #rebuie specificat ca normalizarea nu se refera la eliminarea handicapului sau la tratarea acestuia. &ormalizarea determina , insa, schimbarile pozitive la nivelul deprinderilor,capacitatilor si comportamentelor. 5ceasta se poate realiza datorita faptului ca traiul in conditii obisnuite de viata reprezinta prin factorii sai stimulativi , un colaborator al dezvoltarii comportamentului individual. 4n viziune scandinava, normalizarea inseamna,de fapt, realizarea accesului la viata obisnuita pentru toti handicapatii mintal, in functie de originea si profunzimea handicapului in care se incadreaza, de nevoile pe care le manifesta si modul lor de rezolvare, precum si de competenta sociala pe care o pot atinge.

Persoana handicapata are nevoie, de asemenea, de un ajutor specializat pentru a putea face fata cerintelor de mediu.,e aceea, normalizarea presupune si acordarea unei multitudini de servicii speciale.5cestea au scopul de a asigura persoanei handicapate un antrenament si o stimulare adecvata , care s-o ajute, in final, sa ajunga la o viata cat mai aproape de normal. 5ceasta semnifica faptul ca normalizarea, din punct de vedere teoretic, nu se refera numai la asigurarea unei e!istente total independente. #rebuie subliniata in acest sens ideea ca e!ista grade diferite de realizare a actiunii de normalizare .5ceasta se traduce prin cerinta acordarii unui sprijin diferentiat , in functie de nivelul si tipul de deprinderi si capacitati , pe care il poseda fiecare persoana in parte. '.&irje si '.Perrin(-.67) sustin ca principiul normalizarii poate fi aplicat pentru imbunatatirea conditiilor si programelor ce se acorda intr-o institutie. 8andicapul este abordat in aceasta viziune ca fiind e!presia unui comportament dezadaptat, care este intotdeauna definit in relatie cu mediul, iar principala cerinta ce trebuie adresata deficientilor consta in adaptarea comportamentului lor la mediul social normal. 4n concluzie, comportamentul deviant al persoanelor handicapate trebuie schimbat, adica normalizat. ,upa 2.9ebbson (-.63) se considera ca aplicarea in practica a normalizarii trebuie realizata din punct de vedere structural , pe patru nivele functionale. 1. Normalizarea fizica se refera la posibilitatea de a avea acces la mijloace fizice (obiectuale) pentru satisfacerea nevoilor fundamentale (primare)- de e!emplu, de a avea un apartament

propriu, haine, bunuri personale, posibilitati financiare pentru deplasari , de a avea contacte sociale, de a se asocial cu alte persoane, etc. 2. Normalizarea functionala, consta in asigurarea accesului la serviciile publice ale societatii , incluzand aici gama larga de servicii publice , predarea cunostintelor necesare pentru a beneficia de serviciile respective , aceasta referindu-se la comunicare, activitati comerciale, pentru loisir, transportul in comun,magazine, biblioteca,banci, piscine, etc. 3. Normalizarea sociala se refera la posibilitatea de a avea contacte sociale spontane si regulate. 4. Normalizarea societala se refera la nivelul participarii persoanelor handicapate la procesul productiv din cadrul societatii.

IV.3.ADAPTAREA CURRICULARA SI PLANUL DE INTERVENTIE INDIVIDUALIZAT PENTRU ELEVII CU CES Curriculum-ul poate fi definit ca fiind $programul de activitati scolare in integralitatea sa , care se concretizeaza in planul de invatamant , programa scolara,manuale scolare, indrumari metodice, obiective si moduri comportamentale ce conduc la realizarea obiectivelor ,metodelor si mijloacelor de predare-invatare, ce dezvolta modurile de evaluare a rezulatelor%. Problemele de adaptare curriculara se pun in mod diferit atunci cand vrem sa integram elevi numai cu tulburari de invatare ,fata de situatia in care

integram elevi care poseda suplimentar diverse categorii de deficiente mintale , senzoriale sau fizice. Pentru prima categorie mentionata, adeseori este suficient sa introducem elevul cu tulburari de invatare in cadrul unui intampina dificultati sau este ramas in urma. 4n cazul celei de-a doua categorii, cea a elevilor cu handicap, principalele modalitati ce pot fi folosite constau in0 -. selectarea unor parti din curriculum-ul general pentru elevii normali, ce pot fi parcurse de elevii cu handicap si renuntarea la altele, de obicei cele mai comple!e1 3. accesibilitatea prin simplificare a tuturor partilor din curriculum , pentru a putea fi intelese si invatate de elevii deficienti1 :. completarea curriculum-ului general cu elemente noi care constau in introducerea elevilor deficienti intr-o serie de activitati individuale , compensator-terapeutice, destinate recuperarii acestora, asigurarii restabilirii, participarii lor in mod eficient ,la procesul de invatamant pentru normali. 4n planul dezvoltarii curriculare pentru elevii deficienti, are loc o miscare in sensuri diferite. Pe de o parte, curriculum-ul acestora se restrange, iar pe de alta parte se amplifica prin introducerea unor activitati suplimentare individualizate,destinate compensarii si recuperarii starii de handicap. pre e!emplu, in cazul elevilor deficienti mintal, planul de invatamant se reduce, atat din punct de vedere al numarului de discipline de studiu cat si din punct de vedere al continutului informational, ce urmeaza a fi insusit de fiecare elev in parte. program suplimentar,la disciplina sau grupul de discipline de invatamant la care

4n schimb, creste numarul de activitati individuale suplimentare, in care urmeaza sa fie inclus elevul deficient mintal,in scopul recuperarii acestuia. 4n cazul scolii speciale romanesti, astfel de activitati sunt cele logopedice, de corectare a deficientelor fizice,socializare, abilitare manuala, terapie educationala, formarea deprinderilor de viata cotidiana, autonomie personala si sociala. ,eosebirea esentiala dintre invatamantul special romanesc si cel occidental, consta in modul de organizare, materialele didactice folosite si locul de desfasurare al majoritatii acestor activitati. Componentele esentiale ale unui plan de interventie individual sunt0 -. evaluare si reevaluare1 3. stabilirea obiectivelor pe termen lung si scurt1 :. selectarea metodelor si activitatilor folosite in interventie1 ". stabilirea institutiilor si echipelor interdisciplinare participante1 7. cooperarea cu familia elevului handicapat. IV.4. INTEGRAREA SI REINTEGRAREA SCOLARA A COPILULUI CU C.E.S. 4ntegrarea scolara este unul din numeroasele tipuri de integrare , dintre care amintim0 -sociala, psihologica, psihosociala, profesionala, etc. Ea desemneaza un proces de adaptare a copilului la cerintele scolii pe care o urmeaza ,de stabilire a unor raporturi afective pozitive cu membrii grupului scolar (clasa) si de desfasurare cu succes a prestatiilor scolare.

5similarea de catre elev a statutului de elev este rezultatul unor modificari interne in echilibrul dintre anumite dominante de personalitate cu consecinte in planul conduitei sale. 4n esenta, integrarea scolara e!prima0 atitudinea favorabila a elevului fata de scoala pe care o urmeaza -conditia psihica in care actiunile instructiv-educative devin accesibile copilului1 consolidarea unei motivatii puternice, care sustine efortul copilului in munca de invatare1 situatia in care un copil poate fi colaborator la actiunile desfasurate pentru educatia sa1 corespondenta totala intre solicitarile formulate de scoala si posibilitatile copilului de a le rezolva1 e!istenta unor randamente la invatatura si in plan comportamental considerate normale prin raportarea la posibilitatile copilului sau la cerintele scolare. ,intr-o asemenea perspectiva ,copiii cu tulburari de comportament sunt considerati neintegrati scolar si ridica evidente probleme in procesul de adaptare la cerintele mediului scolar. Pentru cei care au ajuns la tulburari de comportament pe parcursul scolaritatii, se pune desigur, problema reintegrarii scolare. copul integrarii si reintegrarii scolare a copiilor cu tulburari de comportamenteste corectarea comportamentelor indezirabile ale acestora , a atitudinilor si sentimentelor aferente comportamentelor

respective , a scolarizarii lor in conformitate cu posibilitatile de care dispun si ,in final, profesionalizarea lor.

IV.4.1.

MODALITATI

DE

CONSILIERE

SPECIFICE

TULBURARILOR COMPORTAMENTALE 4n general integrarea scolara a elevilor se realizeaza prin procesul de educatie si instructie considerat in totalitatea comportamentelor sale, sistemice- continuturi obiective, participanti, metode si mijloace de invatamant, forme de organizare, evaluare, etc. Eficienta si rezultatele procesului de integrare scolara a elevilor depind , intr-o mare masura, de calitatea mediului scolar, personalitatea cadrelor didactice si indeosebi maiestria lor pedagogica, colaborarea scolii cu familia si ceilalti factori insitutionalizati cu valente educative, etc. ;ara indoiala, un loc aparte il detine asistenta psihopedagogica asigurata de catre un personal specializat elevilor, parintilor si cadrelor didactice. <n rol important in cadrul asistentei psihopedagogice il are consilierul scolar , ca specialist de formatie pedagogica si psihologica.5cesta poate folosi , dupa caz, o serie de modalitati si tehnici de consiliere , prin care sa sprijine elevii cu tulburari comportamentale in schimbarea comportamentelor indezirabile, precum si a sentimentelor si atitudinilor aferente acestora. <nele dintre aceste modalitati pot fi utilizate cu bune rezultate si de catre cadrele didactice.

5vem in vedere doua categorii de modalitati de consiliere specifice tulburarilor comportamentale 0 metodele si tehnicile abordarii comportamentale clasice 1 modalitatile specifice consilierii centrate pe realitate. 5) *E#=,E2E C25 4CE ,in aceasta categorie fac parte0 stingerea comportamentelor nedorite ,modelarea, tehnica asertiva,tehnica aversiva si tehnicile contractului. 4 #E8&4C42E 5'=>,5>44 C=*P=>#5*E&#52E

a) Tehnica stingerii comportamentelor nedorite -poate fi utilizata in vederea diminuarii sau inlaturarii atitudinilor si comportamentelor negative la scolari. 4n acest scop, educatorul va stabili un program de actiune, in colaborare cu familia, structurat in trei etape0 -parintii trebuie ajutati sa faca deosebirea intre comportamentele autentice ale copilului si cele cu caracter demonstrativ , adica intentionat negative. -parintii trebuie sfatuiti sa manifeste aprobarea numai pentru comportamentele pozitive , iar celor demonstrative sa nu le acorde atentie. -la scoala, educatorul trebuie de asemenea sa ignore comportamentele necorespunzatoare ale copilului si sa acorde atentie numai celor pozitive. c)Tehnica modelarii. - presupune asimilarea unor modele comportamentale pozitive, prin imitarea altor persoane.

,e regula copilul este confruntat cu anumite comportamente realizate de educator si este incurajat apoi sa le imite. d)Tehnica asertiva. ,enumirea provine din cuvantul englez-to assert- a afirma, a cauta sa impuna, a-si impune punctul de vedere. 5ceasta tehnica poate fi utilizata atat ca modalitate de sensibilizare a copilului cat si de formare si de dezvoltare a abilitatilor de a face fata diverselor situatii de viata. Ea este eficienta mai ales in cazul copiilor cu dificultati in stabilirea unor relatii interpersonale, datorita starilor de teama. e)Tehnica aversiva . -presupune inlaturarea comportamentelor indezirabile prin metoda sanctiunilor.Ea devine eficienta numai in cazul in care subiectul in cauza doreste cu adevarat sa isi depaseasca problema cu care se confrunta. anctiunea consta atat in inlaturarea intaririlor pozitive, cat si in utilizarea unor stimuli aversivi. f) Tehnica contractului. -este vorba de o intelegere intre cei doi termeni ai relatiei educationale ?profesor si elev. ') *=,524#5#42E C=& 424E>44 CE&#>5#E PE >E524#5#E 5cest model a fost elaborat de @.Alasser care pune accentul pe comportamentul responsabil si este considerat cel mai potrivit pentru consilierii care lucreaza in scoli. Conform conceptiei lui Alasser , individul trebuie sa aiba un comportament responsabil .

Pentru a ajunge la un astfel de comportament , el trebuie sa indeplineasca trei conditii esentiale0 sa se confrunte cu realitatea , adica sa o priveasca in fata 1 sa faca lucrurile corect1 sa fie responsabil. 5ici este vorba de o filosofie pozitiva a educatiei, care presupune implementarea unui stil de viata constructiv,transparent si responsabil. ,in perspectiva acestei filosofii , in integrarea scolara a copiilor cu tulburari de comportament , profesorul trebuie sa puna accentul pe prezent si nu pe trecut, pe comportament si nu pe sentimente. 4n procesul educatiei el trebuie sa dezvolte responsabilitatea personala a elevului asupra modelului comportamental. Elevul trebuie determinat sa priveasca realitatea in fata si sa admita faptul ca trecutul sau nu mai poate fi reeditat. 5ceasta modalitate de integrare scolara a copiilor cu tulburari de comportament s-a dovedit eficienta in cazul psihoticilor, an!iosilor, copiilor cu probleme si delicventilor minori. Ea nu este indicata in cazurile de autism si retardare mintala.

IV.5.BAZELE PSIHOLOGICE ALE EDUCATIEI INTEGRATE Educatia integrata pote fi abordata din perspective diverse, dintre care , cele mai importante sunt0

 perspectiva psihologica1 perspectiva medicala1 perspectiva pedagogica1 perspectiva sociologica. 4n educatia integrata sunt implicate, in proportii diferite, toate cele patru aspecte.4nsistenta mai mare sau mai mica pe o latura sau alta este determinate de o serie de factori ce tin de calificarea specialistului, scopul urmarit, tipul handicapului si gravitatea acestuia, varsta subiectului si conditiile didactico-materiale,etc. ,in punct de vedere psihologic, prin educatia integrata a copiilor cu deficiente se urmareste dezvoltarea la acestia a unor capacitati fizice si psihice care sa-i apropie cat mai mult de copiii normali , a implementarii unor programe cu caracter corectiv-recuperator, stimularea potentialului restant, ce permite dezvoltarea compensatorie a unor functii menite sa le suplineasca pe cele deficitare , crearea climatului afectiv pentru formarea motivatiei pentru activitate,in general, si pentru invatare, in special,asigurarea unui progres continuu in achizitia comunicarii si a cognitiei, formarea unor abilitati de socializare si relationare cu cei din jur, formarea de deprinderi cu caracter profesional si de e!ercitare a unor activitati cotidiene, dezvoltarea comportamentelor adaptative si a insusirilor pozitive ale personalitatii care sa faciliteze normalizarea deplina. Educatia integrata are un scop nobil, ce vizeaza o egalizare a sanselor pentru toti copiii si asigurarea demnitatii personale ,prin asigurarea posibilitatii de desfasurare a activitatii in mediile si colectivitatile cele mai favorabile individului .

4n asemenea medii de activitate , se formuleaza si un cuantum de e!igente fata de membrii colectivitatii , iar acestea sporesc pe masura cresterii calitatii mediului.,e mai multe ori, copilul cu nevoi speciale nu poate raspunde in mod eficient cerintelor specifice comunitatii normalilor, si, daca esecurile se repeta pe perioade lungi de timp, el se poate deforma si chiar regresa in plan psihic. E!ista solutii de prevenire a acestor esecuri, ce se concretizeaza in pregatirea suplimentara a copilului cu nevoi speciale pentru integrare si pe parcursul integrarii manifestarea unei atentii deosebite din partea cadrului didactic si formularea fata de copilul cu cerinte educationale speciale a unor cerinte gradate pe principiul de la simplu la comple! si in mod special, fiecare copil cu nevoi speciale trebuie sa beneficieze de un program adecvat si adaptat de recuperare , care sa dezvolte ma!imal potentialul fizic si psihic pe care il are. Cand deficienta este profunda sau cand acelasi subiect prezinta deficiente asociate, aceste dificultati ale integrarii sporesc, dar marea majoritate a copiilor cu nevoi speciale prezinta forme usoare sau lejere , ceea ce le permite o adaptare relativ buna, la comunitatea copiilor normali. 5deptii integrarii apreciaza ca0 informatiile predate, programele si metodologiile specializate ce se aplica in invatamantul special , nu sunt altceva decat o prelucrare simplificata a celor din invatamantul de masa, obisnuit1 grupele sau clasele de elevi nu pot fi omogenizate in invatamantul special , pentru ca se remarca e!istenta unei diversitati accentuate a structurilor psihofizice ale subiectilor1

 caracterul de institutionalizare specific invatamantului special contribuie la accentuarea izolarii copiilor deficienti fata de mediul obisnuit si la reducerea contactului cu lumea normalior1 odata cu integrarea in scolile de masa, copiii deficienti sunt stimulati de mediul competitional si de performantele scolare cu e!pectatiile e!istente in conditiile obisnuite1 ca urmare a contactului direct cu copiii cu nevoi speciale , copiii normali ii vor intelege mai usor, ii vor accepta si isi vor forma chiar atitudini de protejare a acestora in grupurile obisnuite . Prin cea de a doua directie, adeptii invatamantului special segregat vehiculeaza urmatoarele argumente0 invatamantul special ofera posibilitatea aplicarii unor programe specializate in functie de categoria deficientei si de nivelui varstei cronologice mintale, fapt ce deschide o perspectiva mai buna pentru integrarea urmatoare in mediul socio ?profesional1 in invatamantul special, omogenizarea grupelor de lucru se poate realiza mai bine decat in invatamantul obisnuit , deoarece la diversitatea copiilor cu nevoi speciale se adauga diversitatea copiilor normali si diferentele majore dintre cele doua grupuri1 invatamantul special functioneaza cu un efectiv restrans de elevi, fapt ce permite organizarea activitatilor in functie de particularitatile psiho-individuale ale copiilor1 invatamantul special dipune de cadre didactice specializate atat din profilul pregatirii universitare cat si prin dobandirea de

e!perienta in activitatea practica desfasurata in timp cu copiii cu cerinte educationale speciale1 #inandu-se cont de aceste caracteristici , se subliniaza ca ideea integrarii este generoasa nu numai pentru copiii aflati in dificultate , dar si pentru parintii acestora si pentru intreaga societate care urmareste sa-si e!ercite influenta prin protejarea subiectilor fragilizati si pregatirea acestora pentru o independenta socio-economica. IV.6.TULBURARILE DE COMPORTAMENT SI INADAPTAREA COPILULUI #ermenul de tulburare de comportament apartine psihiatriei si psihologiei sociale.El a fost introdus in anul -.70 de Centrul 4nternational al Copilariei pentru a desemna diversele forme ale deviantei comportamentale datorate unor deficiente sau maladii neuropsihice.4n general, tulburarile de comportament reprezinta dezordini relativ stabile in sfera comportamentala a individului , ele fiind generate fie de factori interni ce tin de structura sa neuropsihica,fie de mediul e!tern in care traieste. ;iind o notiune generica, deci cuprinzatoare,tulburarile de comportament include in sfera lor0 comportamentele aberante, generate de deficiente si maladii neuropsihice 1 comportamentele deviante , prin care sunt desemnate abaterile subiectului de la normele sociale ale comunitatii in care traieste1 comportamentele delincvente , care presupun incalcarea legii penale.

Pe ansamblu, tulburarile de comportament conduc la inadaptarea copilului la mediul scolar si social in care traieste. #ermenul de inadaptare desemneaza o dificultate a individului in procesul de adaptare .Este vorba de nerealizarea adaptarii copilului cu cerintele scolare sau sociale din cauza unor deficiente native sau aparute pe parcursul dezvoltarii, precum si din cauze e!terne , ce tin de mediul ambiant. 4n viziunea lui >.2afon , inadaptarea are o sfera e!trem de larga, in sensul ca ea include toate acele situatii ale copilului si tanarului care merg de la copilul fara familie pana la adolescentul criminal , unde intra0 deficientele cauzate de infirmitati si disfunctii somatice , deficientele psihointelectuale si tulburarile afective si caracteriale, fenomenele de devianta provocate de mediul social-familial si erorile de educatie, fenomenul de vagabondaj si delincventa. 4nadaptarea se refera la toti indivizii pentru care educatorii trebuie sa faca apel la competenta lor si la mijloace speciale de integrare scolara si sociala, iar legiuitorii si forta publica trebuie sa ia masuri speciale de sanctiune si reeducare.

IV.6.1.NEVOIA ACCENTUATA DE SPRIJIN A COPILULUI CU TULBURARI DE COMPORTAMENT 4n general, omul depinde de ceilalti oameni, in sensul ca are nevoie de sprijinul celorlalti semeni ai sai.Cu alte cuvinte, omul are nevoie atat de o relatie personala cu un alt semen al sau, cat si de o relatie sociala de grup, adica cu familia, clasa de elevi, grupul de studenti, grupul de munca si , pe

ansamblu, cu societatea prin structurile sale si prin cultura comunitatii sociale respective. 4ntr-o asemenea perspectiva, persoana cu tulburari de comportament prezinta o nevoie de sprijin mult mai mare, intrucat este o persoana cu posibilitati de adaptare mult mai reduse. Copiii cu tulburari de comportament au fost obligati sa creasca si sa se dezvolte, de cele mai multe ori, fara relatii personale clare.,e regula ei au fost respinsi de unii membrii ai familiei,de colegi sau alti indivizi cu care au venit in contact, din motive variate ( situatie sociala, deficiente psiho-motrice si intelectuale, trasaturi psihocomportamentale,etc).,upa cum se stie, relatia personala este legata in primul rand de o calitate afectiva, in conte!tul careia persoanele de legatura se accepta reciproc.5ceasta relatie presupune insa ca persoanele respective sa fie pregatite pentru a fi reciproc raspunzatoare una pentru celalalta.=ri copilul cu tulburari de comportament nu este pregatit pentru o astfel de relatie, care reprezinta de fapt, cel mai important vector al convietuirii. >elatia sociala are, de regula, aceeasi semnificatie e!istentiala ca si relatia personala.,upa cum se stie, omul este dependent de ordinea, normele si cerintele sociale care se revarsa asupra sa.El nu poate trai fara sistemul social, care reprezinta pentru el un important factor de sprijin.,e regula, relatiile sociale au lipsit frecvent din viata unei persoane cu tulburari de comportament.4n viata sa nu au e!istat cerinte si reguli obligatorii in familie sau in alte secvente ale mediului in care a trait si nici posibilitati comunicative de perspectiva.Copilul cu

tulburari de comportament nu a fost introdus intr-un mod adecvat in cultura in care traieste.,in asemenea motive, la astfel de indivizi apare tendinta de supraevaluare a propriilor necesitati , precum si nesiguranta sau lipsa de orientare. IV.6.2.NEVOIA UNOR CALITATI SI ABILITATI NECESARE

ACTIUNII LA COPILUL CU TULBURARI DE COMPORTAMENT Prin definitie, omul trebuie sa actioneze, iar prin actiune el isi construieste si-si formeaza comportamentul. 4n acest scop, individul trebuie sa dispuna de o forta personala care se refera indeosebi la capacitatea de a se afirma in diverse situatii de mediu si de anumite abilitati personale, adica de anumite calitati care sa ii permita e!ercitarea actiunii. >eprezentanta psihica a fortei personale a individului este constiinta de sine, care include constiinta propriei sale puteri si sentimentul propriei sale valori. 5chizitiile personale necesare actiunii cuprind potentiale e!ecutive (calitati senzorio-motrice, calitati comunicative si cognitive) si diverse metode si tehnici de actionare.4n acelasi timp insa, actiunea morala pesupune si o anumita maturitate morala din partea subiectului, in sensul ca actiunile omului trebuie sa fie corecte din punct de vedere pragmatic si obiectiv si ele nu trebuie sa intre in contradictie cu lumea valorica ce caracterizeaza societatea noastra.,in perspectiva celor prezentate mai sus,copilul cu tulburari de comportament este un om de actiune cu calitati incomplete.,e regula, el este incapabil de actiune sau ii lipseste intr-o mare masura , forta personala necesara actiunii.<nui astfel de individ ii lipsesc ,in general,

abilitatile personale si indeosebi instrumentarul necesar actiunii corecte, adica metodele si tehnicile adecvate. 4n mod obisnuit, copilul cu tulburari de comportament actioneaza in dependenta totala de necesitatile sale , fara a tine seama de valorile si normele morale e!istente. Ca fiinta sociala, omul este dependent de ceilalti oameni.5ceasta dependenta inseamna de fapt ajutor, posibilitatea de a comunica si coopera.5cest lucru da nastere la sentimentul de apartenenta si solidaritate umana , precum si la sentimental de securitate al individului. ,atorita comportamentului lor discordant in raport cu normele si valorile comunitatii sociale, persoanele cu tulburari de comportament sunt, de regula, respinse de societate. 5ceste persoane sunt puse in situatia de a renunta la ajutorul societatii cu institutiile sale, traind in familii problema, care nu se preocupa de bunastarea copilului. 4n scoala, copilul cu tulburari de comportament apartine, de obicei, grupului elevilor slabi sau indisciplinati, el incalcand deseori regulamentul scolar si normele social-morale, fiind mereu sanctionat de educatori.Ca urmare, acest tip de scolar intra in relatii cu alte persoane marginalizate, intra in grupuri subculturale si traieste in cadrul acestora tot ceea ce nu-i ofera societatea. IV.7.MODALITATI DE INTEGRARE SCOLARA A COPIILOR CU TULBURARI DE COMPORTAMENT

4n sens generic, integrarea este un proces de insertie activa si eficienta a individului in activitatile sociale, grupurile sociale, intr-o acceptiune mai larga, in viata sociala . Pe ansamblu, acest proces se realizeaza prin diverse forme si mijloace, cum ar fi0 instruirea, educatia si serviciile sociale. 4ntegrarea sociala este unul din numeroasele tipuri de integrare, dintre care0 sociala, psihologica, psihosociala, profesionala, etc.Ea desemneaza un proces de adaptare a copilului la cerintele scolii pe care o urmeaza, de stabilire a unor raporturi afective pozitive cu membrii grupului scolar (clasa) si de desfasurare cu succes a prestatiilor scolare. 5similarea de catre copil a statusului de elev este rezultatul unor modificari interne in echilibrul dintre anumite dominante de personalitate cu consecinte in planul conduitei sale. 4n esenta, integrarea scolara e!prima0 atitudinea favorabila a elevului fata de scoala pe care o urmeaza 1 conditia psihica in care actiunile instructiv-educative devin accesibile copilului 1 consolidarea unei motivatii puternice care sustine efortul copilului in munca de invatare1 situatia in care copilul sau tanarul poate fi considerat un colaborator la actiunile desfasurate pentru educatia sa1 corespondenta totala intre solicitarile formulate de scoala si posibilitatile copilului de a le rezolva1 e!istenta unor randamente la invatatura si in plan comportamental considerate normale prin raportarea la posibilitatile copilului sau la cerintele scolare. ,intr-o asemenea perspectiva , copiii cu tulburari de comportament sunt considerati neintegrati scolar si ridica evidente probleme in procesul de adaptare la cerintele mediului scolar.Pentru cei care au ajuns la tulburari de comportament pe parcursul scolaritatii , se pune desigur problema

reintegrarii scolare in sensul restabilirii in mediul scolar anterior a acestor copii inadaptati. copul integrarii si reintegrarii scolare a copiilor cu tulburari de comportament este corectarea comportamentelor indezirabile ale acestora , a atitudinilor si sentimentelor aferente comportamentelor respective, a scolarizarii lor in conformitate cu posibilitatile de care dispun,si, in final, profesionalizarea lor. 4n general, integrarea scolara a elevilor se realizeaza prin procesul de educatie si instructie , considerat in totalitatea componentelor sale,sistemicecontinuturi obiective, participanti, metode si mijloace de invatamant,de organizare, evaluare,etc. Eficienta si rezultatele procesului de integrare scolara a elevilor, depind, intr-o mare masura, de calitatea mediului scolar, personalitatea cadrelor didactice si indeosebi maiestria lor pedagogica, colaborarea scolii cu familia si ceilalti factori institutionali cu valente educative, etc. <n loc aparte il detine asistenta psihopedagogica asigurata de un personal specializat elevilor, parintilor si cadrelor didactice.<n rol important in cadrul asistentei psihopedagogice il are consilierul scolar, ca specialist de formatie pedagogica si psihologica.5cesta poate folosi dupa caz, o serie de modalitati si tehnici de consiliere , prin care sa sprijine elevii cu tulburari comportamentale in schimbarea comportamentelor indezirabile , precum si a sentimentelor si atitudinilor aferente acestora. <nele dintre aceste modalitati pot fi utilizate, cu bune rezultate, si de cadrele didactice, invatatorii si profesorii de diferite specialitati.

IV.8.MODALITATILE CONSILIERII CENTRATE PE REALITATE *odelul consilierii centrata pe realitate a fost elaborat de americanul @.Alasser, in perioada in care a lucrat la o scoala de reeducare , in calitate de consultant de specialitate. *odelul sau pune accentul pe comportamentul responsabil si este considerat cel mai potrivit pentru consilierii care lucreaza in scoli. 4ntrucat acest model nu necesita tehnici speciale,@.Alasser considera ca el poate fi aplicat de catre parinti, copiilor, de catre profesori , elevilor, de catre preoti , credinciosilor, de catre unul din soti , celuilalt, etc.;orma de comunicare in cadrul intalnirilor este dialogul deschis, precis si adecvat situatiei. e utilizeaza cuvinte potrivite, evitandu-se metaforele si limbajul ezoteric.,iscutia cu elevul sau elevii se desfasoara in limitele rationalitatii si obiectivitatii. Conform conceptiei lui Alasser ,individul trebuie sa aiba comportament responsabil.Pentru a ajunge la un astfel de comportament ,el trebuie sa indeplineasca : conditii esentiale0 a se confrunte cu realitatea, adica sa o priveasca in fata1 a faca lucrurile corect1 a fie responsabil. Este vorba despre o filosofie pozitiva a educatiei, care presupune implementarea unui stil de viata constructiv,transparent si responsabil.

,in perspectiva acestei filosofii, in integrarea scolara a elevilor cu tulburari de comportament educatorul trebuie sa puna accentul pe prezent si nu pe trecut, pe comportament si nu pe sentimente. 4n procesul educatiei el trebuie sa dezvolte responsabilitatea personala a elevului asupra modelului comportamental. Elevul trebuie determinat sa priveasca realitatea in fata si sa admita faptul ca trecutul sau nu mai poate fi reeditat. ,e asemenea, el trebuie sa accepte resonsabilitatea deplina pentru comportamentul sau prezent si viitor. Cadrul didactic trebuie sa considere importante incercarile elevului de a reusi , precum si intentiile sale cu privire la viitor , dar nu trebuie sa admita motivatiile inconstiente ca scuza pentru comportamentele gresite.El va trebui sa-l ajute pe elev sa-si proiecteze planuri specifice de viitor si apoi sa le urmeze. ,in modelul de consiliere elaborat de @.Alasser se pot desprinde cateva strategii si principii de lucru pentru educator, in activitatea sa de integrare scolara a copiilor cu tulburari de comportament. !P"#$%#&#'( &)"*+$ (. Este vorba de implicarea personala a educatorului in relatia cu elevul.5ceasta implicare presupune libertate si autonomie , precum si crearea unei atmosfere calduroase si incurajatoare.Educatorul trebuie sa fie binevoitor, prietenos si apropiat fata de elevi. ,!F+% (#- ") %.#/#. .## &) %+0&+". 0)$.'( &")-)$. *# 0 # &'.#$ &) *)$.#0)$.)() )()/'('#. ;ocalizarea activitatilor educatorului pe comportamentul elevului are la baza faptul ca acesta este mai usor de schimbat decat sentimentele si

atitudinile.4n general sentimentele pozitive insotesc si completeaza comportamente responsabile si autentice. 4n cazul unor comportamente si sentimente negative, individul trebuie confruntat cu realitatea, trebuie confruntat cu ceea ce face el in mod concret si cu modul in care se comporta. impla discutie asupra problemelor esecurilor si sentimentelor negative nu va putea schimba comportamentul si sentimentele elevului. %!E/ (' ") *# ") (#- ") '$)# 1'2)% .# 2) / (+ ") *'&" &"+&"#'('# %'0&+". 0)$.. ;iecare individ este responsabil de comportamentul sau , fapt pentru care el trebuie sa se implice intr-un proces de judecare si evaluare a propriului sau comportament. El este capabil de decizie, de e!plorare si de modificare a stilului sau comportamental.4n acest proces de evaluare,educatorul trebuie sa fie activ si obiectiv.El nu are voie sa se erijeze nici in judecator si nici in ghid moral. 2!A*#*. ") )()/'('# #$ &( $#3#% ") '$'# %+0&+". 0)$. ")*&+$* ,#(. Educatorul trebuie sa-l ajute pe elev sa-si proiecteze planuri specifice, prin care sa ajunga la dobandirea unui comportament responsabil.,upa proiectarea unui astfel de plan, educatorul trebuie sa il sustina in implementarea practica a acestuia. Planul proiectat trebuie sa fie realist, in conformitate cu structura personalitatii si motivatiile elevului.,e regula se vor prefera planuri vii dar sigure, care sa prezinte riscuri scazute de esec. )!D)%#-# $4 1 "## #$ %.#'$# ")*&+$* ,#()

Elevul trebuie determinat sa se angajeze total in aplicarea si urmarea planului stabilit impreuna cu educatorul.<neori, educatorul poate recurge si

la angajamentul scris din partea elevului.El isi poate face o agenda de lucru in care sa-si noteze Bcontractul% intocmit cu elevul in cauza, planul si performantele zilnice obtinute.

3!N' *) %%)&. *%'-) &)$."' 4")*)(# *# $#%# &)$."' (#&* 2) &)"3+"0 $. . Planul stabilit are inserat in el succesul .Cei doi termeni ai relatiei educationale (educatorul si elevul) sunt convinsi de succesul planului de actiune stabilit impreuna.&u sunt acceptate nici scuzele pentru eventualele greseli si nici pentru lipsa de implicare.,ificultatile de moment nu scad cu nimic responsabilitatea elevului.Cea mai buna strategie a educatorului este de a mentine o implicare grijulie si spontana.5tunci cand planul proiectat se dovedeste nerealist, se trece la reevaluarea judecatilor de valoare anterioare si la gandirea unor componente ale planului. 4!E(#0#$ ") &)2)&*)# &)$."' )*)%'"#() )()/'('#. 5tunci cand elevul greseste el nu trebuie pedepsit.Pedeapsa este un obstacol in calea succesului , ea ducand la stabilizarea valorica a esecului.=rice aluzie critica la adresa elevului respectiv, spune @.Alasser,il poate face pe acesta sa se simta singur si neputincios.*ustrarea elevului cu tulburari de comportament nu echivaleaza cu responsabilitatea ci mai mult, cu intarirea profilului de victimizare.Este mult mai ridicata concentrarea pe consecintele unui comportament iresponsabil, actiune care conduce la siguranta si nu la pierderea respectului.Constientizarea de subiect a

consecintelor unui comportament iresponsabil conduce la perceperea schimbarii ca pe o necesitate. 5!N' *) ")$'$. $#%#+2 . . &u trebuie sa se renunte niciodata la stabilirea unui nou mod de viata,mai transparent si mai responsabil pentru elev.5cest principiu este valabil chiar daca elevul respectiv nu obtine succes in toate etapele procesului de educatie sau in toate etapele planului de aciune proiectat. 5ceasta modalitate de integrare scolara a elevilor cu tulburari de comportament s-a dovedit eficienta in cazul psihoticilor,an!iosilor, copiilor cu probleme si a delincventilor minori. Pe parcursul procesului de educatie,educatorul trebuie sa fie rational didactic, directiv, si implicat in procesul de reconstructie al fiintei elevului.El nu trebuie sa judece si sa sanctioneze niciodata copilul. 4n concluzie, indiferent de modalitatile pe care le utilizeaza in procesul educatiei elevilor cu tulburari de comportament, rolul fundamental al educatorului este de a-si ajuta elevii sa-si rezolve diversele probleme cu care acestia se confrunta.Pentru ca educatorul sa poata realiza acest lucru, indeosebi sub aspectul schimbarii atitudinilor, sentimentelor si comportamentelor negative manifestate de unii dintre elevii sai,este necesar ca el sa prezinte anumite caracteristici de personalitate si sa aiba o pregatire psihopedagogica adecvata. 4n ceea ce priveste caracteristicile de personalitate, educatorul trebuie sa aiba anumite deprinderi sociale si pedagogice, sa fie capabil sa stabileasca cu usurinta relatii interpersonale si sa poata comunica cu orice individ, indiferent de nivelul de pregatire si de manifestarile psihoomportamentale

ale acestuia.4n acest scop, el trebuie sa aiba o viziune pozitiva asupra oamenilor , sa fie deschis la relatiile cu cei din jur, sa fie deschis la schimbare si capabil de a tolera ambiguitatea,sa aiba simtul umorului si capacitate empatica, precum si capacitatea de a accepta oamenii asa cum sunt ei in realitate , cu calitatile si defectele lor. 4n acelasi timp, educatorul trebuie sa aiba si o solida pregatire psihopedagogica.5ctivitatea educativa, in general si indeosebi cea cu copiii si tinerii cu tulburari de comportament ,necesita o foarte buna cunoastere a naturii umane.